Dupa aceea, a trait Sfantul batran multi ani in nevointele pustnicesti si s-a invrednicit chiar de cinstea preoteasca, dupa o dumnezeiasca descoperire. Si, petrecand cincisprezece ani de la primirea preotiei, iar, de la nasterea sa, implinind saptezeci si cinci de ani si adunand saptezeci si cinci de ucenici, Cuviosul Moise s-a sfarsit muceniceste.
Ca, intr-una din zile, stand el cu fratii, a zis: "Iata, astazi, vor veni barbarii in Schit, ca sa taie pe monahi. Deci, sculati-va si fugiti de aci." Si au zis fratii: "Tu pentru ce nu fugi, parinte?" Si a zis catre dansii: "Eu am atatia ani de cand astept ziua aceasta, ca sa se implineasca cu mine cuvantul Stapanitorului meu, Hristos, Cel ce a zis ca toti cei care scot sabia, de sabie vor pieri" (Matei 26,52). Au grait lui fratii: "Nici noi nu vom fugi, ci vom muri cu tine". Iar el le-a zis lor: "In aceasta, eu nu am nici o vina; sa se pazeasca fiecare, cum se pricepe". Si, sculandu-se fratii au fugit. Si au ramas langa dansul numai sapte. Si, dupa un ceas, le-a zis lor: "Iata, barbarii sunt aproape". Deci, unul din cei sapte frati, temandu-se, a fugit din chilie si s-a ascuns. Iar barbarii, venind, l-au taiat pe parintele si pe cei sase frati, ce se aflau cu el. Iar fratele cel ce fugise, stand unde se ascunsese, a vazut cerul deschis si sapte cununi prealuminoase pogorate din cer. Si, dupa plecarea barbarilor, intorcandu-se la chilii, fratele a aflat taiati, pe parintele si pe frati, si trupurile lor zacand in sange, si a plans.
Asa a fost sfarsitul Cuviosului Parintelui nostru Moise, arapaul, care, din talhar, s-a facut monah si, cu desavarsire, placut lui Dumnezeu s-a facut, prin adevarata pocainta, caruia nu numai Raiul, ci si cerul s-a deschis, ca unui Mucenic, si s-a invrednicit de cununa slavei. Cu ale carui sfinte rugaciuni, sa fim povatuiti si noi la adevarata pocainta si Imparatiei Ceresti sa ne invredniceasca Stapanul Hristos, Iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, Caruia, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, se cuvine cinste si slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
Soborul Sfinților Cuvioși din Lavra Pecerska cu Sfinte Moaște în „Peșterile de Departe”
Sfinții Cuvioși din Lavra Pecerska ale căror Sfinte Moaște se odihnesc
în „Peșterile de Departe” ale Sfântului Teodosie au și zile individuale
de sărbătorire, dar astăzi noi cinstim întreg soborul sfinților călugări
care au fost lumină pe pământ, ghidându-ne pe calea mântuirii.
În această zi, 28 august, Biserica sărbătorește Soborul Sfinților
Cuvioși din Lavra Pecerska ale căror Sfinte Moaște se odihnesc în
„Peșterile de Departe” ale Sfântului Teodosie. Ei au și zile individuale
de sărbătorire, dar astăzi noi cinstim întreg soborul sfinților
călugări care au fost lumină pe pământ, ghidându-ne pe calea mântuirii.
