Canon de rugăciune către Sfinţii 7 fraţi Macabei, mama lor Solomoni şi dascălul lor Eleazar

Troparul Sfinţilor 7 fraţi Macabei, al mamei lor Solomoni şi al dascălului lor Eleazar, glasul 1:

Pentru durerile sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, fii Milostiv Doamne şi toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.
 

Condacul Sfinţilor 7 fraţi Macabei, al mamei lor Solomoni şi al dascălului lor Eleazar

Căutând cele de sus...

Stâlpii înţelepciunii lui Dumnezeu, cei şapte cu numărul şi sfeşnicele Dumnezeieştii Lumini, cei cu şapte luminări, fraţi Macabei Preaînţelepţi, cei ce sunteţi mai înainte de mucenici preamari mucenici. Cu aceia împreună la Dumnezeul tuturor cereţi să mântuiască pe cei ce vă laudă pe voi.

Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Cântare de biruinţă...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Preaînţelepţi tineri, cei ce aţi păzit după Lege poruncile lui Moise, morţii lui Hristos râvnind cu dreaptă credinţă, rugaţi-vă pururea să ne mântuiască pe noi pe toţi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cine a văzut, cine a auzit ce fel de nevoinţă tare au arătat păzitorii Legii, fiii Solomoniei, cu un suflet şi cu un cuget pătimind?

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Unul pe altul îndemnându-se, aşa au strigat, sfinţii şapte tineri ai cinstitei Solomoni: după Lege să pătimim şi de bunăvoie să murim, pentru predaniile părinteşti.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ruşinatu-s-a, tiranul! Să stăm bărbăteşte! Neputincioase s-au făcut chinurile! Veliar a fost biruit şi focul s-a stins! Deci, nici unul să nu mai stea afară de luptă, fraţilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru noi, o, Antioh, chinul este pentru părinteştile obiceiuri, au strigat tinerii în chip văzut, goi fiind; pentru aceea, am ales mai bine a muri decât a trăi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Trupurile cu unghii de fier sfâşiindu-li-se în chip văzut, au strigat păzitorii Legii: pentru noi, Antioh, dulci sunt durerile şi focul pentru Viaţa tuturor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfânta Treime să o slăvim în Unime; Fiinţa Cea pururea Veşnică, Cea Nedespărţită şi cu un Scaun şi întocmai Puternică; pe Tatăl Cel fără început şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Strugurele Cel copt în pântecele tău în chip de negrăit odrăslind, Viţă de viaţă purtătoare Bisericii lui Hristos te-ai arătat, Maica lui Dumnezeu, pe toţi veselindu-i.

Catavasie:

Cruce însemnând Moise cu toiagul, Marea Roşie a despărţit-o lui Israel, celui ce pedestru a trecut-o; iar, de-a curmezişul lovind-o, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita armă. Pentru aceea, lui Hristos să-I cântăm, Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

Cântarea a 3-a. Irmos: Piatra pe care nu au băgat-o în seamă...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Tineri, care cu sfinţenie aţi odrăslit şi împreună aţi crescut; tineri, care după Lege v-aţi învăţat de la Eleazar, după Lege aţi pătimit şi sfaturile lui Antioh toate le-aţi călcat la pământ.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Grăbeşte, tirane, au strigat nepoţii lui Avraam; fă cele ce voieşti şi te mânie cât de mult, căci noi poruncilor tale nicidecum nu ne vom supune, ci, mai vârtos, rănile chinurilor cu dragoste dumnezeiască le vom purta.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Nimeni astăzi să nu se lipsească de această luptă bună; nimeni să nu fie vânat de cel fără de minte, căci înţelept este şarpele; nimeni dintre noi să nu se facă mâncare lui, se îndemnau unul pe altul fiii Solomoniei.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Veniţi, păzitorii Legii, împreună să ne rănim, veniţi să stăm vitejeşte, au strigat tinerii, unul pe altul îndemnându-se cu dreapta credinţă spre chinuri. Pe aceştia şi noi cu dragoste să-i urmăm.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

O Fiinţă a lui Dumnezeu să slăvim credincioşii, o Stăpânie, o Împărăţie, o Dumnezeire, unind-o fără amestecare şi despărţind-o cu dreaptă credinţă în Trei Ipostasuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rug nears mai înainte te-ai făcut cunoscută în Muntele Sinai şi munte dumnezeiesc Daniel te-a arătat, din care s-a tăiat fără tăiere de mână Cel Netăiat, Hristos, Piatra vieţii, Unul, Fiul Cel Ce este din tine, de Dumnezeu Născătoare.

Catavasie:

Toiagul spre închipuirea Tainei se primeşte; căci cu odrăslire a ales preot, iar Bisericii celei mai înainte neroditoare, acum a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire.

Cântarea a 4-a. Irmos: Cu duhul văzând mai înainte...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Veseleşte-te, Eleazar, văzând pe sfinţii tăi ucenici astăzi pătimind cu dreaptă credinţă pentru poruncile şi legile părinteşti şi nebunia lui Antioh chinuitorul cu cuvinte înţelepte biruind-o.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Bucură-te, Solomoni, văzând cele şapte ramuri ale tale împreună înverzind cu rodurile Legii; din care Biserica cea fără prihană culegând, pe noi, moştenitorii slujbei Darului, ne hrăneşte în toate zilele ca o maică.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Săltaţi, patriarhi, bateţi din palme, văzând pe păzitorii Legii, cu dreaptă credinţă pătimind pentru slujba cea după Lege şi fiind ispitiţi prin tot felul de chinuri, ca să nu se înstrăineze de predaniile părinteşti.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dănţuiţi, apărătorii cei tari ai Legii şi împreună prăznuiţi cu mucenicii lui Hristos, ca unii care aţi pătimit pentru Lege mai înainte de aceştia. De aceea, cu dânşii împreună sunteţi lăudaţi după lege în chip luminat de toată Biserica lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Treimea în Unime să o slăvim credincioşii, fără încetare grăind către Dânsa: Treime, Ceea Ce în Unime eşti Închinată şi în Treimea Feţelor Lăudată, Slavă, Cinste şi Închinăciune Ţie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lăudămu-te pe tine, Fecioară, Dumnezeiască Mireasă Cinstită, ca pe o Născătoare de Dumnezeu şi zid al credincioşilor; că tu ai ridicat firea cea căzută şi ai înnoit chipul lui Adam, născând pe Dumnezeu, Cel Ce este de-a pururea.

Catavasie:

Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Cântarea a 5-a. Irmos: Pacea Ta dă-ne-o nouă...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Să râvnim, iubitorilor de Hristos, celor şapte tineri, pe care Moise după Lege i-a crescut pentru noi şi Eleazar i-a învăţat în Legea părintească prin binecredincioasa obişnuinţă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Nu gândi, Antioh, chinuitorule al credincioşilor, că focul tău cel aprins ne va îngrozi; ci taie, junghie, ca un fărădelege şi fă încă tot ce voieşti, au strigat tinerii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

După Lege să pătimim, strigau tinerii, mucenicii cei tari ai lui Hristos, îndemnându-se unul pe altul; să nu călcăm poruncile lui Moise, pentru mâncărurile cele spurcate.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Treime fără de început, împreună Vecuitoare, Cea întocmai cu Scaunul: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unime Sfântă în Trei Feţe, pe cei din Adam, care Te laudă pe Tine cu credinţă, mântuieşte-i.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Hristoase, Cel Ce Însuţi eşti Milosârd, împacă-ne pe noi, că pe Tine Te roagă Preacurată Maica Ta, cu sfinţii pătimitori, pentru bunele predanii părinteşti şi pentru Legea lui Moise.

Catavasie:

O, de trei ori fericite lemn, pe care a fost răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul; prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de Cel Ce a fost pironit pe tine cu trupul, de Dumnezeu, Care dă pace sufletelor noastre.

Cântarea a 6-a. Irmos: Pe Proorocul Iona...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Înţelepciunea lui Dumnezeu şi-a zidit casă şi a înălţat-o pe şapte stâlpi cuvântători, mai înainte însemnând pe tinerii aceştia ca pe nişte păzitori ai Legii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Înţeleapta Solomoni a născut şapte fii, pe care i-a crescut bine Eleazar înţeleptul şi i-a încununat dumnezeiescul dar, ca pe cei ce au pătimit mult.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ce zăboveşti, judecătorule, zicea lanţul cel cu şapte împletiri către Antioh, în mijlocul celor rele, chinuieşte cu osârdie, junghie şi fă încă toate cele ce voieşti.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mai înainte a pătimit părintele, împreună am pătimit şi noi, fiii, urmează împreună cu noi şi maica, judecătorule, ca să fie alăturare şi cinstită mângâiere lângă fii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Măcar că trupurile noastre vrei să le mistuieşti cu foc, Antioh, a strigat cu îndrăzneală ceata celor şapte fraţi, crede că nicidecum nu vei birui măcar pe unul din noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tatălui şi Fiului şi Duhului celui Drept, întru o Dumnezeire să ne închinăm cu credinţă, strigând: Treime Sfântă, mântuieşte lumea Ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cum ai născut Fiu pe Cel Ce nu L-a semănat tată? Cum ai rămas Curată după naştere precum eşti? Dumnezeu ştie, Cel Ce face toate precum voieşte.

Catavasie:

În pântecele fiarei celei din apă, Iona, palmele întinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea patimă mai înainte a închipuit-o vădit, de unde, a treia zi ieşind, Învierea cea mai presus de lume a însemnat, a lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a fost Răstignit cu trupul şi cu Învierea cea de a treia zi lumea a luminat.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...

Stâlpii înţelepciunii lui Dumnezeu, cei şapte cu numărul şi sfeşnicele Dumnezeieştii Lumini, cei cu şapte luminări, fraţi Macabei Preaînţelepţi, cei ce sunteţi mai înainte de mucenici preamari mucenici. Cu aceia împreună la Dumnezeul tuturor cereţi să mântuiască pe cei ce vă laudă pe voi.

Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Ce în cuptor...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Râvnitorii Legii părinteşti şi păzitorii neclintiţi ai Legii, cu un suflet, pe un Dum nezeu cu dreaptă credinţă au mărturisit în Trei Ipostasuri, unindu-L după buna învăţătură şi despărţindu-L cu dreaptă credinţă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru ce zăboveşti tirane, încă?, au strigat mucenicii către înşelătorul judecător. Noi mărturisim un Dumnezeu şi patrie avem Ierusalimul cel de sus, care ne-a crescut pe noi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Nu vom mânca cele necurate, au zis; nu vom jertfi şi genunchii nu-i vom pleca la pământ. Noi pururea mărturisim un Dumnezeu şi ne temem de Dânsul, de Care am fost făcuţi şi către Care mergem.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cântare Treimii să cântăm, slăvind pe Tatăl Cel fără început şi pe Fiul şi pe Duhul Cel Drept. O Fiinţă Singură, pe Care întreit O lăudăm, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, Zidul tuturor şi Bucurie Prealăudată. Bucură-te, Nădejdea marginilor; Bucură-te, Podoaba oamenilor şi Frumuseţea îngerilor, Preacurată, că tu, pe Unul Dumnezeu cu trup L-ai născut.

