Icoana Maicii Domnului de pe Tolga (Tolgska)
Icoana Preasfintei Năcătoare de Dumnezeu de pe Tolga a apărut pe 8 august 1314 episcopului Prohor al Rostovului (numit de alții Trifon). Mergând prin episcopia sa, sfântul a vizitat împrejurimile Lacului Alb și de acolo a călătorit de-a lungul malurilor râurilor Sheksna și Volga, la Yaroslavl. S-a oprit la aproape șapte verste distanță de Yaroslavl, pe malul drept al râului Volga acolo unde se varsă în râul Tolga.
La miezul nopții, când toată lumea dormea, sfântul s-a trezit și a văzut o lumină care lumina întreg ținutul. Aceasta lumină venea de la o coloană de foc de pe celălalt mal al râului, până la care se întindea un pod. Luându-și toiagul, sfântul a mers până la celălalt mal, și apropiindu-se de coloana de foc, a văzut Icoana Maicii Domnului stând în aer. Uluit de minune, sfântul s-a rugat vreme îndelungată, iar când s-a întors, a uitat să-și ia toiagul.
A doua zi, după săvârșirea Utreniei, când Sfântul Prohor se pregătea să-și continue călătoria cu barca, slujitorii săi au început să-i caute toiagul, dar nu au reușit să-l găsească nicăieri. Sfântul și-a amintit că îl uitase pe cealaltă parte a râului, acolo unde se dusese pe podul miraculos, în ziua precedentă. Apoi, el a destăinuit ceea ce s-a întâmplat, și a trimis pe slujitori pe celălalt mal cu o barcă. Ei s-au întors și au povestit că au văzut în pădure o Icoană a Maicii Domnului agățată în ramurile unui copac, alături de toiagul episcopului.
Sfântul a traversat repede râul, împreună cu tot alaiul, și a recunoscut icoana care i s-a arătat. Apoi, după rugăciuni stăruitoare în fața Icoanei, au curățat locul și au pus piatra de temelie pentru o biserică. Când oamenii din Yaroslavl au aflat despre aceasta, au venit la locul indicat. Până la amiază, biserica era deja ridicată și seara Sfântul Prohor a sfințit-o, dându-i hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Apoi a așezat icoana înăuntru și a stabilit ca zi de sărbătoare, ziua apariției acesteia. Sfântul Prohor a construit mai târziu Mănăstirea Tolga, alături de această biserică. El a trecut la Domnul pe 7 Septembrie 1328.
Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de pe Tolga este sărbătorită și pe 18 Iulie.
• Pomenirea Sfântului Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului
Sfîntul Emilian a slujit ca episcop al
Cizicului în timpul nenorocitei domnii a împăratului Leon Armeanul,
luptătorul împotriva sfintelor icoane [iconoclastul]. Nevoind să se
supună nelegiuitelor decrete ale acestuia, care obligau la scoaterea
icoanelor din biserici, Înaltpreasfinţitul Emilian, împreună şi cu alţi
episcopi ortodocşi, au fost alungaţi în surghiun. Sfîntul
Emilian a petrecut în surghiun timp de cinci ani, îndurînd dureri şi
umiliri de nedescris pentru mărturisirea lui ortodoxă cea de neclintit.
Sfîntul Emilian a trecut la cele veşnice la anul 820 şi s-a strămutat
la locaşurile Stăpînului Hristos, făcîndu-se Cetăţean al Raiului.
• Pomenirea Sfântului Miron, Făcătorul de Minuni, Episcopul Cretei
Sfîntul Miron a fost mai întîi plugar şi
bărbat căsătorit, care dăruia din belşug şi cu dragoste din roadele
ogoarelor sale celor lipsiţi şi nevoiaşi. Odată
el a prins nişte tîlhari care furau grîu din hambarul lui de treierat.
Nespunîndu-le acestora cine este, el s-a alăturat lor şi i-a ajutat cu
mîinile lui să încarce sacii şi să fugă, mai înainte de a fi prinşi.
Din pricina marilor şi aleselor lui virtuţi, Sfîntul Miron a fost ales
şi uns presbiter, iar mai apoi arhiereu al Cretei. El a fost mare
făcător de minuni şi lucrător de mari şi minunate fapte bune întru
Numele Stăpînului Hristos. Sfîntul Miron a trecut la locaşurile cereşti
pe la sfîrşitul anului 350, aflîndu-se în al o sutălea an al vieţii lui
pâmînteşti.
• Pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Grigorie Sinaitul 
Sfîntul Grigorie acesta s-a numit
„Sinaitul” deoarece a primit tunderea în monahism la Muntele Sinai. În
timpul domniei împăratului Andronic Paleologul (cam pe la anul 1330), el
a sosit la Muntele Athos ca să cerceteze sfintele mănăstiri de acolo şi
să afle cît mai mult cu putinţă despre lucrarea sfintei rugăciuni a
inimii şi a vederii lui Dumnezeu. Dar la acea vreme această lucrare a
rugăciunii minţii era ca şi necunoscută celor mai mulţi Părinţi
Athoniţi. Singurul dintre ei care lucra desăvîrşit rugăciunea minţii era
Sfîntul Maxim Capsokalivitul. Sfîntul Grigorie a făcut cunoscute
cugetările şi experienţa sa despre sfînta lucrare a rugăciunii minţii pe
la toate chiliile şi lavrele Sfîntului Munte Athos. Unul dintre cei mai
valoroşi ucenici ai săi a fost Sfîntul Kallist, Patriarhul
Constantinopolului, cel care mai tîrziu avea să scrie şi viaţa Sfîntului
Grigorie. După o vreme, Sfîntul Grigorie a trecut în Macedonia şi în
alte ţări din Balcani, pe unde a întemeiat obşti monahale în care
călugării se învăţau întru lucrarea tainică a rugăciunii minţii. Astfel
el pre mulţi i-a ajutat să se mîntuiască, învăţîntu-i să-şi adîncească
lucrarea şi viaţa duhovnicească, prin asceză şi practicarea cu
scumpătate a tuturor dumnezeieştilor porunci. Scrierile
lui cu privire la rugăciunea minţii şi la nevoinţele pustniceşti se
găsesc în colecţia scrierilor Filocaliei. Între altele, Sfîntul Grigorie
a alcătuit cîntarea închinată Sfintei Treimi „Cu vrednicie şi cu
dreptate este a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh…”,
care se cîntă la Slujba Miezonopticii din Duminici. Sfîntul a fost „unul
dintre cei mai mari asceţi şi dascăli duhovniceşti din Balcani”. El a
adormit cu pace după o viaţă de mari şi cumplite nevoinţe şi chinuri
pentru adevăr, şi s-a strămutat la locaşurile veşnice ale împărăţiei
Cereşti.
• Sfinţii Noi Mucenici Triandafil [Zagoreul] şi Spaso
Sfîntul mucenic Triandafil s-a născut la
Zagora, iar sfîntul mucenic Spaso s-a născut la Radoviţe, în Eparhia
Strumiţei. Ei amîndoi au fost de neam slav, şi amîndoi oameni simpli,
din popor. Dar dragostea lor pentru Hristos a fost mare, fiindu-le mai scumpă decît toată această lume şi decît însăşi viaţa lor.
Ei şi-au jertfit sîngele şi nu L-au vîndut pe Hristos. Pentru credinţa
lor în Hristos ei au luat chinurile şi uciderea din mîinile turcilor,
astfel: Triandafil la Constantinopol, în anul 1680, iar Spaso la
Tesalonic, în anul 1794.
• Pomenirea Sfântului Mucenic Gormizdas
Acesta a fost un mare nobil de la curtea împăratului persan Yezdegeherd. Împăratul
i-a confiscat rangul şi toate proprietăţile şi averea, şi 1-a trimis să
păzească vitele, deoarece mucenicul nu a voit să se lepede de Hristos.
Împăratul a crezut că mucenicul va tînji atît de mult după rangul şi
averile lui, încît se va întoarce degrabă şi se va închina idolilor. Dar
Gormizdas a păzit vite întru îndelunga răbdare a inimii şi s-a bucurat
păzindu-şi credinţa. Pentru aceasta împăratul 1-a luat şi 1-a
schinguit bestial, fără să-i poată însă clinti inima, în cele din urmă,
la anul 418, Sfîntul Mucenic Gormizdas a fost omorît, imediat după
martiriul Sfîntului Avdie Episcopul (pomenit la 31 martie).
Sinaxar 8 August
În aceasta luna, în ziua a opta, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Emilian Marturisitorul, episcopul Cizicului.
