Acatistul Sfântului Cuvios David din Evvia

Condacul 1

Veniţi, cei ce sunteţi robi ai lui Hristos, veniţi, cei ce o cinstiţi pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, veniţi, cei ce îl cinstiţi pe Ioan Botezătorul, să ne rugăm împreună cu Sfântul Cuvios David, făcătorul de minuni, şi să-i cântăm: Bucură-te, Cuvioase David, vrednic urmaş al Înaintemergătorului!

Icosul 1

Înger în trup a fost Sfântul Ioan Botezătorul, iar mai apoi, înger în trup te-ai arătat şi tu, Cuvioase. Din copilăria ta, de multe ori te-ai învrednicit să vorbeşti cu Înaintemergătorul Domnului, care ţi-a fost dascăl ceresc şi a binecuvântat anii tinereţii tale, iar noi, neştiind să-I mulţumim cum se cuvine lui Dumnezeu pentru un asemenea dar primit prin tine, îţi zicem:
Bucură-te, stâlp al rugăciunii şi al nevoinţei;
Bucură-te, floare plină de mireasma raiului;
Bucură-te, a sufletelor necăjite dulce alinare;
Bucură-te, a celor care te cheamă în ajutor mângâiere;
Bucură-te, nădejde a celor biruiţi de deznădejde;
Bucură-te, liman al călătorilor aflaţi în primejdie;
Bucură-te, comoară de mare preţ a celor lipsiţi;
Bucură-te, că eşti iscusit doctor fără de arginţi;
Bucură-te, călăuză spre cereasca Împărăţie;
Bucură-te, pildă de virtute şi de smerenie;
Bucură-te, tainic sfătuitor al pustnicilor;
Bucură-te, odor dăruit de Dumnezeu creştinilor;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!

Condacul al 2-lea

„Oare ce va fi acest copil? Ce drum va urma în viaţa lui?”, s-au întrebat oamenii din sat după ce te-au aflat în biserica în care te adusese Sfântul Ioan Botezătorul, arătându-ţi-se în chip minunat. Şi, bucurându-se că te-au aflat în casa lui Dumnezeu, I-au cântat într-un glas: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Asemănatu-te-ai Sfântului Proroc Ioan, căci din fragedă vârstă ai mers pe calea postului şi a rugăciunii jertfelnice, şi ai propovăduit prin faptele tale mai mult decât prin cuvinte. Şi noi, cei împovăraţi de atâtea ispite şi încercări, văzând în tine o icoană a sfinţeniei, îţi zicem:
Bucură-te, că tu copilul Înaintemergătorului ai fost numit;
Bucură-te, că de multe ori de el ai fost povăţuit;
Bucură-te, că mai mult decât pe tatăl tău l-ai ascultat;
Bucură-te, că Sfântul Ioan în casa sa te-a chemat;
Bucură-te, că ţi-a fost prieten şi apărător şi sfătuitor;
Bucură-te, că până la moarte l-ai cinstit pe Botezătorul;
Bucură-te, că ai fost iubit de el şi cu iubire i-ai răspuns;
Bucură-te, că de iubirea adevărată ai fost pătruns;
Bucură-te, că din copilărie ai fost al credinţei învăţător;
Bucură-te, că, cinstindu-i pe sfinţi, te-ai asemănat lor;
Bucură-te, următorule al sfinţilor şi podoabă a smereniei;
Bucură-te, că din fragedă pruncie ai fost vas ales al evlaviei;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!

Condacul al 3-lea

Ai venit în Grădina Maicii Domnului ca o floare binemirositoare, Cuvioase David, călcând pământul binecuvântat de paşii soborului sfinţilor athoniţi. Părinţii din Lavra Sfântului Atanasie s-au uimit de vieţuirea ta şi, îngenunchind împreună cu tine, au lăudat-o pe Preacurata Fecioară, iar lui Dumnezeu I-au mulţumit că te-a adus pe tine în mijlocul lor, cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Nesuferind diavolul faptele cele bune ale robilor lui Hristos, vrea să-i facă de ocară, batjocorindu-i şi defăimându-i în multe feluri şi născocind pricini de sminteală. Aşa şi tu ai fost acuzat pe nedrept că furai din chelărie, fiind căzut în patima beţiei. Însă prigonitorul tău a fost făcut de ruşine, căci Dumnezeu a scos adevărul la iveală, şi pentru aceasta îţi zicem ţie:
Bucură-te, că ai purtat cu umilinţă crucea defăimărilor;
Bucură-te, sabie ascuţită împotriva fărădelegilor;
Bucură-te, că i-ai ruşinat pe clevetitori prin virtuţile tale;
Bucură-te, că ai primit cu smerenie şi cele bune, şi cele rele;
Bucură-te, că necazurile cu multă credinţă le-ai răbdat;
Bucură-te, că de la tine să ne iubim vrăjmaşii am învăţat;
Bucură-te, al celor prigoniţi pe nedrept acoperitor;
Bucură-te, împotriva minciunii şi a răutăţii luptător;
Bucură-te, mântuire bună pentru cei aflaţi în judecăţi;
Bucură-te, că ai călcat pe urmele sfinţilor athoniţi;
Bucură-te, că pe calea cea îngustă cu jertfelnicie ai călătorit;
Bucură-te, că în Grădina Maicii Domnului te-ai nevoit;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!

Condacul al 4-lea

După ce povăţuitorul tău, Părintele Acachie, a fost ales mitropolit, ţi-a cerut să primeşti să fii hirotonit episcop. Dar i-ai răspuns că nu poţi împlini această ascultare, şi atunci mitropolitul te-a urcat în treapta preoţiei, pricepând că smerenia ta Îi este bineplăcută lui Dumnezeu, şi I-a cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Fără să renunţi să-i fii ucenic, ai devenit sfătuitor al Mitropolitului Acachie, ajutându-l în lucrarea sa. Dar ai ştiut să foloseşti şi cuţitul cuvântului atunci când a fost nevoie, mustrându-l pentru greşelile care puteau vătăma turma pe care o păstorea. Şi, fiind tu pildă pentru clerici ca să nu se mai teamă să apere adevărul în faţa ierarhilor, te cinstim zicând:
Bucură-te, părinte, vrednic slujitor al altarului;
Bucură-te, chivot al sfinţeniei şi al rugăciunii;
Bucură-te, icoană a preoţiei şi a propovăduirii;
Bucură-te, că ai răbdat răutăţile oamenilor şi ale îngerilor căzuţi;
Bucură-te, că ai fost duhovnic al celor care doreau să devină preoţi;
Bucură-te, că pe călugării pătimaşi să-i ridici te-ai ostenit;
Bucură-te, că prin pilda ta vie fără lenevire i-ai povăţuit;
Bucură-te, că stăruinţa ta lui Dumnezeu i-a bineplăcut;
Bucură-te, că mulţi monahi să te aibă povăţuitor au vrut;
Bucură-te, că ai căutat cele smerite şi ai dispreţuit slava oamenilor;
Bucură-te, mustrător al păcatelor lui Irod şi urmaş al Botezătorului;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!

Condacul al 5-lea

Ai purtat jugul lui Hristos şi ai ruşinat cursele diavolului, Cuvioase, dar aceştia au încercat să se răzbune şi, după ce ai fost supus la tot felul de chinuri şi aruncat în temniţă de agareni, în cele din urmă ai fost spânzurat cu mâinile în sus ca să mori în suferinţă. Dar Dumnezeu a răsturnat uneltirile duşmanilor tăi, căci îţi pregătise o altă cruce aducătoare de cunună, şi tu I-ai mulţumit zicând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Pentru că barcagiul refuzase să te treacă spre insula Evvia, ai plutit pe rasa ta fără să te tulburi şi ai ajuns la Biserica Schimbării la Faţă, unde cu multă osteneală ai ridicat mănăstirea ta. Şi până la sfârşitul vieţii ai purtat crucea nevoinţelor ca pe o mucenicie fără de sânge, adunând în jurul tău obşte binecuvântată şi folosind mulţime de credincioşi, pentru care îţi zicem:
Bucură-te, că răbdând chinurile cunună de mult preţ ai agonisit;
Bucură-te, că mai apoi nevoinţele monahiceşti le-ai înmulţit;
Bucură-te, că nu te-ai temut să primeşti dureri ca ale mucenicilor;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a lăsat în viaţă spre ruşinarea agarenilor;
Bucură-te, glas care pe oameni la scaunul spovedaniei i-ai chemat;
Bucură-te, mână întinsă celor care voiau să se ridice din păcate;
Bucură-te, că mai dinainte ziua morţii ţi-ai cunoscut;
Bucură-te, că pe ucenici pentru trecerea ta la Domnul i-ai pregătit;
Bucură-te, cel ce după moarte ai rămas aproape de turma ta;
Bucură-te, că prin mulţimea minunilor ţi-ai arătat ocrotirea;
Bucură-te, că sfintele tale moaşte ni le-ai lăsat în dar;
Bucură-te, că te-a rânduit Dumnezeu să ne fii veghetor plin de har;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!

Condacul al 6-lea

În tinereţea ta a suspinat sufletul tău după aflarea unui iscusit duhovnic, şi atunci Sfântul Ioan Botezătorul ţi s-a arătat în vis şi ţi-a spus cum să-ţi întâlneşti povăţuitorul. Iar noi, văzând râvna ta pentru cele sfinte, te rugăm să faci rugăciune pentru noi şi pentru duhovnicii noştri, ca să primim prin ei sfaturile potrivite şi să-I mulţumim lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Vrând Cuviosul Iacov să meargă la Locurile Sfinte pentru a duce viaţă pustnicească, te-ai arătat lui în chip minunat şi, rănindu-i-se inima de frumuseţea celor descoperite, şi-a schimbat gândul său şi a rămas în mănăstirea ta. Iar noi te rugăm, Cuvioase, schimbă gândul inimii noastre pentru a nu căuta în viaţă voia noastră, ci voia lui Dumnezeu, ca să cântăm ţie cu mulţumire:
Bucură-te, că din cuvintele Părintelui Acachie te-ai hrănit;
Bucură-te, că ai simţit nevoia unui dascăl iscusit;
Bucură-te, că pentru credinţa ta Dumnezeu ţi l-a trimis;
Bucură-te, că pe calea ascultării fără cârtire ai mers;
Bucură-te, că primind mustrările povăţuitorului tău te-ai smerit;
Bucură-te, că virtuţile tale ca o flacără au strălucit;
Bucură-te, al celor ce se luptă cu voia proprie ocrotitor;
Bucură-te, că primeşti rugăciunile celor care îşi caută povăţuitor;
Bucură-te, drum până la picioarele duhovnicului;
Bucură-te, la vreme de neascultare trâmbiţă a ascultării;
Bucură-te, că pleci inimile celor mândri spre pocăinţă;
Bucură-te, că ai vrut şi ai făcut lucrare apostolească;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!

