Predica la Duminica a IV-a dupa Rusalii ( Despre puterea rugaciunii pentru aproapele )
Si a zis Iisus sutasului: Du-te! Fie tie dupa cum ai crezut (Matei 8, 13)
Iubiti credinciosi,
In Sfinta Evanghelie de astazi se arata cum a
vindecat Mintuitorul pe sluga greu bolnava a unui conducator de osti
roman care locuia in Capernaum, un mic oras de linga Marea Galileei.
Minunea aceasta insa are citeva caracteristici aparte. Ea s-a savirsit
datorita credintei dregatorului roman pagin, care se inchina la idoli.
Apoi poate si sluga lui, care zacea in casa bolnav, era tot pagin, deci
strain de Legea Vechiului Testament. De asemenea vedem ca Mintuitorul
vindeca bolnavul de la distanta, fara sa fie adus de fata, ceea ce mai
rar se intimpla. Multora le poruncea pentru bolnav: Aduceti-l aici la
Mine! Iar pe altii ii intreba: Crezi ca pot sa fac Eu aceasta? Si daca
bolnavul sau parintii si insotitorii lui marturiseau cu tarie credinta
in minunile lui Dumnezeu, indata minunea se savirsea si bolnavul se
facea sanatos de orice boala era cuprins.
Pe
sutasul roman nu l-a intrebat, insa, de crede in dumnezeirea lui
Hristos, caci ii cunostea credinta inimii. Ba nici nu l-a asteptat sa-i
spuna ce doreste. Ci indata ce sutasul s-a apropiat de El si I-a zis:
Doamne, sluga mea zace in casa slabanog, cumplit chinuindu-se;
Mintuitorul, cu multa blindete, i-a zis: Venind, Il voi vindeca (Matei
8, 6-7). Dar sutasul, pe linga credinta mare, avea si multa smerenie. De
aceea raspunde: Doamne, nu sint vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci
numai zi cu cuvintul si se va vindeca sluga mea! Auzind aceasta Iisus
Hristos, S-a minunat de credinta sutasului si a zis: Adevar graiesc
voua: Nici in Israel n-am gasit atita credinta! De aceea va spun ca
multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam,
cu Isaac si cu Iacov in Imparatia Cerurilor. Iar fiii imparatiei vor
merge in intunericul cel mai dinafara; acolo va fi plingerea si
scrisnirea dintilor. Apoi i-a zis sutasului: Du-te, si dupa cum ai
crezut, fie tie! Si s-a facut sanatos sluga lui in ceasul acela (Matei
8, 7-13).
Vedeti credinta la un om pagin? Vedeti cit poate
credinta curata unita cu smerenia? Amindoua la un loc fac adevarate
minuni. Credinta pogoara harul asupra aceluia ce se roaga si smerenia ii
deschide inima. Vedeti leacul prin care se poate vindeca lumea?
Credinta si smerenia. Ca daca omul a decazut moral atit de mult, este
numai din cauza ca s-a departat de Dumnezeu si de smerenie. Necredinta
in Dumnezeu si mindria au adus fiinta umana in starea in care se gaseste
astazi. Vedeti care este calea cea scurta si mai sigura a mintuirii
noastre?
Credinta si smerenia! Credinta ca Dumnezeu exista si
are mila de lumea pe care a creat-o, de fiecare dintre noi, si in
acelasi timp, smerenia sincera, marturisita ca nu sintem vrednici sa
intre Hristos in casa si in inima noastra din cauza multimii pacatelor
pe care le-am facut. Iata leacul care poate vindeca omul de astazi. Sa
creada cu tarie si dreapta credinta in Iisus Hristos si sa se socoteasca
cel mai pacatos de pe pamint.
Zicea sutasul roman catre Hristos: Nu sint vrednic sa
intri sub acoperisul meu, ca sa ne invete si pe noi crestinii de azi
cum sa ne apropiem de El. Cum sa ne apropiem de rugaciune, de Sfinta
Biserica, de cele sfinte din Altar, de Sfinta Scriptura si mai ales de
Sfinta Impartasanie. Caci daca ne rugam lui Dumnezeu fara frica si
cutremur, daca intram in biserica cu nepasare si rautate in inima, daca
citim Sfinta Scriptura cu mindrie si cu duh de iscodire, toate ne sint
spre pacat; caci ne lipsesc cele doua virtuti amintite mai sus -
credinta tare si smerenia. Aceeasi osinda ne asteapta daca ne apropiem
de Trupul si Singele lui Hristos nevrednici, nepocaiti, cu pacate
nespovedite, certati cu aproapele nostru sau cu canonul neimplinit.
