14 august – Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Narva; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „sfătuitoarea”; Sf. Proroc Miheia; Sf. Mc. Marcellus, episcopul Apamiei din Siria

 

 

 

Icoana Maicii Domnului din Narva

Icoana Maicii Domnului din Narva a devenit cunoscută în anul 1558, când armata rusă a atacat orașul Narva.

Într-una din casele în care comercianții ruși trăiseră odată, germanii beți au luat o Icoană a Maicii Domnului care fusese lăsată în urmă de stăpânii casei, și badjocorind-o au aruncat-o în foc sub un cazan în care se producea bere. Focul s-a extins și imediat flăcările au cuprins acoperișul casei.

În acel moment a venit o furtună și focul s-a răspândit în tot orașul. Profitând de confuzie, armata rusă a ocupat orașul. Icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de  Domnezeu și cu o Icoană a Sfântului Nicolae au fost găsite intacte în cenușă.

Icoana Maicii Domnului „sfătuitoarea”

Icoana Maicii Domnului „sfătuitoarea” este numită astfel deoarece în aceasta sunt reprezentați Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Sfântul Ierarh Nicolae al Mirelor sfătuindu-l pe paraclisierul Gheorghe.



Acest eveniment a avut loc la scurt timp după apariția Icoanei Maicii Domnului din Tikhvin în 1383, când Preasfânta Născătoare de Dumnezeu însăși a poruncit paraclisierului Gheorghe să înlocuiască crucea de metal de pe Biserica nou-construită în cinstea ei la Tikhvin, cu una din lemn.

Pe locul acestei viziuni a fost construită un paraclis în cinstea Sfântului Nicolae, făcătorul de minuni. Paraclisul a ars de mai multe ori (prima dată în 1390, în același timp cu Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Tikhvin).

În 1515 a fost construită o biserică de lemn, și s-a fondat o mănăstire în cinstea acestei Sfinte Icoane.

• Pomenirea Sfântului Proroc Miheia

Miheia a fost din tribul lui Iuda şi din satul Moreşet, din care pricină s-a numit „Moreşitul”. El a fost contemporanul prorocilor Isaia, Amos şi Osea, şi al regilor iudei lotham, Ahaz şi Ezechia. Miheia a certat aspru poporul pentru viciile lor, şi pe prorocii cei mincinoşi care proroceau despre vin şi despre băutură (Miheia 2: 11). El a prezis distrugerea Samariei. El de asemenea a prezis distrugerea Ierusalimului, care avea să vină din pricina mai marilor poporului care luau mită, a preoţilor care învăţau poporul pe bani şi a prorocilor lui care proroceau pentru plată. „Deci din pricina voastră, Sionul va fi arat cu plugul ca o ţarină şi Ierusalimul va fi prefăcut într-un morman de ruine şi muntele templului va ajunge o înălţime acoperită cu pădure!” (Miheia 3: 12). Dar dintre toate profeţiile acestui profet cea mai importantă este aceea despre Betleem ca loc al naşterii lui Mesia, a cărui obîrşie este dintru început, din zilele veşniciei (Miheia 5: 1). Nu se cunoaşte cu precizie dacă acest proroc a fost ucis de către iudei sau dacă a avut parte de o moarte cu pace (cf. Ieremia 26: 18-19). Se cunoaşte însă că a fost înmormîntat în satul lui, Moreşet. În timpul domniei împăratului Teodosie cel Mare, Episcopul Zevin al Eleftheroposului a avut o vedenie mistică în urma căreia s-au descoperit moaştele Prorocului Miheia, împreună cu cele ale Prorocului Avacum.

• Pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Marcellus, Episcopul Apamiei din Siria

Sfîntul Marcellus a fost din insula Cipru, născut din părinţi foarte bogaţi şi slăviţi. El însuşi a primit în Cipru, patria lui, cea mai înaltă educaţie, avînd o minte foarte ascuţită şi fiind eminent dotat pentru studiu. Sfîntul Marcellus a fost bărbat căsătorit şi a avut copii. După ce a murit soţia lui, Sfîntul Marcellus s-a retras în Siria, îmbrătişînd viaţa monahală, şi lăsîndu-i pe copiii săi în Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu. El s-a făcut vestit pentru milostivirea, blîndeţea, şi marea lui învăţătură duhovnicească. Locuitorii cetăţii Apamia 1-au ales pentru aceasta să le fie lor episcop. Episcopul Marcellus s-a nevoit cu rîvnă întru întoarcerea la Hristos a păgânilor ce se aflau în acea cetate. S-a întîmplat atunci arderea unei capişti păgîneşti, iar păgînii 1-au acuzat pe Episcopul Marcellus, zicînd că el a pus acel foc. Ei l-au ars de viu cam pe la anul 389. În viaţa Sfântului Marcellus întîlnim o discuţie foarte instructivă despre sfinţirea apei, şi despre folosirea apei sfinţite.

Sinaxar 14 August

În aceasta luna, în ziua a paisprezecea, înainte-praznuirea Adormirii Maicii Domnului.

În aceasta luna, în ziua a paisprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Miheia (Miheea).

Acest prooroc era feciorul lui Ioram, nascut în locul ce se zice Morati, din neamul lui Efrem, si a proorocit 84 de ani, înainte de venirea lui Hristos cu 660 ani. El a mustrat pe Ahav, împaratul Samariei, pentru multele si deosebitele lui pacate, si pentru aceasta era urât de catre acela. Stiind aceasta proorocul, s-a departat si petrecea mai mult în munti. Dupa ce a murit Ahav, Proorocul Miheia a fost omorât de Ioram, feciorul lui Ahav, prin spânzurare, caci îl mustra pentru pagânatatile lui si ale parintilor lui. Si, murind, a fost îngropat în pamântul lui Morati, lânga movila lui Enachim.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Marcel, episcopul Apamiei.

Acest Sfânt Marcel a trait pe vremea împaratiei lui Teodosie cel Mare (379-395) si era din Cipru, unde i s-a încredintat dregatorie lumeasca. Prin ocârmuirea lui, a minunat pe toti cu buna cinstire, si cu amanuntimea la lucru.
Iar dupa ce a fost asezat episcop Apamiei celei din Siria, chibzuia cu dreptate si cu cuviosie. Apoi a ajuns fierbinte râvnitor al credintei celei întru Hristos, întemeind biserici spre slava lui Dumnezeu si capistile idolesti surpând. Pentru aceasta a fost prins de închinatorii la idoli, si aruncat fiind în foc, a primit cununa muceniciei.

Tot în aceasta zi, pomenirea aducerii cinstitei Cruci în palat.

În aceasta zi Cinstitul Lemn al Sfintei si de-viata-facatoarei Cruci revenea la palatul imperial, dupa doua saptamâni de pelerinaje prin capitala imperiului bizantin, Constantinopolul (cf. 1 august).

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ursichie.

Acest Sfânt Mucenic Ursichie a trait pe vremea împaratului Maximian. El era din cetatea Severinului, a Iliriei celei de sus, ostas cu rânduiala, si ridicat la cinul de tribun. Fiind pârât la împaratul Maximian, acesta l-a dat spre cercetare eparhului Aristid. Din porunca acestuia, Sfântul Ursichie a fost în felurite chipuri chinuit. Iar la urma s-a dat hotarârea ca Sfântului Ursichie sa i se taie capul, de catre Valent ce-l pârâse. Acela a scos sabia si de trei ori a lovit pe Sfântul în grumaji; si asa a luat Fericitul cununa muceniciei.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Luchie ostasul, care prin foc s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Simeon Trapezunteanul, care a marturisit în Constantinopol, la anul 1653 si prin sugrumare s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântare de laudă la Sfântul Proroc Miheia

Miheia, Prorocul lui Dumnezeu, de rîvna Duhului ars-a,

A ticăloşilor pieire vestind şi propovăduind poporului mîntuirea:

„Ascultaţi, voi căpetenii ale casei lui lacov:

Pleava scăpare nu are cînd focul o cuprinde!