Aceștia sunt:
Egumenul Teodosie, întemeietorul Lavrei Peșterilor (3 mai, 14 august, 2 septembrie)
Monahul Agaton, făcătorul de minuni (20 februarie)
Arhimandritul Achindin (+ 1235)
Monahul Amon (4 octombrie)
Episcopul Amfilohie de Vladimir, Volânia (10 octombrie)
Monahul Anatolie Zăvorâtul (3 iulie)
Monahul Acvila, diaconul (4 ianuarie)
Monahul Arsenie, iubitorul de muncă (8 mai)
Monahul Atanasie Zăvorâtul (2 decembrie)
Monahul Veniamin Zăvorâtul (13 octombrie)
Monahul Casian Zăvorâtul (29 februarie, 8 mai)
Bătrânul Daniel (secolul XIV)
Ieromonahul Dionisie Zăvorâtul (3 octombrie)
Arhimandritul Dositei (+ 1218)
Bătrânul Evloghie (secolul XIV)
Ieroschimonahul Eftimie (20 ianuarie)
Monahul Gherontie, canonarhul (1 aprilie)
Monahul Grigorie Zăvorâtul (8 ianuarie, 8 august)
Schimonahul Ilarion (21 octombrie)
Monahul Ipatie Vindecătorul (31 martie)
Arhimandritul Ignatie (20 decembrie)
Monahul Isidor Zăvorâtul (secolele XII-XIII)
Monahul Iosif, mult-pătimitorul (4 aprilie)
Monahul Lavrentie Zăvorâtul (20 ianuarie)
Monahul Leontie, canonarhul (1 aprilie, 18 iunie)
Monahul Longhin portarul (16 octombrie)
Mucenicul Lucian, preotul (15 octombrie)
Monahul Macarie diaconul (19 ianuarie)
Monahul Mardarie Zăvorâtul (13 decembrie)
Monahul Martirie Zăvorâtul (25 octombrie)
Monahul Martirie, diaconul (25 octombrie)
Monahul Mercurie, postitorul (4 și 24 noiembrie)
Monahul Moise, făcătorul de minuni (26 și 28 iulie)
Monahul Nestor, neînvățatul (29 octombrie)
Monahul Paisie (19 iulie)
Ieromonahul Pamvo Zăvorâtul (18 iulie)
Ieromonahul Pangratie Zăvorâtul (9 februarie)
Monahul Pafnutie Zăvorâtul (15 februarie)
Monahul Pavel, ascultătorul (10 septembrie)
Egumenul Pimen, postitorul (8 mai, 7 august)
Monahul Pior Zăvorâtul (4 octombrie)
Monahul Rufus, ascultătorul (8 aprilie)
Schimonahul Silvan (10 iunie, 10 iulie)
Schimonahul Sisoe (6 iulie)
Monahul Sofronie Zăvorâtul (11 martie, 11 mai)
Monahul Teodor cel tăcut (17 februarie)
Monahul Teodosie (Cneazul Teodor) (11 august)
Arhiepiscopul Teofil de Novgorod (26 octombrie)
Egumenul Timotei (+ 1132)
Monahul Titus, ostașul (27 ianuarie, 27 februarie)
Monahul Zaharia, postitorul (24 martie)
Monahul Zenon, postitorul (30 ianuarie)
Intru aceasta zi, cuvant din Pateric.
Acelasi staret, iarasi, se ruga lui Dumnezeu sa-i arate despre ucenicii lui cei morti. Ca a vazut pe doi dintr-insii, la un loc foarte infricosator. Si, intrebandu-i unul din ei a raspuns, zicand ca pe el l-a piedut nesatiul pantecelui, iar, celalalt, zicea ca a avut ganduri nemarturisite si, pentru aceasta, a ajuns acolo. Iar, despre cel ce cu indracirea pantecelui, zicea cineva, din staretii cei vechi, ca se daduse foarte mult, fara de vreme la nesatiul pantecelui.
Iarasi, zicea acest staret: "Aveam doi ucenici, calatorind impreuna cu mine. Si neimpacandu-se cu chipul intelegerii mele, ma tulburau pe mine, adeseori. Si, fiindca imi faceau mie impiedicare de la indeletnicirea mea, cea dupa Dumnezeu, am socotit sa-i las pe ei si sa ma duc la o manastire, cu viata de obste, ca un incepator strain, unde neavand nici o grija, sa pot afla indeletnicirea, spre intelegerea cea dumnezeiasca, care lucru l-am si facut. Deci, petrecand in manastire trei saptamani, nu faceam nimic de la mine, ci numai cele ce mi se porunceau mie, ca sa ma pot indeletnici cu dumnezeiasca intelegere. Iar, dupa acele trei saptamani, am vazut pe cineva in haina alba, venind catre mine si avand cu sine doua vase. Si-mi da mie vasul gol si a turnat putin undelemn, din celalalt, in vasul pe care mi l-a dat gol. Apoi, i-am zis lui: Sa-mi dai mie celalalt undelemn. Iar el mi-a raspuns: "Ba nu, ca, pe cat ai lucrat, pe atat ai si luat". Si acestea le zicea pentru supunerea cea desavarsita si pentru ascultarea cea binecuvantata. Si zicea staretul: "Oricat de putin ar lucra omul, daca este cu dreptate, va lua plata de la Dumnezeu, numai sa lucreze cu credinta ceea ce face, precum se cuvine."
• Pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Moise Arapul
Sfîntul Preacuvios Moise a fost de neam etiopian. El în lume a fost tîlhar şi căpetenie de tîlhari. Dar Duhul a mişcat inima lui şi din adîncurile răutăţii 1-a scos la adevărata pocăinţă şi la schimbarea radicală a vieţii.
Preacuviosul Moise la începuturile vieţii lui a fost sclav, dar
răzvrătindu-se împotriva sclaviei, a fugit şi s-a alăturat unei cete de
tîlhari. Cum era foarte mare, puternic, şi plin de îndrăzneală, aceştia
1-au ales căpetenie peste ei. Dar, într-o
zi, pe tîlharul Moise 1-a cuprins chinul conştiinţei, şi cumplită părere
de rău pentru toate relele făcute în viaţa lui. De aceea el a
părăsit ceata de tîlhari şi s-a dus la o mănăstire unde s-a dat pe sine
cu totul în ascultarea unui avvă, supunîndu-se întregii rînduieli
mînăstireşti. El s-a folosit mult de învăţătura Sfinţilor Macarie,
Arsenie şi Isidor, şi de convorbirile cu ei. După un timp el s-a retras
la o colibă în singurătate, unde s-a îndeletnicit cu lucrul mîinilor,
rugăciunea, privegherile, şi dumnezeieştile cugetări. Chinuit
de dracul curviei, Moise a dezvăluit boala lui părintelui duhovnicesc
Isidor, care 1-a sfătuit să postească mai aspru, iar la vremea mesei să
mănînce nu pe săturate. Văzînd că acest canon nu dă roade, Avva Isisdor
1-a sfătuit să postească şi mai aspru, iar la rugăciune să stea în
picioare. Atunci a început Avva Moise, fiind foarte puternic la trup, să
se nevoiască cu adusul apei pe umerii săi, pentru toţi Părinţii
vîrstnici din Lavră. Apa o aducea de la o fîntînă care se afla
foarte departe, şi la această nevoinţă petrecea toată noaptea. După şase
ani de cumplit război drăcesc, Sfntul Isidor 1-a vindecat minunat de
toate închipuirile, cugetele şi gîndurile de curvie pe care i le semăna
în suflet diavolul. Preacuviosul Moise a fost sfinţit preot cînd a ajuns
bătrîn cu anii. El a întemeiat şi o mănăstire proprie, a dobîndit în ea
şaptezeci şi cinci de ucenici, şi a trecut la cele veşnice la vîrsta de
şaptezeci şi cinci de ani. El şi-a prevăzut şi ceasul şi felul morţii:
într-o zi el le-a zis ucenicilor lui să fugă ca să-şi scape vieţile,
deoarece mănăstirea avea să fie atacată de necredincioşi. Cînd
ucenicii i-au cerut să vină cu ei, ca să scape împreună, Avva Moise
le-a zis că tîlhar fiind el mai demult, şi ucideri şi multe rele
săvîrşind, se cuvine ca acum să-şi ia plata pentru relele lui,
după cuvîntul: „Toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri” (Matei 25:
52). Aşadar, Avva Moise a rămas în mănăstire împreună cu şase fraţi care
nu au voit să îl lase, şi au venit tîlharii şi i-au ucis pe toţi şapte.
Unul dintre fraţi s-a ascuns în apropiere, şi a văzut cum se pogoară
şapte cununi din cer peste capetele mucenicilor celor ucişi.
• Pomenirea Sfântului Cuvios Sava din Pskov şi Krypeţk
Sfîntul Sava acesta a fost de neam sîrb.
El s-a nevoit călugăreşte în Mănăstirea Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu din Pskov, căreia mai apoi i-a fost şi egumen. Dar văzînd cum
oamenii încep să îl slăvească, el s-a temut de slava lor şi a plecat la
malurile Lacului Krypeţk, unde a întemeiat o nouă obşte, în cinstea
Sfîntului loan Teologul. Dar şi aici s-a făcut vestit, şi poporul a
început să vină la el. Aici au venit să îl cerceteze Cneazul Yaroslav
din Pskov şi soţia lui. Cuviosul Sava nu
i-a îngăduit soţiei cneazului să intre în mînăstire, ci a binecuvîntat-o
şi s-a rugat pentru ea şi a vindecat-o de o boală grea în afara
zidurilor mînăstirii. Acest Sfînt al lui Dumnezeu a trecut la
cele veşnice la anul 1495, iar sfintele lui moaşte au rămas făcătoare de
minuni pînă acum. Avva Dositei a fost unul dintre cei care 1-au
cercetat pe Sfîntul Sava la malul Lacului Krypeţk.