Vedeti ca acest om, pagin dupa credinta, avea inima
de crestin dupa fapta. Necrestin fiind, era mai credincios ca iudeii de
odinioara si ca multi crestini din zilele noastre. De aceea Mintuitorul
il lauda in public, zicind: Adevar graiesc voua, ca nici in Israel n-am
gasit atita credinta! Nu numai intre evrei, dar nici intre crestinii de
astazi nu se gasesc oameni cu mai multa credinta ca acest sutas.
Credinta si smerenia lui l-a mintuit, i-a vindecat sluga si l-a facut
nemuritor.
Iubiti credinciosi,
Nu de mult am avut ocazia sa discut cu niste oameni
rataciti de la dreapta credinta. Printre altele ei sustineau despre
copiii mici ca nu pot fi botezati pentru ca, ziceau ei, copiii mici nu
au credinta. Nu pot fi botezati spuneau ei, deoarece Mintuitorul a zis
catre Apostoli cind i-a trimis la propovaduire: Cel ce va crede si se va
boteza, se va mintui; iar cel ce nu va crede se va osindi (Marcu 16,
16).
Avind in vedere ca acesti oameni rataciti de la
adevar pe multi ii inseala cu cuvintele lor gresite, m-am gindit ca in
predica de azi sa arat ca nu numai credinta personala in Dumnezeu aduce
mintuire si folos, ci si credinta celor din jur poate vindeca, ierta
pacatele altora si poate chiar sfinti pe altii si invia din morti. Asa
de exemplu vedem in Legea Veche, ca prin credinta lui Iosua a lui Navi,
Dumnezeu a oprit apele Iordanului pina ce a trecut tot poporul si
preotii cu sicriul Legii darului (Iosua Navi 3, 11-17; 4, 16-23). Si tot
cu credinta sa a oprit soarele si luna din mersul lor pe cer pina ce a
batut pe vrajmasii sai (Iosua Navi 10, 10-14). Tot asa prin credinta lui
Ghedeon, cei trei sute de ostasi au biruit pe Madianiti (Judecatori 7,
16-25). Prin credinta unei vaduve sarace marele Prooroc Ilie a inviat pe
fiul ei (III Regi 17, 20-22), iar prin credinta Sunamitencei, Elisei
proorocul a inviat pe fiul ei (IV Regi 4, 30-36).
In Legea Noua, Mintuitorul nostru Iisus Hristos a
facut multe si mari minuni prin credinta unora asupra altora. Asa vedem
minunea pe care ne-o arata Sfinta Evanghelie de azi, cum Mintuitorul,
prin credinta cea mare si tare a sutasului, a vindecat de la distanta pe
sluga sa (Matei 8, 13). Alta data prin credinta neindoielnica a patru
oameni ce purtau pe slabanogul din Capernaum, Hristos a vindecat si a
iertat pacatele celui purtat de ei, poruncindu-i sa-si ia patul si sa
mearga la casa sa (Matei 9, 2-6). Prin credinta lui Iair, Mintuitorul a
inviat pe fiica sa (Marcu 5, 36-43). Prin credinta femeii Cananeence,
Domnul a vindecat de duh necurat pe fiica sa (Matei 15, 22-28). Prin
credinta Martei si Mariei, surorile lui Lazar, Mintuitorul a inviat pe
fratele lor mort de patru zile, caci ziceau cu credinta: Doamne, daca ai
fi fost aici, nu ar fi murit fratele nostru (Ioan 11, 21). Iarasi,
vedem ca pentru credinta tatalui sau, Mintuitorul a vindecat pe tinarul
lunatic (Matei 17, 18). Dar nu numai vindecare si inviere din morti
poate face cineva prin credinta altora, ci si sfintire, dupa marturia
marelui Apostol Pavel care a zis: Se sfinteste barbatul necredincios
prin femeia credincioasa (I Corinteni 7, 14).
