marți, 30 septembrie 2014

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Anania, unul din cei şaptezeci

Troparul Sfântului Apostol Anania, unul din cei şaptezeci, glasul al 3-lea:
Apostole Sfinte Anania, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.
 
Condacul Sfântului Apostol Anania, unul din cei şaptezeci
Glasul 2
Pe cea întru rugăciuni...
Cel ce întru rugăciuni eşti cald folositor şi celor ce cer, eşti grabnic ascultător, primeşte rugăciunea noastră, Sfinte Apostole Anania şi te roagă lui Hristos să ne miluiască pe noi, Cel Ce Unul este întru Sfinţi Preamărit.
Cântarea 1, glasul al 8-lea.
Irmosul:
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Să deschidem gură lăudătoare, să ne luminăm limba toţi credincioşii, întru pomenirea Apostolului Anania, Arhipăstorul şi cu dânsul să cântăm Dumnezeului nostru.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mirelui Celui Preacurat, lui Hristos, a adus Sfântul Anania măritul, pe Mireasa cea Nespurcată, Bi­serica aceasta de aici; cu care, luminat, Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întâi ucenic fiind, ucenicului celui nou, prigonitorului celui de demult, i-ai dat să vadă, Sfinte Anania şi cânţi cu dulceaţă: Dum­nezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cetele îngereşti şi omeneşti, pe tine, Maică Nenuntită, neîn­cetat te laudă; că pe Ziditorul lor ca pe un Prunc, în braţele tale L-ai purtat.

Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Urmând poruncilor învăţă­torului tău, ai fost arhiereu şi jertfă, purtătorule de chinuri, Apostole.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu rugăciunile tale cele bine îmblânzitoare, Milostiv fă pe Mântuitorul, celor ce te laudă pe tine, Sfinte Anania, Apostole.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Toată pornirea fiarei a legat-o ţie Domnul, arătându-se în lu­mină în chip de negrăit, întune­când faţa lui.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Pe tine toţi creştinii te-am agonisit Scăpare şi Zid al nostru; pe tine te mărim neîncetat, Ceea ce nu ştii de mire.

Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, Taina rânduielii Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preamărit Dumnezeirea Ta.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De Tine fiind învăţat, Hris­toase, cu patimile a biruit moar­tea Sfântul Anania, cel pururea mărit, luând de la Tine plată.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ucenic ai fost Cuvântului Celui prigonit, Sfinte Apostole Anania şi învăţător celui ce prigonea dreapta credinţă.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătatu-te-a Domnul lui Saul, celui fără de ochi, pe tine cel ce te ascundeai şi te-ai făcut mij­locitor, Apostole Anania, vindecării lui.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Pe Dumnezeu pe Care L-ai născut, Preacurată Fecioară, roagă-L să mântuiască de toată primejdia, pe toţi cei ce te lau­dă pe tine.

Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci, mă întoarce şi la lumina Poruncior Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Celor ce sunt în vifor, liman Dumnezeiesc te-ai arătat şi celor din întuneric, rază, izvor pururea curgător şi lumină ne­apropiată te-a făcut, Apostole Anania, Preafericite, Cel Ce cu milosti­vire Se odihneşte întru tine, ca într-un ucenic vrednic de vedere.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel Ce vede cele ascunse şi mai înainte de naştere ştie toate, ţie celui ce te ascundeai, ţi-a arătat pe soarele ce se tăi­nuia, pe cel ce era prigonitor oarecând, pe apărătorul, cel ce nu de multă vreme se împotri­vea adevărului.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfârşitul venirii Tale este rânduiala Ta cea neurmată; că, prin aceasta, Mântuitorule, moartea cea înfricoşătoare de nimic s-a făcut. Pentru aceasta, Apostolul Anania, ca un ucenic şi ie­rarh, pentru tine bucurându-se, a fost înjunghiat.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ca Una care ai zămislit pe Făcătorul tuturor şi Domnul, toate neamurile omeneşti, Cu­rată, pe tine te fericesc; şi căpe­teniile cele gânditoare ale celor fără de trup, te măresc ca pe o Maică a lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Curăţeşte-mă Mântuito­rule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către Tine strig şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
A sluji lui Dumnezeu Celui Viu, învăţându-te preasfinte şi stri­când obiceiul cel rău de multe fe­luri al celor fără de minte, ai învăţat, Sfinte Anania, să cinstească Dumnezei­rea Cea în Trei Ipostasuri.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Primind în mâinile tale, Apostole Ana­nia, cârma Bisericii, la Ocârmuitorul Hristos ai venit, Apostole şi pe aceasta ai îndreptat-o cu Duhul, ca pe o Corabie Dum­nezeiască.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Stăpâne, Cel Ce ai zidit în­dată pe vasul alegerii Tale celei preadrepte, descoperindu-l mă­ritului Tău ucenic, când se ruga, i-ai poruncit a-l trimite pe calea cea dreaptă.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ca un Chivot Însufleţit, ai încăput pe Dătătorul de Lege; şi ca o Biserică Preasfântă ai primit pe Sfântul, Cel Ce s-a făcut Om pentru facerea de bine a oame­nilor, Maică Fecioară.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe cea întru rugăciuni...
Cel ce întru rugăciuni eşti cald folositor şi celor ce cer, eşti grabnic ascultător, primeşte rugăciunea noastră, Sfinte Apostole Anania şi te roagă lui Hristos să ne miluiască pe noi, Cel Ce Unul este întru Sfinţi Preamărit.

Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii cei ce merseseră din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Să trâmbiţeze înţelepţeşte, turma cea de Dumnezeu aleasă, cu trâmbiţă bine glăsuitoare, chinurile păstorului şi Apostolului Anania, strigând lui Hristos, Începăto­rul păstorilor: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Să te mărească, Sfinte Anania, pe tine, ucenicul lui Dumnezeu, ie­rarhul cel credincios şi mărturisitorul Dumnezeieştilor Patimi, cinstita Biserică, strigând lui Hristos: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nu pentru temerea de moar­te, ci pentru dragostea turmei ascunzându-te, pe lup ca pe un miel văzându-l îmblânzit, Sfinte Ana­nia, ai strigat: Dumnezeul pă­rinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Din feciorescul pântece Întrupându-Te, Te-ai arătat spre mântuirea noastră, Hristoase; pentru aceasta, pe a Ta Maică ştiind-o de Dumnezeu Născă­toare, cu mulţumire strigăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a.
Irmosul:
De şapte ori a ars nebu­neşte tiranul haldeilor cuptorul, pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia cu Putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Străin lucru socotea Prealăudatul Anania puterea cea răpitoare a pierzătorului turmei Tale, Stăpâne, mutarea cea mai presus de cuvânt, spre păstorescul cin! Pentru aceasta, săltând, a stri­gat: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Să se bucure, astăzi şi să sal­te cu Duhul, întru tot lăudată şi fericită cetatea ta, dobândind a ta folosinţă şi mulţumind Dă­tătorului şi să strige: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, po­poare preaînălţaţi pe Hristos în veci!
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Porunca cea de viaţă făcă­toare, Sfinte Apostole Anania Preacinstite, Puterea cea de lumină făcătoare a Celui Văzut, lui Saul ai propovăduit-o şi i-ai îndreptat orbi­rea, palmele tale cele tămădui­toare punându-ţi peste dânsul; săgeţile balaurului le-ai smuls ca pe nişte solzi, strigând: preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ceea ce eşti Mântuitoare în nevoi şi Caldă Folositoare tuturor celor ce sunt în necaz, Prea­sfântă Stăpână, milostiveşte-te şi mă miluieşte şi mă ridică pe mine cel căzut, dându-mi mână de ajutor mai înainte de sfârşit, ca să nu mă împresoare noaptea morţii dormind; şi aşa, după datorie, să te măresc pe tine în veci.

Cântarea a 9-a.
Irmosul:
De tine Maică a lui Dumnezeu şi Fecioară, cea Ne«ispitită de nuntă, pe tine Ceea ce ai născut mai presus de minte, prin cuvânt pe Dumnezeul Cel Adevărat, pe cea mai Înaltă decât Preacuratele Puteri, cu doxologie fără tăcere te mărim.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Risipit-ai, întru tot lăudate, întunericul necunoştinţei şi Lu­mina Cea în Trei Ipostasuri, cu adevărat ai strălucit-o Damas­cului. Deci, ca un părinte iubitor de fii şi ca un mai mare păs­tor de bine doritor, în dreaptă credinţă păzeşte pe poporul tău.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Această prăznuire de peste an săvârşind, veniţi cu raze de lumină strălucitoare, cu sufle­tească vrednicie, să lăudăm în­treit strălucită fapta cea bună a Apostolului Anania, slujitorul Preasfintei Treimi şi propovăduitorul.
Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
O, vrednicia ta cea mai pre­sus de om, Sfinte Preafericite Anania! Căci ca un ucenic iubit ai fost şi ca un păstor te-ai odihnit şi ca un purtător de chinuri, cu Hristos împreună te-ai preamărit, cu cununi ca un mucenic fiind împodobit.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Preacurată cu totul fără pri­hană, Ceea ce eşti Vasul bunei miresme, cere de la Hristos pe Care L-ai născut, să dăruiască celor ce domnesc biruinţă şi poporului iertare din jugul ro­biei, căci pe tine neîncetat de mărim.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Patimilor lui Hristos părtaş te-ai arătat, Apostole înţelepte şi însuţi văzătorule al Cuvântu­lui; că, bând paharul, te-ai sfâr­şit prin sânge. Ci, ca unul care eşti împreună şezător şi moşte­nitor, roagă-L pentru pacea lu­mii, ca pe un Iubitor de oameni.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...
Pe Dumnezeul şi Domnul Cel Ce din tine S-a Întrupat, pentru noi cei stricaţi cu păcatele, roa­gă-L cu căldură, să Se milostivească spre noi şi să-Şi întoarcă mânia şi iuţimea Sa, Curată, de la cei ce cinstim cu credinţă şi lăudăm neîncetat stăpânirea şi puterea ta.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...
Pe Cruce văzându-Te pe Tine Hristoase Maica Ta, spânzurat de bunăvoie în mijlocul tâlha­rilor, sfărâmându-se ca o Maică la rărunchi a zis: Fiule Cel Ce eşti fără de păcate, cum fără dreptate pe Cruce, ca un făcă­tor de rele eşti pironit, neamul omenesc, vrând a-l învia ca un Preabun.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Roman Melodul

Troparul Sfântului Cuvios Roman Melodul, glasul al 8-lea:
Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Roman, duhul tău.
 