• Tot întru această zi se prăznuieşte Synaxa Sfinţilor de la Lavra Peşterilor din Kiev
Cântare de laudă la Sfântul Moise Arapul
Binecuvîntat este omul căruia
I-a iertat Dumnezeu păcatele!
Bucuros este el, bucuros în amîndouă lumi!
Moise Arapul, ca un alt fiu risipitor,
La Domnul s-a întors, plîngîndu-şi păcatele cu amar!
El trupul şi-a supus cu postiri lungi şi aspre,
Al Avvei Moise chip este negru,
Dar sufletul lui este alb!
El trupul şi-a supus cu privegheri lungi şi aspre,
Şi astfel a scăpat din al diavolilor laţ.
Sufletul lui s-a făcut precum un lac de munte,
Care priveşte la cer, cu ape limpezi, clare: în unda lui chiar
Cerul îşi vede al său chip.
Fraţii pre Avva Moise întreabă:
„Au păcatele altora nu te întristează?
Nu vrei şi alţii să scape de al lor păcat?”
Lor Avva Moise Arapul le răspunde cu lacrimi:
„Cîtă vreme al meu păcat încă-ntru mine este,
Precum întru o casă hoitul de om mort,
De al altui’ păcat nu pot să mă-ngrijesc,
Ci îmi ajunge-al meu,
Pe care să mi-l plîng”.
Leul feroce adesea întru blînd miel se preface,
Astă minune numai Hristos o poate lucra.
Avva Moise demult fost-a cumplit leu de munte,
Şi cu toate acestea s-a făcut într-un blînd miel.
Pentru ale Avvei Moise jertfe şi rugăciuni sfinte,
Stăpîne Doamne Iisuse,
Miluieşte-ne pre noi.
Cugetare
Adevăratul creştin evită laudele oamenilor, şi nu doar că le evită, dar chiar fuge de ele cu frică.
Sfîntul Sava de la Pskov a părăsit slujba
de egumen, mănăstirea şi obştea fraţilor care îl iubeau, şi s-a
sălăşluit într-o pustietate numai şi numai ca să scape de slava oamenilor, care jefuieşte tot binele din inimile celor pe care îi laudă.
Un principe credincios, auzind de uluitoarea transformare şi de marile lupte duhovniceşti pe care le dă Avva Moise Arapul [Negrul], şi-a luat suita şi a călătorit în pustie ca să îi vadă faţa. Preacuviosul Moise a aflat de această venire şi a voit să se ascundă repede, dar aşa făcînd, a dat faţă în faţă chiar cu alaiul princiar. „Unde este chilia Avvei Moise?” – 1-au întrebat slugile principelui, nebănuind că vorbesc chiar cu el. „Ce voiţi cu el? Nu este decît un bătrîn ignorant, mincinos, şi cu viaţă cu totul necurată”. Auzind acestea, vizitatorii au căzut în uimire, dar nu s-au lăsat: ei voiau să îl vadă pe Avva Moise cu ochii lor. Cînd au sosit la chilia lui, au cerut să îl vadă pe avvă, dar monahii le-au răspuns că Avva Moise nu se află la chilie. Cei din alaiul princiar au povestit monahilor despre întîlnirea pe care au avut-o pe cale şi ce le-a spus acela despre Avva Moise. Monahii s-au înspăimîntat, şi i-au întrebat pe curteni cum arăta omul care le-a povestit aşa ceva. Cînd au aflat că era un bătrîn negru, cu pielea precum catranul, foarte înalt şi îmbrăcat mizerabil, monahii au strigat: „Este chiar Avva Moise al nostru!”. Această întîmplare a fost acelui principe de mare ajutor duhovnicesc. El s-a întors întru ale lui plin de bucurie.
Sinaxar 28 August
În aceasta luna, în ziua a douazeci si opta,
pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Moise Arapul ("cel din
tâlhari"), Etiopianul.