Catavasie:

Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoşat mânia cea de fiară, nici focul cel mistuitor; ci cu duh de rouă aducător ce împotrivă răsuna, împreună cu focul fiind, cântau: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cel Care cerurile cu înţelepciune...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Păzitori ai Legii după obiceiurile părinteşti, vestitori ai aşezământului lui Moise, ca nişte şapte luminători în lume arătându-se, cu razele chinuirilor pe noi ne luminează, făcliile cele înţelegătoare.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru Legea lui Dumnezeu vitejeşte stând şi sfaturile lui Antioh dispreţuindu-le, cu îndrăzneală au strigat: pe noi, Antioh, nici fiarele, nici săbiile, nici focul, nici bătăile nu ne vor despărţi de Dumnezeu.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cei ce au împodobit scaunul lui Moise şi au păzit părinteştile Legi, ca nişte şapte stele în lume luminând, cu raza virtuţilor, prin credinţă strălucind, au întunecat şi stelele şi planetele.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Odraslele Solomoniei celei binecredincioase şi creşterile credinciosului Eleazar, cei şapte luminători, ca nişte făclii în sfeşnicul Legii luminând, au fost puse în cortul lui Dumnezeu.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Dumnezeirii Celei în Trei Feţe, Care în Unimea Firii în Ipostasuri este Lăudată de toată făptura întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Vistierie a bunăvoinţei Tatălui, sălăşluire a venirii Fiului şi cinstit locaş al Sfântului Duh te-ai arătat, Marie, arătarea Treimii în tine închipuind.

Catavasie:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul în toţi vecii.

Binecuvântaţi, tineri, cei în tocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul Dumnezeu, Părintele; lăudaţi pe Cuvântul Cel Ce S-a pogorât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Preasfânt, Care dă viaţă tuturor în toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Norul cel Purtător...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cei ce au crescut după Lege şi au murit după Lege, ucenicii lui Eleazar şi fiii Solomoniei şi râvnitorii lui Moise, răniţi fiind, au strigat: Antioh, pentru ce zăboveşti, ce aştepţi de nu faci cele ce voieşti împotriva noastră?

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mai marii ispravnici ai Legii, tare defăimând nebunia lui Antioh, au fost supuşi la chinuri. Dar s-au îmbărbătat unul pe altul, îndemnându-se şi grăbindu-se ca să apuce dureri şi chinuri şi să moară pentru Viaţă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o biruitoare oarecare bărbată şi vitează, Solomoni, pe fiii săi junghiaţi văzându-i, nu s-a slăbit la suflet, ci a strigat:auzi, Antioh, pune-mă şi pe mine lângă fiii mei, ca să fie bucurie deplină pentru vrăjmaşi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

O, vitejie femeiască! O, înălţime a bunului neam, care sfinţindu-şi lui Dumnezeu pentru Lege comoara cea cu şapte stâlpi a fiilor săi, cu osârdie a stat bărbăteşte şi s-a dat pe sine la chinuire, ca să se alăture acum fiilor săi celor omorâţi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Tinerii, cei cu numărul zilelor săptămânii cele de şapte zile, dorind să-şi agonisească viaţa cu moartea, au stat vitejeşte împotriva îngrozirilor chinuitorului şi au ruşinat cu cinstirea Legii meşteşugurile lui cele spurcate.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe aceşti aleşi ai Legii, pe care Eleazar crescându-i, pildă bună le-a lăsat, pe sine însuşi aducându-se împreună cu rănile sfinţilor, cu mărire să-i cinstim, ca pe cei ce se roagă să se dea lumii pace şi nouă curăţire de păcate.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cei ce săvârşesc pomenirea sfinţitelor voastre chinuri, sfinţilor tineri ai Legii lui Dumnezeu, cu rugăciunile voastre mântuiţi-i de toată boala şi de stricăciune, dăruindu-le, prin chinuirea voastră, pace şi scăpare de rele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe Tatăl-Lumina laud, pe Fiul-Lumina slăvesc şi Duhului Luminii mă închin. Sfintei Treimi în Trei Feţe şi într-o Dumnezeire, Stăpâniei Celei pururea Fiitoare fără de sfârşit, Care a făcut toate din nimic.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cum de ai născut, Fecioară? Cum de ai alăptat? Cum din tine a fost fără tată pe pământ şi fără de mamă în cer, Cel Ce este Unul-Născut din Tatăl? Cum te-ai făcut Născătoare de Dumnezeu, hrănind cu lapte pe hrănitorul lumii? Precum a ştiut şi precum a binevoit El Însuşi.

Catavasie:

Rai de Taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, de Care lemnul Crucii cel de viaţă purtător, pe pământ a fost sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind şi închinându-ne Lui, pe tine te mărim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

În dreapta credinţă crescând, tineri înţelepţi, muceniceşte aţi ruşinat vitejeşte îngrozirile tiranului, ca nişte apărători ai Legii. Şi părintelui următori fiind, sfinţilor, cu maica voastră cea de Dumnezeu înţelepţită, de bunăvoie aţi pătimit. Pentru aceasta şi cu moartea viaţa cerească cumpărând cu adevărat, în veci vă bucuraţi, fraţi Macabei, cei cu suflet răbdător. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

ACATISTUL Sfintei Cruci

1 August - Scoaterea Cinstitului lemn al cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci

Duminica a 3-a din Postul Paştelui - Duminica Crucii

7 Mai - Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer

14 Septembrie - Înălţarea Sfintei Cruci

Rugaciunile incepatoare:

     In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

     Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

     Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.

      Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
      Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

      Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se Numele Tau, vie Imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

      Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Canon de rugăciune la Praznicul Scoaterii Sfintei Cruci

Tropar la Praznicul Scoaterii Sfintei Cruci, glasul 1:

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui protivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.
 

Condac la Praznicul Scoaterii Sfintei Cruci

Cel Ce Te-ai înălţat...

Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule; veseleşte cu puterea Ta pe cei binecredincioşi, dăruindu-le biruinţă asupra celui protivnic, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Pe Faraon cel purtat în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea; şi pe Israel cel ce fugea l-a arătat mergător pedestru, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Sfintei Cruci a Domnului celei de viaţă făcătoare, astăzi toţi să ne închinăm cu minte curată şi cu gând binecredincios. Că este pusă înainte, dăruind celor ce se apropie de ea sfinţire şi mântuire, strălucire, slavă şi milă.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Crucea cea de viaţă dăruitoare, pusă înainte şi văzută fiind, revarsă raze de dar luminoase. Să venim, dar şi să luăm luminare de veselie, mântuire şi iertare, laudă Domnului aducând.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Străină vedere! Cinstita Cruce se pune înainte celor ce o văd şi ca un izvor izvorăşte daruri sufleteşti şi şterge păcatele, dezleagă bolile şi întăreşte gândurile celor ce se închină ei în chip curat.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Toiagul cel ce a tăiat marea închipuia biruinţa Crucii, prin care noi, cu credinţă fără de înecare, înotăm prin apa vieţii celei nestătătoare şi scăpăm din toate curgerile păcatului şi de dumnezeiasca linişte ne umplem.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Când Te-am născut, Fiule, în chip de negrăit, de dureri am scăpat; dar acum toată mă umplu de dureri, căci Te văd spânzurând pe lemn ca un făcător de rele, pe Tine, Cel Ce ai spânzurat pământul fără susţinere, a grăit cea Preasfântă, plângând.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Cel Ce ai întărit din început cerurile cu pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, Hristoase, mă întăreşte.Că nu este Sfânt afară de Tine, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Crucea cea dătătoare de toate bunătăţile se vede închinată şi toată făptura prăznuieşte cu bucurie, luminată fiind cu darul Dumnezeului nostru, Cel Ce de bunăvoie S-a înălţat pe ea.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Luminaţi fiind cu lumina razelor Sfintei Cruci cei ce nădăjduim într-însa, împreună scăpăm din întunericul păcatelor şi grăim: Luminarea tuturor, Îndurate Doamne, slavă Ţie.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Cu cântări te slăvim Sfântă Cruce şi te cuprindem, cu credinţă rugându-ne ca să ne scoţi cu puterea ta din cursele vrăjmaşului şi să ne îndreptezi la limanul mântuirii, pe noi, pe toţi cei ce te lăudăm pe tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Viaţa pe Cruce omorâtă văzând-o şi nesuferind durerea pântecelui, s-a tânguit Fecioara cea Curată, strigând: vai mie, Fiul meu! Ce Ţi-a făcut Ţie adunarea celor fără de lege?