Condacul Sfântului Cuvios Roman Melodul
Glasul 8

Cu Dumnezeieştile fapte bu­ne ale Duhului, din tinereţe înfrumuseţându-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Roman, Preaînţelepte, cinstitei Biserici a lui Hristos înfrumuseţător ai fost; căci cu cântări frumoase ai în­frumuseţat-o, fericite. Pentru aceea te rugăm: dăruieşte celor ce doresc Dumnezeieştile tale da­ruri, ca să strigăm ţie: bucură-te, părinte preafericite, podoaba Bisericii.
Cântarea 1, glasul al 6-lea. Irmos: Ca pe uscat umblând Israel...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Trimite-ne nouă din cer raze dătătoare de lumină, cu rugăciunile tale, Înţelepte Roman, Dumnezeiescule Părinte, ca să lăudăm cu cântări sfinţită po­menirea ta.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Din tinereţe dându-te pe tine cu totul lui Hristos, ai urmat Lui, luminându-ţi-se gândul cu raze dătătoare de lumină, Părinte Roman.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind împodobit cu frumuse­ţea Sfântului Duh, care lucrea­ză toate, ca o stea luminoasă te-ai arătat, Înţelepte Roman, cu lu­mina virtuţilor, până la margi­nile lumii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din tine a ieşit, în chip de netâlcuit, Cuvântul lui Dumnezeu Cel dimpreună fără de început, în zilele cele de pe urmă şi pe omul cel dintâi, Adam, care era căzut, la reînnoit.

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt precum Tu...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Gândul tău, Înţelepte Roman, s-a făcut locaş Preasfin­tei Treimi, plin de ştiinţa cea adevărată, cu bună credinţă, care revarsă învăţături Dumnezeieşti.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Izvorât-a limba ta fântâni curgătoare, cântând cele Dum­nezeieşti şi arătându-ne lămu­rit Naşterea cea de negrăit a lui Hristos din Fecioara Maria.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Iată că hrăneşti din destul, cu înţeleptele tale cuvinte, cu­getele noastre şi cu cântările cele dulci, le umpli de dulceaţă Dumnezeiască, grăitorule de Dumnezeu, Sfinte Roman.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Decât toate Oştile Îngereşti, eşti mai Aleasă Fecioară; că pe Ziditorul acelora, pe Fiul lui Dumnezeu, L-ai zămislit în pân­tece şi născându-L, ai rămas pururea Fecioară.
Irmosul:
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea cre­dincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Cântarea a 4-a. Irmos: Hristos este Puterea mea...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Locaş te-ai făcut Dumneze­iescului Duh şi gură miş­cătoare de foc, care glăsuieşti Dumnezeieştile cântări şi îndul­ceşti sufletele celor ce te laudă pe tine, Sfinte Părinte Roman.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fost-ai ca o alăută şi ca o vi­oară cerească, care ai tras către tine tot cugetul cu povestirile tale şi cu veselitoarele tale cân­tări.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Harul Duhului, care lucrează toate, a suflat şi s-a sălăşluit în Sfântul tău suflet, prealăudate şi pe tine te-a făcut locaş de Dumnezeu grăitor, înţelepte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Otravă a vărsat şarpele, în urechile strămoaşei; iar Prea­curata a lepădat-o, la glasul Arhanghelului, luând în pântece şi născând pe Hristos.

Cântarea a 5-a. Irmos: Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un locaş preaîmpodobit, ca un vas preacurat al Mângâietorului, aflându-te pe tine Darul, Preaînţelepte Roman, cugetătorule de Dumnezeu, te-a făcut locaş strălucit de lumină şi S-a sălăşluit întru tine.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ceea ce a născut pe Fiul lui Dumnezeu Întrupat, cu adevă­rat a luminat sufletul tău şi gândul ţi 1-a umplut de Dumne­zeiască cunoştinţă, venind la tine noaptea, pururea Fecioara.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu scripturile sfinţitelor tale cuvinte, de-a pururea pomeni­te, arătându-te tuturor cu ade­vărat pâine foarte dulce, pe toţi îi veseleşti, luminând gândurile tuturor şi pe toţi îi înveţi cu­noştinţa cea mântuitoare.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce ai Născut Lumina, pe Cuvântul Tatălui Cel Veşnic, Cu­rată, cu rugăciunile tale cele luminătoare, luminează-mi gân­dul meu şi goneşte întunericul sufletului meu, Preacurată Stă­până.

Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Umplându-te de Lumină şi către înălţimea bunătăţi­lor celor Dumnezeieşti suindu-te, ai dispreţuit toate cele de pe pă­mânt; şi te-ai făcut stâlp ceresc şi ai fost luminător al dreptei credinţe.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Veştejit-ai poftele trupului şi sufletul tău ţi l-ai împodobit cu razele Prealuminatei Curăţii şi ai pus împrejuru-i podoabă vrednică de iubire prin frumu­seţea virtuţilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Urând desfătarea cea trecă­toare, deşartă şi putredă, stăru­ind neîncetat la Biserica Prea­curatei, ţi-ai sfinţit gândul, su­fletul şi trupul, vrednicule de laudă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Toţi văzătorii de Dumnezeu prooroci, mai înainte văzând luminat Naşterea Ta cea Prea­curată, Hristoase, care era să fie mai pe urmă din Fecioară pe pământ, arătat mai înainte ai vestit-o.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o, înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig  către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

CONDAC,glasul al 8-lea.
Cu Dumnezeieştile fapte bu­ne ale Duhului, din tinereţe înfrumuseţându-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Roman, Preaînţelepte, cinstitei Biserici a lui Hristos înfrumuseţător ai fost; căci cu cântări frumoase ai în­frumuseţat-o, fericite. Pentru aceea te rugăm: dăruieşte celor ce doresc Dumnezeieştile tale da­ruri, ca să strigăm ţie: bucură-te, părinte preafericite, podoaba Bisericii.

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în Babilon...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Născătoarea de Dum­nezeu pururea Fecioara Maria ai avut-o Învăţătoare, gânditorule de Dumnezeu, înţelepţindu-te, învăţându-te şi îndemnându-te a cân­ta: Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Glasul cuvintelor tale a um­plut lumea şi a învăţat pe oa­meni a cânta lui Hristos: Bine­cuvântat eşti, Doamne, Dum­nezeul părinţilor noştri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Strălucit-ai în lume, Sfinte Roman, ca un soare prealuminos şi ca o lumină, care luminezi pe cei ce strigă cu credinţă: Binecuvân­tat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Acum te fericesc toate nea­murile omeneşti, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, precum ai zis mai înainte şi cu credinţă te măresc: Binecuvântat este ro­dul pântecelui tău, Preacurată.

Cântarea a 8-a. Irmos: Pentru Legile părinteşti...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Lepădând toate cele fru­moase ale lumii, dezmier­darea şi mărirea, ţi-ai ridicat sufletul către Cetele cele de sus, către Măririle şi Luminările cele de acolo, înţelepte, către Frumu­seţile cele Negrăite, către Loca­şurile Cereşti, către Lumina Dum­nezeieştii Începătorii, strigând: pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, în veci!
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arzându-te de Dumnezeiască dorire, ai pus suişurile în inima ta şi ai avut vieţuire fără de trup, fiind în trup; urmând Ce­telor celor îngereşti, înţelepte, ai repetat în lume cântările ace­lora, strigând cu credinţă, Sfinte Părinte Ro­man: pe tine Te preaînălţăm, Hristoase, în veci.
Binecuvântăm pe Tată şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Cu graiul cel înalt al cuvin­telor tale celor Dumnezeieşti şi preadulci, Fericite Roman, tot cugetul oamenilor îl îndulceşti şi-l veseleşti, ca un hrănitor şi dătător de bogăţie; şi-l lumi­nezi foarte curat şi-l înveţi a striga: pe Domnul lăudaţi-L, lu­crurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Amăgindu-mă ucigaşul de oa­meni, şarpele cel viclean, că voi fi întocmai cu Dum­nezeu, m-a ridicat ca pe un rob de la desfătarea Raiului; iar Stăpânul Cel din fire, Fiul lui Dumnezeu, Întrupându-Se din Fecioara Maria, a venit şi m-a ridicat către înălţime, îndumnezeindu-mă. Pe Acesta Îl prea­înălţăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul, întru toţi vecii.
Pentru Legile părinteşti, fericiţii tineri, în Babilon, mai înainte nevoie pătimind, au dispreţuit porunca cea nebunească a celui ce împărăţea; şi împreunându-se cu focul de care nu s-au ars, Celui Ce Stăpâneşte, cântare vrednică l-au cântat: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea zămislirii...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Unitu-te-ai, mărite, cu Ce­tele de sus ale celor fără de trup, unde este Veselia Cea Negrăită şi Desfătarea Cea de-a pururea; unde este Lumina Aceea a Dumnezeieştii Stăpâniri şi Bucuria, unde este Mărirea Cea Negrăită, preafericite.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dimpreună cu drepţii sălăşluindu-te înăuntrul Dumneze­ieştii Măriri a lui Dumnezeu, vezi Veselia Cea Negrăită de acolo, vezi Desfătarea Cea fără sfârşit, vezi Frumuseţile Ceruri­lor, cele cu adevărat plăcute, înţelepte; vezi cetele patriarhi­lor, preafericite.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Miluieşte cu rugăciunile tale de primejdii, pe cei ce săvârşsc cu credinţă pomenirea ta cea purtătoare de lumină, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Preacuvioase Părinte Ro­man şi de toată vătămarea şi răutatea celui străin şi-i învred­niceşte să dobândească Mărirea cea Cerească şi Împărăţia cea de sus, preafericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind împodobit şi înfrumu­seţat cu Frumuseţea Treimii Cea Neasemănată, gânditorule de Dumnezeu, străluceşti cu ra­zele şi umbli pe lângă Scaunul Ziditorului tău şi Dumnezeu cu veselie, unde este glasul celor ce prăznuiesc, Sfinte Roman, Mărite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Prin căderea cea de demult s-a făcut rob neamul celui întâi zi­dit, Fecioară Născătoare de Dumnezeu şi supus patimilor păcatului; iar Preabunul Dumnezeu, Cel Ce S-a născut din tine, l-a chemat iarăşi la Sine cu milostivirea Sa.
Irmosul:
Naşterea Zămislirii Celei fără de sămânţă este Netâlcuită, rodul Maicii Celei fără de bărbat este Nestricat; că Naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim.

SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...
Pe Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Du­hul, dogmatizându-L lumii, a fi de O Fiinţă, pe credincioşi cu ade­vărat i-ai luminat. Şi pricinile cele cumplite ale eresurilor surpându-le, stai înaintea Domnu­lui, rugându-te pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, Sfinte Părinte Roman, Minunate.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...
Pe Dumnezeul şi Domnul Cel Ce din tine S-a Întrupat, pentru noi cei stricaţi cu păcatele, roa­gă-L cu căldură, să Se milostivească spre noi şi să-Şi întoarcă mânia şi iuţimea Sa, Curată, de la cei ce cinstim cu credinţă şi lăudăm neîncetat stăpânirea şi puterea ta.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...
Pe Cruce văzându-Te pe Tine Hristoase Maica Ta, spânzurat de bunăvoie în mijlocul tâlha­rilor, sfărâmându-se ca o Maică la rărunchi a zis: Fiule Cel Ce eşti fără de păcate, cum fără dreptate pe Cruce, ca un făcă­tor de rele eşti pironit, neamul omenesc, vrând a-l învia ca un Preabun.

ACATISTUL Sfântului Acoperământ al Născătoarei lui Dumnezeu



Sfantul Acoperamant

  (1 OCTOMBRIE)
Rugaciunile incepatoare:

     In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

     Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

     Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.

      Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
      Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

      Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se Numele Tau, vie Imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

      Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Canon de rugăciune la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului
Troparul Acoperământului Maicii Domnului, glasul al 4-lea:
Astăzi, poporul cel binecredincios, luminat prăznuim, umbriţi fiind prin venirea ta, Maica lui Dumnezeu şi cău­tând către Preacinstită Icoana ta, cu umilinţă grăim: acoperă-ne pe noi cu Cinstitul tău Acoperă­mânt şi ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, să mântu­iască sufletele noastre.
 
Condac la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului
Glasul 3
Fecioara astăzi...
Fecioara astăzi, înainte stă în Biserică şi cu cetele sfinţilor, nevăzut se roagă lui Dum­nezeu, îngerii cu ierarhii se în­chină şi Apostolii cu proorocii dănţuiesc; că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci.
Cântarea 1, glasul al 4-lea.
Irmosul:
Deschide-voi gura mea şi se va umple de Duhul şi cuvânt voi răspunde Împără­tesei Maici. Şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cu cetele sfinţilor îngeri, cu soboarele proorocilor şi ale Apostolilor, întru mare slavă, ca o Maică a lui Dumnezeu in­trând astăzi în Biserică, te rogi pentru creştini, izbăvind de is­pite şi de necazuri pe toţi şi îi acoperi cu mila ta.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Moise te-a numit Cort şi Toiag al lui Aaron; că tu ai înflorit pe Hristos, Pomul vieţii, către Care, având îndrăznire, roagă-te pentru noi cei ce te cinstim pe tine, Împărăteasă, să ne izbă­vească de tot răul; ca să slăvim praznicul Acoperământului tău.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Nu precum înaintea Chivotu­lui, de demult adunând David dansuri, saltă; ci, mai ales acum, cu cetele sfinţilor, înain­tea ta alergând în Biserică, credincioşii, închinându-ne, stri­găm: roagă-te pentru poporul cel ce te cinsteşte! Ca, slăvind, cu cinste să prăznuim Acope­rământul tău.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Te laudă Născătoare de Dum­nezeu Cetele îngereşti şi te mă­resc patriarhii cu arhiereii, aler­gând înaintea feţei tale în Bise­rică. Deci, precum atunci Sfân­tul Andrei te-a văzut, rugându-te pentru noi păcătoşii către Dumnezeu, aşa şi acum roagă-te să miluiască pe poporul cel ce slă­veşte praznicul Acoperământu­lui tău.
Catavasia:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împără­tesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Pe ai tăi cântăreţi, Născă­toare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i întru Dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ceea ce ai Răsărit pe Spicul Cel Dumnezeiesc cu adevărat, ca o Holdă Nearată; Bucură-te, Masa cea Însufleţită, care ai încăput Pâinea vieţii; Bucură-te Stăpâ­nă, care eşti Izvorul Apei vieţii Cel Nedeşertat.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Robii tăi, Stăpână, în Biseri­ca ta cu credinţă înainte stând, aşteptăm milele tale; cercetea­ză smerenia noastră şi apără, cu Sfântul tău Acoperământ, pe întregul popor de toată răutatea.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ghedeon mai înainte Lână te-a închipuit; că spre tine ca o Rouă Hristos Dumnezeu S-a pogorât. Către Care, Născătoare de Dum­nezeu, roagă-te, ca să dea po­porului nostru biruinţă asupra vrăjmaşilor şi ca pe madianiţi surpându-i, să preamărească Sfântul tău praznic.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ceea ce eşti mult numită Fecioară, de prooroci mai îna­inte închipuită cu cinste, de aceia care acum cu îngerii îţi slujesc; cu dânşii pentru noi către Dumnezeu te roagă ca, bucurându-ne toţi luminat, să prăznuim ziua Sfântului tău Acoperământ.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Mai mult decât razele soare­lui, luminezi cu omoforul tău, cel ce străluceşte, Biserica şi po­porul şi goneşti întunericul pă­catelor noastre cu cercetarea ta, Născătoare de Dumnezeu, rugându-te pentru noi Fiului tău şi Dumnezeului nostru.
Catavasia:
Pe ai tăi cântăreţi, Născă­toare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, în Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învrednicindu-i.

Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cel Ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă Curată şi a mântuit pe cei ce strigă: Mărire, Hristoase, Puterii Tale!
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
În glasuri de cântări, Fecioară, strigăm ţie, Ceea ce eşti cu totul Lăudată: Bucură-te, Munte gras şi închegat cu Duhul; Bucură-te, Sfeşnic şi Năstrapa care porţi Mana, Ce îndulceşte simţurile tuturor credincioşilor.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Mai mult decât Chivotul lui Aaron, pe tine, toată, Dumnezeu te-a sfinţit cu Duhul Sfânt, Năs­cătoare de Dumnezeu şi înge­rilor a poruncit să slujească ţie. Cu care roagă-te pentru cetate şi pentru popoarele care mă­resc cinstitul tău praznic.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Vino acum cu Slavă multă, în Biserica ta, Născătoare de Dumnezeu, cu soboarele tutu­ror sfinţilor, precum te-a văzut în văzduh oarecând Sfântul An­drei, rugându-te pentru creştini şi ne dăruieşte nouă mila ta.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Întăreşte, Stăpână, pe popo­rul nostru, cel ce te cinsteşte pe tine, contra vrăjmaşilor celor potrivnici, ca pe David asupra lui Goliat; ca, veselindu-ne, să strigăm ţie: Bucură-te Acoperământul cel Sfânt şi Apărarea ţării noastre!
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
La tine, Doamnă, cădem cu credinţă şi închinându-ne, cu mulţumită îţi strigăm: Bucură-te, Fecioară de Dumnezeu Dăruită, Acoperământul şi Îngrădirea noastră şi Ajutătoarea celor ce sunt în primejdii; miluieşte-ne pe noi, cei ce scăpăm la tine, căci spre tine nădăjduim.
Catavasie:
Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc al Întrupării Tale, celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Pat te-a închipuit de demult Solomon şi Cămară a Cerescului Împărat, Înconjurată de Sera­fimi, care pentru tine s-a zis aceasta Născătoare de Dum­nezeu. Drept aceea, acum te ru­găm, Maica lui Dumnezeu cea Preasfântă: acoperă-ne pe noi de toate primejdiile.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ţie mai marii îngerilor şi cinstiţii prooroci cu Apostolii, ca Una care eşti Maică a lui Dum­nezeu, cu cinste îţi slujesc, văzându-te aducând rugăciuni pentru lume şi cererile tale le ascultă Domnul. Miluieş-te cetatea şi poporul, care nă­dăjduiesc spre tine.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Marele între prooroci, Isaia a proorocit de tine, că pe Dum­nezeu vei naşte fără de ispită de nuntă; şi tu, Preacurată Marie, te-ai făcut mai Sfântă decât toţi, că pe Dumnezeu în pântece şi pe mâini L-ai purtat. Căruia pentru noi roagă-te, umbrind cu Acoperământul tău pe cei ce cu credinţă te mărim.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cu duhovniceşti aripi zbu­rând tainic soboarele sfinţilor, au venit să-ţi slujească ţie Născătoare de Dumnezeu, văzându-te pe norul cel uşor al măririi, rugându-te Mântui­torului Hristos să dea biruinţă poporului asupra celor ce se oştesc împotriva noastră.
Catavasia:
Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, mărind pe Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Preoţii cei de Dumnezeu înţelepţiţi, stând înainte în Biserica ta, cu poporul cel binecredincios, aşteaptă milele tale Născă­toare de Dumnezeu. Schimbă spre bucurie întristarea noastră, tu care ai născut Bucuria Ce a iertat păcatele tuturor oame­nilor.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ţie tot pământul îţi aduce daruri ca Împărătesei Maicii lui Dumnezeu; împăraţii şi domnii ţi se închină şi toate popoarele se veselesc, apăraţi fiind de toată răutatea cu ru­găciunile tale, Născătoare de Dumnezeu.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Munte Mare te-a însemnat Daniel mai înainte, că din tine fără de sămânţă S-a Născut Hristos, a risipit toată înşelă­ciunea diavolească şi a umplut tot pământul de credinţa Sa; către Care roagă-te, Născătoare de Dumnezeu, pentru noi, cei ce cinstim praznicul Acoperă­mântului tău.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Îngerescul glas strigă ţie Preacurată: Bucură-te, Scaunul lui Dumnezeu, pe care Iezechiel a văzut pe Domnul, întru ase­mănare omenească purtat de Heruvimi. Cu care roagă-te pen­tru noi, Născătoare de Dum­nezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Catavasie:
Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce s-a născut dintr-însa.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...
Fecioara astăzi, înainte stă în Biserică şi cu cetele sfinţilor, nevăzut se roagă lui Dum­nezeu, îngerii cu ierarhii se în­chină şi Apostolii cu proorocii dănţuiesc; că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci.