Voi binele îl urîţi şi iubiţi ticăloşia,

Voi casa lui Dumnezeu o furaţi şi o mîncaţi pe ea.

Voi Legea prorocilor celor vechi lepădat-aţi,

Pre Domnul nu-L mai ascultaţi, ci ascultaţi vrăjitorii!

Dar cu adevărat veţi pieri, şi vă va înghiţi urgia;

Veţi striga către ceruri, dar zadarnic şi prea tîrziu.

Samaria Asiriei arie de treierat se va face,

Iar Ierusalimul staul de vite idolatrilor caldei!

Dar tu, Betleeme, micuţă Efrata,

Deşi eşti cel mai mic,

Eu te iubesc cel mai mult.

Din tine se va naşte Mîntuitorul

După care suspină neamurile,

Şi neamul Lui se pogoară din Rai;

El va veni plin de rîvnă, plin de iubire pentru poporul Lui

Turma Lui o va paşte cu toiag puternic.

El mare vafipînă la marginile pămăntului.

Pămîntul şi cerurile milostivirea Lui o vor vesti;

Atunci pacea va domni, căci El însuşi va fi pacea.

El însuşi întru El pe neamul omenesc îl va proslăvi.

Luna august in 14 zile: Inainte praznuirea Adormirii Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu     Se cuvine, fratilor, sa stim ca astazi este inainte-praznuirea Adormirii Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, Maica dupa trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Deci, sa ne adunam toti in biserica, la rugaciuni. Ca astazi Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru, fara sa cunoasca stricaciunea si cu trupul proslavit, a fost dusa de ingeri la vesnicile lacasuri, la viata ei cea cereasca. Se bucura, deci, ingerii in ceruri si oamenii se veselesc pe pamant, iar heruvimul cu sabia de vapaie s-a departat de la usa Raiului si toata firea tresalta ca Maica Domnului, intaind in ceruri, primeste pe toti care cinstesc, cu dreapta credinta preasfanta adormirea ei. Nimeni, dar, din noi, iubitilor, sa nu se leneveasca sa laude pe Nascatoarea de Dumnezeu, ca, nu cumva, din rautate si lenevirea aceasta, sa fie lipsit de darul ei. Ci, sa ne incingem mijlocul nostru cu infranarea si sa lepadam de la noi toate patimile noastre cele rele: mania, desfranarea, furtul, satiul, betia si celelate toate, care se impotrivesc socotintei celei sanatoase. Iar, in locul acestora, sa primim credinta, nadejdea si dragostea, ca acestea sunt implinirea Legii si a Proorocilor si, prin acestea, fii ai lui Dumnezeu sa ne numim si sa fim mostenitori ai Imparatiei. Si, toate cele ce vom cere, le vom lua de la El, intru acest veac si in cel ce va sa fie, ca niste pazitori ai poruncilor Lui.
Intru aceasta zi, pomenirea Sfantului Prooroc Miheia (sec VI i. Hr.)     Acesta a fost unul din cei doisprezece Prooroci mici, din Biblie, nascut in tinutul Moreset, si a trait sub domnia lui Iotam, Ahaz si Ezechia, regii din Iuda cu 721 de ani inainte de Mantuitorul Hristos, si deci, el este altul decat Proorocul Miheia, fiul lui Imla, care a trait cu un veac inainte, sub domnia regelui Ahab. Ca si proorocul Amos, Miheia a fost un om de la tara. Nu stim nimic din viata lui, nici cum a fost chemat de Dumnezeu la slujirea de prooroc, dar, de la el ne-a ramas o carte, in sapte capitole, care se afla in Biblia Vechiului Testament. Cuvintele sale infrunta faradelegile celor bogati si puternici si nedreptatile facute de ei celor saraci, si vesteste, pedeapsa pe care Dumnezeu le-o pregateste. Dumnezeu asteapta de la ei altceva, fapte de dreptate si iubire de oameni. Dumnezeu va veni si va judeca lumea, pedeapsa lor e hotarata.
    Proorocul vesteste si o mare nadejde, o innoire a lumii si nasterea in Betleemul Iudeii a marelui Rege al pacii, asa cum s-a si implinit.