Condacul al 7-lea

Punând în aluat pentru pâine şi prescuri apă de la izvorul tău binecuvântat, unele femei credincioase care trăiau aproape de mănăstirea ta au văzut cum aluatul dospeşte fără drojdie, pentru a se vădi darul dat ţie de la Dumnezeu. Şi noi, ştiind că lucrarea faptelor noastre bune creşte prin mijlocirea ta, Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce ţi-a trimis harismele, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

„Nenumărate sunt minunile Cuviosului David. Nu mi-ar ajunge nici hârtia, nici cerneala şi nici timpul ca să scriu minunile făcute de Sfânt în fiecare zi”, mărturisea Cuviosul Stareţ Iacov în faţa pelerinilor veniţi să ţi se închine, pentru a le spori credinţa lor în ajutorul tău. Şi noi, crezând cuvintele sale, nu uităm să-ţi aducem cântare de mulţumire:
Bucură-te, că ne aduci mângâiere în toate nevoile;
Bucură-te, că prin mijlocirile tale ne ştergi lacrimile;
Bucură-te, că mlaştinile din satul Diesto le-ai secat;
Bucură-te, că mulţimea de ţânţari de acolo o ai îndepărtat;
Bucură-te, cel ce îi ajuţi pe cei care nu au unde să locuiască;
Bucură-te, că te rogi pentru cei lipsiţi, ca toate cele de trebuinţă să le primească;
Bucură-te, că întristarea din inimile noastre o alungi;
Bucură-te, că viforul necazurilor de la noi îl îndepărtezi;
Bucură-te, că ai adus şi aduci bucurie celor credincioşi;
Bucură-te, că, urmând ţie, ucenicii tăi i-au ajutat pe cei necăjiţi;
Bucură-te, că ne înveţi unii pe alţii cu iubire nefăţarnică să ne iubim;
Bucură-te, că mulţimea minunilor tale o mărturisim;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!

Condacul al 8-lea

Rugându-ţi-se cu credinţă bunica micuţului Vasile, care era surd din naştere, şi ungându-l cu ulei de la candela ta, copilul a început să audă. Iar apoi bunica, auzind în somn o voce care a îndemnat-o să citească viaţa şi minunile tale, s-a bucurat, văzând cum Dumnezeu îi îndeamnă pe creştini să ceară ajutorul sfinţilor Săi, şi a cântat: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Am aflat despre minunea cu pruncul Ioan, despre care doctorii spuneau că poate muri şi că este cu neputinţă să se însănătoşească. Ştim că ai stat împotriva femeii care voia să plece din spital, lipsindu-i fără să vrea pe părinţii pruncului de cartea cu viaţa şi minunile tale. Iar aceştia, citind-o, i-au rugat pe părinţii de la mănăstirea ta să se roage pentru prunc, şi acesta s-a tămăduit. Pentru care îţi zicem ţie:
Bucură-te, că îi ajuţi pe oameni să afle despre facerile tale de bine;
Bucură-te, că tu eşti cel ce ne îndemni să citim despre tine;
Bucură-te, că, datorită ţie, pruncul Ioan a rămas în viaţă;
Bucură-te, că pentru aceasta mulţi s-au întărit în credinţă;
Bucură-te, că aceştia s-au ruşinat de greşeala lor;
Bucură-te, că a putut să meargă după ce la mănăstirea ta s-a închinat;
Bucură-te, că prin aceasta calea vindecării ni s-a arătat;
Bucură-te, că pe măicuţa Atena degrabă o ai tămăduit;
Bucură-te, că părinţii ei şi-au ţinut făgăduinţa şi la tine au venit;
Bucură-te, că ei ne îndeamnă să venim şi noi în a ta mănăstire;
Bucură-te, că pelerinilor pentru jertfelnicia lor le aduci răsplătire;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!

Condacul al 9-lea

Aflându-se în primejdie de moarte, micuţa Elena a primit ajutorul tău, iar doctorii, văzându-se neputincioşi să înţeleagă ce s-a întâmplat, au spus: „Nu ne rămâne decât să ne rupem diplomele”. Şi noi, văzând în această mărturisire că la Dumnezeu este cu putinţă ceea ce la oameni este cu neputinţă, Îi aducem cântarea: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Greu le este oamenilor să ducă fără cârtire crucea bolii şi ispita deznădejdii le încearcă sufletul îndurerat. Dar, având nădejde în Hristos şi în ajutorul Maicii Sale şi al tuturor sfinţilor, creştinii primesc cununa pentru răbdarea lor. Şi, aflând mulţimea tămăduirilor săvârşite de tine, îţi cântăm:
Bucură-te, că aduci nădejde unde doctorii spun că nu mai este nădejde;
Bucură-te, cel ce îndepărtezi de la noi gândurile de deznădejde;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale dobândim vreme de pocăinţă;
Bucură-te, că ne arăţi că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă;
Bucură-te, că alungi durerea din mădularele bolnave şi aduci mângâiere;
Bucură-te, că icoana ta făcătoare de minuni e plină de ofrande de mulţumire;
Bucură-te, cel ce pe fetiţa cu picioarele paralizate ai ajutat-o să meargă;
Bucură-te, că, ştiind aceasta, cei neputincioşi la ajutorul tău aleargă;
Bucură-te, că, prin darul lui Dumnezeu, multe feluri de boli ai vindecat;
Bucură-te, că prin tine, credinţa noastră s-a întărit;
Bucură-te, că celor aflaţi în primejdie de moarte năprasnică le vii în ajutor;
Bucură-te, că pentru cei care părăsesc viaţa cea trecătoare eşti mijlocitor;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!

Condacul al 10-lea

O fetiţă pe nume Maria avea leucemie şi mult se mâhneau părinţii ei din pricina aceasta. Dar, aflând de grabnicul tău ajutor, mama ei a luat-o pe copilă în braţe şi, ridicând-o ca pe o ofrandă, a zis: „Sfinte al meu David, fă-mi bine copilul!”. Şi îndată fiica ei s-a tămăduit, iar mai apoi au venit la mănăstire să-ţi mulţumească şi să-I înalţe Domnului cântarea: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Cine poate spune câţi copii suferinzi au aflat uşurare prin rugăciunile tale sau câte lacrimi ai şters prin darul pe care l-ai primit de la Dumnezeu? Ai ajutat mulţime de prunci să vadă lumina zilei, ai ajutat mulţime de copii să scape de boli de tot felul. Şi părinţii lor, pricepând că prin tine Dumnezeu a adus sănătate în locul bolii, ţi-au adus mulţumiri cu prisosinţă, iar noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, împreună-rugătorule cu soţii care nu au copii;
Bucură-te, că alungi deznădejdea din inimile lor;
Bucură-te, că tămăduieşti pântecele bolnave ale femeilor;
Bucură-te, că Dumnezeu le trimite prunci pentru rugăciunile tale;
Bucură-te, că părinţii care îşi văd copiii crescând îţi aduc mulţumire;
Bucură-te, că nu numai cei bolnavi, ci şi apropiaţi ai lor aleargă la tine;
Bucură-te, că îi vindeci şi pe cei cu mintea rătăcită;
Bucură-te, că cei slabi la minte dobândesc înţelepciune;
Bucură-te, că pruncii care se nasc bolnavi află tămăduire;
Bucură-te, că luminezi minţile doctorilor credincioşi prin rugăciune;
Bucură-te, că nu rămâne fără răspuns nici o rugăciune către tine;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!

Condacul al 11-lea

Greu fiind încercat de boală, Cuviosul Stareţ Iacov ţi s-a rugat: „Sfinte al meu David, vino repede să mă ajuţi. Şi în drum spre spital, când treci prin Procopie, ia-l şi pe Sfântul Ioan Rusul cu tine. Veniţi să mă ajutaţi acum, că sunt în primejdie!”. Şi, nădăjduind în ajutorul vostru, a zis cu suflet umilit: Aliluia!

Icosul al 11-lea

De cerească cercetare s-a învrednicit Părintele Iacov, căci te-a văzut în spital împreună cu Sfântul Ioan Rusul şi te-a auzit spunându-i: „Nu-ţi fie frică, am venit să te ajutăm”. Şi noi, uimindu-ne de credinţa sa şi de iubirea pe care i-aţi arătat-o venind la el şi ocrotindu-l, ne umplem de bucurie şi îţi cântăm:
Bucură-te, că frica din suflete năpăstuite o alungi;
Bucură-te, că rugăciunile celor cu inimă curată le asculţi;
Bucură-te, că îi ajuţi şi pe cei care de minunile tale nu au auzit;
Bucură-te, că împreună cu Sfântul Ioan Rusul la patul bolnavilor ai venit;
Bucură-te, cel ce de legăturile diavoleşti ne izbăveşti;
Bucură-te, că puterea farmecelor şi a blestemelor o nimiceşti;
Bucură-te, că prin tine visele cu care diavolii vor să ne înfricoşeze se risipesc;
Bucură-te, stavilă celor ce împotriva noastră uneltesc;
Bucură-te, văzând că urmaşii tăi pe urmele tale au călcat;
Bucură-te, cel ce împreună cu Stareţul Iacov de multe ori te-ai arătat;
Bucură-te, că rânduiala vieţuirii în sfinţenie până la noi s-a îndătinat;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!

Condacul al 12-lea

„În întunericul de acum este nevoie nu numai de un înaintemergător, ci de mai mulţi, care să propovăduiască pocăinţa şi să-L facă pe Iisus cunoscut în ochii lumii”, i-ai spus mamei tale, care încerca să domolească râvna ta pentru cele sfinte. Iar în vremea noastră nevoia de propovăduitori este şi mai mare, pentru că s-a înmulţit desfrâul şi apostazia, şi puţine glasuri se mai aud cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Purtăm în cugetele noastre povaţa ta, Sfinte, că aşa cum cel mai mare dascăl se face ucenicul lui Hristos, tot aşa cel din urmă dintre creştini trebuie să fie apostol. Că multe lucruri ştim, dar nu le facem şi preferăm să cerem mulţime de sfaturi în loc să începem să punem în lucrare ceea ce ştim deja. Ajută-ne, Cuvioase, să nu ne lăsăm biruiţi de patima făţărniciei, ci să punem început bun, zicându-ţi:
Bucură-te, că făgăduinţele făcute Domnului ne înveţi să le plinim;
Bucură-te, primind laudele noastre, ale păcătoşilor;
Bucură-te, că ne chemi să urcăm fără şovăire pe scara virtuţilor;
Bucură-te, că asemenea Sfântului Ioan Botezătorul ai dus viaţă îngerească;
Bucură-te, prieten al celor care se străduiesc să se mântuiască;
Bucură-te, bucurie a credincioşilor care te cinstesc;
Bucură-te, mijlocitor pentru noi în faţa tronului dumnezeiesc;
Bucură-te, alăută a pocăinţei, care întorci sufletul de la cele pământeşti;
Bucură-te, lumină trimisă de Dumnezeu să ne arate calea spre lăcaşurile cereşti;
Bucură-te, că mulţumirile noastre pentru toate facerile de bine le-ai primit;
Bucură-te, cel ce ca un soare în viaţa noastră ai răsărit;
Bucură-te, Cuvioase David, vrednicule urmaş al Înaintemergătorului!