Apoi se zic Condacele si Icoasele:

Condacul 1
    Impărătesei celei alese mai înainte de veci, împărătesei celei mai înalte decât toată făptura cerului şi a pământului, care a venit oarecând la rugăciune la biserica din Vlaherne şi se ruga pentru cei din întuneric, acesteia, şi noi, cu credinţă şi cu umilinţă îi serbăm Acoperământul ei cel luminos. Iar tu, ca ceea ce ai putere nebiruită, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile , ca să grăim ţie: bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!
Icosul 1
     Mulţimea arhanghelilor şi a îngerilor, cu Inaintemergătorul, cu Teologul şi cu soborul tuturor sfinţilor, împreună cu tine, împărăteasa lor, stând în biserica din Vlaherne şi ascultând rugăciunile tale pentru toată lumea, cu bucurie cântăm ţie:
Bucură-te, bunăvoinţa Tatălui celui mai înainte de veci;
Bucură-te, încăpere preacurată a lui Dumnezeu, a Fiului celui fără de ani;
Bucură-te, locuinţă umbrită de puterea Duhului Sfânt;
Bucură-te, mirare neîncetată a cetelor îngereşti;
Bucură-te, spaima cea grozavă a puterilor celor întunecate ale iadului;
Bucură-te, ceea ce eşti întâmpinată în văzduh de heruvimii cei cu ochii mulţi;
Bucură-te, cea ale cărei laude le cântă serafimii cei cu câte şase aripi;
Bucură-te, preabunule Acoperământ, căruia cu credinţă ne închinăm noi, neamul creştinesc;
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!
Condacul 2
    Sfântul Andrei cu Epifanie, văzându-te în biserică, în văzduh, rugându-te lui Dumnezeu pentru creştini, au cunoscut că eşti Maica lui Hristos Dumnezeul nostru şi, căzând la pământ cu credinţă, s-au închinat sfântului tău Acoperământ, cântând: Aliluia!
Icosul 2
   Inţelegere neînţeleasă eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, întru apărarea poporului celui dreptcredincios; pentru aceasta vrăjmaşii noştri nu pricep cât de puternică este rugăciunea Maicii lui Dumnezeu; însă noi, bineştiind atotputernica ta apărare, cu umilinţă grăim către tine:
Bucură-te, preamilostivă, mângâierea tuturor celor scârbiţi şi împovăraţi;
Bucură-te, povăţuitoare neadormită a tuturor celor orbiţi şi rătăciţi;
Bucură-te, ceea ce cu rugăciunile tale degrabă potoleşti mânia lui Dumnezeu, cea cu dreptate pornită asupra noastră;
Bucură-te, ceea ce cu atotputernică ameninţarea ta potoleşti patimile noastre cele rele;
Bucură-te, puternică deşteptare a conştiinţelor celor adormite;
Bucură-te, prin care iadul suspină şi duhurile răutăţii tremură;
Bucură-te, prin care se deschid nouă, credincioşilor, porţile raiului;
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!
Condacul 3
    Puterea Celui Preaînalt umbreşte pe cei ce cu credinţă şi cu evlavie scapă la preaputernicul tău Acoperământ, căci numai ţie, uneia, Preasfântă şi Preacurată Maică a lui Dumnezeu, s-a dat a împlini toate cererile tale. Pentru aceasta, credincioşii de toate vârstele te măresc pe tine, şi pe Fiul tău, cântând: Aliluia!
Icosul 3
    Având bogăţie de milostivire neîmpuţinată, tuturor până la marginile pământului le întinzi mână de ajutor, Născătoare de Dumnezeu fecioară. Bolnavilor le dai vindecare, celor ce pătimesc alinare, orbilor vedere şi tuturor le dai toate, fiecăruia după a lui trebuinţă. Pentru aceasta cu mulţumire grăim ţie:
Bucură-te, tărie nesurpată şi ocrotirea tuturor creştinilor;
Bucură-te, cea dintâi înfrumuseţare a sfintelor locaşuri şi altare;
Bucură-te, îngrădirea cea sigură a tronurilor împărăteşti;
Bucură-te, ajutătoare neadormită a căpeteniilor de oraşe;
Bucură-te, arhistrategă nebiruită a oştilor creştineşti;
Bucură-te, oglindă sfântă a dreptăţii pentru judecătorii cei nemitarnici;
Bucură-te, minte desăvârşită a învăţătorilor;
Bucură-te, binecuvântarea caselor şi a familiilor celor evlavioase;
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!
Condacul 4
    Fiind cuprinşi de viforul multor nevoi, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, tu ajută-ne nouă. Stând înaintea feţei altarului Domnului şi ridicând mâinile tale, roagă-te ca Domnul, Impăratul slavei, să caute la nevrednica noastră rugăciune şi să asculte cererile celor ce cheamă numele tău cel sfânt şi cântă Fiului tău: Aliluia!
Icosul 4
   Auzit-a Domnul Dumnezeu pe Isus al lui Navi rugându-se şi a poruncit soarelui de a stat până ce a biruit pe vrăjmaşii lui. Si acum Domnul Iisus aude rugăciunile tale, împărăteasă aleasă a Duhului Sfânt. Pentru aceasta şi noi păcătoşii, nădăjduind la Acoperământul tău, îndrăznim a cânta ţie ca Maicii lui Dumnezeu:
Bucură-te, ceea ce eşti luminată de Soarele cel veşnic, care ne luminezi pe noi cu Lumina cea neînserată;
Bucură-te, ceea ce ai luminat tot pământul cu strălucirea preacuratului tău suflet;
Bucură-te, ceea ce ai veselit toate cerurile prin curăţia trupului tău;
Bucură-te, Acoperământul şi păstrarea sfintelor locaşuri ale lui Hristos;
Bucură-te, luminarea şi înţelepţirea păstorilor celor credincioşi ai Bisericii;
Bucură-te, povăţuitoarea monahilor şi a monahiilor care neîncetat slujesc lui Dumnezeu;
Bucură-te, liniştea cea netulburată a bătrânilor celor evlavioşi;
Bucură-te, veselia cea tainică a fecioarelor şi a văduvelor ce trăiesc în curăţie;
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!
Condacul 5
    Văzătorul de Dumnezeu, Moise, luptând oarecând asupra lui Amalec, când ridica mâinile Israel biruia; iar când le lăsa în jos atunci Amalec învingea; însă ajutat de cei ce-l sprijineau, a biruit pe vrăjmaşi. Tu însă, o, Maică a lui Dumnezeu, ridicând mâinile tale la rugăciune către Fiul Tău, deşi nesprijinită de nimeni, totdeauna biruieşti pe vrăjmaşii creştinilor şi eşti scut nebiruit celor ce cântăm Fiului Tău: Aliluia!
Icosul 5
    Văzutu-te-au pe tine cetele sfinţilor, stând în văzduh, în biserica din Vlaherne, ridicând mâinile la rugăciune către Fiul tău şi Dumnezeu; iar arhanghelii cu îngerii cântau ţie cântare de mulţumire. Deci, prin mâinile tale cele mai sfinte decât ale lui Moise, întăreşte-ne şi pe noi, ce cu umilinţă cântăm ţie:
Bucură-te, ale cărei mâini sunt ţinute la rugăciune de însăşi dragostea şi milostivirea ta cea către noi;
Bucură-te, că înaintea ta nu pot să stea vrăjmaşii noştri văzuţi şi nevăzuţi;
Bucură-te, ceea ce izgoneşti din sufletul nostru patimile şi poftele cele rele şi spurcate;
Bucură-te, ceea ce fără de ardere ţii pe mâinile tale focul cel dumnezeiesc al lui Hristos, şi pe noi cei reci ne aprinzi cu el;
Bucură-te, aleasă încununare a celor ce, cu întreagă înţelepciune, se luptă împotriva patimilor;
Bucură-te, convorbirea cea de-a pururea cu cei ce se nevoiesc în post şi în tăcere;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor obosiţi de mâhnire şi de întristare;
Bucură-te, ceea ce ne dai harul umilinţei şi al răbdării;
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!
Condacul 6
    Propovăduitor al harului tău celui neîmpuţinat şi al milelor tale s-a arătat Sfântul Romano, dulce cântătorul, când în vis a primit de la tine o foaie de hârtie spre mâncare, prin care înţelepţindu-se, a început a cânta cu înţelepciune întru mărirea ta şi a scris lauda sfinţilor, cântând cu credinţă: Aliluia!
Icosul 6
    Strălucit-ai, fecioară a lui Dumnezeu, din aurora dreptăţii, pe Soarele cel adevărat, Fiul tău, Care a luminat pe toţi cu înţelepciune de la Dumnezeu şi a adus la cunoştinţa adevărului pe cei ce au credinţă şi cântă ţie:
Bucură-te, ceea ce ai născut cu trup pe Hristos, puterea şi înţelepciunea dumnezeiască;
Bucură-te, ceea ce ai ruşinat înţelepciunea cea deşartă a lumii acesteia şi pe cei orbiţi de dânsa îi povăţuieşti la calea mântuirii;
Bucură-te, păstrarea dreptei credinţe şi învăţătoarea dogmelor celor ortodoxe;
Bucură-te, ceea ce tai eresurile şi rătăcirile cele pierzătoare;
Bucură-te, ceea ce ştii cele cu anevoie de prevăzut şi la vreme le spui celor ce au nevoie de ele;
Bucură-te, ceea ce ruşinezi pe cei mincinoşi şi ghicitorile cele deşarte;
Bucură-te, ceea ce în ceasul nedumeririlor ne pui în minte gândul cel bun;
Bucură-te, ceea ce ne opreşti de la deprinderile cele vătămătoare şi de la poftele cele rele;
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!
Condacul 7
    Domnul atotvăzătorul şi îndelung-răbdătorul, voind să arate adâncul cel nemărginit al iubirii Sale de oameni, te-a ales pe tine pentru a fi a Lui Maică şi te-a făcut pe tine creştinilor apărătoare nebiruită. Că după judecata lui Dumnezeu, chiar de ar fi cineva vrednic de osândă, totuşi, prin Acoperământul tău cel puternic, capătă vreme de pocăinţă şi cântă: Aliluia!
Icosul 7
    Minunate a arătat Domnul faptele Sale, întru tine, Preacurată Maica Sa, când s-a arătat preaminunatul Acoperământ în mâinile tale, luminând mai mult decât razele soarelui şi acoperind poporul ce era în biserica din Vlaherne. Deci văzând ei acest semn al milostivei tale apărări, cuprinşi de spaimă şi de bucurie, toţi au cântat ţie:
Bucură-te, Acoperământ nefăcut de mână, care ca norul te-ai întins peste toată lumea;
Bucură-te, ceea ce ai ţinut pe mâinile tale pe Fiul tău şi Arhiereul cel veşnic;
Bucură-te, că prin aceasta ne arăţi milă şi har nouă în Biserica Ortodoxă;
Bucură-te, stâlp de nor care ne acoperi pe noi credincioşii, ferindu-ne de toate ispitele şi de smintelile lumii;
Bucură-te, stâlp de foc care ne arăţi nouă tuturor calea mântuirii, chiar şi în mijlocul întunecimii păcatelor;
Bucură-te, vădită întărire a creştinilor nevoitori;
Bucură-te, înţelepţire tainică a robilor lui Dumnezeu celor tăinuiţi în mijlocul lumii;
Bucură-te, ceea ce pe mine cel gol de fapte bune nu mă părăseşti, ci cu Acoperământul şi cu harul tău mă miluieşti;
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!
Condacul 8
    Pe tine, ceea ce te-ai arătat din cer în biserica din Vlaherne, îngerii te-au cântat, apostolii te-au preamărit, soborul ierarhilor şi al cuvioşilor şi ceata sfintelor femei te-au lăudat, Inaintemergătorul şi cu Teologul s-au închinat, iar poporul ce era în biserică cu veselie a cântat: Aliluia!
Icosul 8
    Domnul, Cel ce stăpâneşte toate cele de sus şi cele de jos, văzându-te pe tine, Maica Sa, stând în biserică şi cu umilinţă rugându-te Lui, a zis: cere, o, Maica Mea, că nu Mă voi întoarce la tine, ci voi îndeplini cererile tale şi voi milui pe toţi care cântă ţie:
Bucură-te, chivot al Legii întru care se păstrează sfinţirea a tot neamul omenesc;
Bucură-te, năstrapă preasfântă întru care se păstrează pâinea vieţii celei veşnice pentru cei flămânzi de dreptate;