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Tu eşti Tăria mea, Doamne; Tu şi Puterea mea; Tu, Dumnezeul meu; Tu, Bucuria mea, Cel Ce nu ai părăsit sânurile părinteşti şi ai cercetat a noastră sărăcie. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Acoperământul cel tare şi îndreptarea oamenilor, arma cea nebiruită a credinţei, Crucea cea de mântuire, iată se vede pusă înainte şi inimile tuturor celor ce vin cu credinţă le sfinţeşte şi le luminează cu darul.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Păzitoarea cea mare a dreptcredincioşilor este pusă în mijloc. În mijlocul pământului, Cinstita Cruce, pe care ai fost înălţat de bunăvoia Ta, Doamne, sfinţeşte lumea cu închinarea ei şi goneşte taberele demonice.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Legile Tale, Doamne, nepăzindu-le eu, cel nepriceput, am să fiu osândit când vei veni din cer să judeci faptele oamenilor. Pentru aceasta, grăim către Tine: cu puterea Sfintei Crucii Tale întorcându-mă, mântuieşte-mă, dându-mi lacrimi de pocăinţă.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Cerul împreună cu tot pământul se veseleşte: proorocii, mucenicii, Apostolii, sufletele drepţilor cu bucurie se veselesc acum, văzând pus în mijloc Sfânta Cruce, dătătoare de viaţă, care mântuieşte pe toţi şi sfinţeşte cu darul pe cei credincioşi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Din pântece fecioresc Te-am născut pe Tine, Fiule; dar, văzându-Te acum pe lemn spânzurat, nu mă pricep şi nu pot cuprinde înălţimea tainei şi adâncul judecăţilor Tale celor multe, a strigat cea Preacurată, pe care, cu glasuri fără încetare, ca pe o maică a lui Dumnezeu, o fericim.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul? Ci, Te rog, întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Strigaţi, neamuri, lăudaţi şi săltaţi, seminţii şi cântaţi Dumnezeului nostru, Cel Ce a dat Sfânta Cruce reazem neclintit. Pentru a cărei punere înainte, acum toţi credincioşii ne bucurăm, ca unii care ne îndulcim printr-însa de bunătăţi.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Toate ostile cele înţelegătoare te cuprind pe tine, Sfântă Cruce Preasfântă şi noi, oamenii, cu buze de tină atingându-ne de tine astăzi, luăm sfinţenie şi binecuvântare, slăvind pe Cel Ce a fost pironit pe tine.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Patimile sufletului meu cele vremelnice vindecă-le, Îndurate Doamne şi ca pe un închinător al Cinstitei Crucii Tale mă păzeşte. Ca prin puterea ei să gonesc toată sminteala şi fără patimă să rămân departe de cele rele.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Cruce văzând pe Cel Ce din bunătate S-a născut din tine mai presus de minte, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, te-ai tulburat la cele dinlăuntru şi ai zis: vai mie, Dumnezeiescule Fiu, cum rabzi durere pentru toţi? Mă închin milostivirii Tale, Doamne.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci la Tine am alergat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Sfânta Cruce, înfingându-se în pământ, cădere pentru demoni s-a făcut. Pe aceea, acum văzând-o noi pusă înainte cu preamărire şi sărutând-o, din căderile păcatului ne ridicăm.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Lăudându-Te pe Tine, Dumnezeu Împăratul şi Domnul, cuprindem acum cu bucurie Sfântă Crucea Ta, pe care ai dat-o nouă zid nesfărâmat şi din nevoi ne mântuim.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Mari daruri dându-ne nouă tuturor, Sfântă Crucea Domnului se arată pusă înainte; să ne apropiem, credincioşilor, ca să luăm luminare inimii şi sufletului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Întăreşte-ne pe noi, Preacurată, ca să fim lipsiţi de toată răutatea şi ca să ne oprim de la fapte cele rele şi viclene. Dă-ne nouă putere pururea, Ceea ce eşti Folositoarea tuturor credincioşilor.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule; veseleşte cu puterea Ta pe cei binecredincioşi, dăruindu-le biruinţă asupra celui protivnic, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.

Apoi se zic Condacele si Icoasele:

Condacul 1

 O, de trei ori fericită şi preacinstită Cruce, ţie ne închinăm credincioşii şi te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălţare; Ca o pavăză şi armă nebiruită, ocroteşte şi acoperă cu darul tău pe cei ce cântă: Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Icosul 1

 Îngerii din cer în chip nevăzut înconjoară cu frică Crucea cea de viaţă purtătoare şi, văzând-o că dă credincioşilor har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează şi stau zicând către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii;
Bucură-te, slava Bisericii;
Bucură-te, că izvorăşti tămăduiri cu îndestulare;
Bucură-te, că luminezi marginile lumii;
Bucură-te, lemn de viaţă mirositor şi visteria minunilor;
Bucură-te, preafericită şi de daruri dătătoare;
Bucură-te, ca eşti dumnezeiesc aşternut picioarelor;
Bucură-te, că te-ai aşezat spre închinarea tuturor;
Bucură-te, pahar plin de curată băutură;
Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;
Bucură-te, prin care se binecuvântează zidirea;
Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul 2

 Văzându-se Elena pe sineşi întru dorire, a zis împăratului cu îndrăznire: lucrul cel preadorit sufletului tău se arată prea de bucurie osârdiei mele; căutând însă arma cea biruitoare pentru tine, precum zici, cântă: Aliluia!

Icosul 2

 Cunoştinţa cea necunoscută mai înainte, împărăteasa cunoscând-o, a strigat către cei ce slujeau: din sânurile pământului siliţi-vă în grabă a afla şi Crucea a mi-o da, către care privind cu frică a zis, cântând aşa:

Bucură-te, semnul adevaratei bucurii;
Bucură-te, izbăvirea vechiului blestem;
Bucură-te, comoară, pentru zavistie în pământ ascunsă;
Bucură-te, ceea ce Te-ai arătat cu stele închipuită;
Bucură-te, Cinstită Cruce cu împătrite raze în chipul focului;
Bucură-te, scară pe înălţime rezemată, mai înainte arătată;
Bucură-te, lumina îngerilor cea cu alinare închipuită;
Bucură-te, rana demonilor cea mult suspinată;
Bucura-te, odor veselitor al Cuvântului;
Bucură-te, stingătoarea focului rătăcirii;
Bucură-te, Cinstită Cruce, apărătoare a deznădăjduiţilor;
Bucură-te, tare apărătoare a celor ce bine călătoresc;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul 3

 Puterea Lemnului s-a arătat atunci, spre adevărata încredinţare a tuturor şi pe cea fără de glas şi moartă, spre viaţă o a sculat, înfricoşătoare privire celor ce vor a culege mântuire, când cântă aşa: Aliluia!

Icosul 3

 Având Elena arma cea nebiruită, a alergat către fiul său; iar el, tare săltând îndată, Crucea cea prea mare cunoscând-o, se bucură şi cu săltările ca şi cu nişte cântări, zicea către Dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, Cinstită Cruce, vasul luminii;
Bucură-te, Cinstită Cruce, vistierul vieţii;
Bucură-te, dătătoarea darurilor Duhului;
Bucură-te, limanul cel neînviforat al celor ce călătoresc pe mare;
Bucură-te, masă care ţii ca pe o jertfă pe Hristos;
Bucură-te, viţă care porţi Strugurele cel copt care dă vinul cel tainic;
Bucură-te, că păzeşti sceptrurile împăraţilor;
Bucură-te, că zdrobeşti capetele balaurilor;
Bucură-te, strălucită cunoştinţă a credinţei;
Bucură-te, păzitoarea a toată lumea;
Bucură-te, binecuvântarea Lui Dumnezeu către muritori;
Bucură-te, mijlocirea către Dumnezeu a celor muritori;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul 4

 Dumnezeiască râvnă întru sine luând Elena, cu osârdie a căutat şi a aflat Crucea care în pământ era ascunsă şi pe cer împăratului se arătase, pe care lăudând-o a zis: Aliluia!

Icosul 4

 Ca chipul soarelui s-a arătat Crucea în lume şi toţi de luminare umplându-se şi ca şi către o stea alergând, o văd pe aceasta ca pe o pricinuitoare de bunătăţi, în mâinile cele sfinte înălţată, pe care lăudând-o au zis:

Bucură-te, raza Soarelui celui gândit;
Bucură-te, izvorul Mirului celui nedeşertat;
Bucură-te, chemarea lui Adam şi a Evei;
Bucură-te, omorârea stăpânitorilor iadului;
Bucură-te, că înălţându-Te împreună acum, pe noi ne înalţi;
Bucură-te, că închinându-te, pe suflete le sfinţeşti;
Bucură-te, lauda apostolilor cea în lume propovăduită;
Bucură-te, tăria nevoitorilor cea preaiubită;
Bucură-te, Cinstită Cruce, mustrarea evreilor;
Bucură-te, lauda credincioşilor;
Bucură-te, prin care s-a surpat iadul;
Bucură-te, prin care a răsărit Darul;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul 5

 Lemnul cel de Dumnezeu dăruit, privindu-l toţi, la acoperământul lui acum să alergăm şi ca pe o armă ţinându-l, printr-însul să biruim taberele vrăjmaşilor şi, pipăind pe cel nepipăit, cu bucurie să cântăm Lui: Aliluia!

Icosul 5

 Văzut-a lumina din cer marele Constantin, arătându-se semnul Crucii cu stele, întru care şi biruind mulţimea vrăjmasilor, s-a sârguit de a descoperit lemnul Crucii şi a zis către dânsul unele ca acestea:

Bucură-te, marginea sfatului celui negrăit;
Bucură-te, tăria poporului celui binecuvântat;
Bucură-te, cel ce înfrângi taberele vrajmaşilor;
Bucură-te, cel ce arzi cu văpaia pe demoni;
Bucură-te, sceptrul ceresc al împărăteştii oşti;
Bucură-te, arma nebiruită a iubitoarei de Hristos oşti;
Bucură-te, ceea ce dobori sprânceana barbarilor;
Bucură-te, ceea ce ocârmuieşti sufletele oamenilor;
Bucură-te, izbăvitoarea multor răutăţi;
Bucură-te, dăruitoarea multor bunătăţi;
Bucură-te, prin care saltă purtătorii de Hristos;
Bucură-te, prin care iudeii se tânguiesc;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul 6

 Scară până la cer s-a făcut Crucea Domnului, pe toţi suindu-i de la pământ spre înălţimea cerului, ca să locuiască împreună şi totdeauna cu cetele îngerilor, lăsând pe cele ce sunt acum ca pe cele ce nu sunt şi ştiind ei a cânta: Aliluia!

Icosul 6

 Lumină, Mântuitorule, strălucind peste toţi cei din iad, ai luminat pe cei ce zăceau jos; iar portarii iadului nesuferind raza Ta, ca nişte morţi au căzut şi cei ce s-au izăbvit de dânşii, acum, văzând Crucea, cânta aşa:

Bucură-te, învierea celor omorâţi;
Bucură-te, izbăvirea celor ce se tânguiesc;
Bucură-te, deşertarea visteriilor iadului;
Bucură-te, câştigarea desfătării raiului;
Bucură-te, toiag care pe oastea egipteană o ai cufundat;
Bucură-te, că iarăşi pe poporul israelitean l-ai adăpat;
Bucură-te, lemn însufleţit, a tâlharului mântuire;
Bucură-te, trandafir bine mirositor, a binecredincioşilor mirosire;
Bucură-te, hrana celor ce flămânzesc întru Duhul;
Bucură-te, pecetea pe care oamenii o au luat;
Bucură-te, Cinstită Cruce, uşa tainelor;
Bucură-te, prin care se revarsă râuri Dumnezeieşti;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul 7

 Moise, vrând preamult truditul neam a-l mântui din stricăciune, te-ai dat lui ca un toiag, dar te-ai cunoscut lui şi semn dumnezeiesc. Pentru aceea s-a spăimântat, Cruce Cinstită, de tăria ta, cântând: Aliluia!