Condacul al 13-lea

O, Cuvioase Părinte David, primind această puţină rugăciune a noastră, vino degrabă în ajutorul nostru. Suntem slabi şi neputincioşi, Sfinte al lui Dumnezeu, şi nimic nu putem face prin puterea noastră, dar credem că nu vei lăsa rugăciunile noastre fără răspuns, ci ne vei ajuta ca prin aceste încercări prin care trecem să punem început bun mântuirii şi să-I cântăm lui Dumnezeu, Celui ce te-a acoperit cu harul Său: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Înger în trup a fost Sfântul Ioan Botezătorul…, Condacul 1: Veniţi, cei ce sunteţi robi ai lui Hristos..., şi aceste rugăciuni:

Rugăciune către Sfântul Cuvios David din Evvia

O, robule al lui Hristos, Cuvioase David, la tine alergăm acum, în vremea necazului. Valurile ispitelor s-au ridicat asupra noastră şi norii deznădejdii vor să ne înfricoşeze. Dar avem credinţă că nu ne vei lăsa să fim biruiţi de puterile diavoleşti. Vino în ajutorul nostru, cum ai venit în ajutorul atâtor oameni întristaţi. Vino în ajutorul nostru, cum ai venit în ajutorul mulţimii de bolnavi. Vino în ajutorul nostru, cum ai venit ori de câte ori ai fost chemat cu credinţă de către credincioşii care mai apoi s-au bucurat de minunile tale. Şi chiar dacă şi în acest ceas al rugăciunii, vrăjmaşul diavol se luptă să ne strecoare în suflete duhul îndoielii şi al necredinţei, noi cu smerenie mărturisim puţinătatea credinţei noastre, dar mărturisim şi nădejdea pe care o avem în mijlocirile tale. A strigat oarecând către Hristos tatăl copilului chinuit de diavol: „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele”. Aşa strigăm şi noi acum: Credem, Cuvioase David, ajută necredinţei noastre. Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, să fim tari şi statornici în credinţă şi să punem cele cereşti înaintea celor pământeşti. Şi ducând lupta cea bună pentru mântuire, să-ţi mulţumim în toate zilele vieţii noastre că te avem grabnic ajutător şi ocrotitor, şi să lăudăm până la suflarea cea de pe urmă Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Cuvios David pentru cel bolnav

Cuvioase David, mare făcătorule de minuni, în tine ne punem nădejdea acum, când (numele) este greu încercat de boală. Alină-i durerea, potoleşte-i fierbinţeala, dăruieşte-i sănătate sufletească şi trupească. Degeaba ne-am pus nădejdea numai în doctori şi în leacurile lor, căci nădejdea noastră a fost ruşinată. Dar acum, cunoscându-ne greşeala, ne punem nădejdea în Dumnezeu, având credinţa că ne va trimite ajutorul Său. Şi pe tine te rugăm, Cuvioase, cel ce te bucuri de frumuseţile cereşti în soborul sfinţilor, ajută-l pe (numele), potolind suferinţa lui şi aducând în sufletul lui mângâiere. Ai ajutat mulţi copii bolnavi, ai ajutat mulţi creştini ce pătimeau de feluri de boli. Oare acum îţi vei întoarce faţa de la noi, din pricina păcatelor noastre? Nu, Cuvioase, să nu faci aceasta, ci să te milostiveşti spre noi, ca să nu se împuţineze credinţa noastră. Şi nu doar pentru robul lui Dumnezeu (numele) ne rugăm ţie, ci pentru toţi cei care se află pe patul bolii, cunoscuţi şi necunoscuţi. Ai grijă de ei şi de doctorii lor, călăuzindu-i să facă cele de folos pentru cei aflaţi în suferinţă. Ai grijă, Cuvioase, de toţi cei care se roagă ţie cu credinţă, alungând de la sufletele lor toată ispita şi necazul. Înmulţeşte minunile tale, Cuvioase David, ca prin mijlocirile tale să fie lăudat Dumnezeu Cel adevărat, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.
Şi se face otpustul.

Canon de rugăciune către Sfinţii doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, din Asia (1)

Troparul Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, din Asia, glasul al 8-lea:

Sfinţilor cei fără de arginţi şi de minuni făcători, cercetaţi neputinţele noastre; în dar aţi luat, în dar daţi-ne nouă.

Troparul Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, din Asia, glasul 1:

Doctorii cei înţelepţi ai lumii, de la Dumnezeu luând compătimirea, rugaţi-vă şi acum pentru noi cei ce strigăm: Doamne, mântuieşte poporul şi ţara aceasta şi slobozeşte sufletele noastre de cumplitele primejdii, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.

Condacul Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, din Asia

Glasul 2
Căutând cele de sus...

Har de tămăduiri luând, întindeţi sănătate celor ce sunt în nevoi, măriţi doctori făcători de minuni. Dar cu cercetarea lor de către voi, cutezările vrăjmaşilor le-aţi potolit, lumea tămăduind cu minunile.

Cântarea 1, glasul 1.

Irmosul:

Să cântăm toate popoarele Celui Ce a mântuit pe Israel din robia cea amară a lui Faraon şi cu picioare neudate prin adâncul mării l-a povăţuit, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Din harul Treimii Celei Stăpânitoare, doimea cea minunată şi cinstită luminată fiind, tuturor celor ce vin cu credinţă, tămăduiri le dă pururea izvorând.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

În taină învăţaţi fiind cuvintelor celor de viaţă purtătoare, ca nişte luminători în lume aţi strălucit, negura patimilor lesne alungând-o, cu căldura credinţei, preafericiţilor.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Legii Mântuitorului plecându-se, toată dulceaţa patimii trupeşti au lepădat şi cu faptele bune sufletele mai strălucit luminându-şi în lume au strălucit cei vrednici de minuni.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce în pântecele tău S-a sălăşluit, Maica lui Dumnezeu, în tot omul negrăit S-a îmbrăcat, Fiul Cel Ce a strălucit din Tatăl fără de ani, Dumnezeu Cel Preaînalt. Aceluia să-I cântăm, că S-a preaslăvit.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Întăreşte-mă pe mine, Hristoase, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale şi mă luminează cu lumina feţei Tale; că nu este sfânt, fără numai Tu, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe izvoarele cele de tămăduiri şi curgerile Dumnezeieştilor daruri, pe locaşurile cele preastrălucite ale luminii celei fără materie, toţi după vrednicie să-i lăudăm.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca cei ce vindecaţi patimile sufletelor şi ale trupurilor şi neputinţele celor ce vin la voi, cu osârdie acum, preacinstiţilor, ca nişte făcători de bine le vindecaţi.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Împodobiţi fiind cu fapte bune roditoare, toată dulceaţa vieţii cea stricăcioasă lămurit aţi lepădat-o, privind neîncetat spre frumuseţea lui Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

În chipul nostru cel mai înainte neînchipuit, S-a arătat, Născătoare de Dumnezeu, împreunându-Se Dumnezeirea cu Trup în pântecele tău cel Preasfânt, Dumnezeiască Mireasă.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Cunoscut-am, Atotputernice, iconomia Ta şi cu frică Te-am preaslăvit pe Tine, Mântuitorule.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Zicerii Dumnezeieşti luminat urmând, nici străluciri de aur, nici argint, Dumnezeieştilor, nu aţi agonisit.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucind cu Dumnezeieşti minuni, cei fără de arginţi, tuturor le faceţi bine, har dăruindu-le.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Doctori înţelepţi v-aţi arătat la durerile patimilor, mâini fără răutate întinzând.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să se pălmuiască acum feţele celor ce nu te mărturisesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată Stăpâna noastră.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

De noapte mânecând Te lăudăm pe Tine, Hristoase, Cel Ce eşti împreună fără de început cu Tatăl şi Mântuitorul sufletelor noastre, pace lumii dăruieşte, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte izvoare de Dumnezeu pornite, izvorâţi credincioşilor apele facerii de bine, tămăduind bolile sufletului şi ale trupului, măriţilor cei fără de arginţi.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Izvorul harului deschizându-l tuturor, cinstiţilor cei fără de arginţi, bună întărire împărţiţi celor ce cu credinţă şi cu dragoste acum aleargă la voi.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stelele cele prealuminoase şi preaînţelepte, care pământul în chip l-au făcut cer, cu urmarea strălucirii îngereşti, neîncetat ne luminează pe noi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mai Înaltă te-ai arătat, pe Făcătorul tuturor Cel împreună fără de început cu Tatăl zămislind, Maică Fecioară şi născând lumii pe Mântuitorul şi Domnul.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Pe prooroc l-ai mântuit din chit, Iubitorule de oameni şi pe mine Te rog scoate-mă din adâncul păcatelor.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tămăduitorii cei spre mântuire, pe făcătorii de bine cei de Dumnezeu înţelepţiţi, pe Dumnezeieştii Cosma şi Damian, cu osârdie să-i cinstim.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Curăţia păzind şi cu mintea împodobindu-se Dumnezeieştii Cosma şi Damian, împreună cu Hristos se bucură acum.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu un gând vieţuind, cu un suflet pustnicind, împreună vi s-a încredinţat a ne da nouă tămăduiri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Lumina Cea Neapropiată ai născut-o cu trup, Preacurată, Care luminează lumea toată cu Razele Dumnezeirii.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...