Bucură-te, vasule cu totul de aur, întru care s-a gătit pentru noi Trupul şi Sângele Mielului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, ceea ce ridici din patul durerii pe cei slăbiţi cu trupul, dar nu cu duhul şi cu credinţa;
Bucură-te, ceea ce dai înţelegere şi lumină celor ce sunt întunecaţi la minte;
Bucură-te, ceea ce cu înţelepciunea ta ne împiedici din calea cea rea a păcatelor şi a patimilor;
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!
Condacul 9
   Toată firea îngerească îţi aduce laudă, pentru că eşti cu adevărat Maica lui Dumnezeu şi apărătoarea tuturor celor ce se roagă ţie. Tu, cu Acoperământul tău cel dumnezeiesc, pe cei drepţi îi veseleşti, pe păcătoşi îi aperi; pe cei din primejdii îi izbăveşti şi te rogi pentru toţi credincioşii care cântă: Aliluia!
Icosul 9
    Ritorii cei mult-vorbitori, ca nişte peşti fără de glas nu se pricep cum să laude după vrednicie praznicul cel mare al preacinstitului tău Acoperământ; căci toate cele grăite de dânşii nu sunt în stare a număra îndurările tale. Dar noi, văzând nenumăratele tale binefaceri, cu bucurie cântăm ţie:
Bucură-te, ceea ce ne păzeşti de molimă şi de bolile cele aducătoare de moarte;
Bucură-te, ceea ce păzeşti oraşele şi satele de cutremurul cel năpraznic al pământului;
Bucură-te, ceeea ce cu mână tare ne izbăveşti pe noi din revărsarea apelor şi din cufundare;
Bucură-te, ceea ce cu roua rugăciunilor tale ne izbăveşti pe noi de arderea focului;
Bucură-te, ceea ce ne scapi de foametea cea duhovnicească şi trupească, hrănindu-ne cu pâinea vieţii;
Bucură-te, ceea ce abaţi de la capul nostru loviturile fulgerului şi ale trăsnetului;
Bucură-te, ceea ce ne mântuieşti pe noi de năvălirea celor de alt neam şi de ucigaşii cei tăinuiţi;
Bucură-te, ceea ce prin pace şi prin dragoste ne izbăveşti de vrăjmaşii cei de o credinţă cu noi şi de vrăjmăşia casnică;
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!
Condacul 10
    Vrând să mântuiască neamul omenesc din înşelăciunea vrăjmaşului, Domnul cel iubitor de oameni te-a dăruit pe tine să fii Maică nouă pământenilor. Tu să fii nouă ajutor, acoperământ şi scutire; celor întristaţi mângâiere, celor mâhniţi bucurie, celor asupriţi apărătoare şi să scoţi din adâncul păcatelor pe toţi cei ce cântă: Aliluia!
Icosul 10
   Preasfântă împărăteasă, cu îngerii stai împreună şi te rogi zicând: “Impărate ceresc, primeşte pe tot omul ce se roagă Ţie şi cheamă numele meu întru ajutor, ca să nu plece nimeni de la faţa mea neajutat şi neascultat”. Această rugăciune auzind-o adunarea sfinţilor, cu mulţumire grăiesc ţie:
Bucură-te, ceea ce dăruieşti cu roade binecuvântate pe cei ce lucrează cu dreptate şi cu inimă curată;
Bucură-te, ajutătoarea şi răsplătirea tuturor celor ce fac neguţătorie cu dreptate;
Bucură-te, mustrarea tuturor călcătorilor de jurământ şi a celor ce agonisesc cu nedreptate;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor ce sunt în primejdii pe uscat şi pe ape;
Bucură-te, ceea ce veseleşti cu roadele credinţei pe părinţii cei fără de copii;
Bucură-te, hrănitoarea cea nevăzută a celor sărmani;
Bucură-te, apărătoarea cea tare a celor robiţi şi izgoniţi;
Bucură-te, îngrijitoarea cea neadormită a celor ce sunt în legături şi în temniţe;
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!
Condacul 11
   Cântarea noastră cea cu umilinţă auzind-o, ia aminte la smerita noastră rugăciune, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că pe tine te rugăm: nu trece cu vederea glasul robilor tăi. La tine năzuim în năpaste, în mâhniri şi în necazurile noastre şi înaintea ta stând, cu lacrimi ne rugăm şi cântăm: Aliluia!
Icosul 11
    Făclie primitoare de lumină văzându-te pe tine, la rugăciune în văzduh, în biserica din Vlaherne, poporul ce era de faţă a strigat: “De unde este nouă aceasta ca să vină Maica Domnului nostru aici?” Iar Sfântul Andrei, cu Epifanie, cu smerenie către tine se rugau zicând:
Bucură-te, dătătoarea cea fără de zavistie a tuturor darurilor celor pământeşti şi sufleteşti;
Bucură-te, credincioasă solitoare a păcătoşilor celor ce pun început de pocăinţă;
Bucură-te, pururea împreună-ajutătoare a celor ce se luptă împotriva patimilor şi a curselor diavoleşti;
Bucură-te, nevăzută îmblânzire a stăpânilor celor tirani şi cu nărav de fiară;
Bucură-te, odihnă şi bucurie tainică a robilor celor blânzi şi primitori;
Bucură-te, liniştea preadorită a căsătoriţilor celor credincioşi;
Bucură-te, grabnică şi fără de suferinţă dezlegare a maicilor celor născătoare de prunci;
Bucură-te, Maică, ajutătoarea noastră, în ceasul sfârşitului nostru;
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!
Condacul 12
   Harul cel dumnezeiesc cere-l nouă de la Fiul Tău şi Dumnezeul nostru. Intinde nouă mână de ajutor. Depărtează de la noi pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul. Impacă viaţa noastră ca să nu pierim cumplit şi fără de pocăinţă şi primeşte-ne în sălaşurile cele veşnice, ocrotitoarea noastră, ca bucurându-ne, să cântăm: Aliluia!
Icosul 12
   Cântând puternicul tău Acoperământ, te lăudăm ca pe o mare solitoare a noastră şi ne închinăm ţie, ceea ce te rogi pentru creştini. Noi credem şi nădăjduim că vei cere de la Fiul tău şi Dumnezeul nostru, bucuria cea vremelnică şi cea veşnică, pentru noi toţi, cei ce cu dragoste cântăm ţie:
Bucură-te, tare apărătoare a toată lumea;
Bucură-te, sfinţirea tuturor stihiilor cereşti şi pământeşti;
Bucură-te, binecuvântarea tuturor timpurilor anului;
Bucură-te, călcarea curselor şi ispitelor ce vin de la trup, de la lume şi de la diavol;
Bucură-te, preaputernică împăcare a celor învrăjbiţi;
Bucură-te, ceea ce te înduri de cei dispreţuiţi şi lepădaţi;
Bucură-te, ceea ce ridici din gropa pierzării pe cei deznădăjduiţi;
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!
Condacul 13
    O, Preacântată stăpână, Preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, la tine ridicăm ochii sufletului şi ai trupului; către tine întindem mâinile noastre cele slabe şi din adâncul inimii strigăm ţie: caută la credinţa şi la umilinţa sufletelor noastre. Acoperă-ne cu atotputernicul tău Acoperământ şi ne izbăveşte de toate nevoile; iar în ceasul sfârşitului nostru, să stai lângă noi, o, întru tot bună stăpână, şi să ne izbăveşti de chinurile cele gătite pentru păcatele noastre, ca, mântuindu-ne, pururea să cântăm: Aliluia!
(Acest Condac se zice de trei ori).
Apoi se zice iarasi Icosul 1 ( Mulţimea arhanghelilor şi a îngerilor, cu Inaintemergătorul,...) si Condacul 1 (Impărătesei celei alese mai înainte de veci, ...).
Apoi se zic aceste rugaciuni:
PRIMA RUGACIUNE
    O, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor celor de sus, împărăteasa cerului şi a pământului, atotputernică, apărătoarea şi tăria noastră, primeşte această cântare de laudă şi de mulţumire de la noi nevrednicii robii tăi. Inalţă rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu şi Fiul tău, ca să fie milostiv nedreptăţilor noastre. Să adauge harul Său tuturor celor ce cinstesc preacinstit numele tău şi cu credinţă şi cu dragoste se închină făcătoarei de minuni icoanei tale. Că nu suntem vrednici să fim miluiţi de Dânsul, dacă tu, stăpână, nu-L vei milostivi asupra noastră. Ţie toate sunt cu putinţă de la Dânsul şi pentru aceasta năzuim la tine, că eşti acoperitoarea noastră şi grabnică ajutătoare. Auzi-ne pe noi, cei ce ne rugăm ţie; ocroteşte-ne pe noi cu atotputernicul tău Acoperământ şi cere de la Dumnezeu Fiul tău să dea păstoriţilor noştri sfinţenie, ca să privegheze şi să ocârmuiască sufletele noastre; ocârmuitorilor de oraşe înţelepciune şi putere; judecătorilor, dreptate şi necăutare la faţă; învăţătorilor, minte şi smerită înţelepciune; soţilor, dragoste şi înţelegere; fiilor, ascultare; asupriţilor răbdare; asupritorilor, frică de Dumnezeu, celor mâhniţi, răbdare şi bucurie duhovnicească; neînfrânaţilor, înfrânare; şi nouă tuturor, duhul înţelepciunii şi al dreptăţii. Aşa, Doamnă Preasfântă, milostiveşte-te asupra noastră şi asupra neputinciosului tău popor. Pe cei rătăciţi povăţuieşte-i pe calea cea bună, pe cei bătrâni îi sprijineşte, pe prunci îi păzeşte şi pe noi toţi ne apără şi ne ocroteşte cu milostivirea ta. Pe toţi scoate-ne din adâncul păcatului şi ne luminează ochii inimii noastre spre căutarea mântuirii.
    Milostivă fii nouă aici în această viaţă, iar la înfricoşătoarea judecată să te rogi pentru noi către Fiul tău şi Dumnezeul nostru. Că tu, Doamnă, eşti mărirea celor cereşti şi nădejdea pământenilor. Tu eşti, după Dumnezeu, nădejdea şi apărătoarea noastră a tuturor celor ce ne rugăm ţie cu credinţă. Deci ne rugăm ţie, atotputernică ajutătoarea noastră, şi ţie ne predăm pe noi înşine, unul pe altul şi toată viaţa noastră, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
A DOUA RUGACIUNE
    Impărăteasa noastră cea preabună şi nădejdea noastră, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor şi ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniţi şi acoperitoarea celor necăjiţi; vezi nevoile noastre; vezi mâhnirea noastră, ajută-ne ca pe nişte neputincioşi; hrăneşte-ne ca pe nişte străini; necazurile noastre le ştii, deci dezleagă-le precum voieşti, că n-avem alt ajutor afară de tine, nici altă mângâiere bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să ne păzeşti şi să ne acoperi, în vecii vecilor. Amin.
A TREIA RUGACIUNE
    Preacurată, Doamnă şi Stăpână, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poţi face tot binele, primeşte aceste cinstite daruri, care se cuvin numai ţie, de la noi, nevrednicii robii tăi, ceea ce eşti aleasă din toate neamurile şi te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cereşti şi pământeşti. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor şi prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu şi ne-am învrednicit de Sfântul Trup şi de preacuratul Lui Sânge. Pentru aceasta fericită eşti în neamurile neamurilor, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită, mai luminată decât heruvimii şi mai cinstită decât serafimii. Si acum, preasfântă stăpână, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, întrutot-lăudată, nu înceta a te ruga pentru nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de sfatul celui înşelător şi de toată primejdia; şi să fim păziţi nevătămăţi de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci până în sfârşit cu rugăciunile tale păzeşte-ne pe noi neosândiţi.     Ca prin paza şi cu ajutorul tău fiind mântuiţi, slavă, laudă şi închinăciune, pentru toate, să înălţăm Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