Acest
fericit era de neam etiopian si la fata peste tot negru, fiind sluga
unui oarecare ce se afla la lucruri politicesti. Pentru firea lui cea
rea si pentru viata tâlhareasca l-a gonit domnul sau. Pizmuind el pe un
pastor care îl zaticnise de la un lucru rau, s-a hotarât sa-l ucida; si
aflând ca acela este de cealalta parte de apa Nilului si fiind apa mare,
îsi lua sabia în gura, si-si puse camasa în cap, si trecu înot. Dar
pastorul prinzând de veste a fugit; atunci el a junghiat patru berbeci
alesi, si însiruindu-i pe o funie, a trecut iarasi Nilul înot.Si mâncând carnurile, si vânzând pieile pe vin, s-a dus la sotii lui. Acestea le-am povestit ca sa vedeti, ca este cu putinta ca cei ce vor, pot sa se mântuiasca prin pocainta. Acesta în cele din urma venind întru umilinta, din oarecare primejdie, s-a dus la o mânastire, si atât s-a pocait încât a tras si pe sotii lui catre Hristos prin pocainta.
Iar oarecând sezând în chilia sa, nimerira la dânsul niste tâlhari, nestiind ca el este Moise, pe care fericitul legându-i cu un streang, îi puse pe umeri ca pe un sac cu paie, si-i duse la obste. Si zise catre frati: "De vreme ce mie nu mi se cade sa fac nedreptate, am aflat pe acestia ce venira sa-mi faca rau. Ce porunciti pentru ei?" Iar aceia daca-l cunoscura ca el este Moise, vataful de tâlhari cel vestit si nebiruit, se marturisira lui Dumnezeu, si se lepadara de lume si se facura calugari foarte iscusiti. De aceea traind sfântul cu placere dumnezeiasca si luptându-se cu demonul neastâmpararii, a murit fiind batrân de 75 de ani, facându-se si preot, si lasând 70 de ucenici.
Despre acesta vorbeste Patericul egiptean sub numele de Moise "cel din tâlhari" sau Moise Arapul.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Diomid si Lavrentie, care, fiind legati de plop si sagetati, s-au savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Dreptului Iezechia regele, care cu pace s-a savârsit.
Dreptul Iezechia (721-691 î.Hr.) era fiul regelui necredincios Ahaz.
Viata Dreptului Iezechia e descrisa in Vechiul Testament, 4 Regi 18-20.A devenit rege al regatului Iuda la virsta de douazeci si cinci de ani si a domnit la Ierusalim timp de 29 de ani. Inflacarat adorator al Adevaratului Dumnezeu, Iezechia a redeschis Templul lui Solomon. In vremea sarbatoririi Pastelui evreiesc, la care a invitat pe toti supusii regatului lui Israel, Iezechia dadu ordin sa se distruga idolii din tot regatul, reamintind oamenilor cum fusesera pedepsiti stramosii care se lepadasera de Dumnezeul Cel Adevarat. Dupa aceasta, idolatria a incetat nu numai in regatul lui Iuda, ci in multe locuri din regatul lui Israel.
Pentru aceasta, Dumnezeu l-a scapat de dusmani si i-a indeplinit rugaciunile. Astfel, in al patrusprezecelea an al domniei lui Iezechia, regele asirian Senaherib fiu al lui Salmanasar cucerind Israelul, si-a adunat fortele pentru a incepe razboi impotriva lui Iezechia.
Regele asirian cuceri fortareata Lachis si trimise o armata spre Ierusalim, cerind ca regele iudeu sa se predea. Iezechia s-a intors catre Dumnezeu in rugaciune si un inger al Domnului dobori 185 000 de soldati de partea asiriana. La putin timp dupa retragerea lui Senaherib, Iezechia se imbolnavi. Profetul Isaia veni la el prin voia lui Dumnezeu si ii spuse sa isi puna ordine in ale sale, pentru ca va muri in curind. Dar puterea rugaciunii lui Iezechia fu atit de mare incit Dumnezeu ii prelungi viata cu inca cincisprezece ani.
Rugaciunea sa era inflacarata cind implora ajutorul lui Dumnezeu. Dar si mai fierbinti erau rugaciunile sale de multumire. Iezechia a murit la virsta de 54 de ani si a fost ingropat cu inalte onoruri la Ierusalim. Amintirea Dreptului Iezechia se praznuieste si in Duminica Iertarii (a lasatului sec de brânza).
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei proorocite Ana, fiica lui Fanuel, care l-a primit pe Domnul în Templu.