Cuviosul Nostru Parinte Emilian a fost mai intâi calugar la Manastirea ridicata de Sfântul Tarasie (cf. 25 februarie),
unde se remarca prin virtutile sale. La un timp dupa prietenii si
frati ai sai intru asceza, Sfântul Mihail Marturisitorul, episcopul
Sinadelor (cf. 23 mai), si Sfântul Teofilact Marturisitorul, episcopul Nicomidiei (cf. 8 martie),
el fu la rândul sau ridicat la rangul de episcop si succeda
Mitropolitului Cizicului, Nicolae (dupa 788). Se arata drept un
credincios econom al harului dumnezeiesc si se distinse atât prin
milostenia sa cât si prin blândetea deprinderilor sale.Cu ocazia conrferintei despre inchinarea la Sfintele Icoane, convocata la palat de catre imparatul Leon al V-lea Armeanul (813-820), in 815, Sfântul Emilian il interpela pe suveranul eretic si ii spuse ca daca problema dogmelor era de ordin stric ecleziastic, ea trebuia sa fie rezolvata la biserica si nu in fata autoritatilor civile. In urma acestei curajoase marturii de credinta, el fu exilat. Dupa vreo cinci ani de incercari, muri, se crede, asasinat de agentii imparatului si pleca la ceruri, la curtea Sfintilor Mucenici triumfatori (dupa Menologul lui Vasile al II lea, el ar fi murit in pace la locul sau de exil).
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Miron, facatorul de minuni, episcopul Cretei.
Acest sfânt a fost nascut în Avrachi, cetate din Creta, aproape de
Cnoson, împodobindu-se cu dumnezeiasca si dreapta credinta. La începutul
vietii lui, luându-si femeie, era plugar si ajuta pe saraci din roadele
ce i se faceau; si cu cât da mai mult, cu atât mai mult i se înmulteau
roadele. Iar milostenia la el era peste firea omeneasca; se spune ca a
prins la aria lui 12 oameni, care îsi umplusera sacii cu grâu, si se
chinuiau sa-i ridice pe umeri neîndurându-se sa deserte din saci. Iar el
în loc sa le faca certare, se straduia cu dânsii ca sa-i ajute,
ridicând cu mâna lui sacul fiecaruia si punându-i-l pe umeri, le-a
poruncit sa nu spuna nimanui nimic. A fost hirotonit preot în sfânta lui Dumnezeu Biserica; iar daca a încetat prigoana, a fost facut arhiereu al Cretei, unde a facut multe minuni. Si savârsindu-si ramasita vietii cu cuviinta si cu placere dumnezeiasca, si praznuind luminat praznicele mucenicilor, la vârsta de 100 de ani catre Domnul s-a mutat, catre anul 350.
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Teodor, egumenul de la Oronon.
Acest sfânt parinte din mica vârsta ridicând asupra sa Crucea
Domnului, a salasluit prin pesteri si prin munti si prin vai. Drept
aceea aducându-se catre Domnul ca un mir scump si ca o tamâie bine
primita, cu pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Elefterie si Leonid, si a Sfintilor prunci, care prin foc s-au savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor zece pustnici din Egipt, care cu pace s-au savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor doi Mucenici din Tir, care s-au savârsit fiind târâti pe pamânt.
Tot în acesta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Stirachie, care de sabie s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului nou Mucenic
Anastasie bulgarul, care a marturisit în Tesalonic, la anul 1794 si,
suferind chinurile, s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului nou Mucenic Triandafil Zagoreul, care a marturisit în Constantinopol la anul o 1680.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Cântare de laudă la Sfântul Grigorie Sinaitul
Înţeleptul Sinait Părinte pre monahi îi învaţă,
Pecetluindu-şi învăţătura cu a vieţii lui pildă:
„Nepătimitor este Făgăduitul Rai,
Iar despătimitul suflet de la Duhul primeşte lumină.
Fără cugete va fi omul
Ce mintea în inimă-şi ţine, cu rugăciunea, liniştit.
Căci păcătoasele cugete rădăcini sînt
Ale patimilor,
Ce sufletul îl ţin rob într-a dracilor gheară.
Noi toţi bolnavi sîntem, dar aproape e leacul
Pentru suflet, de al sufletelor şi trupurilor Doctor dăruit.
Ci grăieşte doar al Domnului Sfînt Nume
Întru al inimii adînc,
Şi acesta patimile, ale bolii rădăcină,
Arde-le-va ca pe nişte paie!