Cântarea a 7-a.
Irmosul:
N-au slujit făpturii cuge­tătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Neînsemnată de mulţi proo­roci şi neştiută ai fost, Fecioară, de îngerii cereşti, care slujesc lui Dumnezeu; iar acum toţi te ştim, Născătoare de Dumnezeu şi toţi simţim nevoie de ajutorul şi de sprijinul tău, Ceea ce eşti Binecuvântată.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Munte eşti închegat cu Du­hul, pe care l-a văzut Avacum şi izvorăşti credincioşilor dul­ceaţă de vindecări, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; vindecă-ne şi pe noi, cei ce strigăm Fiului tău: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cel Ce a plecat cerurile şi în­tru tine, Fecioară, S-a Sălăşluit, acum caută spre rugăciunea ta, Născătoare de Dumnezeu, Cura­tă şi împlineşte cererea ta îm­părătească; Acestuia pentru noi cu osârdie roagă-te, căci spre tine nădăjduim, Ceea ce eşti Binecuvântată.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Făcătorule şi Mântuitorule al nostru, Hristoase Dumnezeule, primeşte rugăciunea Maicii Tale pe care o aduce Ţie pentru noi, păcătoşii; ca, bucurându-ne, să strigăm: Prealăudate Doamne al părinţilor noştri şi Dum­nezeule, bine eşti cuvântat.
Catavasia:
N-au slujit făpturii cuge­tătorii de Dumnezeu, ci numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat!

Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întu toţi vecii.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cu cetele îngerilor, Stăpână, cu cinstiţii şi măriţii prooroci, cu Apostolii şi cu sfinţii muce­nici şi cu arhiereii, te rogi lui Dumnezeu pentru noi păcă­toşii, care slăvim în pământul nostru praznicul Acoperămân­tului tău.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Surpă mândria, întărâtările şi sfaturile celor nedrepţi; pe cei ce încep războaie pierde-i, o, Maică a lui Dumnezeu, Îm­părăteasă cu totul Cinstită! Înalţă fruntea evlaviosului nos­tru popor, ca, slăvind praznicul tău, Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, să cân­tăm: pe Domnul lucrurile, lău­daţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cu gura şi cu sufletul, cu inimile arzând, aducându-ţi cântare cu credinţă ne închi­năm Precuratului tău Omofor, Maica lui Dumnezeu, Preabinecuvântată; miluieşte-ne pe noi, cei ce ne rugăm ţie: pe Domnul Îl cântăm şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
De multe păcate fiind îngreu­nat, nu mă pricep să scriu după vrednicie laude Acoperămân­tului tău, Născătoare de Dum­nezeu; ci tu, o, Maică a lui Dumnezeu, înfrumuseţează-ţi praznicul tău cu minuni, ca, toţi bucurându-ne, să cântăm pe Domnul şi să-L preaînălţăm întu toţi vecii.
Catavasie:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Tot neamul pământesc să salte, cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Înalte Împărate, Cel Ce şezi împreună cu Tatăl şi eşti Cântat de Serafimi, caută spre rugă­ciunea cea de Maică, care Ţi se aduce pentru noi şi curăţeşte păcatele noastre. Mântuieşte ţara noastră şi pe popor îl înmulţeşte; dăruieşte poporului sănătate trupului şi biruinţă asupra vrăjmaşilor, pentru ru­găciunile Maicii Tale care Te-a născut.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Îngerescul glas îţi strigă ţie, Fecioară de Dumnezeu Aleasă: Bucură-te, Ceea ce pe Adam iarăşi l-ai adus în Rai; Bucură-te, Ceea ce alungi de­monii cu numele tău; Bucu­ră-te, Nădejdea creştinilor; Bu­cură-te, Sfinţirea sufletelor; Bucură-te, Păzitoarea neamu­lui nostru.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Pomeneşte-ne pe noi întru ru­găciunile tale, Doamnă Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim pentru mulţimea pă­catelor noastre. Acoperă-ne pe noi de toată răutatea şi de cum­plitele ispite; căci spre tine nă­dăjduim şi cinstind praznicul Acoperământului tău, pe tine te mărim.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Dar ai luat, ca o Maică a lui Dumnezeu, a vindeca neputinţa tuturor creştinilor, a-i izbăvi din primejdii, a le ierta păca­tele, a-i mântui din robie şi de toate nevoile. Nu ne trece cu ve­derea, dar, nici pe noi, Doam­nă; că ştii cele ce ne trebuie, spre sănătatea trupurilor şi mântuirea sufletelor.
Catavasie:
Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...
Ceea ce eşti Folositoare Caldă şi Nebiruită, Nădejdea cea În­credinţată şi Neruşinată, Zidule, Acoperământul şi Limanul celor ce năzuiesc spre tine, pururea Fecioară Curată, roagă, cu în­gerii, pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dea lumii împăcare, mântui­re şi mare milă.

Luna octombrie întru întâia zi: Praznicul Acoperãmântului Maicii Domnului. ✝ Sfântul Cuvios Iosif de la Bisericani ; Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani ;Cinstirea Icoanei Macii Domnului din Kasperov; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Hârbovăț; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Protectoarea” din Pskov;


        Cuvant la Acoperamantul Preasfintei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu, din vedenia Sfantului Andrei si a lui Epifanie.
        Praznicul de astazi, al Acoperamantului, a inceput a se praznui pentru o pricina ca aceasta:
        In zilele imparatului Leon cel Intelept (886-912), in Constantinopol, spre Duminica, facandu-se priveghere de toata noaptea in cinstita biserica a Vlahernei, intru slava Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, la intaia zi a lunii octombrie si de fata stand multimea norodului, fiind ca la patru ceasuri din noapte, Sfantul Andrei, impreuna cu ucenicul sau, fericitul Epifanie, si-au ridicat ochii in sus si au vazut pe Imparateasa cerului, pe Acoperitoarea a toata lumea, pe Preasfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, stand in vazduh si rugandu-se. Si era ea stralucind de lumina ca soarele si acoperind poporul cu cinstitul ei omofor, impreuna cu osti ceresti si cu multimea de Sfinti, care in haine albe si in cucernicie stateau imprejurul ei, dintre care doi erau mai alesi: Sfantul Ioan Inaintemergatorul si Sfantul Evanghelist Ioan. Pe aceasta vazand-o, Sfantul Andrei a zis catre ucenicul sau, fericitul Epifanie: "Oare vezi, frate, pe Imparateasa si doamna tuturor, care se roaga pentru toata lumea?" Iar el a zis: "O vad, sfinte parinte, si ma inspaimantez, ca o vad acoperind pe oamenii ce sunt sunt in biserica, cu cinstitul ei omofor, ce straluceste mai mult decat soarele."
        Si s-au auzit graiurile cele cu umilinta ale rugaciunii ei catre iubitul ei Fiu si Dumnezeul nostru Iisus Hristos: "Imparate ceresc, primeste pe omul cel ce Te slaveste pe Tine si cheama in tot locul preasfant numele Tau. Si acolo unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc il sfinteste si proslaveste pe cei ce te proslavesc pe Tine si rugaciunile celor ce cu dragoste ma cinstesc pe mine, Maica Ta, si fagaduintele, primeste-le toate si din toate nevoile si rautatile ii izbaveste".
        Deci, nadajduindu-ne, Stapana, spre milostivele tale cuvinte, care le-ai zis catre Fiul tau, am voit sa nu ramana fara praznic sfantul tau Acoperamant, o, Preabuna, ci precum tu voiesti a-ti descoperi cinstitul praznic al Acoperamantului tau, o, intrutot milostiva, impodobeste-l. Ca si cei ce te proslavesc pe tine sa se veseleasca, vazand numitele tale praznice mult stralucind; si precum acolo pe norodul cel ce era in biserica cu milostivire l-ai acoperit, asa ne acopera si pe noi, pacatosii robii tai, cu acoperamantul aripilor tale, Fecioara, Acoperitoarea noastra Preasfanta Fecioara, surpand sfaturile si gandurile celor ce cugeta rele asupra noastra. Si, in ziua rautatilor noastre, sa ne acoperi pe noi, iar mai ales in ziua cea rea, cand sufletul se va desparti de trup, de fata sa stai noua intr-ajutor si sa ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din vazduh, cele de sub cer, si in ziua infricosatei judecati sa ne acoperi pe noi sub obladuirea Acoperamantului tau.
        Cu ale careia preaputernice si bine primite rugaciuni si cu ale tuturor Sfintilor Tai, Dumnezeului, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.
 