Icosul 7

 Cel ce demult a dat lege văzătorului de Dumnezeu în Sinai, de voie pe Cruce s-a pironit pentru cei fără de lege, de bărbaţii cei fără de lege şi blestemul cel vechi al legii l-a dezlegat, ca puterea Crucii văzând-o toţi acum să cânte:

Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;
Bucură-te, îndreptarea celor robiţi de patimile lumeşti;
Bucură-te, înnoirea învierii Lui Hristos;
Bucură-te, dumnezeiască desfătare a monahilor;
Bucură-te, copac bine înfrunzit sub care se adăpostesc credincioşii;
Bucură-te, Lemn de prooroci grăit a fi pe pământ sădit;
Bucură-te, ajutorul împărăţiei împotriva vrăjmaşilor;
Bucură-te, apărare tare a cetăţii;
Bucură-te, a Dreptului Judecător arătare;
Bucură-te, a greşiţilor osândire;
Bucură-te, Cinstită Cruce, sprijinirea sărmanilor;
Bucură-te, Cinstită Cruce, îmbogăţirea săracilor;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul 8

 Străină minune văzând, străină viaţă să vieţuim, mintea la cer înălţând-o; că pentru aceasta Hristos pe Cruce s-a pironit şi cu trupul a pătimit, vrând a-i atrage la Sine pe cei ce-I cântă Lui: Aliluia!

Icosul 8

 Tot a venit din înălţime, avându-şi Dumnezeirea, singur Cuvântul cel mai înainte de veacuri şi, născându-Se din Fecioara Maică şi lumii arătân-du-Se om smerit şi Crucea primind, a făcut vii pe cei ce cântă Lui:

Bucură-te, Cinstită Cruce, arma păcii;
Bucură-te, semnul călătorilor;
Bucură-te, înţelepciunea şi întărirea celor ce se mântuiesc;
Bucură-te, nebunia şi sfărâmarea celor ce se dosădesc;
Bucură-te, sad bine rodit, nemuritor şi de viaţă purtător;
Bucură-te, floare, care ai înflorit mântuirea noastră;
Bucură-te, că împreunezi pe cele de pe pământ cu cele de sus;
Bucură-te, că luminezi inimile celor de jos;
Bucură-te, prin care stricăciunea s-a stricat;
Bucură-te, prin care mâhnirea s-a pierdut;
Bucură-te, bogăţia bunătăţilor celor înmiite;
Bucură-te, lauda credincioşilor cea de mii de ori numită;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul 9

 A căzut tabăra demonilor cea cu tot felul de săgeţi întrarmată şi neamul evreilor s-a ruşinat, văzând ei că de către toţi cu dor Crucea este închinată şi că de-a pururea izvorăşte tămăduiri celor ce cântă: Aliluia!

Icosul 9

 Râurile cugetelor celor de rea credinţă s-au oprit, fiind pironit pe lemn Tu, Hristoase; căci, cu adevărat, nu se pricep cum şi cruce ai suferit şi de stricăciune ai scăpat; iar noi, învierea slăvind-o, cântăm:

Bucură-te, înălţimea înţelepciunii Lui Dumnezeu;
Bucură-te, adâncimea Proniei Lui;
Bucură-te, necunoştinţa necuvântătorilor bârfitori;
Bucură-te, pierderea nebunilor de stele vrăjitori;
Bucură-te, că arăţi învierea Lui Hristos;
Bucură-te, că pătimirile Lui le înnoieşti;
Bucură-te, ceea ce călcarea de poruncă a celor dintâi zidiţi ai dezlegat;
Bucură-te, ceea ce intrările Raiului le-ai deschis;
Bucură-te, Cinstită Cruce, cea de toţi cei drept-credincioşi cinstită;
Bucură-te, a neamurilor celor necredincioase potrivnică;
Bucură-te, Cinstită Cruce, doctorul celor ce bolesc;
Bucură-te, de-a pururea ajutătoare a celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul 10

 Lumea vrând a o mântui, împodobitorul lumii la dânsa S-a pogorât în chip de negrăit şi, întrupat fiind, Crucea a suferit şi pentru noi pe toate ca noi le primeşte; pentru aceea şi izbăvindu-ne pe noi, de la toţi aude: Aliluia!

Icosul 10

 Zid nebiruit şi dumnezeiesc al lumii te înţelegem, o, purtătoare de viaţă Cruce; că Făcătorul cerului şi al pământului pe tine gătindu-te, îşi întinde mâinile - străină auzire - şi pe toţi învaţă a cânta:

Bucură-te, temeiul dreptei credinţe;
Bucură-te, biruinţa creştinilor;
Bucură-te, că pe Amalec cel gândit l-ai înfrânt;
Bucură-te, că de mâinile lui Iacov mai înainte te-ai închipuit;
Bucură-te, că tu umbrele cele prea vechi le-ai înnoit;
Bucură-te, că tu glasurile cele de prooroci grăite le-ai împlinit;
Bucură-te, că ai purtat pe Mântuitorul tuturor;
Bucură-te, că ai stricat pe stricătorul sufletelor;
Bucură-te, prin care cu îngerii ne-am unit;
Bucură-te, prin care cu lumina ne-am strălucit;
Bucură-te, că cinstindu-te, ţie ne închinăm;
Bucură-te, că strigând, ţie glăsuim;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul 11

 Cântarea toată se micşorează, vrând a urma mulţimii minunilor tale, fiindcă de-ţi vom aduce ţie, o preacinstită Cruce, mulţime de laude, nimic vrednic nu împlinim, faţă de cele ce ai dat nouă, dar cântăm: Aliluia!

Icosul 11

 Strălucire de lumină dătătoare, celor ce sunt întru întuneric se dăruieşte Crucea aceasta de viaţă dătătoare; că lumina cea nematerialnică a primit-o şi spre Dumnezeiască cunoştinţă pe toţi povăţuieşte şi, înălţându-se acum, pe mintea noastră o înalţă a cânta acestea:

Bucură-te, luminătorul cel ce te arăţi celor ce sunt întru întuneric;
Bucură-te, stea, care străluceşti lumea;
Bucură-te, fulger, care orbeşti pe ucigaşii Lui Hristos;
Bucură-te, trăsnet, care slăbănogeşti pe cei necredincioşi;
Bucură-te, că ai strălucit cetele dreptmăritorilor;
Bucură-te, că ai risipit capiştele idolilor;
Bucură-te, al căreia chip din cer s-a arătat;
Bucură-te, al căreia dar pe vicleşuguri le-a gonit;
Bucură-te, ceea ce însemnezi omorarea trupului;
Bucură-te, ceea ce omori pornirea patimilor;
Bucură-te, pe care Hristos s-a răstignit;
Bucură-te, prin care toată lumea s-a mântuit;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul 12

 Har voind Hristos a da oamenilor, mâinile pe lemn Îşi întinde şi neamurile toate le cheamă şi Împărăţia Cerurilor o dă tuturor celor ce cu vrednicie şi cu credinţă cântă cântarea: Aliluia!

Icosul 12

 Cântând cântarea Ta, Te lăudăm cu dor pe Tine, lemnul Domnului, ca pe un însufleţit; că pe tine pironindu-se cu trupul Cel ce stăpâneşte peste puterile cele de sus, ne-a sfinţit, ne-a mărit şi ne-a învăţat a zice acestea:

Bucură-te, Cinstită Cruce, arma cea înţelegătoare;
Bucură-te, sfântă privire a Sfinţilor;
Bucură-te, înainte-propovăduirea proorocilor şi a drepţilor;
Bucură-te, purtătoare de lumină, meşteşugire a Lui Hristos;
Bucură-te, frumuseţea şi cununa dreptcredincioşilor ocârmuitori;
Bucură-te, stăpânirea şi întărirea cuvioşilor preoţi;
Bucură-te, podoaba cea prealăudată a adevărului;
Bucură-te, începutul cel preabun al mânutuirii;
Bucură-te, strălucirea cea luminată a tuturor;
Bucură-te, izgonirea agarenilor;
Bucură-te, făclie a luminii celei nestricate;
Bucură-te, veselia sufletului meu;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul 13

 O, întru tot cântat Lemn pe care a fost răstignit Hristos, Cuvântul cel mai Sfânt decât Sfinţii, primind rugăciunile noastre, de toată primejdia pe toţi izbăveşte-ne şi de chinurile veşnice scapă pe cei ce cântă Lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarasi Icosul 1 (Îngerii din cer în chip nevăzut înconjoară cu frică Crucea cea de viaţă purtătoare  , ...) si Condacul 1 ( O, de trei ori fericită şi preacinstită Cruce, ţie ne închinăm credincioşii şi te mărim , ...).


Apoi se zice aceasta rugaciune:

                                           RUGACIUNE

  Doamne, Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul sufletelor noastre, mărturisesc înaintea Ta, întru acestă zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit şi ai luat moarte pe Cruce pentru păcatele noastre, că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe şi cu fărădelegile mele cele rele. De aceea mă rog bunătăţii Tale celei nemărginite, ca să mă faci şi pe mine părtaş sfintelor Tale Patimi, cinstitelor răni şi morţii Tale celei de viaţă făcătoare, pentru ca să mă învrednicesc, prin Darul Tău, să câştig şi eu asemenea Ţie, pentru dragostea Ta, precum Tu cel milostiv le-ai răbdat pentru mântuirea mea, întărindu-mă pururea cu aceeaşi putere şi răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulţumitorii evrei.
  De aceea întăreşte-mă, Doamne, ca să pot ridica cu bucurie de astăzi înainte Crucea Ta cu deplină pocăinţă. Întristarea morţii Tale să o simt, precum au simţit-o Preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi şi mironosiţele femei. Şi-mi inviază simţirile mele cele sufleteşti, ca să cunoască moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut şi zidirile cele neînsufleţite, care s-au mişcat la răstignirea Ta; cum Te-a cunoscut talharul cel credincios şi, rugându-ţi-se, L-ai primit în Rai.
  Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, darul Tău, precum ai dat atunci aceluia şi iartă păcatele mele pentru Sfintele Tale Patimi şi mă primeşte prin pocăinţă împreună cu el în Rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti. Asemenea fă cu toţi creştinii, vii şi morţi, precum se roagă Ţie în toate zilele Sfânta Biserică şi le lasă lor toate păcatele şi-i învredniceşte pe ei de Împărăţia Ta şi să vadă Lumina Ta şi să mărească slava Ta. Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi zic către Dânsa: mărire Ei pentru dragostea Ta.
  Bucură-te preacinstită Cruce a Lui Hristos, că prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta pe Iisus ţintuit. Bucură-te, pom preamărit, pentru că Tu ai ţinut rodul vieţii ce ne-a mântuit din moartea păcatului. Bucură-te toiagul cel tare ce ai sfărâmat uşile iadului. Bucură-te cheia împărătească ce ai deschis uşa Raiului. Mă bucur şi eu pentru că văd pe vrajmaşii Tăi surpaţi jos, iar pe prietenii Tăi că împărăţesc în ceruri, pe vrăjmaşii Tăi biruiţi de puterea Ta, iar pe creştinii ce ţi se închină înarmaţi cu puterea Ta. O, Răstignitul meu Hristoase, câte ai pătimit pentru noi, câte răni, câte scuipări, câte batjocuri şi necinste ai răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca să ne dai pildă de adevarată răbdare! De aceea cum pot eu să fug de Cruce, văzând pe Hristos că este ridicat pe ea? Cum să-mi pară grele chinurile văzând pe Stăpânul meu că le iubeşte şi le cere şi le socoteşte Lui de mare cinste? Ruşine-mi este, cu adevărat, de mă voi întrista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii, sau de ispitele ce-mi aduc diavolii, trupul şi gândul meu cel rău, sau pentru sărăcia şi bolile ce-mi vin din voia Lui Dumnezeu, deoarece acestea toate le trimite pentru ca să mă apropie mai mult de El; pentru ca să-L slăvesc şi să mă pedepsesc în această viaţă pentru binele meu, pentru ca să mă odihnesc cu mai multă mărire întru împărăţia Lui cea veşnică. Şi de vreme ce este aşa, înmulţeşte-mi, Doamne, ostenelile, ispitele şi durerile, dar să-mi înmulţeşti împreună şi să-mi prisoseşti şi răbdarea şi puterea, ca să pot răbda toate câte mi s-ar întâmpla. Pentru că recunosc că sunt neputincios de nu mă vei întări, orb de nu mă vei lumina, legat de nu mă vei dezlega, fricos de nu mă vei face îndrăzneţ, rău de nu mă vei preface în bun, pierdut de nu mă vei ierta, rob de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. 