    Deci, a trimis Dumnezeu moarte copilului vaduvei, tragand pe Ilie ca sa porunceasca dezlegare legaturilor, iar vaduva, cand a vazut moartea fiului ei, venind cu lacrimi la Prooroc, i-a zis lui: "Vai mie, Proorocul al lui Dumnezeu, ravnitorule, mai mult decat toti, ai adus aceasta durere si plangere nevindecata sufletului meu. De ce mai traiesc pe pamant, eu ticaloasa, daca pe fiul meu, pe care il aveam l-ai dat mortii ? Am cunoscut, ca, din pricina ta, a murit fiul meu. Mai inainte de a veni tu aici, era sanatos fiul meu. Caci in foamete cumplita si in sete neasemanata, pe care tu le-ai adus asupra pamatului, am trait, iar acum, dupa ce ai venit tu la mine, datator de hrana aratandu-te, te-ai facut pierzator al fiului meu unul-nascut si, scapand de foame, lesin de bocete. Si, socotind ca te voi avea ajutor, te-ai facut vanzator. Impreuna locuitor primindu-te pe tine, am fost lipsita de fiul meu. Hranindu-ne pe noi, in foamete, pe el l-ai dat mortii. Ai hranit si ai omorat pe unul nascut fiul meu; m-ai lipsit pe mine de nadejdea mea. Pe ochiul batranetelor mele, pe care il aveam. L-ai stins cu moartea. Mangaierea mea, pe care o aveam, venind tu, am pierdut-o. La intalnirea ta, am fost lipsita de copilul meu. Ca ce folos imi este mie, avand faina si untdelemn si saturarea de bucate, dupa ce fiul meu a murit ? Mai de folos imi era mie ca, impreuna cu toti, sa pier, decat, satula, sa ma lipsesc de fiul meu. Ca cine va manca acestea, pe care mi le-ai dat ? Ce castig imi este mie, sa am hrana, spre saturare, dupa ce am fost lipsita de slava unuia-nascut fiului meu ? Pier tanguindu-ma, si suspin pentru el. O, de nu te-as mai fi vazut pe tine, nici n-as mai fi auzit vorbirea ta".
    Si se vedea vaduva, graind acestea cu tanguire si lacrimand la picioarele lui Ilie. Dar Ilie, ravnitorul spre bine, dupa ce a auzit-o, s-a sarguit spre rugaciune, mahnindu-se cu sufletul; si, stand, ruga pe Dumnezeu, zicand: "Dezleaga, Stapane, legaturile mortii de la fiul vaduvei; si-l inviaza pe el". Iar Preamilostivul Dumnezeu a zis, prin cuvant catre dansul: "Dezleaga si tu cerul, pe care, cu limba ta, l-ai legat; si, atunci, prin cuvant, voi dezlega si Eu legaturile mortii, pe care, cu intelepciune, pentru tine, le-am adus asupra-i. Cauta si vezi Ilie, cata multime de batrani si de tineri, de prunci si de maici au pierit, cauta si vezi lacrimile lumii intregi, cum cad, plangand si cerand ploaie. Tu, vazand o singura femeie lacrimand, pentru fiul ei, ti se pare ca esti milostiv, dar toata lumea, tanguindu-se, lacrimeaza, ca toata piere, si vazand-o, tu o treci cu vederea. Stiu ca, ravnind pentru Mine, ai adus asupra ei certare. Stiu, Ilie, ca nu este altul asemena tie". Atunci a zis Ilie catre Stapanul sau: "Da viata copilului si dezleaga cerul, numai izbaveste-ma de lacrimile vaduvei; ca sa nu ma mai intristeze, plangand". Si, inviind copilul si luandu-l pe el, Ilie l-a dat mamei sale. Iar vaduva, luandu-si pe fiul ei, a zis, cu bucurie mare, catre Ilie: "Acum te-am cunoscut ca esti, cu adevarat, omul lui Dumnezeu si grai adevarat este in gura ta". Atunci a zis Dumnezeu catre Ilie: "Mergi si spune lui Ahab, ca voi da, si Eu, ploaie pe pamant". Si, venind catre Ahab, Ilie a zis catre el: "Domnul va da ploaie pe pamantul Sau". Si, adunand tot poporul lui Israel, au fost injunghiati preotii cei ce jertfeau lui Baal. Si, intorcandu-i pe toti, sa creada in Dumnezeul cel viu, Ilie s-a inaltat, in car de foc, spre cer, intru cutremur mare, lasandu-si cojocul asupra lui Elisei. Iar Dumnezeului nostru sa-I fie, de la noi, slava si cinste in vecii vecilor! Amin.
 