Icoana Maicii Domnului „Protectoarea” din Pskov (Pskov-Pokrovskaia)


Icoana Maicii Domnului „Protectoarea” din Pskov a fost pictată în cinstea minunatei mijlociri a Maicii Domnului pentru orașul Pskov, în timpul asediului acestuia de către trupele poloneze a regelui Ștefan Bathory, în 1581.
Icoana Maicii Domnului „Protectoarea” din Pskov este prăznuită pe 1 octombrie.
Icoana Maicii Domnului „Protectoarea” din Pskov a fost pictată în cinstea minunatei mijlociri a Maicii Domnului pentru orașul Pskov, în timpul asediului acestuia de către trupele poloneze a regelui Ștefan Bathory, în 1581.
Auzind că trupele poloneze se apropie, episcopul Pskovului s-a adresat Mănăstirii Pskov-Pecerska cu rugămintea de a aduce în procesiune icoana Adormirii Maicii Domnului.
În ajunul luptei decisive, Maica Domnului s-a arătat starețului Dorotei care se ruga în chilia sa din apropierea orașului. Preasfânta Fecioară s-a arătat starețului Dorotei însoțită de o mulțime de sfinți ruși: Sfântul și Marele Cneaz Vladimir de Kiev, Sfântul Cneaz Vsevolod-Gabriel de Pskov, Sfântul Cneaz Dovmont-Timotei de Pskov, Sfântul Antonie al Peșterilor din Kiev, Sfântul Corneliu din Pskov, Sfântul Eufrosin din Spaso-Elazar, Sfântul Sava din Kripețk, Sfântul Nicolae, fericitul din Pskov, Sfântul Nifon, Arhiepiscopul de Novgorod și Pskov.
Maica Domnului împreună cu sfinții au intrat în Biserica Mănăstirii Spaso-Miroj. Sfinții se rugau stăruitor Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să aibă milă de locuitorii păcătoși ai Pskovului și să scape orașul din acest necaz. Îndurându-se, Maica Domnului i-a indicat stareţului Dorotei locul de pe zid unde urma să se dea risposta asediatorilor şi a poruncit ca acolo să fie adusă şi icoana făcătoare de minuni de la Mănăstirea Pskov-Pecerska.
În timpul luptei, polonezii au încercat să facă o spărtură în zidul orașului, dar prin mijlocirea Maicii Domnului și a sfinților, ei nu au reușit să pătrundă în oraș. După eliberarea de inamici, oamenii recunoscători din Pskov au construit o biserică în cinstea Nașterii Maicii Domnului pentru care a fost pictată icoana Maicii Domnului „Protectoarea” din Pskov, motiv pentru care mai este numită şi «Arătarea Maicii Domnului stareţului Dorotei».
În icoană sunt reprezentate: Mănăstirea Pskov, Turnul Pskov, Catedrala Sfintei Treimi și alte câteva biserici, marele fluviu, zidurile cetății și Mănăstirea Miroj. De asemenea este reprezentată Maica Domnului împreună cu Sfinții Cneji Vladimir al Kievului, Vsevolod-Gabriel și Dovmont-Timotei ai Pskovului; Sfântul Nifon, Arhiepiscopul Novgorodului și Pskovului; Sfinții Cuvioși Antonie de la Kiev-Pecerska și Corneliu de la Pskov-Pecerska; Sfântul Nicolae, fericitul din Pskov; Sfinții Cuvioși Eufrosin din Spaso-Elazar și Sava din Kripețk. De asemenea, este reprezentat și starețul Dorotei.
Arătarea Maicii Domnului a avut loc pe 7 septembrie, iar prăznuirea Icoanei Maicii Domnului „Protectoarea” din Pskov a fost stabilită la 1 octombrie. Pentru această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost alcătuită o slujbă.
În 1944 nemţii au luat cu ei originalul străvechi al icoanei Maicii Domnului „Protectoarea” din Pskov. În 1970 s-a aflat că icoana făcea parte dintr-o colecție privată din München.
Pe 31 august, 2001, icoana a fost transmisă patriarhului Moscovei şi al Întregii Rusii, Alexei al II-lea, de către ambasadorul Gemaniei în Federaţia Rusă.
În 2002, icoana Maicii Domnului „Protectoarea” din Pskov s-a întors la locul ei, în principalul lăcaş al regiunii Pskov - Catedrala Sfintei Treimi.

Icoana Macii Domnului din Kasperov


Într-o noapte friguroasă din februarie 1840, ea se ruga înaintea icoanei căutând alinare în necazuri. Privind la Icoana Maicii Domnului, a observat că aceasta, care era întunecată de trecerea vremii, a devenit dintr-o dată luminoasă. După aceasta, icoana a început să fie proslăvită prin multe minuni, iar oamenii au considerat-o făcătoare de minuni.
Icoana Maicii Domnului din Kasperov este prăznuită pe 1 octombrie, 29 iunie și miercuri în Săptămâna Luminată.
Tradiția spune că această icoană sfântă a fost adusă la Cherson din Transilvania la sfârșitul secolului al XVI-lea de către un sârb. Moștenită din generație în generație, icoana a ajuns la Iuliana Kasperova în anul 1809.
Într-o noapte friguroasă din februarie 1840, ea se ruga înaintea icoanei căutând alinare în necazuri. Privind la Icoana Maicii Domnului, a observat că aceasta, care era întunecată de trecerea vremii, a devenit dintr-o dată luminoasă. După aceasta, icoana a început să fie proslăvită prin multe minuni, iar oamenii au considerat-o făcătoare de minuni.
În timpul Războiului Crimeii (1853-1856), icoana a fost purtată în procesiune prin orașul Odessa, care a fost asediat de forțele inamice. În Sfânta și Marea Vineri, orașul a fost cruțat. Din acel moment, în fiecare vineri este săvârșit un acatist în fața icoanei din Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Odessa.
Icoana este pictată cu uleiuri pe o pânză montată pe un cadru de lemn. Maica Domnului îl ține pe Prunc pe brațul stâng. Pruncul ține în mâna dreaptă un sul de hârtie.
De o parte și de cealaltă a icoanei sunt reprezentați Sfântul Ioan Botezătorul (7 ianuarie) și Sfânta Tatiana (12 ianuarie). Aceștia au fost probabil sfinții patroni ai primilor proprietari ai icoanei.

Icoana Maicii Domnului din Hârbovăț


Originea acestei Sfinte Icoane este necunoscută. Apariția icoanei în Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului din Hârbovăț (Republica Moldova) este asociată cu un eveniment care a avut loc cu puțin timp înainte de Crăciunul din anul 1790.
Icoana Maicii Domnului din Hârbovăț este prăznuită pe 1 octombrie.
Originea acestei sfinte icoane este necunoscută. Apariția icoanei în Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului din Hârbovăț (Republica Moldova) este asociată cu un eveniment care a avut loc cu puțin timp înainte de Crăciunul din anul 1790.
Un vechi prieten al starețului Pahomie, colonelul Albaduev, a venit în vizită la acesta, dar urcând pe un cal nărăvaș a fost aruncat la pământ, provocându-i o rană fatală. Această întâmplare s-a petrecut pe 14 decembrie, iar pe 17 decembrie colonelul a fost înmormântat.
Cu ocazia înmormântării colonelului, rudele acestuia au oferit mănăstirii icoana Maicii Domnului pe care o moșteniseră din generație în generație. Din acel moment, icoana a fost cunoscută sub numele de Icoana Maicii Domnului din Hârbovăț.
Icoana Maicii Domnului din Hârbovăț este de tip Hodighitria („Îndrumătoarea”). Pruncul Iisus este așezat pe mâna stângă a Fecioarei. Iisus ține în mâna stângă un sul de hârtie, iar cu mâna dreaptă binecuvântează. Icoana este pictată pe pânză.
În decursul anilor, mănăstirea a fost distrusă de turci de trei ori, dar de fiecare dată când s-au întors la mănăstire, monahii au descoperit printre ruine și cenușă Icoana Maicii Domnului intactă, cu excepția faptului că marginile pânzei s-au înnegrit.
În 1908, Sfântul Mucenic Serafim Chichagov a fost numit episcop de Chișinău și Hotin. El a introdus obiceiul de a se săvârși săptămânal acatistul Maicii Domnului înaintea Sfintei Icoane.
În mai 1995, Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului a fost redeschisă. Icoana Maicii Domnului din Hârbovăț este așezată în biserica mănăstirii iarna și primăvara (până la Paști), iar în restul timpului este purtată în procesiune prin satele vecine și prin Chișinău.

Viaţa Sfântului Cuvios Chiriac de la Bisericani

Cuviosul Chiriac de la Bisericani s-a nevoit la începutul sec. al XVII-lea la Mănăstirea Bisericani, care număra pe atunci peste 100 de călugări. S-a retras în pustie, într-o peşteră din muntele lui Simon, unde s-a nevoit singur, în aspră osteneală, timp de 60 de ani. Vara şi iarna petrecea pe munte cu trupul gol, în rugăciune curată, biruind, cu puterea lui Hristos, neputinţele firii şi ispitele diavolului.
Pe acest cuvios l-a cunoscut şi Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, care, mai târziu, după mutarea cuviosului la Domnul, i-a sărutat sfintele moaşte. Este cunoscut ca unul dintre marii sihaştri din Carpaţi, având o viaţă pilduitoare: trăirea în desăvârşită lepădare de sine, smerenie şi în neîncetată rugăciune. Şi-a dat sufletul lui Hristos, numărându-se printre sfinţii români, cinstiţi de popor. Moaştele lui au fost aşezate în peştera în care a trăit, peşteră ce se poate vedea şi astăzi şi în care s-a amenajat, mai târziu, un paraclis în cinstea lui. Mai târziu, din cauza deselor tulburări din ţară, sfintele moaştele au fost împărţite.
Sfinte Cuvioase Chiriac, roagă-te lui Hristos pentru noi!