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând: pentru aceasta, tinerii în cuptor, cu bucurie, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Cel mai presus decât vremurile, sub vreme S-a arătat, trup purtând şi patimile noastre cele de peste ani le vindecă prin bunătate şi cu dumnezeiască Crucea Sa ne sfinţeşte pe noi şi la trup şi la suflet.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Lăudăm, mărim, ne închinăm şi slăvim puterea Ta, Doamne, că ne-ai dat nouă, robilor Tăi Dumnezeiasca Cruce, desfătare neîmpuţinată şi păzitoare sufletelor şi trupurilor noastre.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Să nu mă arăţi, Doamne, în ziua întrebării osândit pentru cele rele, nici să mă lepezi de la faţa Ta ruşinat, ci Te milostiveşte şi mă mântuieşte cu Cinstită Crucea Ta, ca un Preabun.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Moise, îndulcind cu lemnul apele cele amare, închipuit-a darul tău, Sfântă Cruce; iar noi ne-am mântuit de amărăciunea celor rele, cu puterea ta. Pentru aceasta, îndulceşte-ne pe noi, cei ce te sărutăm acum întru umilinţa sufletului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Strâmtorarea minţii mele lărgeşte-o, Stăpână, cu rugăciunea ta, Ceea ce ai strâmtorat toate meşteşugirile luptătorului împotrivă; şi pe calea cea strâmtă mă povăţuieşte a merge la desfătarea vieţii, Maica lui Dumnezeu.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte, de şapte ori, cuptorul, pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L; preoţi, lăudaţi-L; popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Cu lemnul a tras oarecând din râu securea dumnezeiescului Elisei, mai înainte însemnându-te de departe pe tine, Sfântă Cruce Preacinstită; căci, din adâncul înşelăciunii prin tine la credinţa cea adevărată scoţându-ne, ne-a învrednicit a vedea ziua de astăzi şi cu credinţă a ne închina ţie întru toţi vecii.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Mai înainte te-a însemnat în chip vădit de demult, pe tine, Sfântă Cruce Preacinstită, în timpul binecuvântării, Iacov; iar noi, în legea Darului învrednicindu-ne a te vedea, cu credinţă neîndoită ne apropiem toţi şi cântăm, luând din destul binecuvântare, lumină, mântuire şi dezlegare de greşeli.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Curăţiţi fiind prin fapte bune să ne apropiem, cu bucurie, lui Hristos grăind: Preabunule Stăpâne, cu înălţarea Dumnezeieştii Tale Cruci, înalţă fruntea poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, ca să lăudăm cu credinţă şi în pace puterea Ta cea mare întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Firea cea întocmai Fiitoare, cea împreună fără început, împreună Veşnică, împreună pe Scaun Şezătoare, Singură prin Sine şi Despărţită în Feţe, pe Tatăl Cel Nenăscut şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, Fiinţa Cea Nefăcută şi Dumnezeirea, toţi, lăudând-O, să cântăm: preoţi, binecuvântaţi-L; popoare, preaînălţaţi-L pe El în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Acum, ca pe un miel fără răutate văzându-Te spânzurat şi de cei fără de lege pe Cruce pironit, cea Preacurată a stri­gat: Fiul meu cel fără de început, cu tânguiri mă rup şi de dureri ca o maică sunt cuprinsă. Pe aceea fără încetare să o lăudăm cu dumnezeiesc gând, întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a arătat mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Vindecat-ai, Preabunule, a mea sfărâmare, pe Cruce fiind pătruns cu cuie oarecând, la picioare şi la mâini, Împărate a toate şi în coastă fiind împuns, cu oţet şi cu fiere adăpat, veselia tuturor, slava şi mântuirea cea veşnică.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Frumoasă eşti mai presus decât safirul şi decât aurul şi luminoasă ca soarele, Dumnezeiască Cruce; fiind pusă înainte şi de puterile cele înţelegătoare totdeauna înconjurată luminos, cu razele dumnezeieştii puteri, luminezi marginile lumii.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Sfânta Cruce este limanul celor înviforaţi şi povăţuitoarea şi întărirea celor rătăciţi; slava lui Hristos, Puterea Apostolilor şi a proorocilor; Tăria pătimitorilor, Scăparea tuturor oamenilor. Pe aceasta, văzând-o în mijlocul tuturor pusă înainte, cu bună cucernicie o sărutăm.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Când vei veni pe pământ să judeci lumea pe care ai zidit-o, Doamne, ostile Tale cele îngereşti mergând înainte, Sfânta Cruce va străluci mai mult decât razele soarelui. Cu puterea ei milostiveşte-Te şi mă mântuieşte pe mine, cel ce am greşit mai mult decât toţi oamenii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fără stricăciune Te-am născut din pântece, pe Tine, pe care Tatăl, mai înainte de veci, Te-a născut, dar cum pătimeşti acum: oamenii Te rup, Fiule, coasta îţi împung cu suliţa şi mâinile şi picioarele îţi pironesc fără omenie, a strigat cea Preacurată, pe care, după vrednicie, o mărim.

SEDELNA, glasul al 6-lea. Podobie: Puterile îngereşti...

Sfântă Crucea Ta, Doamne, s-a sfinţit, că într-însa se fac vindecări celor neputincioşi în păcate. Pentru aceea la Tine cădem: miluieşte-ne pe noi.

1 august – Sf. 7 frați Macabei, a maicii lor, Solomonia, și a bătrânului Eleazar, preotul; scoaterea cinstitului lemn al Cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; Sf. 9 Mucenici

Scoaterea Sfintei Cruci

Prăznuirea scoaterii cinstitei Cruci a Domnului s-a aşezat în această zi în anii binecredinciosului împărat grec Manuil şi a marelui domn al Rusiei, Andrei Gheorghievici, de către preasfinţitul Luca, patriarhul Constantinopolului, de mitropolitul Constantin al Kievului şi de Nestor, episcopul Rostoyului. Şi s-a aşezat această prăznuire pentru o pricină ca aceasta: împăratul Manuil şi marele domn al Rusiei petrecând în pace şi iubire de fraţi, s-a întâmplat într-o zi de au ieşit la război: cel din Constantinopol împotriva turcilor, iar acesta din Rostov împotriva bulgarilor, că atunci marele domn Andrei petrecea în Rostov. Bulgarii erau un popor necredincios, care se chemau aşa după râul Volga, fiindcă petreceau în josul acestui râu. Şi le-a dăruit Domnul Dumnezeu la amândoi biruinţă împotriva potrivnicilor. Impăratul grec a biruit pe turci, iar domnul Rusiei a biruit pe bulgari şi i-a supus lui, făcându-i birnici ai stăpânirii sale.

    Iar marele cneaz Andrei avea obicei, când mergea la război împotriva vrăjmaşilor, de lua cu sine în cetele sale, cinstita icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care are în braţele sale pe Pruncul Cel mai înainte de veci, pe Hristos, Mântuitorul nostru. El mai lua încă şi cinstita Cruce a Domnului, pe care o purtau doi preoţi îmbrăcaţi în veşminte sfinţite. Astfel ieşea la război, cu aducere de multe rugăciuni cu lacrimi către Hristos Dumnezeu şi către Preacurata Lui Maică, împărtăşindu-se cu dumnezeieştile Taine ale Trupului şi Sângelui lui Hristos. Cu nişte arme ca acestea nebiruite se înarma mai mult decât cu săbiile şi cu suliţele, şi nădăjduia mai mult spre ajutorul Celui Preaînalt, decât spre vitejia şi puterea oştirii sale, ştiind bine cuvântul lui David: Nu în puterea calului va voi, nici în pulpele bărbatului bine îi va plăcea. Bine va voi Domnul întru cei ce se tem de Dânsul şi întru cei ce nădăjduiesc spre mila Lui. Incă şi pe oastea sa, acest binecredincios domn pe de o parte o întărea cu pilda cucerniciei sale întru rugăciuni, iar pe de alta o deştepta cu porunca sa spre rugăciuni. Deci toţi căzând înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi a cinstitei Cruci, se rugau Domnului cu lacrimi.

    Iar marele domn, privind spre icoană, zicea în rugăciunea sa astfel: „O, Stăpână, ceea ce ai născut pe Hristos, Dumnezeul nostru! Tot cel ce nădăjduieşte spre tine nu va pieri; şi eu, robul Tău, te am pe Tine, după Dumnezeu, zid şi acoperământ, iar Crucea Fiului tău, armă ascuţită împotriva vrăjmaşilor. Deci roagă pe Mântuitorul lumii, pe Care îl ţii în braţele tale, ca să fie puterea Crucii ca un foc, arzând feţele potrivnicilor, care doresc război cu noi; iar sprijinul tău cel atotputernic să ne ajute nouă şi să calce pe vrăjmaşii noştri". Iar după multă rugăciune, sărutând ei sfânta icoană şi cinstita Cruce, toţi mergeau cu îndrăzneală împotriva vrăjmaşilor şi astfel le ajuta lor Domnul cu puterea Crucii, iar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu le ajuta cu mijlocirile sale cele către Dumnezeu.