Puternicul Nume, a cerurilor lumină,
Cu fiecare suflare tu înlăuntru să-L rosteşti.
De nu vei cîştiga astă sfântă lucrare,
Oricare alta, şi orice aspră nevoinţă,
Cu totul neputincioasă, apă chioară, va fi.
Doar Hristos Domnul puternic este întru mine
Ca slaba apă să o facă în vin.
Ci mintea întreagă odihneşte-ţi-o în inimă,
Ca într-un cuib,
Şi pre Domnul Hristos Îl slăveşte
Întru rugăciune neîncetată, zicînd:
„Stăpîne Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
Milostiv fii mie, păcătosul!”
Încet te roagă, fără grabă nicicum,
Pînă cînd rugăciunea de foc
Din inimă îţi va izvorî.
Atunci a ta minte la ceruri se va ridica,
Iar cele pămînteşti
Le va uita desăvîrşit”.
Cugetare
Astfel le-a grăit Domnul fiilor lui
Israel, prin gura lui Moise: „Ca martori înaintea voastră iau astăzi
cerul şi pămîntul: viaţă şi moarte ţi-am pus eu astăzi înainte, şi
binecuvîntare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi”
(Deuteronomul 30: 19).
Există anume momente cruciale în viaţa omului, cînd într-adevăr el este lăsat să aleagă între viaţă şi moarte.
Iuda, într-un astfel de moment crucial,
stricat fiind de pofta lui de bani, a ales moartea, adică a căzut
victimă patimei zgîrceniei. Cînd generalul a voit ca să îl ridice pe
soldatul Marinus (pomenit la 7 august) la rangul de ofiţer, invidioşii
1-au clevetit că este creştin. Generalul nu i-a lăsat soldatului Marinus
decît trei ore de gîndire, în care să aleagă între viaţă şi moarte: ori
să moară, ori să se lepede de Hristos. Marinus, auzind cuvintele
superiorului lui, şi-a folosit acele trei ceasuri spre a merge la
episcopul locului, Theotechnus, şi a-i cere sfat. Arhiereul 1-a dus pe
soldat în biserică, i-a deschis înaintea ochilor Sfînta Evanghelie, şi
i-a arătat cu degetul mai întîi cuvîntul scris în Sfînta Evanghelie,
apoi sabia pe care Marinus o purta la cingătoare, şi i-a zis: „Alege,
bravule ostaş, una dintre acestea două. Sau să porţi spada aceasta şi
să slujeşti domnului pămîntesc cît trăieşti în această viaţă trecătoare,
iar după moarte să te pierzi veşnic, şi cu trupul şi cu sufletul; sau
să te faci oştean al împăratului Nemuritor al Cerurilor, şi să-ţi
jertfeşti acest trup trecător pentru Numele Lui Cel Sfint, precum stă
scris întru această Carte, dar mai apoi să împărăteşti veşnic cu El, şi
cu sufletul, şi cu trupul”. Marinus atunci îndată a hotărît, a sărutat Sfînta Evanghelie şi a ieşit la moartea care a însemnat de fapt viaţa veşnică.
Intru aceasta zi, pomenirea Sfantului Miron, facatorul de minuni, episcopul Cretei (sec.III).
Pentru viata sa imbunatatita, a fost pus preot al sfintei Biserici a lui Dumnezeu si invata popoarele sfanta credinta si le intarea spre nevointele cele mucenicesti, fiind prigonire, atunci de la paganul imparat Decius. Iar, pierind Decius si prigonirea incetand, Miron a fost ridicat la scaunul de episcop. Si cinstea pomenirea Sfintilor Mucenici, celor ce au patimit pentru Hristos, in vremea prigoanei si multe semne si minuni facea. A oprit, odata, curgerea unui rau, apoi, poruncind raului, iarasi, a inceput sa curga in calea sa, si, indata, a curs raul cu mare pornire si s-a indreptat la curgerea lui cea mai dinainte. Acest mare placut al lui Dumnezeu, facand si alte minuni si petrecand toata viata sa cu iubire de Dumnezeu si cu mila de oameni, s-a mutat la Domnul, avand varsta de o suta de ani.
Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre lauda celor milostivi.