Har de tămăduiri luând, întindeţi sănătate celor ce sunt în nevoi, măriţi doctori făcători de minuni. Dar cu cercetarea lor de către voi, cutezările vrăjmaşilor le-aţi potolit, lumea tămăduind cu minunile.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Pe tine Născătoare de Dumnezeu, Cuptor Înţelegător te cunoaştem noi credincioşii. Că precum a mântuit pe cei trei tineri Cel Preaînalt şi pe mine, tot omul, în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor Cel Lăudat şi Preaslăvit.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Toţi v-aţi arătat ai lui Dumnezeu, cu Dumnezeiască înţelepţire, toţi larg încăpători pentru Dumnezeu. Că lumea toată pentru Dumnezeu aţi lăsat, urmând urmelor Mântuitorului, preamăriţilor, cu Dumnezeiască cuviinţă, pe Dumnezeul părinţilor noştri cinstind.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Doctori preaaleşi, vindecaţi mai presus de fire toate rănile celor neputincioşi, cu meşteşugirile cele de Taină ale doctoriei. Scoateţi leacuri de mântuire din vistieriile cele Dumnezeieşti şi lăudaţi pe Dumnezeu Cel Preaslăvit.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cununa Împărăţiei Tale, Stăpâne şi cu stemă luminată ai împodobit cu bună cuviinţă, pe cei ce au iubit strălucirea cea nemăsurată a Frumuseţii Tale, Hristoase. Iar credincioşilor pe aceştia i-ai arătat făcători de bine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Răsăritul Cel de sus arătându-se pe pământ, te-ai arătat, Preacurată, întru totul Cuviincioasă şi cu totul Luminoasă, luminând lumea cu raze de curăţie şi trimiţând întotdeauna credincioşilor luciri de minuni.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

În cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credinţe, mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Morţi fiind pentru cele frumoase ale lumii acesteia şi boala iubirii de arginţi tăind-o, aţi fost numiţi, înţelepţilor, fără de arginţi, de către toţi cei ce strigă: toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

V-aţi făcut învederat părtaşi ai Vieţii Celei Veşnice. Că cele frumoase ale vieţii celei stricăcioase le-aţi lăsat, cu un glas strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stăpâne Hristoase, mântuieşte pe toţi de neputinţele cele cumplite, pentru rugăciunile celor fără de arginţi şi îi învredniceşte pururea ca într-un glas să strige către Tine: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Bucurându-ne toţi credincioşii şi cu har întărindu-ne, cei ce suntem mântuiţi prin Cel Născut al tău, Maică Fecioară, neîncetat strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Pe tine Făclia cea Luminoasă şi Maica lui Dumnezeu, Mărirea cea Preastrălucită şi mai Înaltă decât toate făpturile, cu cântări te mărim.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Neîncetat să fericim cu cântări doimea cea înţeleaptă, care străluceşte Raza Luminii Celei Înţelegătoare şi dă luminare tuturor.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întărind sănătatea sufletească a credincioşilor, vindecaţi şi patimile trupului cele încredinţate puterii voastre, ca nişte izbăvitori; pentru aceasta şi sunteţi pururea lăudaţi după vrednicie de toţi credincioşii.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Luminătorii cei de Dumnezeu luminaţi duhovniceşte luminează cerul cinstitei Biserici, strălucind acum cu Revărsarea Luminii.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Umplându-se de Cinstita Treime, doimea cea de Dumnezeu chemată varsă tuturor, celor ce cu dragoste o fericim, daruri de vindecări.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine Norul Luminii şi Chivot Sfânt, Uşa cea cu totul Luminată a Soarelui Celui Înţelegător, ca pe Ceea ce eşti Născătoare de Dumnezeu, cu cântări te mărim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Din cer luând de la Hristos darul tămăduirilor cu strălucire, toate patimile vindecaţi întotdeauna. Că întru voi s-a arătat harul Duhului, lucrând puterea Dumnezeieştilor tămăduiri. Pentru aceasta şi bogăţia bunătăţilor celor nestricăcioase prin credinţă aţi dobândit, cu gând neprimitor de argint, de Dumnezeu purtătorilor cei fără de arginţi. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Dătători de tămăduiri, făcători de minuni şi sfeşnice purtătoare de Lumina luminilor, tuturor v-aţi arătat cu harul Duhului. Că văpaia patimilor cu credinţa răcorind-o, gândul credincioşilor în ea încălziţi. Pentru aceasta, doctorie de suflete câştigând Dumnezeiască Biserica voastră, la ea scăpăm, de Dumnezeu purtătorilor cei fără de arginţi. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Împărăteasa, Maica Ziditorului tuturor, veniţi toţi credincioşii cu glasuri să o mărim şi lăudând-o, să strigăm: Ceea ce eşti Pricina bucuriei, Fecioară cu totul Lăudată, pe cei ce te cinstesc pe tine miluieşte-i şi-i acoperă cu rugăciunile tale; că ai, ca o Maică a lui Dumnezeu, îndrăznire, a te milostivi şi a da vindecare de boli. Pentru aceasta strigăm către tine: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să dăruiască iertare robilor tăi, celor ce cu cuviinţă se închină Preacuratei naşterii tale.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Mieluşelul şi Păstorul, pe Cruce dacă L-a văzut spânzurat cea Curată, la cele dinlăuntru se rupea ca o Maică, grăind: vai mie, Lumina lumii, Dumnezeul meu şi Domnul; pentru ce suferi acestea de bunăvoie acum, vrând pe toţi pământenii să-i mântuieşti şi la Dumnezeiasca Viaţă să-i muţi, stricat fiind Chipul Tău? Slăvesc Patimile Tale, Cel Ce eşti fără de răutate, Doamne. Că după îndelungă răbdare ai suferit, pentru milostivirea îndurărilor, durerile tuturor cu rănile Tale vindecându-le.

Canon de rugăciune către Sfinţii doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, din Asia (2)

Troparul Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, din Asia, glasul al 8-lea:

Sfinţilor cei fără de arginţi şi de minuni făcători, cercetaţi neputinţele noastre; în dar aţi luat, în dar daţi-ne nouă.

Troparul Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, din Asia, glasul 1:

Doctorii cei înţelepţi ai lumii, de la Dumnezeu luând compătimirea, rugaţi-vă şi acum pentru noi cei ce strigăm: Doamne, mântuieşte poporul şi ţara aceasta şi slobozeşte sufletele noastre de cumplitele primejdii, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Pe voievozii cei tari...

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Însoţire în chipul luminii a înţelepţilor celor fără de arginţi, Treimii Celei Cinstite, cu toţi cei aleşi stând înainte, roagă-te să se lumineze cei ce săvârşesc pomenirea ta cea de lumină purtătoare, cu Dumnezeieştile Străluciri ale Duhului.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu minte mai înaltă decât cei materialnici arătându-vă, strălucirile cele fără materie ale Duhului aţi luat, înţelepţilor sfinţi. Pentru aceasta, întunericul bolilor dezlegaţi întotdeauna cu Dumnezeieştile cercetări, cei ce sunteţi fără de arginţi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Neadormitul ochi al sufletului agonisindu-vă, spre împlinirea Dumnezeieştilor porunci ale lui Dumnezeu, pe cei ce dorm în neputinţe, măriţilor, spre bunătate îi deşteptaţi cu harul milostivirilor, de Dumnezeu purtători cei fără de arginţi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Mântuitorul şi Dumnezeu, din curat sângele tău, Curată, L-ai Întrupat, Cel Ce ne-a arătat nouă doctori patimilor noastre, Preacurată, izbăvitori şi calzi folositori în Duhul, pe cinstiţii cei fără de arginţi.

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune...

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Locaşul vostru cel Dumnezeiesc, izvorând cu sfinţenie mir cu bun miros de tămăduiri prin ploile Duhului, patimile cele rău mirositoare le spală întotdeauna.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

În Locaşurile cele Cereşti sălăşluindu-vă întotdeauna, cortul vostru îl arătaţi pururea izvor de tămăduiri, sfinţilor, cu harul Celui Atotputernic.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Patimile trupului cu zăbala înfrânării înfrânându-le, aţi luat Razele Duhului cele foarte prisositoare. Pentru aceasta aţi îmbogăţit lumea cu vindecările.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai frumoasă între femei pe tine Dumnezeu te-a ales şi din tine trupeşte, Curată, a Se naşte bine a voit, Cel Ce Se odihneşte între Sfinţii Săi.

Irmosul:

Nu întru înţelepciune, în putere şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a. Irmos: Cel Ce şade în mărire...

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu lucrări purtătoare de viaţă şi dând şi de la voi totul, patimile cele de moarte aducătoare oamenilor le vindecaţi, cei ce sunteţi stâlpi luminoşi, turnuri neclătinate, Dumnezeieşti viţe ale Viei Celei Adevărate.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sânii Bisericii, care varsă lapte de tămăduiri, luminaţii cei fără de arginţi, cei ce hrănesc pe toţi cu Dumnezeieşti mâncăruri, să fie lăudaţi cu cântări de bucurie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tămăduire s-a arătat locaşul vostru, sfinţilor; celor viforâţi liman neviforât şi de mântuire, la care alergând toţi, luăm linişte şi izbăvire de cele rele.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Învredniceşte-ne, Fecioară, de milostivirea ce este întru tine, Ceea ce ai născut pe Cuvântul Unul cu Adevărat Cel Preaîndurat; Cel Ce pe sfinţi milostivi tămăduitori i-a arătat şi de minuni făcători marginilor.

Cântarea a 5-a. Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Dumnezeieştile Străluciri lămuriţi fiind luminaţi, toată lumea aţi înconjurat, pe toţi oamenii luminând, întunericul patimilor alungând, pe demoni scoţând, de Dumnezeu purtătorilor cei fără de arginţi

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca doi luminători luminaţi pământul, fiind mişcaţi de Duhul, purtătorilor de Dumnezeu, toată făptura înconjurând şi pe cei din patul durerilor cercetând şi din nevoi ridicând.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Celor bolnavi vindecare, dând tămăduire de patimi fără de argint, tuturor v-aţi arătat mari folositori, tuturor ajutători după Dumnezeu, tuturor sprijinitori, de Dumnezeu purtătorilor cei fără de arginţi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Înţelepciunea lui Dumnezeu Cea Ipostatică ai născut, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Ceea ce pe sfinţi preaînţelepţi i-ai arătat; prin care întărâtarea celui înţelept în răutate a căzut şi meşteşugirile lui cele cumplite.

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Nu cu meşteşug omenesc, ci cu Dumnezeiescul har curăţiţi bolile oamenilor, măriţilor. Pentru aceasta, după datorie lăudându-vă, pe voi vă fericim.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dragostea către Hristos, de Dumnezeu purtătorilor, fiind legaţi, toată răutatea demonilor o dezlegaţi cu Dumnezeiescul har. Pentru aceasta săvârşim pomenirea voastră.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca cei ce sunteţi odraslele Viei Celei Dumnezeieşti, izvorând vin de tămăduiri nouă celor ce suntem întru mâhnirea bolilor, de veselie ne umpleţi pe noi, voi, cei fără de arginţi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Locaş Curat te-a lucrat pe tine, Stăpână Curată, Cuvântul Cel Preacurat. Pe acest Dumnezeiesc Locaş, cei ce tămăduiesc fără de arginţi îl măresc pururea, cu semne şi cu minuni.

Irmosul:

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...

Har de tămăduiri luând, întindeţi sănătate celor ce sunt în nevoi, măriţi doctori făcători de minuni. Dar cu cercetarea lor de către voi, cutezările vrăjmaşilor le-aţi potolit, lumea tămăduind cu minunile.

Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptor tinerii lui Avraam...

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Deschizând sfinţii izvorul cel de Dumnezeu dat, tuturor izvorăsc râuri de curate tămăduiri, spălând întinăciunile patimilor şi răutatea cea pierzătoare a demonilor.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Doimea cea vrednică de laudă a celor fără de arginţi ai Tăi, întărită fiind cu harul cel întăritor al Duhului, sănătate celor neputincioşi întotdeauna dăruieşte, Cuvântule al lui Dumnezeu, Înţelepciunea şi Puterea.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Singur eşti Sfânt, Cel Ce preamăreşti pe sfinţii Tăi, că printr-înşii scapi lumea de primejdii şi luminezi pe cei ce strigă: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toiag din rădăcina lui Iesei ai răsărit, Marie, Ceea ce ai odrăslit Floare pe Hristos, Cel Ce a împodobit ca şi cu nişte flori cu minunile pe slujitorii Săi, cei fără de arginţi.

Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Goi de toată răutatea vrăjmaşului v-aţi arătat, sfinţilor, prin Dumnezeiescul Duh, făcându-vă îmbrăcăminte de mântuire şi haină de iertare şi de cele rele schimbare nouă, celor ce strigăm: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Prin credinţă făcându-vă fii ai lui Dumnezeu, Sfinţilor Damian şi Cosma, acum aţi aflat Părintească Moştenire şi Cereasca Desfătare şi cu adevărat luminată lucrarea minunilor şi strigaţi: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu picăturile voastre cele de Dumnezeu lucrătoare, întinăciunea noastră cea sufletească o spălaţi şi îndepărtaţi bolile cele cu durere, sfinţilor, împrăştiind pornirile demonilor, ca nişte ocrotitori şi ca nişte tămăduitori ai noştri preamilostivi.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Ca nişte crini, ca nişte flori înţelegătoare, ca nişte trandafiri cu Duhul împodobiţi, v-aţi arătat nouă, sfinţilor, dând bună mireasmă din voi şi depărtând mirosul greu al patimilor de la cei ce strigă: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Omorâtu-s-a moartea întru tine, că ai născut, Preacurată, Viaţa Cea Ipostatică, pe Hristos Domnul, Cel Ce a arătat ocrotitori vieţii noastre pe tămăduitorii cei fără de arginţi, care strigă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzându-şi Daniel în groapă, gurile leilor cele deschise le-a încuiat, iar tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă au stins puterea focului, încingându-se cu fapta bună şi strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a. Irmos: Eva prin boala neascultării...

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Iată acum ce este bun, sau ce este plăcut, precum este scris, fără numai a locui fraţii într-un gând, în locuri luminoase în Locaşurile Cereşti, în Slava Cea Neveştejită. Pe care acum după vrednicie îi fericim.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cât este de mare această casă, împodobită fiind în toate zilele cu minuni, unde pururea venind voi, Sfinţilor Cosma şi Damian, cei ce sunteţi vrednici de minune, celor ce au nevoie le daţi sănătate. Pentru aceasta după vrednicie vă fericim.

Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Astăzi împreună se bucură cu noi, fericiţilor, întru pomenirea voastră îngerii, Dumnezeieştii Apostoli, proorocii, cuvioşii şi toţi drepţii, cu care împreună cu bucurie sălăşluindu-vă, pentru lume rugaţi-vă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Doime Dumnezeiască şi de lumină strălucitoare, cei fără de arginţi, purtători de Dumnezeu preacinstiţi, cereţi iertare de greşeli, îndreptare vieţii şi scăpare de toate cele rele, pentru cei ce vă laudă pe voi întotdeauna.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Te-ai făcut Locaş Curat Luminii Celui Ce toate le-a luminat şi pe sfinţi purtători de lumină i-a arătat, cei ce întunericul patimilor celor stricătoare de suflet acum l-au alungat cu Duhul, Preacurată, Una mult Lăudată.

Irmosul:

Eva prin boala neascultării a adus blestem înlăuntru; iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece ai înflorit lumii binecuvântarea; pentru aceasta toţi te mărim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Din cer luând de la Hristos darul tămăduirilor cu strălucire, toate patimile vindecaţi întotdeauna. Că întru voi s-a arătat harul Duhului, lucrând puterea Dumnezeieştilor tămăduiri. Pentru aceasta şi bogăţia bunătăţilor celor nestricăcioase prin credinţă aţi dobândit, cu gând neprimitor de argint, de Dumnezeu purtătorilor cei fără de arginţi. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Dătători de tămăduiri, făcători de minuni şi sfeşnice purtătoare de Lumina luminilor, tuturor v-aţi arătat cu harul Duhului. Că văpaia patimilor cu credinţa răcorind-o, gândul credincioşilor în ea încălziţi. Pentru aceasta, doctorie de suflete câştigând Dumnezeiască Biserica voastră, la ea scăpăm, de Dumnezeu purtătorilor cei fără de arginţi. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Împărăteasa, Maica Ziditorului tuturor, veniţi toţi credincioşii cu glasuri să o mărim şi lăudând-o, să strigăm: Ceea ce eşti Pricina bucuriei, Fecioară cu totul Lăudată, pe cei ce te cinstesc pe tine miluieşte-i şi-i acoperă cu rugăciunile tale; că ai, ca o Maică a lui Dumnezeu, îndrăznire, a te milostivi şi a da vindecare de boli. Pentru aceasta strigăm către tine: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să dăruiască iertare robilor tăi, celor ce cu cuviinţă se închină Preacuratei naşterii tale.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Mieluşelul şi Păstorul, pe Cruce dacă L-a văzut spânzurat cea Curată, la cele dinlăuntru se rupea ca o Maică, grăind: vai mie, Lumina lumii, Dumnezeul meu şi Domnul; pentru ce suferi acestea de bunăvoie acum, vrând pe toţi pământenii să-i mântuieşti şi la Dumnezeiasca Viaţă să-i muţi, stricat fiind Chipul Tău? Slăvesc Patimile Tale, Cel Ce eşti fără de răutate, Doamne. Că după îndelungă răbdare ai suferit, pentru milostivirea îndurărilor, durerile tuturor cu rănile Tale vindecându-le.

1 noiembrie – Sf. Cosma și Damian, doctorii fără de arginți; Sf. Mc. Hermenegild; Sf. Cuv. Iacov și ucenicii săi, Iacov și Dionisie

• Pomenirea Sfinţilor Doctori Fără de Arginţi Cosma şi Damian

Aceştia au fost mari făcători de minuni şi, după cum le spune şi numele, au vindecat oamenii fără ca să primească nici un fel de răsplată pentru aceasta. Ei s-au născut dintr-un tată păgîn şi o mamă creştină, undeva în Asia Mică. Ei au fost fraţi şi de sînge şi duhovniceşti. După moartea tatălui lor, maica lor, Teodotia, s-a închinat pe sine exclusiv fiilor ei, cărora le-a dăruit cea mai aleasă educaţie creştinească, ea rămînînd pînă la moarte în desăvîrşită văduvie. Cu ajutorul lui Dumnezeu, fiii ei au crescut şi s-au desăvîrşit cu vîrsta şi cu duhul, făcîndu-se rod ales, bucurie şi cinste vieţii maicii lor şi mai cu seamă făcîndu-se şi mari luminători ai lumii. Ei au învăţat arta medicală, dar pe oameni îi vindecau nu atît cu medicamentele, cît cu Numele Domnului şi Mîntuitorului lisus Hristos. Pentru aceasta ei nici nu primeau niciodată nici un fel de plată de la pacienţii lor, ci mai vîrtos împlineau cu dragoste cuvîntul Domnului: „În dar aţi luat, în dar să daţi” (Matei 10 :8). Ei păzeau cu atîta scumpătate această rînduială a lor, încît odată Sfîntul Cosma s-a tulburat mult văzînd că fratele lui, Damian, a acceptat trei ouă de la femeia Palladia pe care o vindecase de o boală. Pentru aceasta el a cerut ca după moartea lui să nu fie îngropat alături de fratele Damian. Dar Sfîntul Damian acceptase cele trei ouă nu pentru iubirea de plată, ci pentru că femeia aceea îl jurase să le accepte întru Numele Preasfintei Treimi. Dar, după moartea celor doi fraţi sfinţi şi doctori fără de arginţi, care s-a întîmplat în satul Fereman, ei tot alături unul de celălalt au fost îngropaţi, la poruncă dumnezeiască descoperită prin vedenie. Sfinţii fraţi şi doctori fără de arginţi Cosma şi Damian au fost mari făcători de minuni şi în timpul vieţii lor şi după moarte. Un şarpe a intrat odată prin gura unui om care dormea, ajungîndu-i pînă în stomac. Dîndu-şi seama de aceasta, el ar fi murit în chinuri cumplite dacă nu ar fi invocat cu rugăciunea minţii, în ultima clipă, ajutorul Sfinţilor Cosma şi Damian, care 1-au izbăvit pe loc şi de moarte şi de vătămare. Astfel a preaslăvit Dumnezeu veşnic facerile de minuni ale acelora care pururea L-au preaslăvit pe El pe pămînt prin credinţă, curăţie şi milostivire.

• Pomenirea Sfântului Mucenic Hermenegild, prinţul moştenitor

Acesta a fost fiul regelui got Leovigild, cel care aderase la erezia ariană. Cu toate acestea, în pofida dorinţei şi tuturor eforturilor tatălui lui de a îl convinge şi pe el să treacă la arianism, fiul Hermenegild a rămas neclintit în ortodoxie. Pentru aceata ereticul tată şi-a aruncat fiul în temniţă şi, în dimineaţa Sfintelor Paşti, a trimis acolo un episcop eretic care sa îi dea eretică împărtăşanie. Plăcutul lui Dumnezeu însă a refuzat să primească împărtăşania din mîinile ereticului episcop, iar acesta ieşind, i-a povestit fapta regelui. Regele, înfuriindu-se drăceşte la auzul acelor cuvinte a poruncit decapitarea pe loc a fiului, lucru care s-a şi întîmplat, la anul 586. Sărmanul rege mai apoi s-a pocăit pentru uciderea fiului lui şi a trecut însuşi la ortodoxie, după ce mai întîi s-a lepădat de necurata erezie a lui Arie.

• Pomenirea Sfântului Preacuvios Iacov şi a ucenicilor lui, Iacov şi Dionisie

Acest preacuvios sfînt s-a născut în dioceza Castoriei din părinţii Martin şi Parascheva. Destoinic păstor de oi fiind, lacov a ajuns în curînd la o mare avere, spre invidia fratelui lui de sînge, care s-a dus şi 1-a bîrfit înaintea turcilor, zicînd că fratele lui lacov a găsit în pămînt o mare avere. lacov atunci a lăsat toate şi s-a dus din casa părintească, mergînd la Constantinopol unde, muncind destoinic, iarăşi a ajuns la o mare avere. Acolo lacov a fost la un moment dat oaspetele unui bei. La acea masă turcii mîncau carne, pe cînd lacov postea. Atunci beiul a zis: „Mare este credinţa voastră creştină, lacove!”. Beiul atunci a povestit cum nevasta lui suferise ani mulţi de nebunie, şi nici un doctor nu o putuse ajuta cu nimic. Cineva atunci i-a zis să o ducă la Patriarhul creştinilor, pentru că acela putea să îi ajute cu rugăciunea. De îndată ce Patriarhul a deschis cartea şi a început să citească rugăciunile cuvenite, biserica s-a umplut de lumină cerească. Săvîrşind Patriarhul de citit rugăciunile, femeia s-a ridicat de sub al său patrafir sănătoasă complet. Auzindu-1 pe acel turc cum lăuda credinţa creştină, lacov a ieşit şi şi-a împărţit pe dată la săraci toată marea lui avere, apoi a mers şi s-a tuns monah la Sfîntul Munte Athos, în Mînăstirea Ivirul. El bine s-a nevoit întru toate cele călugăreşti, iar la urmă a luat moarte de mucenic pentru credinţă din mîinile turcilor, la Jedrene, în prima zi a lunii noiembrie din anul 1520. Sfintele lui moaşte făcătoare de minuni, precum şi ale celor doi ucenici ai lui, lacov şi Dionisie, odihnesc în Mînăstirea Sfintei Anastasia din Galakistou, în apropiere de Tesalonic.