In aceasta zi, cuvant din Pateric     Ne spunea noua un oarecare parinte, zicand: "Doi negustori din acelasi loc, aveau dragoste mare intre ei. Insa, unul din ei era foarte bogat, iar celalat, mai putin. Deci, cel dintai avea o femeie foarte frumoasa si inteleapta, precum se va arata mai jos. Si, murindu-i barbatul, a ramas vaduva. Iar negustorul celalalt, vazand frumusetea si intelepciunea ei, poftea sa o ia pe ea ca sotie pentru dansul. Se rusina insa a-i zice el, ca nu cumva sa nu primeasca si avea, totdeauna, gand rau impotriva ei. Deci ea fiind inteleapta, a cunoscut ce vrea sa faca el si i-a zis: Frate Simion te vad tulburat de ganduri, dar sa-mi spui mie, fara de nici o indoiala, cele ce poftesti, si, de va fi cu putinta, iti voi spune tie. Iar el, mai intai, se rusina sa-i spuna lucrul acela. Dar, mai pe urma, i l-a spus. Si o ruga pe ea, sa primeasca sa-i fie lui sotie. Iar ea i-a raspuns lui: Daca vei face cele ce-ti voi porunci tie, voi face si eu voia ta. Iar el i-a zis ei: orice-mi vei porunci mie, indata voi face. Deci, i-a zis lui: Sa mergi la casa ta si sa nu gusti nimic, pana ce te voi chema. Iar el, cu bucurie, a fagaduit sa faca aceasta, insa nu-i daduse lui o zi hotarata, cand il va chema. Deci, a trecut intaia, a doua si a treia zi, dar nu l-a chemat pe el. Iar el, din dragoste, rabda, cu tarie, acestea toate facandu-se dupa purtarea de grija a lui Dumnezeu. Deci, intru a patra zi, a trimis la el, care pierea de foame si nu putea, de slabiciune, sa vina pe picioarele sale. Insa, sprijinit fiind pe cineva, a venit. Iar, ea gatise masa, asemenea si pat si i-a zis lui: "Iata masa" iata si patul, ce poruncesti, mai intai, sa faci ? Atunci i-a zis ei: Miluieste-ma si-mi da, mai intai, sa mananc ca pier. Apoi, i-a zis lui: iata, daca ai flamanzit, m-ai uitat si pe mine si toate poftele le-ai uitat si nu poftesti decat numai sa te saturi de paine. Deci, cand iti vor veni tie aceste ganduri, sa primesti acest fel de doctorie a postului si te vei izbavi de tot gandul viclean si rau. Inca, sa ma crezi pe mine, frate, ca, dupa moartea barbatului meu, nici cu tine nici cu altul nu ma voi insoti, ci, cu ajutorul Hristosului meu, voi petrece in curatenie.
    Atunci s-a umilit omul acela si s-a minunat de curatia ei si de mintea ei cea intreaga. Si i-a zis ei: De vreme ce a binevoit Dumnezeu sa ma mantuiasca pe mine, prin intelepciunea ta, acum ce ma sfatuiesti sa fac ? Iar ea, cunoscandu-si tineretea si frumusetea ei, ca nu cumva si ea sa patimeasca unele de acest fel, i-a zis lui: Socotesc ca nu iubesti pe nimeni, dupa Dumnezeu, ca pe mine, precum si eu, cu adevarat, dupa Dumnezeu, te iubesc. Dar avem porunca stapanului nostru. Care zice: De voieste cineva sa vina dupa Mine si nu-si va uri pe tatal sau si pe maica sa, pe femeie si pe copii si pe frati si pe surori, chiar si sufletul sau insusi, nu poate sa-mi fie Mie ucenic. Deci, de te vei voi, eu te sfatuiesc sa ne indepartam unul de altul, pentru Dumnezeu, ca sa-ti socoteasca si tie Domnul ca te-ai lepadat de femeia ta, pentru El. Si mie, asemenea, sa mi se socoteasca ca m-am lepadat de barbatului meu. Si, iata ca este o manastire in partile noastre. Si, daca doresti, cu adevarat, sa te lepezi de lume, mergand acolo, leapada-te. Si vei placea lui Dumnezeu, cu adevarat.
    Deci, el, indata si-a impartit bogatia sa la saraci, si s-a dus in manastirea aceea, si a petrecut acolo pana la moartea sa, si a fost calugar iscusit. Asemenea si acea fericita femeie, cea intreaga la minte, s-a dus la o manastire de fecioare si, placand lui Dumnezeu, s-a mutat la vesnica viata". Iar acestea toate ni le-a spus noua parintele Simeon si am proslavit pe Dumnezeu, a Caruia este slava, acum si pururerea si in vecii vecilor! Amin.