Asadar, fratii mei, daca cineva va spune ca pruncii
nu se pot boteza deoarece nu au credinta, voi le spuneti ca ei cu
adevarat nu au credinta, dar la botez se sfintesc prin credinta
parintilor lor si a nasilor de la botez care marturisesc credinta in
locul pruncului celui ce se boteaza. Nasii de la botez sint parintii
spirituali ai pruncului care se naste la o viata noua in Duhul Sfint,
asa cum parintii trupesti l-au nascut pe el trupeste. Totodata nasii
sint si garanti in fata lui Dumnezeu si a Bisericii Sale ca fiul
duhovnicesc va fi crescut in credinta ortodoxa si va fi un om
credincios.
Daca cel ratacit de la adevar va zice ca nu stie
copilul cind il botezi, si deci nu este voia lui libera a se boteza, la
aceasta sa se raspunda ca botezul Legii Noi, adica botezul crestin prin
apa si prin Duh poruncit de Domnul (Ioan 3, 5) a inlocuit botezul Legii
Vechi, adica taierea imprejur, despre care marturiseste Sfintul Apostol
Pavel, zicind: In Hristos ati si fost taiati imprejur, cu taiere
nefacuta de mina, prin dezbracarea de trupul pacatelor carnii, intru
taierea imprejur a lui Hristos, ingropati fiind cu El prin Botez
(Coloseni 2, 11-12).
Dupa cum taierea imprejur in Legea Veche se facea la
opt zile dupa nasterea pruncului si dupa cum Isaac s-a taiat imprejur
dupa opt zile, nu cu voia, ci cu stirea lui, caci era numai de opt zile
(Facere 17, 10-14; Levitic 12, 3), asa si pruncul in Legea Harului nu
stie cind a fost botezat. Dar prin marturia preotului care l-a botezat, a
parintilor si a nasilor care marturisesc credinta in locul lui, se face
valabila Taina Botezului, deoarece pe marturia a doi sau trei martori
se va rezema tot cuvintul (Ioan 5, 32; II Corinteni 13, 1; I Timotei 5,
19).
Cit despre vindecarea bolnavilor si pocainta multor
pacatosi prin credinta si staruinta rudelor, este de ajuns sa ne gindim
la atitea fapte minunate din zilele noastre. Citi crestini nu se roaga
acasa si la biserica pentru cei dragi ai lor stapiniti de betie, desfriu
si necredinta? Dumnezeu vazind lacrimile, rugaciunea si credinta lor,
intoarce la credinta si pocainta pe sotii si fiii stapiniti de pacate.
Aceleasi minuni se savirsesc si cu rudele care fac Sfintul Maslu pentru
bolnavii lor din spitale, ce nu pot fi de fata si cu darul lui Hristos
li se usureaza durerea sau se vindeca deplin. Citi nu se roaga lui
Dumnezeu pentru cei din calatorii, pentru cei din primejdie, pentru cei
amenintati cu moartea si pentru cei din examen? Datorita credintei,
rugaciunilor, Mintuitorul ajuta si salveaza pe cei din primejdie si
implineste cererea credinciosilor nostri.
Dar si slujitorii Bisericii noastre se roaga la
Sfintul Altar pentru vii si morti, pentru tot felul de necazuri, boli,
seceta si neintelegeri de familie. Credinta lor si harul Duhului Sfint,
pe multi bolnavi ii vindeca, pe cei certati ii impaca, ploile adapa
pamintul lovit de seceta, cei robiti de patimi se intorc la pocainta si
multe suflete ale celor raposati in pacate sint salvate din muncile
iadului. Toate acestea sint adevarate minuni ale credintei slujitorilor
si credinciosilor nostri, care, in numele dragostei crestine, se roaga
lui Dumnezeu pentru fiii sufletesti ai Bisericii Ortodoxe, pentru
ajutorul si mintuirea tuturor.
Sa va relatez un caz adevarat din zilele noastre, ca
sa vedeti cum o femeie credincioasa, datorita credintei ei, si-a salvat
copilul de la moarte si sotul de la necredinta si ucidere.
O femeie de curind casatorita a ramas insarcinata.