Sinaxar 1 Noiembrie

În aceasta luna, în ziua întâia, pomenirea Sfintilor si facatorilor de minuni fara de arginti Cosma si Damian, fiii Teodotei celei din Asia.

Sfinţii Făcători de Minuni şi Doctori fără Arginţi Cosma şi Damian împreună cu mama lor Teodota erau din Asia Mică (după unii, din Mesopotamia). Tatăl lor care era necredincios a murit când ei erau încă copii. Mama i-a crescut în evlavia creştină. Prin exemplul vieţii ei şi prin citirea cărţilor sfinte, Sf. Teodota a păstrat puritatea vieţii copiilor ei prin respectarea poruncilor lui Dumnezeu, ajutîndu-i să devină bărbaţi virtuoşi şi drepţi. Educaţi şi formaţi ca doctori, ei au primit în dar harul vindecării trupurilor şi sufletelor bolnave prin puterea rugăciunii. Ei vindecau chiar şi animale. Din iubire curată faţă de Domnul şi faţă de semeni ei nu luau niciodată plată pentru serviciile lor, respectînd porunca Mântuitorului Nostru Iisus Hristos care a spus: "În dar aţi luat, în dar să daţi" (Mt. 10:8). Faima Sf. Cosma şi Damian s-a răspândit în toată regiunea şi oamenii i-au numit doctori fără de arginţi.
Odată, sfinţii au fost chemaţi la căpătâiul unei femei foarte grav bolnave, pe nume Paladia, care nu a mai găsit vindecare la nici un doctor. Cei doi sfinţi, numai prin credinţă şi puterea rugăciunii au reuşit să o vindece pe Paladia, care s-a sculat perfect sănătoasă şi a dat slavă lui Dumnezeu. Dorind să-i răsplătească pentru binele făcut, Paladia s-a îndreptat spre Damian, arătîndu-i trei ouă şi zicînd: "Ia acest dar în numele Sfintei Treimi Dătătoare de Viaţă, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt." Auzind numele Sf. Treimi doctorul fără de arginţi nu a îndrăznit să refuze. Când a auzit Cosma întâmplarea, s-a întristat crezînd că făcînd aceasta fratele său a încălcat porunca.
Pe patul de moarte, el a cerut ca fratele său să nu fie înmormântat lângă el. Sf. Damian s-a stins şi el din viaţă la scurt timp şi toţi se întrebau unde va fi îngropat. Dar Dumnezeu a făcut o minune printr-o cămilă, pe care "doctorii" au vindecat-o şi care glăsuind cu voce omenească le-a spus să nu se îndoiască şi să-l pună pe Damian lângă Cosma pentru că Damian nu a acceptat ouăle de la femeie drept plată ci din respect pentru numele lui Dumnezeu. Sfintele trupuri ale doctorilor fără arginţi au fost îngropate împreună în Thereman (Mesopotamia). După moartea lor s-au înfăptuit multe minuni.
În Thereman, aproape de biserica Sfinţilor Cosma şi Damian, trăia un om pe nume Malchus. Într-o zi el a plecat în călătorie, lăsîndu-şi femeia singură pentru o perioadă destul de lungă de timp. Înainte să plece el s-a rugat la biserica "doctorilor fără de arginţi" să aibă grijă de nevasta lui. Dar vrăjmaşul omului a luat chipul prietenului lui Malchus uneltind uciderea femeii. El i s-a arătat femeii spunîndu-i că l-a trimis bărbatul ei să o ia şi să o ducă acolo unde era el. Crezîndu-l, ea s-a dus cu el şi când au ajuns într-un loc pustiu vrajmaşul a vrut să o omoare. Văzînd pericolul care o păştea, femeia s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu să o ajute.
Atunci au apărut doi bărbaţi înfricoşători care l-au alungat pe diavol şi acesta a căzut de pe o stâncă. Cei doi au condus-o pe femeie acasă unde ajungînd ei, ea s-a închinat şi i-a întrebat cum le este numele ca să le poată mulţumi toată viaţa. Ei au răspuns că sunt slujitorii lui Dumnezeu, Cosma şi Damian, după care s-au făcut nevăzuţi.
Tremurînd de uimire şi bucurie, ea a povestit la toată lumea minunea şi a mers la icoana binefăcătorilor ei rugîndu-se şi mulţumind lui Dumnezeu. De atunci, cei doi sfinţi sunt consideraţi protectori ai sfinţeniei căsniciilor creştine, precum şi dătătorii de armonie în viaţa soţilor. Sărbătorirea lor se face până şi în Rusia din vremuri străvechi.
Sfinţii Doctori fără Arginţi Cosma şi Damian din Asia Mică nu trebuie confundaţi cu Sfinţii Cosma şi Damian din Roma (prăznuiţi la 1 iulie) sau cu Sfinţii fără de Arginţi din Arabia (prăznuiţi la 17 octombrie).

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintelor Mucenite femei Chiriena si Iuliana.

Acestea au patimit pe vremea împaratului Maximian. Si era Chiriena de la Tars, din eparhia Ciliciei, iar Iuliana era din cetatea rosonilor. Deci fiind prinse si constrânse de guvernatorul Marchian, nu s-au lepadat de Hristos. Pentru aceea Chirienei i-au ras capul si ostasii fara de omenie o purtau despuiata prin cetatea Tarsului, înconjurând-o de patru ori. Si aducând-o la cetatea rosonilor, au aruncat-o în foc cu Sfânta Iuliana. Si asa si-au savârsit mucenicia lor.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Chesarie, Dasie si a altor cinci.

Acesti sfinti fiind prinsi la Damasc si cercetati cu felurite chinuri, mai pe urma si-au primit moartea prin sabie.

Tot în aceasta zi, Sfintii sfintitii Mucenici Ioan episcopul si Iacov preotul.

Acestia au fost pe vremea lui Savorie împaratul persilor, învatând cuvântul credintei si îndemnând pe multi la dreapta credinta. Au fost prinsi de slugile împaratului si, chinuindu-i cu multe feluri de chinuri, si-au luat sfârsitul prin sabie, dându-si sufletele lui Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Erminingheld.

Acesta s-a nascut din tata ce se chema Liuvingheld, regele gotilor celor mai dinlauntru, care cu tot neamul lui era arian. Deci învatându-se dreapta credinta de la Leandru episcop ortodox si mâniindu-se tatal sau pentru aceasta, îl lua si cu bine si cu rau în toate zilele, iar sfântul era neschimbat si nebiruit. Pentru care lucru întâi l-a lipsit tatal sau de mostenirea împarateasca si, legându-i mâinile si picioarele, l-a închis într-o temnita întunecata. Deci fiind Praznicul Pastilor, a trimis tatal sau pe popa cel arienesc sa-l ispiteasca sa se plece sa-l cuminece cu tainele arienesti; dar el nu s-a plecat, ci, scârbindu-se, l-a gonit. Fiind înstiintat de aceasta Liuvingheld, tatal lui cel mai înrautatit decât fiarele, a poruncit sa-i taie capul acolo în temnita, unde se afla legat. Si dupa ce i-au taiat capul, s-au pogorât cântari si versuri îngeresti împrejurul trupului fericitului, împreuna cu faclii, care, minune înfricosatoare, a pornit pe toti credinciosii spre frica lui Dumnezeu, iar pe ucigas l-a înspaimântat si l-a tulburat si-l silea sa se pocaiasca de pagânatatea ce a facut. Si nu a trecut multa vreme si l-a lovit pe ucigas o boala care îl scotea din minti. Deci chemând pe Leandru bine cinstitorul episcop si ridicând împarat pe fiul sau cel mai mic Rechader, l-a rugat sa-l învete si pe acesta asemenea precum învatase si pe Mucenicul Erminingheld. Si zicând acestea a murit. Iar Rechader, primind samânta Ortodoxiei, a întors si pe cei de sub stapânirea lui sa fie si ei ortodocsi cu dânsul. Si iata cum a lucrat Pronia lui Dumnezeu: ca a lasat sa fie omorât Erminingheld pentru evlavie, iar prin mijlocirea mortii lui a adus pe tot neamul la credinta ortodoxa.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Ciprian si Iuliani (Iuliana), care prin foc s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Cuviosului noului Mucenic Iacov cel nou, împreuna cu doi mucenici ai lui, Iacov diaconul si Dionisie monahul, care prin sugrumare s-au savârsit la anul 1520.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna lui noiembrie in ziua dintai:
Pomenirea Sfintilor de minuni facatori si fara de arginti doctori Cosma si Damian.

    Acesti Sfinti erau din Asia, din partile Ciliciei, din tata pagan si din maica crestina, al carei nume era Teodota, spre deosebire de alti doi Sfinti Cosma si Damian, care se trageau din Roma si care se praznuiesc ca Mucenici, in fiecare an, la 1 iulie.
    Deci, ramanand mama lor vaduva, asa precum cauta ea sa placa lui Dumnezeu cu viata ei cinstita, asa invata si pe fii ei, hranindu-i cu buna invatatura, in credinta lui Hristos si povatuindu-i spre toata fapta buna. Si la unele scoli inalte i-a trimis pentru a se desavarsi in iscusinta. In aces chip au ajuns tinerii nu numai adanc cunoscatori in mestesugul doctoricesc, ci au primit de la Dumnezeu si darul de a tamadui orice suferinta sufleteasca si trupeasca, folosind atat oamenilor, cat si dobitoacelor. Iar ceea ce uimea pe toti era impotrivirea lor de a primi vreo rasplatire pentru osteneala lor cu cei bolnavi, caci nu tamaduiau pentru plata sau sa adune bogatii, ci ca sa-si dovedeasca dragostea lor fata de Dumnezeu si fata de semeni, dupa porunca lui Hristos: "In dar ati luat, in dar sa dati" (Matei 10, 8). Singura lor plata era ca cel tamaduit sa creada in Hristos, de la Care ii venea tamaduirea.
    Pentru aceasta purtare a lor, ei au fost numiti de cei credinciosi "doctori fara de plata" sau "doctori fara de arginti." Deci, astfel petrecandu-si viata lor, cu pace si in dreapta credinta, s-au savarsit. Si sunt pomeniti in Biserica in fiecare an, ca niste calzi folositori si doctori aparatori ai sufletelor si ai trupurilor noastre.
 