    Un obicei ca acesta având marele domn totdeauna, a ieşit cu astfel de rânduială cu oastea sa împotriva bulgarilor - precum de demult marele împărat Constantin a purtat semnul Sfintei Cruci înaintea oastei - şi, mergând la câmp, s-a luptat cu oştirea bulgărească. Deci, biruindu-i, a gonit după dânşii şi a luat patru cetăţi ale lor, precum şi a cincea, anume Brehimul, la râul Kamii. Şi când s-a întors în cortul său de la lupta cu păgânii, a văzut ieşind din icoana Mântuitorului şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu o strălucire luminoasă ca focul, care strălucea peste toate cetele. Aceasta a fost în luna august, în ziua întâi. De aceea, marele domn, luând iarăşi mai mare bărbăţie şi mai multă îndrăzneală, şi-a întors puterea sa împotriva păgânilor şi a ars cetăţile acelea cu foc, încât a făcut pământul acela pustiu; iar asupra celorlalte cetăţi ce rămăseseră a pus dajdie, apoi s-a întors înapoi cu prăznuire.

    Asemenea şi Manuil, împăratul grecilor, care ieşise cu oastea sa împotriva turcilor, a văzut tot atunci o minune ca aceea, adică nişte raze de foc ce ieşeau din icoana Mântuitorului şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe care o avea cu cinstita Cruce în ostile sale, şi a biruit în acea zi puterea turcilor. Deci s-au înştiinţat unul pe altul prin scrisori de biruinţa lor, cu ajutorul lui Dumnezeu, împotriva vrăjmaşilor, şi de strălucirea cea minunată pe care o văzuseră ieşind din chipul Mântuitorului şi au proslăvit pe Dumnezeu. Şi sfâtuindu-se cu arhiereii lor cei mai mari, au aşezat prăznuire în ziua întâi a lui august, dând mulţumire lui Hristos Mântuitorul şi Preacuratei Lui Maici. Iar pentru pomenirea puterii Sfintei Cruci, cu care, fiind înarmaţi, au biruit pe vrăjmaşi, au poruncit ca să scoată preoţii cu mâinile lor cinstita Cruce din Sfântul Altar şi să o pună în mijlocul bisericii, ca să se închine ei toate popoarele creştine şi cu dragoste să o sărute, proslăvind pe Hristos Domnul, Care a fost răstignit pe dânsa. Incă arhiereii au mai poruncit să se facă şi sfinţirea apei, şi s-a numit prăznuirea aceasta "Scoaterea Cinstitei Cruci", căci se scoate cu slăvită umblare Crucea Domnului împreună şi cu sfintele icoane, la pâraie, la fântâni şi la izvoare.

    Deci să prăznuim, fraţilor, lăudând şi mulţumind Preamilostivului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi Maicii Lui celei fără de prihană, Stăpâna noastră cea binecuvântată Fecioara Maria, şi slăvita Cruce să o cinstim cu dreaptă credinţă. Şi să prăznuim cu cucernicie şi cu plăcere dumnezeiască, având între noi pace şi dragoste, mângâind cu milostenie pe cei săraci, depărtându-ne de toate lucrurile cele rele şi luând aminte la frica de Dumnezeu, pentru ca astfel plăcând Ziditorului şi Stăpânului nostru, să ne învrednicim prăznuirii celei veşnice, împreună cu toţi sfinţii, în ziua aceea, în care se va arăta pe cer semnul Fiul Omului, adică cinstita Lui Cruce, care va merge înaintea Celui ce va să vie cu slavă şi cu putere multă, a judecătorului viilor şi al morţilor, şi va străluci pe toţi drepţii cu străluciri luminoase şi dătătoare de bucurie. Iar după săvârşirea judecăţii, va merge înaintea tuturor cetelor sfinţilor, povăţuindu-i în împărăţia cerului. Atunci vor prăznui, dănţuind în vecii cei fără de sfârşit, toţi sfinţii, cu care şi pe noi, păcătoşii, să ne numere Preamilostivul Hristos Mântuitorul nostru, cu rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Amin.

1 august

• Pomenirea celor șapte fraţi Macabei, a maicei lor Solomonia şi a Bătrînului Eleazar Preotul

Aceştia cu toţii au luat mucenicia pentru curăţia credinţei lui Israel sub Regele Antioh, numit de unii „Epifanes”, adică „cel luminat”, iar de către alţii „Epimanes”, adică „cel care şi-a pierdut minţile”. Din pricina marilor păcate care se făceau la Ierusalim, şi mai ales din pricină că erau acolo forţe care luptau ca să se nimicească autoritatea preoţească, şi de asemenea din pricina cumplitelor ucideri care aveau loc mereu în acest scop, Dumnezeu a îngăduit ca asupra Sfintei Cetăţi să vină necazuri mari. Antioh voia cu orice preţ să impună evreilor idolatria grecească, şi lupta cu toate mijloacele pentru distrugerea credinţei lor sfinte primite de la Moise, întru Unul Dumnezeu Cel Viu. Marii arhierei ai Templului şi alţi bătrîni cinstiţi de popor îl ajutau pe Antioh în lupta lui nelegiuită. Regele Antioh însuşi a venit la Ierusalim şi a poruncit ca toţi evreii să mănînce carne de porc, şi să calce astfel Legea lui Moise, avînd în vedere că acest gest era socotit ca cea mai grăitoare lepădare de credinţă în Israel. Bătrînul Eleazar, mare preot şi unul dintre cei şaptezeci de traducători ai Vechiului Testament în limba greacă [ai Septuagintei], nu s-a împărtăşit atunci de ceea ce era necurăţie după Legea lui Israel. Din această pricină Eleazar a fost torturat bestial şi ars de viu. La întoarcerea lui la Antiohia, regele i-a luat cu el pe cei şapte fraţi cunoscuţi în Ierusalim sub numele de Macabei, şi pe maica lor Solomonia. Numele celor șapte fraţi Macabei au fost Avim, Antoninus, Eleazar, Gurie, Evsevona, Achim, şi Marchellus. Şi ei au fost cu toţii torturaţi bestial înaintea ochilor mamei lor, unul cîte unul, fiind apoi jupuiţi de vii şi aruncaţi în foc. Ei au murit ca nişte viteji, fără să se lepede cîtuşi de puţin de credinţa lor întru Unul Dumnezeu Cel Viu. La urmă, cînd şi ultimul ei fiu, în vîrstă de trei ani, a fost aruncat în foc, Solomonia a intrat şi ea în acele flăcări, iar sufletul ei s-a înălţat la Dumnezeu. Macabeii au luat cu toţii mucenicia cu cinste, murind pentru credinţa întru Unul Dumnezeu Cel Viu, la anul 167 înainte de Hristos.

• Pomenirea scoaterii cinstitului lemn al Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci

Această sfîntă sărbătoare s-a instituit la dorinţa comună a ortodocşilor greci şi ruşi, reprezentaţi de împăratul Manuel al Bizanţului, respectiv de Cneazul Andrei al Rusiei, întru prăznuirea biruinţei simultane pe care au repurtat-o ruşii asupra bulgarilor, iar grecii asupra sarazinilor. În amândouă aceste bătălii oastea creştină a grecilor şi ruşilor au purtat sfinte cruci în chip de stindarde, dintru care la vremea luptelor au stălucit raze cereşti. De aceea s-a hotărît ca la fiecare zi întîi a lunii august, să fie adusă cu procesiune Sfîntă Cruce în mijlocul Bisericii celei Mari din Constantinopol [Aghia Sofia], iar apoi să fie purtată pe străzile Constantinopolului spre a fi cinstită de popor, şi spre Slava lui Dumnezeu care a dat atunci prin ea biruinţă răsunătoare în mîinile creştinilor. Sfîntă Cruce care se aducea astfel în Biserica cea Mare în fiecare an, apoi se purta în procesiune prin întreaga cetate, era chiar Sfîntă Cruce pe care fusese răstignit Mîntuitorul, şi care se păstra în Biserica curţii imperiale. Ea era scoasă din biserica imperială la 31 iulie, dusă cu solemnitate şi sfinţenie în Aghia Sofia, iar de acolo în procesiuni prin întreaga cetate, spre sfinţirea poporului, pămîntului şi văzduhului. La 14 august Sfîntă Cruce era purtată solemn înapoi la biserica imperială.

• Pomenirea Sfinţilor nouă Mucenici

Numele acestora au fost Leontie, Attus, Alexandru, Kindeus, Mnesitheus, Chiriac, Menaeus, Catunus şi Eucleus. Leontie a fost tîmplar iar ceilalţi plugari. Datorită mărturisirii lor neînfricate a Sfintei Credinţe Creştine şi faptului că au distrus templul păgîn al Artemidei, ai au fost torturaţi sălbatic şi omorîţi prin tăierea capului la Perga Pamfiliei, în timpul domniei lui Diocleţian, făcându-se astfel moştenitori ai împărăţiei cereşti a lui Hristos.

Sinaxar 1 August

În aceasta luna, în ziua întâia, pomenirea scoaterii cinstitului lemn al Cinstitei si de viata facatoarei Cruci.

Era obiceiul la Constantinopol în aceasta zi de a scoate Lemnul Sfânt al Cinstitei si de-viata-facatoarei Cruci din palatul imperial în procesiune pâna la catedrala Sfânta Sofia, la care participau multime de preoti si diaconi, care o tamâiau pe tot acest drum. Procesiunea se oprea pe parcurs la o fântâna cu un baptisteriu, unde se facea binecuvântarea apei, pestru ca apoi Sfânta Cruce sa fie pusa pe masa altarului Sfintei Sofia. Din Marea-Biserica se faceau apoi, in fiecare zi, pâna la sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, precesiuni in cartierele orasului, pentru a purifica aerul si a-i proteja pe locuitorii capitalei de epidemiile ce se puteau raspândi cu repeziciuni la acea epoca si mai evea pe caldurile din luna august. Astfel, dupa ce a folosit toturor celor care au cinstit-o cu credinta, Sfanta Cruce era repusa în palatul împaratului.
Astazi începe Postul Adormirii Maicii Domnului, care dureaza doua saptamâni, pâna la 15 august, si este asemanator, ca rânduiala, cu cel al Postului Mare (Postul Pastilor).

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor sapte Mucenici Macabei: Avim, Antonie, Gurie, Eleazar, Evsevona, Ahim si Marcel, a Maicii lor Solomonia si a dascalului lor Eleazar.