Dreapta proorocita Ana se tragea din neamul Aserilor si era fiica lui
Fanuel. Ea a trait cu sotul sau timp de sapte ani pâna la moartea
acestuia. Dupa moartea lui, Dreapta Ana a dus o viata stricta si pioasa,
"neparasind Templul si slujindu-l pe Dumnezeu zi si noapte în post si
rugaciune" (Luca 2, 37). Când Dreapta Ana avea 84 de ani, l-a vazut pe
pruncul Iisus la Templul din Ierusalim. Fusese adus pentru a fi inchinat
lui Dumnezeu drept copil prim-nascut conform legii mozaice.Dreapta Ana a auzit si cuvintele de profetie ale Sfintului Simeon de-Dumnezeu-Primitorul spuse Prea Sfintei Nascatoarei de Dumnezeu. Proorocita Ana împreuna cu Sfântul Simeon au adus marire lui Dumnezeu si au spus tuturor ca Mesia a venit îin lume (Luca 2, 38).
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor treizeci si trei de Mucenici din Iraclia, care prin foc s-au savârsit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Luare aminte
Să luăm aminte la nobleţea caracterului împăratului David (II Regi 1):
- La cum au venit mesageri la David care i-au anunţat moartea lui Saul şi a lui Ionatan, gîndind că vor primi pentru aceasta de la el răsplată;
- La cum David a plîns cu amar după Saul, care a dorit statornic moartea lui David.
Predică
Despre înfăţişarea lui Mesia – „… nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El” (Isaia 53: 2).
Prorocul grăieşte aici despre Domnul Hristos ca Om: nu avea nici chip, nici frumuseţe!
Cum se face că El, Care a dat formă şi chip tuturor celor din zidire, care a creat frumuseţea îngerilor şi a cerurilor, şi toată frumuseţea universului, cum tocmai El nu avea nici chip nici frumuseţe?
Fraţilor, aceste cuvinte nu trebuie să ne
tulbure, îngăduit îi este Domnului să se înfăţişeze ochilor noştri în
orice chip doreşte.
El nu a dorit să vină la noi strălucind de frumuseţe îngerească, sau de putere împărătească, sau de bogăţii nenumărate. Cel care intră într-o casă umilă şi plină de durere nu se îmbracă în hainele lui cele mai strălucitoare, precum nici doctorul nu îşi pune hainele lui cele mai bune atunci cînd se duce la patul celor grav bolnavi.
Venind pe pămînt, Domnul a intrat într-o
casă a tristeţii şi tînguirii, El a intrat într-un spital. Trupul este
haina sufletului. Domnul s-a îmbrăcat
într-un trup simplu, spre a atrage atenţia asupra puterii duhului Lui,
iar nu asupra forţei şi strălucirii trupului Lui. Noi nu
cunoaştem cu exactitate care a fost înfăţişarea Lui. Potrivit tradiţiei,
faţa Lui a fost măslinie, iar părul capului de o culoare brun-arămie.
Faţa Lui a fost astfel încît trimisul Regelui Avgar nu a putut să o
picteze, căci Ea se schimba mereu, strălucind de lumină nepămînteană. Şi
apoi, chiar de ar fi şi ales Domnul să vină pe pămînt îmbrăcat în trup
omenesc de frumuseţe izbitoare – un trup aşa cum numai El poate crea –
ce ar fi fost acea frumuseţe trupească pe lîngă frumuseţea nemuritoare a
dumnezeirii Lui? Căci orice frumuseţe pămîntească palidă umbră este pe lîngă frumuseţea cerească, de sus.
Prorocul Daniel, de pildă, a fost un tînăr de o mare frumuseţe, dar
cînd înaintea lui a stat îngerul Domnului, Daniel a zis: „…şi n-a rămas
în mine putere, faţa mea şi-a schimbat înfăţişarea, stricîndu-se, şi nu
mai aveam vlagă” (Daniel 10: 8). Ce este faţa unui muritor pe lîngă
chipul unui înger al Domnului, care este nemuritor? El este ca
întunericul faţă de lumină. Prin urmare prorocul, văzîndu-L pe Hristos
împăratul Cel Nemuritor în trup omenesc, şi comparînd înfăţişarea Lui
omenească cu slava Lui cea Nemuritoare, a trebuit să strige: nu avea
nici chip, nici frumuseţe!
O, Stăpîne Doamne lisuse Hristoase,
Cela Ce eşti chipul blîndeţii, Carele pentru noi şi pentru a noastră
mîntuire al nostru netrebnicii trup omenesc ai luat, noi pre Tine în
veci Te slăvim! Noi Ţie ne închinăm şi Ţie îţi mulţumim în veci, Amin!