Intru aceasta zi, cuvant despre o femeie pustnica.     Un oarecare calugar s-a dus in pustia cea mai indepartata si a vazut o femeie sezand pe o piatra. Si, socotind ca este o fiara, a inceput a striga si a-i porunci, zicand: "De esti om, pogoara-te aici sa vorbim." Iar ea a zis: "Ce voiesti, omule? Du-te de aici, ca sunt femeie goala". Si i-a zis staretul: "Primeste o haina, scufia si braul". Iar ea primindu-le, s-a incins si a pogorat spre staret. Si i-a zis batranul: "Pentru Domnul, spune-mi mie, cine esti tu?" Iar ea a zis: "Eu sunt fiica unei capetenii de ostasi. Si voiau parintii mei sa ma dea pe mine dupa barbat si sa ma faca stapana casei. Iar eu m-am gandit ca toate lucrurile lumii acesteia sunt trecatoare. Si am fugit noaptea in pustie si am ajuns la piatra aceasta; si sunt de atunci saizeci de ani pana in ziua de astazi, iar om n-am vazut, fara numai, pe tine. Si am un vas de apa, iar altul de bob muiat si Dumnezeu in toate zilele le umple pe ele".
    Deci, a mancat dintr-insul staretul si a baut din apa ei si, saturandu-se, a laudat pe Dumnezeu. Si voind ea sa se duca la chiliuta sa, dezbracandu-se, i-a zis lui: "Primeste-ti ale tale, parinte". Iar el i-a zis: "Nu face asa, maica sfanta, ci sa le ai cu tine acestea". Insa ea nu voia, ci i-a zis lui: "Mergi de-mi adu mie alta haina, scufie si brau si degraba sa vii la mine". Iar el, mergand si luand cele trebuincioase, iarasi a venit la piatra ei si a inceput a striga si a grai si nu era glas nici auzire si o piatra lata era pravalita pe dinaintea pesterii. Iar fiarele cele salbatice, scrasneau cu dintii impotriva staretului. Si facand el rugaciune, s-au risipit fiarele si piatra s-a rasturnat. Si, intrand in pestera, a aflat-o pe ea moarta. Apoi a imbracat-o cu haina, cu scufia si cu coltuni si a pus-o pe ea in pestera.
    Si era staretul beteag de un ochi, din tineretile sale si, indata a vazut, tot umbland cu cinstitele ei moaste, si a proslavit pe Dumnezeu, Cel ce i-a dat ei un dar ca acesta si rabdare. Dupa aceea, facand rugaciune, a pravalit piatra peste usa pesterii si s-a dus intru ale sale.
 

 
Intru aceasta zi, cuvant al Preacuviosului Parintelui nostru Efrem Sirul.     Ati auzit ca doi de vor fi in tarina, unul se va lua si altul se va lasa, doua de vor macina la moara, una se va lua si alta se va lasa, iar doi in casa si celelalte. Cei din casa sunt judecatorii si povatuitorii cei ce sunt in inalta stapanire si imparatii si asupritorii. Ca este judecator drept si este judecator nedrept. Cel drept se ia si se scoate din foc, iar cel nedrept se lasa. Iar cei din tarina, adica din lumea aceasta, sunt taranii, cei de rand si cei prea mici cu neamul si cu bogatia, slavitii si neslavitii, dreptii si cei nedrepti. Si dreptii se iau, iar nedreptii se lasa in foc. Iar cele ce macina sunt multimea femeilor, iar in parte si sufletele celor ce au luat jugul robiei si si-au savarsit in boala biata lor. Ca sunt femei drepte si sunt si nedrepte, sunt robi drepti si sunt si nedrepti. Sunt bolnavi drepti, precum Iov si Lazar, si sunt nedrepti, precum Cain si Gheezi; pentru aceea zice: "Doi de vor fi in pat, aratand astfel boala lor, dreptii se vor lua, iar nedreptii se vor lasa".
    Iar cum se vor lua dreptii, sa spuna Pavel: "Cei vii in Domnul se vor rapi in nori, in vazduh, si totdeauna cu Domnul vor fi". Si cum se lasa nedreptii? Vor aduna ingerii pe cei alesi din cele patru vanturi, iar pe necredinciosi ii vor arde cu focul cel nestins. Deci, sa nu socotesti ca focul nestins al osanditilor va fi cu lemne, nici ca sunt oarecare slujitori care il aprind pe dedesupt, precum socotesc multi barfitori. Ci cauta la Sodoma si vezi cuptor fara de lemne. Cugeta la impietrirea femeii si minuneaza-te de ingrozirea focului. Ca si Lot era impreuna cu femeia si cu cele doua fiice ale lui. Dar nici Lor nu s-a ars de foc impreuna cu fiicele si nici femeia lui n-a scapat de groaza focului. Ci fiecare a luat plata dupa starea sa. Asa va fi si la judecata. Dreptii, adica, se vor lua ca Lot, iar cei nedrepti se vor lasa ca femeia lui Lot. Dumnezeului nostru, slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
 

Cântare de laudă la Sfinţii Cosma şi Damian, Doctorii Fără de Arginţi

Biserica-i preaslăveşte pe minunaţii Doctori,

Pe cei fără de arginţi, făcătorii de minuni.

Ei ca stele luminoase strălucesc,

Din a Domnului lumină,

Ei uriaşi ai duhului sînt,

Sfinţii Cosma şi Damian.

Teodotia fost-a fericita lor maică,

Ea crescut-a sfânt pe aceşti mari sfinţi.

Slăviţii fraţi împlinit-au cu osîrdie Legea,

Şi preamilostivi fiind, lui Hristos au plăcut.

Ei au plăcut lui Hristos, Domnul Preamilostivul,

Doctorul Doctorilor,

Întîiul fără de arginţi.

Ei de la Domnul darul medical primit-au

Şi astfel doctori destoinici s-au făcut.

Ei cu darul harului învăţat-au arta,

Şi de aceea pe oameni în dar sănătoşi i-au făcut.

Ale Domnului daruri lor din belşug trimise

Ei din belşug săracilor le împărţeau în dar.

Ei pe săraci vindecau şi la trup şi la suflet,

Şi aceasta pururi în Numele Domnului Sfint.

Negura lungilor vremi n-a putut să ascundă

Sfîntul nume al Sfinţilor fără de arginţi.

Căci de-atunci pînă astăzi ei pururea lucrează

Minuni nesfirşite celor ce cred în ei.

Ei şi astăzi vindecă puternic neputincioşi şi bolnavi

Cu rugăciunile lor ce le înalţă-n cer.

Slavă veşnică acestor Sfinţi se cuvine,

Ce pentru noi se roagă la Tronul lui Dumnezeu!

Cugetare

Sfântul Ilarion din Meglin a dat o mare bătălie contra bogumililor. A avut odată loc chiar şi o dispută pe teme de credinţă între bogumili şi Sfîntul Ilarion. Bogumilii învăţau că Dumnezeu a făcut lumea spirituală iar diavolul pe cea materială.

Contra acestei afirmaţii prosteşti şi mincinoase Sfîntul Ilarion a adus următoarele cuvinte din Sfînta Scriptură: „Că împărat a tot pămîntul este Dumnezeu” (Psalmul 46: 7), şi „Al Domnului este pămîntul şi plinirea lui, lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea” (Psalmul 23: 1).

Dar bogumilii ziceau că Vechiul Testament este de la draci. Cărora Sfintul llarion, cu îndelungă răbdare, le răspundea:

„Dacă ar fi aşa, ar mai fi zis Domnul şi Mîntuitorul nostru în Noul Testament: Cercetaţi Scripturile… Şi acelea sînt care mărturisesc despre Mine” (loan 5: 39)? Ar mai fi întărit El că cea mai mare poruncă este aceea care i-a fost dată şi lui Moise, anume porunca dragostei faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele?”.

Dar bogumilii nu se lăsau, ei ziceau că Trupul Domnului Hristos a fost adus din cer. Sfintul llarion răspundea:

„De ar fi fost aşa, atunci Domnul nu ar mai fi simţit nici foame, nici sete, nici oboseală, nici durerea cumplitelor chinuri, nici nu ar mai fi putut muri”.

După care bogumilii au trecut la aceea că de fapt ei nu sînt de acord cu Semnul Crucii cu care se însemnează ortodocşii creştini. La aceasta Sfintul le-a zis:

„Şi ce veţi face voi atunci cînd Semnul Fiului Omului, însăşi Sfinta Lui Cruce, se va însemna pe cer înaintea ochilor întregului pămînt, şi cînd toate popoarele pămîntului care nu au crezut în Acest Semn şi L-au dispreţuit, ca şi pe Domnul, vor plînge amarnic şi zadarnic?”

Şi le-a mai zis Sfintul bogumililor:

„Cum de ziceţi că tot răul vine din materie, care este toată rea, şi nu vedeţi că trebuie să cinstiţi acel Lemn prin care s-a sfinţit toată lumea materială?”

Luare aminte

Să luăm aminte la minunata putere a cuvintelor Apostolilor (Fapte 16):

• La cum Sfinţii Pavel şi Silas au grăit femeilor adunate la rîu, în afara zidurilor cetăţii Philippi [Filipi];
• La cum Dumnezeu a deschis inima femeii Lydia, iar ea şi cu toată casa ei a primit Sfîntul Botez.

Predică

Despre chemarea ca toţi creştinii să fie sfinţi – „… sfinţilor care sînt în Efes” (Efeseni 1:1).

Sfîntul Apostol Pavel îi numeşte pe creştinii din Efes „sfinţi”. El nu îi numeşte sfinţi doar pe unul sau pe doi, nici doar pe un grup dintre ei, ci el îi numeşte sfinţi pe toţi. Oare nu este aceasta una dintre minunile cele mari şi uimitoare ale lui Dumnezeu?!

Căci iată, se făcuseră sfinţi nu oameni trăitori în pustii sau sălbăticie, ci oameni trăitori într-o mare cetate, şi încă una plină de miasmele tuturor desfrîurilor şi idolatriei! Mare minune este aceea ca bărbaţi căsătoriţi ce poartă grijă de familii şi copii, ce fac negoţ şi practică meserii, să fie sfinţi!

Căci cu adevărat îi îndreptăţea la această adevărată denumire a Apostolului marea lor fidelitate şi rîvnă faţă de credinţa creştină, marea sfinţenie şi curăţie a vieţii lor! Dacă acum, în aceste vremuri de pe urmă în care ne este nouă dat să trăim sfinţii au devenit printre creştinii ortodocşi botezaţi excepţii rare şi celor mai mulţi necunoscute, în acele vremuri dimpotrivă, oamenii care, botezaţi fiind, nu erau şi sfinţi, constituiau excepţia.