Acesti sfinti martiri au trait sub domnia regelui Siriei Antioh Epifaniu, din dinastia Seleucizilor (175-164 i.Hr.) care, dupa ce a adus in sclavie poporul evreu, a incercat sa constrânga pe fiii lui Israel sa isi renege obiceiurile mostenite de la Parintii lor, pentru a-i face sa adopte moravurile pagâne(Rezumat al textului II Macabei 6-7, precum si istorisirea apocrifa intitulata a IV a Carte a Macabeilor  care uneori este transmisa sub numele lui Flavius Iosif). In acest scop, el decreta ca toti trebuiau sa manânce carne de porc, animal al necuratiei, interzis de Lege (cf. Levitic 11 :7-8).
Mai intii au incercat sa il constrânga pe dascalul Eleazar (Dupa unii, el era Preot), deschizându-i-se gura cu forta. Dar batrânul Sfânt scuipa cu dispret imbucatura. Ramânând surd la indemnurile celor care il sfatuiau sa se prefaca a se supune pentru a-si salva viata, el le raspunse : "La vârsta noastra, nu se cuvine sa ne prefacem, de teama ca multi tineri, vazând pe Eleazar ca ar adopta moravurile strainilor la 90 de ani, sa nu se rataceasca si ei, din cauza mea si a prefacerii mele, si asta numai pentru un capat de viata. As atrage astfel asupra batrânetii mele pângarire si necinste, si chiar scapând in prezent de pedeapsa oamenilor, nu as evita, viu sau mort, mâinile AtotPuternicului." Vorbind astfel, se duse de-a dreptul sa se dea supliciului rotii. In chinuri, arata bravura unui tânar luptator si stârnea admiratia calailor. Fiind pe punctul de a muri, el declara zâmbind : " Domnului, care detine Sfânta Stiinta, ii este evident ca, putând scapa de la moarte, indur sub bici dureri crude in trupul meu, dar ca în sufletul meu le sufar cu bucurie din cauza fricii pe care El mi-o inspira ". Si isi dadu sufletul.
Sapte frati, care fusesera invatati de Eleazar in traditia poporului lor, fura arestati si se prezentara inaintea regelui, asemeni unui cor armonios, in mijlocul caruia se tinea mama lor. Un singur lucru conta pentru ei : ca acest cor, in numar de sapte, numar sacru, binecuvântat de Dumnezeu, sa nu fie distrus de caderea vreunuia dintre ei. Si se incurajau unul pe altul la marturisire, prin cuvinte ca acestea : "Daca nu murim acum, va trebui oricum sa murim intr-o zi. Sa facem din necesitatea naturii o ocazie de cinstire" (Cf Sfântul  Grigore Teologul, Elogiul Sfintilor Macabei, 7 , PG 35, 924).. Suveranul ceru sa fie instalate inaintea lor instrumentele de tortura si incerca sa ii convinga ; dar, triumfând in fata argumentelor sale printr-o filozofie de inspiratie divina, ei ii raspunsera prin glasul celui mai in vârsta : " Sântem gata mai degraba sa murim decât sa calcam Legea Parintilor nostri ! ".
Antioh, iesindu-si din fire, dadu ordin sa i se taie limba acestui impertinent, apoi sa ii fie smulsa pielea si sa ii fie taiate extremitatile membrelor. Supus chinurilor  rotii, apoi intins pe jaratec, el declara : " Taiati-mi miinile si picioarele, ardeti-mi carnea, rupeti-mi articulatiile ! Prin toate aceste chinuri, va voi demonstra ca fiii Evreilor sint de neinvins când este vorba de virtute ! ".
Transfigurat de foc, parea de nezdruncinat si isi duse la capat marturisirea fara sa scoata macar un geamat, in timp ce mama si fratii sai, incurajati de acest spectacol, se rugau lui Dumnezeu sa le acorde cinstea de a muri in mod destoinic, asemeni lui.
Apoi cel de-al doilea fu supus chinurilor. Cu unghii de fier ii fu taiata bucati carnea apoi fu intins pe o catapulta. Gata sa isi dea sufletul, striga, in limba ebraica : " Nebunule, ne scoti din viata aceasta, dar Regele lumii ne va invia pentru viata vesnica,  pe noi care murim pentru legile lui ". Al treilea isi prezenta cu indrazneala miinile sale calaului declarând ca avea increderea ca isi va regasi membrele in viata viitoare. Muri in chinurile rotii.
Al patrulea ceru tiranului sa gaseasca cele mai groaznice chinuri, pentru a-i demonstra ca era gata sa rivalizeze in cutezanta cu fratii sai ; inainte de a-i fi smulsa limba, spuse : " Chiar daca ma lipsesti de organul care imi serveste vorbirii, Dumnezeu aude glasul celor tacuti. Cât de dulce e sa fii schilodit pentru Dumnezeu ! ".
In graba de a triumfa la rândul sau, al cincilea se prezenta el insusi tortionarilor. Urmatorul fu dat chinurilor rotii iar când fu strapuns striga : " Stiinta pe care o detinem noi din cucernicie este de neinvins ! ".
Acesti atleti de valoare isi sacrificara astfel vietile unul dupa altul, aratând ca ratiunea iluminata de credinta poate nu doar sa puna stapânire peste patimile sufletului, dar si ca ea triumfa in fata suferintelor si a mortii, caci procura siguranta vietii vesnice si neintinate.
Mama lor, Solomonia, asista la chinurile fiilor sai si, nelasându-se nici pe departe prada durerii, cerea fiecaruia dintre ei, in limba Parintilor sai, sa indure plini de curaj incercarea in Numele Domnului si in speranta reinvierii.
Ea le spunea : " Nu stiu cum ati ajuns in pintecele meu ; nu eu v-am dat viata si mintea ; nu eu am organizat elementele din care sinteti facuti fiecare dintre voi. De aceea, Facatorul lumii, care i-a plamadit pe oameni si care este izvorul fiecarui lucru, va va da, cu mila lui, si mintea si viata, pentru ca voi va dispretuiti voi insiva din cauza Legilor sale ". Cât cel mai tânar dintre cei sapte frati era inca in viata, tiranul ii facu tot felul de promisiuni si, chemind-o pe mama lui, ii ceru sa isi convinga fiul sa isi salveze viata. Trecând peste orice atasament trupesc, Solomonia se apleca asupra tânarului baiat si ii ceru dimpotriva sa sufere toate durerile, pentru ca ea sa il poata regasi, cu fratii sai, in Imparatie.
Insufletit de un nou elan, fiul sau incepu atunci sa il blesteme pe tiran, prezicându-i ca avea in curând sa sufere dreapta pedeapsa pentru mândria sa. Si incheie rugându-se ca sacrificiul sau si al fratilor sai sa impace mânia cereasca dezlantuita impotriva poporului opresat. Antiohius, ranit in amorul propriu, se dezlantui impotriva Sfântului Mucenic cu si mai multa cruzime decit impotriva celorlalti. In fine, dupa ce acesta din urma isi dadu sufletul cu slava, Solomonia fu la rândul ei schingiuita si pleca sa isi regaseasca fiii in corul Sfintilor Mucenici (Dupa IV Mac. 17:1 ,ea se arunca singura in foc, inainte de a fi apucata de calai. Pretioasele sale Moaste sint cinstite astazi in biserica Patriarhatului de la Constantinopol). Caci desi au marturisit inainte de venirea lui Hristos, acesti Sfinti Mucenici nu sint cu nimic mai prejos celor care au urmat Domnului retraindu-i Patima revigoranta, caci credinta in Hristos, care salasluia deja in ei prin speranta reinvierii, e cea care ii facu sa depaseasca orice atasament la cele pamântesti (Cf. Sf. Grigore Teologul, PG 35, 913).

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor noua Mucenici care au marturisit în Perga Pamfiliei: Leontie, Attu, Alexandru, Chindeu, Mnisiteu, Chiriac, Mineu, Catun si Evcleu.

Acesti sfinti au trait în vremea împaratului Diocletian si a ighemonului Flavian, în Perga Pamfiliei, fiind crestini de la mosii lor. Mineu era teslar, iar ceilalti plugari. Având ei toti acelasi gând, si bun sfat sfatuindu-se, s-au dus la chinurile muceniciei, socotind toate ale lumii desarte. Si sosind la capistea Artemidei, într-o noapte au stricat toti idolii câti erau acolo. Pentru acest lucru au fost prinsi, si batuti rau si chinuiti în felurite chipuri. Iar fiind dati la fiare ca sa-i manânce, si acelea cu blândete venind la ei, s-au mirat toti de aceasta, si strigau: Mare este Dumnezeul crestinilor. Atunci la porunca ighemonului li s-au taiat capetele, si asa s-a plinit mucenicia lor.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Papa cel tânar, care în sac bagat si legat la gura si în mare aruncat s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Eleazar, care s-a savârsit ars cu foc.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Chiriac, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teodor, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Polieuct, care s-a savârsit fiind îngropat în gunoi.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Mini, Mineu si ceilalti, de la Viglentie, aproape de poarta de Tetrapilu Halcu.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna lui august in ziua dintai: pomenirea scoaterii cinstitului lemn al Sfintei si de viata facatoarei Cruci.     Aceasta sarbatoare provine dintr-o randuiala mai veche a Bisericii din Constantinopol. La 1 august, o particica din lemnul Sfintei Cruci era scoasa din paraclisul palatului imparatesc si purtata, cu sobor si alai de sarbatoare, la Biserica Sfanta Sofia, unde ramanea, spre mangaierea si cinstirea credinciosilor, pana la 14 august, cand era readusa la palat. Aceasta se facea, se pare, in amintirea aratarii Sfintei Cruci, la biruinta marelui Constantin, asupra lui Maxentiu, la podul Milvius, de pe raul Tibru (312), precum si a descoperirii lemnului Sfintei Cruci, de catre Sfanta Elena, la Ierusalim.
    Dupa o alta traditie, aceasta sarbatoare este legata si de biruinta, in aceeasi zi, a binecredinciosului imparat Manuil Comnenul (1143-1180) asupra turcilor, cu puterea si lumina Cinstitei Cruci a Domnului, ca oarecand Sfantul si marele imparat Constantin.
    Impreuna cu celelalte sarbatori ale cinstitei Cruci - Inaltarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie si Duminica a treia, a Crucii, a Crucii, din Postul Mare - scoaterea Sfintei Cruci, de azi, ne cheama la o intalnire duhovniceasca cu taina Crucii si la purtarea, in umbra Crucii Domnului, a propriei noastre cruci, data noua, in viata, de Dumnezeu, Caruia i se cuvine slava si ascultare. Amin.
 