Cugetare

Să ne temem de blestemul părintesc, căci cumplit lucru este blestemul părinţilor. Să preţuim şi să căutăm binecuvîntarea părinţilor, căci ea ne va ajuta de-a lungul întregii vieţi.

Înţeleptul Sirah grăieşte astfel: „Binecuvîntarea tatălui întăreşte casele fiilor, iar blestemul mamei le dărîmă pînă în temelie” (înţelepciunea lui Isus Sirah 3: 9). Blestemul lui Noe cu care a blestemat seminţia lui Ham i-a urmărit de-a lungul veacurilor pe nenorociţii hamiţi, pe cînd fiii lui lacov au fost binecuvîntaţi în toată viaţa lor, prin harul binecuvîntării tatălui lor. Tînăr fiind, Sfîntul Serghie a cerut binecuvîntarea părinţilor lui ca să se facă monah. Părinţii lui însă erau foarte vîrstnici şi 1-au rugat pe fiul lor să aştepte pînă cînd vor muri ei, şi apoi să se tundă monah. Serghie s-a supus părinţilor lui, şi a avut parte de binecuvîntare în toată viaţa lui, pînă la moarte.

Episcopul Ermoghen povesteşte cum un bărbat se purta rău cu femeia lui. Cînd mama bărbatului şi-a mustrat fiul pentru urîta lui purtare cu soţia lui, acesta a lovit-o pe propria lui mamă cu multă sălbăticie. Atunci nenorocita mamă a strigat: „Doamne, blestemat să fie fiul meu, şi în veac să nu aibă parte nici de binecuvîntarea mea, nici de a Ta!”. Întru aceeaşi zi fiul a căpătat un tremur cumplit în tot trupul, nefiind în stare nici măcar să-şi ducă la gură lingura de mîncare. în cele din urmă el şi-a mărturisit păcatul la preot, i-a părut rău de el şi a luat Sfînta Împărtăşanie, ceea ce i-a mai uşurat întrucîtva starea. La scurt timp după aceea a murit.