Luare aminte
Să luăm aminte la minunata arătare a lui Dumnezeu către copilul Samuel (I Regi 3):
- La cum într-o noapte, pe cînd copilul Samuel dormea, Domnul 1-a strigat de trei ori pe nume;
- La cum Domnul a zis către Samuel toată osînda care se va abate asupra casei preotului Eli [căci acesta nevolnic fusese să-şi strunească fiii cei foarte păcătoşi] şi a întregului Israel;
- La cum Domnul nu a voit să Se arate Preotului Eli, nici fiilor lui, ci mai degrabă lui Samuel, copilul cel nevinovat.
Predică
Despre pacea instaurată de Hristos
– „El va judeca neamurile şi la popoare fără de număr va da legile
Sale. Preface-vor săbiile în fiare de pluguri şi lănciile lor în
cosoare. Nici un neam nu va mă ridica sabia împotriva altuia şi nu vor
mai învăţa război” (Isaia 2: 4).
Cît de limpede L-a văzut Prorocul pe
Domnul Hristos, Împăratul păcii! Prorocul a luat şi a elucidat meritele
Domnului, unul cîte unul, în chip minunat. Mai întîi,
Prorocul a arătat că Domnul Hristos este Legiuitorul unei Legi noi, destinată tuturor popoarelor pămîntului. Apoi a arătat că El este mai presus decît toate culmile pe care le-au atins vreodată oamenii, pămînteşti sau istorice, în pasajul pe care îl avem în vedere aici, Prorocul îl arată pe Mîntuitorul Hristos ca Făcător de Pace, ale Cărui putere şi iubire sînt mai tari decît săbiile pe care El le preface în pluguri, şi decît lănciile pe care El le preface în seceri de plivit buruieni.
Dar oare s-a împlinit această mare prorocie privitoare la pacea pe pămînt?
Cu adevărat s-a împlinit, în ciuda faptului că războaiele încă nu au pierit. Căci iată, războaiele între popoarele creştine nu mai sînt aceleaşi ca între popoarele păgîne. Căci păgînii luptau între ei cu mîndrie, pe cînd creştinii luptă între ei cu ruşine!
Credinţele păgîneşti dau voie numai războinicilor în ralurile lor, pe cînd credinţa creştină deschide Raiul sfinţilor.
Căci aşa cum creştinii comit şi alte păcate păgîneşti din pricina slăbiciunilor şi slăbănogirii lor, ei îl comit şi pe acela că poartă războaie. Cu toate acestea, Dumnezeu priveşte la inima omului şi cunoaşte care este dispoziţia inimii păgînilor atunci cînd aceştia păcătuiesc, şi care este cea a creştinilor în aceleaşi triste situaţii.
Căci şi fariseii s-au lepădat de Hristos,
şi s-a lepădat de El şi Petru. Dar fariseii sau lepădat de El din
răutate drăcească şi nepocăită, pe cînd Petru a făcut-o din slăbiciune
omenească pentru care i-a fost ruşine, şi pentru care s-a pocăit cu
amar, mărturisindu-L pe Mîntuitorul cu şi mai multă ardoare după aceea.
Fraţilor, ce putem spune despre săbiile şi lănciile patimilor, prin care ne ucidem propriile noastre suflete, şi pe acelea ale semenilor noştri? O, oare cînd vom învăţa să prefacem aceste săbii în fier bun de plug, cu care să plugărim pămîntul sufletului nostru, întru care să semănăm apoi sămînţa nobilă a învăţăturii lui Hristos?
Şi cînd vom preface aceste lăncii în
cosoare, spre a plivi neghinele din ogorul sufletelor noastre, cărora,
strîngîndu-le, să le dăm foc? Căci atunci şi numai atunci se va instaura
în inima noastră pacea adusă de Hristos, tot aşa cum s-a sălăşluit ea
şi în inimile Sfinţilor Lui. Şi cînd se va întîmpla aşa, cine se va mai
putea măcar gîndi ca să pornească război împotriva aproapelui lui sau
împotriva altor popoare? O, cît de minunată este vedenia lui Isaia, fiul
lui Amos, Prorocul cel mare al lui Dumnezeu!
O, Stăpîne Doamne lisuse Hristoase,
întoarce tăişurile ucigaşe ale patimilor noastre întru unelte de
dobîndire a păcii sufletului, prin focul cel sfînt al Cuvîntului Tău.
Căci noi Ţie ne închinăm şi pre Tine Te slăvim în veci, Amin!