Sotul ei insa nu voia nicidecum copilul. Femeia a cerut sfatul
duhovnicului care i-a spus: "Chiar daca te va lasa sau te ameninta, sa
nu ucizi copilul. Mai bine sacrifica-te si da-ti viata pentru copil si
vei fi numarata in rindul mucenicelor, decit sa-l ucizi si sa fii
chinuita in iad ucigas. Roaga-te cu credinta lui Dumnezeu pentru sotul
tau si cred ca-l va imblinzi mila Lui".
Rugindu-se mult cu post si lacrimi intr-o noapte
femeia a adormit putin si a avut un vis infricosat. Se vedea ca mergea
singura pe o vale de munte. Pe marginea drumului din dreapta a vazut
copaci mari incinsi de foc si cite o femeie ce facuse avorturi legata de
trunchiul lor, iar vulturi cu gheare si cioc de foc veneau si le mincat
pieptul. In stinga drumului, iarasi, copaci aprinsi si femei ucigase de
prunci legate cu funii de ei, iar serpi fiorosi le sugeau sinii.
Plingind de spaima, a vazut un tinar frumos venind
spre ea si l-a intrebat: "Doamne, tu esti Mintuitorul Hristos?" Iar el
i-a raspuns: "Nu sint Hristos, ci sint sluga Lui si ingerul tau pazitor,
care pururea te pazesc in aceasta viata si am venit sa te scot de aici.
Si l-a intrebat femeia: "care este pacatul acestor femei ce se
chinuiesc asa de cumplit, legate de copacii incinsi de foc?" Iar ingerul
i-a raspuns: "Aceste femei au ucis copiii lor in pintece si n-au vrut
sa-i nasca dupa porunca lui Dumnezeu. De aceea asa se vor chinui in
veci. Iata, aici aveai sa te chinui si tu, daca ascultai pe barbatul tau
si-ti avortai copilul...".
Desteptindu-se din somn cuprinsa de spaima, femeia a
spus toate cele vazute sotului ei. Iar el, miscat de Duhul Sfint, i-a
cerut iertare, fagaduind ca niciodata nu o va mai sili la acest pacat
cumplit. Apoi a cerut sa fie dus si el la preot sa-si marturiseasca
pacatele. Si asa credinta femeii a salvat si copilul si sotul de la
pierzare.
Iubiti credinciosi,
Sa cerem de la bunul nostru Mintuitor sa ne dea si
noua credinta sutasului roman din Evanghelia de astazi. Credinta si
smerenia lui, ca si dragostea lui pentru sluga bolnava, sint virtuti
care lipsesc multor crestini din zilele noastre. Sa cerem de la Dumnezeu
in rugaciunile noastre mai multa credinta si toate virtutile parintilor
nostri, care ne-au nascut si crescut. Oare de cite ori s-au rugat si
s-au jertfit pentru noi tata si mama? Oare nu credinta lor curata si
lacrimile lor ne-au facut de atitea ori sanatosi, ne-au ajutat in
necazurile vietii, ne-au intarit in credinta si ne-au tinut aproape de
Hristos?
Sa facem deci si noi ce au facut parintii si sfintii
nostri. Sa le imitam viata, credinta, smerenia, rabdarea si jertfa lor.
Sa ne rugam cu credinta tare in Dumnezeu peNtru toata lumea, incepind cu
cei din casa noastra. Sa ne rugam lui Dumnezeu pentru ca fiii si rudele
noastre sa aiba credinta tare si curata, sa vina la biserica regulat,
sa se fereasca de secte si pacate, sa se vindece de boli sufletesti si
trupesti si sa urmeze in toate lui Hristos.
Sa ne rugam pentru intarirea dreptei credinte si a
unitatii crestine in lume. Sa ne rugam cu credinta pentru cei bolnavi
care sufera greu si asteapta rugaciunea si mingiierea noastra. Sa ne
rugam pentru saraci, pentru orfani, pentru toti oamenii si pentru
credinta si dragostea noastra ii va milui Dumnezeu. Iar Dumnezeul
dragostei, al milostivirii si al iubirii de oameni va primi rugaciunea
si credinta noastra, va intra in casele si inimile noastre, va intari
credinta si pacea in lume, va vindeca si va alina suferintele noastre
sufletesti si trupesti, va binecuvinta pamintul cu ploaie timpurie si
tirzie, va ajuta pe cei pentru care ne rugam, ne va ierta si noua
pacatele si va mintui in dar sufletele noastre. Amin.
Parintele Cleopa