Luare aminte

Să luăm aminte la minunatul ajutor dat de Dumnezeu lui Saul, în războiul lui cu amoniţii (I Regi 11):

• La cum puternicul Nahaş, căpetenia amoniţilor, a ameninţat că va scoate ochiul drept tuturor celor din Israel;
• La cum poporul lui Israel a plîns înaintea Domnului;
• La cum Dumnezeu i-a ajutat pe Saul şi pe Samuel să-i biruiască cu desăvîrşire pe amoniţi, căci Duhul lui Dumenezeu S-a pogorît peste ei.

Predică

Despre prorocia poporului celui dintru întuneric care vede lumină mare – „Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi” (Isaia 9: 1).

Cuvintele acestea prevestesc că Mesia Cel Purtător de lumină va veni acolo unde întunericul este cel mai mare.

Pămîntul Zabulon şi pămîntul Neftali erau considerate a fi ţinuturile cele mai întunecoase. Acolo păgînii şi iudeii trăiau amestecaţi; acolo jugul robiei celei trupeşti şi sufleteşti era cel mai greu; acolo întunericul păgînătăţii şi orbirea sufletească a fariseilor apăsa poporul ca o umbră a morţii. Lumina cerească a strălucit mai întîi în Betleem, cînd s-a născut acolo Hristos Domnul. Acea lumină a fost văzută de departe de cei trei crai de la Răsărit, iar de aproape a fost văzută de păstorii cei simpli din jurul Betleemului. Lumina însă a fost izgonită din Betleem de sabia plină de sînge a lui Irod, şi de aceea Ea S-a dus şi s-a ascuns în Egipt. Apoi, Lumina a strălucit din plin în pămîntul întunericului şi al umbrei morţii, adică în Zabulon şi în Neftali. Căci pe malurile lacului care se afla în acele ţinuturi locuiau pescari pe care Domnul i-a ales ca să îi fie ucenici Lui. Tot în acel ţinut se află şi Muntele Fericirilor, de pe ale cărui coaste Domnul a rostit către popor prima Lui mare predică [Predica de pe Munte]. Tot acolo se află Cana Galileii, unde Domnul a înfăptuit prima Lui minune, aceea a prefacerii apei în vin. Acolo a început El lucrarea Lui de mîntuire a lumii prin cuvintele şi faptele Lui puternice cum nu se mai văzuseră nicicînd.

Oamenii au văzut această Lumină şi au căzut în uimire. Mulţi s-au smintit întru El, şi mulţi L-au batjocorit. Dar nu aceşti oameni dintru întuneric şi din umbra morţii au fost cei care L-au ucis. Căci în ţinutul iudeilor se afla un ţinut încă şi mai întunecat decît pămîntul Zabulonului şi Neftalimului, al cărui popor s-a ridicat împotriva Făcătorului lor şi L-au ucis.

Acel loc a fost acelaşi din care cu treizeci şi trei de ani mai înainte se înălţase sabia ucigaşă a lui Irod, care a alungat Lumina şi a silit-o să Se ascundă în Egipt. Acel loc a fost Ierusalimul. Dintre toate întunericurile, întunericul Ierusalimului a fost cel mai negru, şi aceasta în chip ironic, căci Ierusalim mai înseamnă şi „lumină”.

O, Stăpîne Doamne lisuse Hristoase, Cela Ce eşti lumina noastră, a celor care venim în lume, îmbrăţişează-ne pre noi întru Lumina Ta în această viaţă trecătoare şi primeşte-ne pre noi, la ieşirea din ea, întru Lumina slavei Tale Celei nemuritoare. Căci noi Ţie ne închinăm şi pre Tine Te slăvim în veci, Amin!