Sfinţii erau norma printre cei botezaţi.

Prin urmare, nu trebuie să ne mirăm că Apostolul numeşte pe aceşti oameni botezaţi din Efes sfinţi, ba chiar îi numeşte cu un nume şi mai înalt, acela de „fii ai lui Dumnezeu” (Galateni 4: 6). Însuşi Hristos Domnul ne-a dat nouă dreptul să ne numim astfel, atunci cînd ne-a învăţat să ne adresăm lui Dumnezeu ca Tatălui nostru (Matei 6: 9).

O, fraţilor, oare nu zicem noi în fiecare zi către Dumnezeu „Sfinte Dumnezeule!” ? Oare nu numim noi în fiecare zi sfinţi pe Sfinţii Îngeri? Oare nu numim noi în fiecare zi pre Maica lui Dumnezeu „Preasfîntă” ? Au nu tot astfel îi numim şi pe proroci, pe apostoli, pe mucenici şi pe drepţi? Oare nu numim noi sfinte şi cerurile şi Împărăţia lui Dumnezeu? Deci cine va putea să intre vreodată în Sfînta Împărăţie a Cerurilor dacă nu doar sfinţii?

Prin urmare, dacă voim să avem nădejde de mîntuire, trebuie neapărat să nădăjduim şi să ne nevoim întru a deveni sfinţi, încă de aici, de pe pămînt.

O, Stăpîne Doamne Dumnezeul nostru, Cela Ce întru cele de sus locuieşti şi întru Sfinţi Te odihneşti, Cela ce pre sfinţi îi chemi la Tine şi le dăruieşti lor mîntuirea, ajută-ne şi nouă întru sfinţenie să ne petrecem viaţa noastră, cu cuvîntul, cu gîndul şi cu fapta, pentru slava Sfînt Numelui Tău şi pentru mîntuirea noastră! Căci numai Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Epimah

Troparul Sfântului Mucenic Epimah glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Epimah, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Cânt Ţie, Doamne, Dumnezeul meu...

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Roagă-te, Preafericite Epimah, să se lumineze cu Dumnezeieştile Lumini, purtătorule de chinuri, cei ce săvârşesc cu credinţă praznicul tău cel purtător de lumină şi preacinstit.

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mers-ai către chinuri bucurându-te, neînspăimântându-te de semeţiile tiranilor, prea­fericite; ci, pentru dragostea Ziditorului tău, te veseleai când te ucideau.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înaintea judecăţii ai stat, purtătorule de chinuri, fiind ocolit peste tot cu toată Arma Crucii, slăvind pe Dumnezeu cu cuget vitejesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cânta-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, că fără să­mânţă Te-ai născut din pânte­cele Fecioarei, prin care ai mântuit pe toţi, ca Unul Ce Sin­gur eşti Mult Milostiv.

Cântarea a 3-a. Irmos: Arcul celor puternici...

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Semeţia păgânilor a întu­necat-o, îmbrăcându-se cu toată într-armarea Crucii, purtătorul de biruinţă şi încu­nunatul mucenic al lui Hristos, Sfântul Epimah.

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neluând în seamă mărirea cea vremelnică şi dezbrăcându-te pentru lupte, te bucurai ca un ostaş cu gând viteaz, Mu­cenice al lui Hristos, Sfinte Epimah.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Trupul ţi l-ai dat chinurilor, mucenice, sufletul ţi l-ai păzit cu tărie, aducându-te pe tine însuţi jertfa preacinstită Stă­pânului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, Maică pururea Fecioară, Ceea ce ai cuprins în pântecele tău pe Dumnezeu Cuvântul şi L-ai născut Întru­pat, ca pe un Dumnezeu şi Om.

Irmosul:

Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins cu putere; pentru aceasta, s-a întărit întru Domnul inima mea.

Cântarea a 4-a. Irmos: Arătatu-Te-ai pe pământ..

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neîngrijindu-se de cruzi­mea celor fără de Dum­nezeu, s-a într-armat spre nevoinţă Prealăudatul Mucenic Epimah, grăind cu îndrăzneală: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni!

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind întărit cu nădejdea bu­nurilor ce vor să fie, bărbăteşte a nesocotit durerile, grăind Sfântul Mucenic Epimah: Slavă Puterii Tale, Doammne!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dispreţuind cele pământeşti, prin moarte ai moştenit Împăraţia cea Veşnică, Minunate Epimah, cu credinţă grăind: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce întreci cetele Heru­vimilor şi ai ţinut în braţe pe Dumnezeu cu Trup; Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Nenuntită.

Cântarea a 5-a. Irmos: Lumina Ta, Doamne trimite-ne...

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împlătoşându-se cu harul şi cu Arma Crucii, grăia mu­cenicul către păgâni: nici sa­bia, nici focul, nu mă vor des­părţi de dragostea lui Hristos.

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfântul Epimah cel mărit, stând de faţă la judecată înaintea celor fărădelege, a grăit cu îndrăzneală: zeii, care n-au făcut cerul şi pământul să piară!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mucenicul Epimah cel răbdător de chi­nuri, însuflându-se de Dum­nezeu, a propovăduit Treimea celor ce nu cunoşteau pe Tatăl, pe Cuvântul şi pe Sfântul Duh într-O Fiinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cine va putea spune chipul cel preamărit, mai presus de cuvânt, al naşterii tale, Curată? Că ai născut pe Cel din fire Dumnezeu Întrupat mai presus de cuvânt.

Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-a mai înainte...

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înlăturat-a rătăcirea ido­lilor Sfântul Mucenic Epimah, cu Puterea lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui Ce S-a răstignit cu Trupul şi a primit de la El cununile măririi cu adevărat.

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Părăsit-a cele din lume şi lu­mea Sfântul Epimah şi trupul şi l-a dat chinurilor cu bărbăţie, pentru Stăpânul; şi a devenit moşteni­tor al lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De Patimile lui Hristos împărtăşindu-se Sfântul Epimah, cu Pu­terea Dumnezeului nostru, Cel Ce S-a răstignit cu Trupul, a luat de la El cununile măririi, ca un următor al Lui.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă pentru robii tăi, Fecioară Născătoare de Dum­nezeu, pe Cel Ce S-a Întrupat din tine, Dumnezeul nostru; că numai pe tine te ştim Ocroti­toare noi, credincioşii.

Irmosul:

Strigat-a mai înainte, în­chipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: din stricăciune scoate-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii lui Avraam oarecând...

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Călcând bărbăteşte rătăci­rea împreună cu focul, pururea pomenitul Mucenic Epimah, cânta Celui Răstignit: Dum­nezeul părinţilor noştri, bine eşti cu­vântat!

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu s-a înspăimântat Sfântul Mucenic Epimah de văpaie, nici de împresurarea fiarelor celor sălbatice, nici de chinuri, ci a cântat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine­ eşti cuvântat!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu răbdarea încercărilor, mucenicul nici acum n-a dat cinste zeilor celor fără de suflet. Ci, cu credinţă cânta: Dum­nezeul părinţilor noştri, bine­ eşti cuvântat!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

În rugul cel nears şi în cupto­rul cel dătător de rouă, tu ai fost însemnată mai înainte, Maică Fecioară, care ai născut în chip de negrăit pe Hristos Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat din tine.

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Cel Ce S-a pironit...

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Închipuind Cinstita Patimă pe mădularele tale, înţe­lepte, ai suferit bărbăteşte ispi­ta multor chinuri, propovă­duind pe Hristos Dumnezeul nostru.

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sudorile tale, mucenice, pi­cură dulceaţă de Dumnezeiască credinţă, care ridică amără­ciunea rătăcirii idoleşti, Mucenice Epimah; pentru aceea măreşti pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Te bucurai cu toată buna tărie, luând tot felul de chinuri, Sfinte Epimah Preafericite, cântând: preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Miluieşte-mă, Curată, care ai născut pe Mântuitorul Hristos, Cel asemenea nouă; ca să te fe­ricim cu laude, pururea Binecu­vântată.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Cel Ce S-a pironit cu Trupul pe Cruce şi ne-a arătat nouă armă de mântuire, tineri preaînălţaţi pe Hristos Dumnezeul nostru în veci!

Cântarea a 9-a. Irmos: Eva prin boala...

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind întărit cu Puterea lui Hristos, Sfinte Mucenice Epimah, purtătorule de chinuri, ai smerit stăpâ­nirea cea neputincioasă a demo­nilor şi ai ridicat luminat semn de biruinţă, încununându-te cu cetele pătimitorilor. Pentru aceasta, cu credinţă te fericim.

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-s-a ca un izvor ade­vărat sicriul tău, Mucenice Epimah, izvorând dar de minuni preaminu­nate şi alungând norul patimi­lor de la cei ce vin către tine tot­deauna, mucenice de Dumnezeu gânditorule, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfărâmat-ai toate cursele vrăjmaşului, prealăudate şi ai nimicit numele lui cu sunet, mărturisind pe Hristos înain­tea tiranilor şi a împăraţilor, Sfinte Epimah. Pentru aceasta toţi te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mai luminat decât soarele ne-a strălucit nouă pomenirea ta, pururea lăudate, luminând prin ea inimile tuturor celor ce te laudă cu credinţă, fericite purtătorule de chinuri, Sfinte Epimah. Pentru aceasta toţi te fericim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Locaş Luminii te-ai făcut, Preacu­rată; pentru aceasta, te rog, luminează-mi, rogu-mă, Stăpână, ochii inimii celei smerite de negurile cele cumplite ale patimi­lor, ca să te fericesc pe tine cu credinţă.

Irmosul:

Eva, prin boala neascul­tării, blestemul înlăuntru a adus, iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla pe care ai purtat-o în pântece, lumii Binecuvântare ai înflorit; pentru care toţi te mărim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Împodobindu-te cu Dumnezeieştile Luminări, ai împu­ţinat întunericul necredinţei, înţelepte, chinuindu-te prin sânge; pentru aceea, săvârşind cu credinţă preasfântă şi de lumină purtătoare pomenirea ta, toţi ne rugăm ca să luăm milă, Sfinte Mucenice Epimah.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Curată cu totul fără prihană şi Neispitită de nuntă, Ceea ce Singură ai născut în timp pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel mai presus de timp, pe Acesta roagă-L dimpreună cu Sfinţii şi cinstiţii patriarhi, cu mucenicii, cuvioşii şi cu proo­rocii, să ne dăruiască nouă ier­tare şi mare milă.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Fecioară cu totul fără de pri­hană, Maica lui Hristos Dum­nezeu, sabie a trecut prin Sfânt sufletul tău, când ai văzut pe Fiul şi Dumnezeul tău, răstignindu-Se de a Sa voie; pe Care, Binecuvântată, nu înceta rugându-L să ne dăruiască nouă iertare greşelilor.