Intru aceasta zi, pomenirea Sfintilor sapte Mucenici Macabei, Avim, Antonie, Gurie, Elezar, Evsevona, Ahim si Marcel, a maicii lor Solomoni si a lui Eliazar, dascalul lor.     Acestia au trait pe vremea lui Antioh, (+164) urmasul lui Seleuc, imparatul Siriei, care stapanea tot neamul evreilor, silindu-i sa se lepede de obiceiurile lor cele parintesti si sa manance carnuri de porc. Si, aducand, in Palestina si alte paganesti faradelegi, intorcea pe multi evrei de la dreapta cinstire a lui Dumnezeu. Cei intelegatori si iubitori ai dreptei credinte suspinau si plangeau pentru parasirea credintei stramosesti.
    Intre cei ce nu s-au supus tiraniei, urmand si pazind legile pamantesti, erau indeosebi, batranul Eleazer, mare dascal si talcuitor al Legii, si cei sapte tineri, invatati de dansul. Deci, a iesit porunca de la imparatul Antioh, ca toate popoarele imparatiei sa respecte pe zei si legile elinesti. El a mai poruncit ca templul Domnului, de la Ierusalim, sa fie prefacut in capiste idoleasca, avand pe Jupiter in locul cel sfant al templului. Si multi evrei alergau cu sarguinta la jertfele idolesti, pe cand cei statornici fugeau in munti si in pustie, ascunzandu-se in pesteri si in crapaturile pamantului, si era frica mare peste tot poporul, incat nimeni nu indraznea a se numi evreu.
    Deci, a fost prins batranul Eleazar, si, fiind legat cu mainile la spate, a fost batut greu, si l-au silit sa manance carne de porc, iar el nu primea, vrand mai bine sa moara decat sa calce porunca lui Dumnezeu, acum la batranete si, pentru putina viata vremelnica, sa mearga in chinurile iadului.
    Deci, s-a rugat batranul ca moartea lui sa fie mantuire pentru tot poporul evreilor, si, fiind aruncat in foc, a raposat.
    Au fost adusi, apoi, la tiran, vitejii tineri Macabei, unul cate unul, incepand cu cel mai in varsta dintre ei, si, chinuindu-i pe ei cu mestesugite si cumplite zdrobiri ale trupului, tragandu-i pe roti de fier si impungandu-i cu tepi inrosite in foc si, in sfarsit, au fost aruncati, ei insisi, in foc; si asa, si-au dat duhul, primind cununile rabdarii mucenicilor si aratand ca cugetul este demn si stapan peste patimi. Iar maica lor, Solomoni, daca a vazut cum s-au savarsit fiii ei, a vrut sa fie partasa, si ea, la patimirea cea de buna voie, pentru credinta. Si, alergand ea singura in para focului, a luat aceeasi moarte muceniceasca.
    Mai pe larg, mucenicia aceasta, din legea Vechiului Testament, se afla in Biblie, la Cartea a 2-a a Macabeilor. Si asa si-au dat sufletul lui Dumnezeu.
 

 
Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Vasilie, pentru aducerea aminte de firea omeneasca.     Sa nu ne facem fratilor, pareri prea mari despre viata si trecerea noastra prin lume, nici sa nu ne mandrim cu puterea, nici sa nu ne inaltam cu bogatia, ci sa supunem poftele trupesti si sa ne ingrijim de sufletele noastre. Luati aminte, unde sunt parintii nostri, unde Proorocii si unde Apostolii? Sau, ce au luat cu ei, cei ce au strans pe lume avutii? Oare, nu precum goi s-au nascut, asa au si murit, neavand nimic in mana? Ci numai dreptatea dreptilor este cu ei si pomenirea lor, cu laude precum si pacatele pacatosilor, sunt cu ei. Caci toti suntem din tarana si in pamant ne vom intoarce. Si tot omul, ca o haina, se invecheste. Hrana vietii lui este painea si apa si zilele omului numarate sunt, ca un pumn de nisip, si degraba curg spre sfarsit, ca apa unui rau.
    Drept aceea, fratilor, aducandu-ne aminte de sfarsitul nostru, sa parasim toate faptele cele rele. Ca nici cele frumoase si bune ale lumii nu sunt vesnice, nici necazurile de aici nu sunt fara de sfarsit. Priviti cum se schimba toate; astazi ari tu pamantul, maine altul, dupa aceea, altul, si nu este nimic, care sa ramana neclintit. Toate se misca, ca si cum ar merge pe o cale; unul o pierde, iar altul o afla. Deci, de ne-am pierdut sufletele noastre, prin pacate, apoi, sa le aflam acum, prin pocainta. Pentru ca, la aceasta, Insusi Domnul ne invata pe noi, zicand: "Cel care cauta, afla, si, celui ce bate i se va deschide" (Matei 7,8). A Domnului este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

Cântare de laudă la Cinstita Cruce a lui Hristos

Înaintea Cinstitei Cruci a lui Hristos,

Credincioşii toţi cu cinste se închină:

Prin puterea ei, a Crucii lui Hristos,

Noi ne mîntuim de dureri şi de necazuri.

Sfânta Cruce rană diavolilor este,

Ea mai puternică este

Decît orice împărat pămîntesc.

Sfînta Cruce ridică bolile noastre,

Şi de războiul celor ce ne urăsc ne izbăveşte.

Prin puterea Sfintei Cruci

Cneazul Andrei Poporul asuprit de barbari şi-a scăpat;

Iar Manuel al Bizanţului prin puterea ei

Stălucit i-a biruit pe sarazini.

Puterea Crucii mai puternică s-a arătat

Decît oştiri păgîneşti nenumărate,

Decît toţi duşmanii vărsători de sînge omenesc,

Decît tot răul.

Cugetare

Omul slab se apără cu prefăcătoria, iar cel puternic cu tirania.

Că nimeni, cu toate acestea, nu-şi poate apăra viaţa înaintea lui Dumnezeu, nici cu ipocrizia, nici cu tirania, ni se arată clar din vieţile Bătrînului Eleazar şi Regelui Antioh. Cînd acest rege tiran 1-a adus pe Eleazar la judecată şi i-a poruncit să mănînce carne de porc dacă vrea să-şi scape zilele, Bătrînul Eleazar a refuzat fără să se tulbure. Atunci cei care ţineau cu Eleazar i-au adus carne care nu era de porc, implorîndu-1 să o mănînce înaintea regelui [care nu ştia aceasta] spre a-1 îmbuna, şi spre a-şi păstra astfel viaţa şi a nu greşi nici împotriva conştiinţei. Aici bătrînul i-a certat pe cei care i-au voit astfel binele şi le-a zis:

„Ipocrizia şi prefăcătoria nu șad bine, nici se cuvin, bătrîneţelor mele. Amarnic mi-ar fi să mă prefac în piatră de poticnire pentru cei tineri care privesc la mine”.

Astfel, Bătrînul Eleazar a fost ucis cu trupul, dar el cu înţelepciunea şi tăria lui şi-a mîntuit sufletul. Pedeapsa lui Dumnezeu a căzut îndată asupra tiranicului Antioh, căci trupul lui ticălos s-a îmbolnăvit de o boală cumplită, fiind năpădit de viermi. Duhoarea grea a viermilor care îl mîncau de viu se răspîndea pînă departe, în disperarea lui, regele şi-a amintit cum a măcelărit mii de oameni nevinovaţi care îndrăzniseră să nu se supună idolatriei lui. Cuprins de spaimă înaintea lui Dumnezeu, el a început să îl mărturisească pe Unul Adevăratul Dumnezeu, pe ai Cărui credincioşi îi omorîse cu miile. Cu toate acestea, milostivirea cerului Antioh nu a mai simţit-o.

Luare aminte

Să luăm aminte la pedeapsa lui Dumnezeu care a căzut asupra lui Israel (Judecători 10):

• La cum Israeliţii au făcut rele înaintea ochilor Domnului, închinîndu-se la idolii sirienilor, sidoniţilor, moabiţilor, şi altora mulţi;
• La cum pentru aceasta s-a aprins mînia Domnului, care i-a dat în mîinile Filistenilor şi Amoniţilor, care i-au împilat timp de optsprezece ani;
• La cît de înfricoşat este Domnul cu apostaţii de la Dreapta Credinţă.

Predică

Despre vedeniile proroceşti – „Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos” (Isaia 1:1).

Cel care are pricepere îl poate cunoaşte pe unul şi adevăratul Dumnezeu. Cel care nu are pricepere se cuvine să asculte de cel care o are: şi aşa, şi cel care are priceperea, şi cel care ascultă de el, se mîntuiesc.

Este cu putinţă să cunoaştem limpede pre Dumnezeu din zidirea Lui, dar şi mai limpede de la bărbaţii insuflaţi ai lui Dumnezeu, şi cel mai limpede de la însuşi Domnul lisus Hristos. Înainte de venirea Mîntuitorului, bărbaţii cei insuflaţi de Dumnezeu au fost prorocii. Printre primii proroci a fost Isaia, fiul lui Amos. Duhul lui Dumnezeu i-a deschis lui ochii şi el a văzut lucruri pe care alţi oameni nu le-au putut vedea. De aceea şi-a numit el mesajul către popor vedenie. Nu putem descrie cum au văzut prorocii tainele cereşti şi pe cele ale veacurilor viitoare. Acestea nu se descoperă decît acelora cărora Dumnezeu le dăruieşte harul prorocesc. Vedeniile prorcilor sfinţi sînt adevărate, căci acele prorocii sînt descoperiri dumnezeieşti care mai tîrziu s-au confirmat întocmai prin cursul evenimentelor. Ele sînt adevărate pentru că slujesc binelui oamenilor, întorcîndu-i pe ei de la rău la bine. Mai mult, ele sînt adevărate deoarece prorocii le-au strigat fără să se teamă, fără să le pese de suferinţele care ştiau că îi aşteaptă pentru aceasta, inclusiv torturi bestiale şi moarte în chinuri, cum celor mai mulţi li s-au şi întîmplat. Cum a fost răsplătit Prorocul Isaia de către oamenii pe care îi luminase cu vedeniile lui mîntuitoare? Oare cu bogăţii, onoruri şi posturi înalte? Evreii 1-au tăiat în două cu fierăstrăul!

Căci bogăţia, onoarea şi demnitatea prorocului este să moară pentru adevărul lui Dumnezeu!

Prin urmare, să ne plecăm urechile la cuvintele prorocilor lui Dumnezeu, căci ele sînt cărările care duc la cetatea Regelui Celui Mare; ele sînt razele Soarelui Dreptăţii, ale Domnului şi Mîntuitorului nostru lisus Hristos; ele luminează pe oameni cu cereasca lumină, arătîndu-le lor pre Adevăratul Soare.

O, Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, Carele Te-ai arătat prin proroci şi ai pregătit calea venirii Tale în valea noastră a plîngerii, ajută-ne nouă! Ajută-ne nouă să recunoaştem Lumina Ta şi Purtarea Ta de Grijă cea care ne ai artătat-o prin prorocii Tăi cei sfinţi! Căci numai Ţie se cuvinte toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!