Viaţa Sfântului Cuvios Iosif de la Bisericani

Acest cuvios părinte este cel dintâi sihastru cunoscut în Muntele Bisericanilor şi întemeietorul mănăstirii cu acelaşi nume. S-a născut într-un sat din ţinutul Neamţ şi, de mic, având înclinare spre viaţa călugărească, a intrat în obştea Mănăstirii Bistriţa. Aici a primit tunderea în monahism şi a deprins de la părinţii bătrâni viaţa duhovnicească, postul şi neîncetata rugăciune. Văzând Cuviosul Iosif că nu are destulă linişte la Mănăstirea Bistriţa, a luat binecuvântare de la egumenul mănăstirii şi a plecat să se închine la mormântul Domnului din Ierusalim. S-a retras apoi în pustia de pe Valea Iordanului, unde a ajuns, în câţiva ani, sihastru vestit. Aici s-a nevoit într-o peşteră, mai întâi singur, apoi cu câţiva ucenici, răbdând multe ispite de la diavol. Ducând o viaţă de o înaltă trăire duhovnicească, şi-a adunat în preajma lui 17 pustnici, întemeind prima comunitate duhovnicească românească cunoscută în Ţara Sfântă. Dar năvălind arabii asupra Sfintelor Locuri, după multă tulburare, Cuviosul Iosif şi-a luat ucenicii şi a venit în Moldova, la Mănăstirea Bistriţa. Astfel, sihăstria lui Iosif s-a mutat din Valea Iordanului în Moldova, pe Muntele Bisericanilor.
După ce numărul ucenicilor a crescut, a înălţat o mică biserică, al cărei hram era Bunavestire, construind şi chilii împrejur. Pentru viaţa monahală de aici, a statornicit rânduiala achimită (neadormită), după modelul Mănăstirii Studiţilor de la Constantinopol, ce presupunea rugăciune neîncetată în biserică şi la chilii, post, metanii, cântarea psalmilor, ascultarea şi dragoste.
Năvălind turcii, care le-au incendiat biserica, s-au hotărât să plece la Sfântul Munte Athos. Pe drum însă li s-a arătat într-un stejar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care i-a întrebat: „Unde mergeţi?”. La această minunată vedere ei, au răspuns: „Ne ducem la grădina ta!”; iar Maica Domnului le-a spus atunci: „Întoarceţi-vă, căci şi aici este grădina mea”. În amintirea acestei minuni, ei au aşezat o icoană cu chipul Maicii Domnului. Mai târziu, Schitul Cuviosului Iosif s-a numit „Schitul Bisericani”, adică „al evlavioşilor”, pentru că monahii se rugau aici cu lacrimi şi mulţi se vindecau de boli cu rugăciunea şi binecuvântarea Cuviosului Iosif.
Sfinte Cuvioase Iosif, roagă-te lui Hristos pentru noi!
Sinaxar 1 Octombrie

În aceasta lună, în ziua întâi, prăznuim pomenirea Acoperământului Preasfintei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.
Acoperamantul Maicii DomnuluiTrebuie să ştim că acest praznic a început a se prăznui pentru o pricină ca aceasta: în zilele împăratului Leon cel Înţelept în Constantinopol, spre o duminică, făcându-se priveghere de toată noaptea în sfânta biserică Vlaherna a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, în întâia zi a lunii octombrie, şi mulţimea poporului stând înainte, ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos şi-a ridicat ochii în sus împreună cu ucenicul său, Fericitul Epifanie, şi au văzut pe Împărăteasa cerului, pe ocrotitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se, strălucind cu lumină şi acoperind pe popor cu cinstitul său omofor, înconjurată de oşti cereşti şi de mulţime de sfinţi, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleşi, Sfântul Ioan înaintemergătorul şi Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilinţă graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: "Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine, şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; şi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte, şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine, şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine Maica Ta. Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile". ştiind şi noi pe solitoarea şi pe acoperitoarea noastră, să năzuim către dânsa cu umilinţă strigând: "Acoperă-ne pe noi cu acoperământul tău, Preasfânta Fecioară, în ziua răutăţilor noastre; acoperă-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea când sufletul de trup se va despărţi, de faţă să ne stai întru ajutor, şi să ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din văzduh, cele de sub cer, şi în ziua înfricoşătoarei judecăţi, să ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperământului tău".
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Apostol Anania.
Apostolul AnaniaSfântul Apostol Anania a fost din cetatea Damasc, care a botezat şi pe Pavel din descoperire dumnezeiască, făcându-se episcop de către apostoli în acea cetate. Deci făcând multe vindecări în Damasc şi în Elevteropole şi convingând pe mulţi la credinţa cea în Hristos, a fost bătut cu vine de bou de către guvernatorul Luchian, strunjit la coaste şi pârjolit cu făclii; apoi fiind scos afară din cetate, a fost ucis cu pietre, şi aşa plinindu-şi mucenicia s-a petrecut către cereştile locaşuri.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Mihail din Mănăstirea Zovei şi a celor cu dânsul, 36 de sfinţi monahi, care au mărturisit în Eparhia Sevastopolei.
Aceşti sfinţi au fost pe vremea împărăţiei lui Constantin şi a Irinei, şezând la o mănăstire ce se chema Zovi, lângă Sevastopol. Deci, oştindu-se Alim Amira al agarenilor, asupra ţării aceleia a prins pe sfinţi; iar cuvioşii părinţii aceia i-au stat împotrivă, întăriţi fiind cu puterea lui Hristos, şi stând la mijloc Mihail preacuviosul egumen şi învăţându-i, i-a povăţuit pe toţi spre moartea cea pentru Hristos; şi întâi ei plecară capetele spre tăiere, apoi Cuviosul Mihail.
Tot în această zi, Sfinţii şase preacuvioşi mucenici, care de sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului părintelui nostru Roman Melodul, făcătorul de condace.
Acest între sfinţi Părintele nostru Roman a fost din Siria, cetatea Emesinilor, diacon al sfintei Biserici celei de Berit. Deci mergând la Constantinopol, în zilele împăratului Anastasie, a rămas la biserica Preasfintei de Dumnezeu Născătoare, cea din Chir, petrecând cu evlavie, şi priveghind toată noaptea la slujba Vlahernelor. şi după săvârşirea slujbei de acolo, iarăşi se întoarse la Chir, unde şi darul alcătuirii condacelor a luat, arătându-se lui în vis Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, şi dându-i o bucată de hârtie, îi porunci să o mănânce; deci i se păru că deschise gura, şi înghiţi hârtia; şi fiind praznicul naşterii lui Hristos, îndată cum se deşteptă, suindu-se în Amvon, a început a cânta: "Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte...". Acesta a făcut condacele şi ale celorlalte praznice, încă şi ale sfinţilor celor mari; aşa ca mulţimea condacelor făcute de dânsul este mai mult de o mie; apoi cu pace a adormit.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Domnin.
Acesta a fost de la Tesalonic. Fiind Maximian acolo, când îşi făcea curţi împărăteşti, l-a prins aflându-l că este creştin, şi aducându-l de faţă la judecata lui i-a zis cu mânie: "Pentru ce fiind eu în scaun aici în cetate, cutezi tu de mărturiseşti pe alt Dumnezeu? Ci de voieşti să trăieşti, jertfeşte zeilor". Iar sfântul nevrând să se înduplece, împăratul a poruncit de i s-a strunjit trupul. Maximian văzând că se batjocorea de sfântul, a poruncit să-l scoată afară din cetate, unde îi zdrobiră fluierele şi tăindu-i picioarele, după şapte zile de chinuri, mucenicul mulţumind lui Dumnezeu şi-a dat Lui fericitul său suflet.
Tot în această zi, Cuviosul Ioan cântăreţul cel numit Cucuzel, care s-a nevoit în hotarele Lavrei celei mari din Atos, cu pace s-a săvârşit.
Sfântul Ioan numit Cucuzel, de origine bulgar din Dirrachia (Bulgaria), a rămas orfan de mic. Înzestrat cu o voce frumoasă el a intrat la şcoala de curte din Constantinopol, unde, fiind îndrăgit de împăratul pe-atunci Ioan Comnenos (1118-1143) a devenit cântăreţ principal.  Însă luxul şi strălucirea curţii imperiale nu-l satisfăceau pe tânărul evlavios. Odată, întrebat fiind ce a mâncat la cină, acesta a răspuns: "fasole şi mazăre" (adică koukouzelis). De atunci, aceea i-a rămas porecla.
Ioan căuta modalităţi de a se desprinde de ispitele şi viaţa de la curtea imperială, precum şi să evite căsătoria pregătită de împărat pentru el.  Cu voia lui Dumnezeu, tânărul a întâlnit un egumen din Muntele Athos, venit la Constantinopol cu treburi mănăstireşti. Dezvăluindu-i dorinţa sa de a pleca de la curte, părintele i-a dat binecuvântare pentru Muntele Athos, unde a fost acceptat şi tuns călugăr.
Acolo a primit ca ascultare să îngrijească de turma de capre a mănăstirii. Mergînd cu animalele la păscut în locuri mai retrase de pe munte, tânărul călugăr se putea ruga, medita la Dumnezeu şi cânta imnuri de slavă în voie.  Vrăjite de vocea angelică a păstorului, animalele se adunau pe lângă el şi-l ascultau căzute parcă în transă.
Din modestie şi smerenie, cântăreţul n-a lăsat să se ştie printre fraţi despre darul său de a cânta aşa frumos, Însă, un locuitor al acelor pustietăţi l-a auzit într-o zi şi i-a spus egumenului despre cum cânta Ioan.  Atunci Ioan i-a dezvăluit acestuia că a fost cântăreţ de curte şi l-a implorat  să-l lase în continuare să păstorească animalele.
Egumenului fiindu-i teamă că împăratul va afla că favoritul cântăreţ al curţii e la Sf. Munte, i-a cerut să se întoarcă de unde a venit.  Vrînd să-l împace pe împărat, egumenul a călătorit la Constantinopol ca să-i explice acestuia ce s-a întâmplat cu Ioan, implorîndu-l să nu-l abată pe tânăr din calea mântuirii. De atunci, Ioan Cucuzel a cântat la catedrală în duminici şi sărbători.  Odată, după ce a cântat un acatist  în faţa icoanei Maicii Domnului,  călugărul s-a învrednicit de o mare minune. Maica Domnului i s-a înfăţişat şi i-a spus cuvintele acestea: "Bucură-te, Ioane şi nu te opri din cântat, iar pentru aceasta eu nu te voi uita", după care îi puse în mână o monedă de aur şi dispăru. Moneda a fost aşezată lângă icoană şi multe minuni s-au întâmplat datorită icoanei şi monedei de aur.
Icoana a fost numită "Cucuzelisa" în memoria Sf. Ioan şi a fost pusă în Lavra Sf. Atanasie. Ea este comemorată în ziua de 1 octombrie şi în a zecea vineri de după Sf. Paşti.
Preasfânta Fecioară i se mai arătă o dată lui Ioan vindecîndu-l de o boală a picioarelor, din cauza statului mult în picioare în biserică.  Ioan şi-a petrecut zilele rămase în mari nevoinţe ascetice, lucrînd mult şi la disciplina cântărilor bisericeşti, primind titlul de maestru didact şi regent.
El a lucrat la aranjamentul şi compilarea mai multor stihuri, tropare şi condace, editînd textele imnurilor şi scriindu-şi propriile condace, care se pot găsi în unele din aceste manuscrise: "O carte scrisă cu voia lui Dumnezeu şi cuprinzînd tipicul slujbelor bisericeşti", scrisă de maestrul didact Ioan Cucuzel," "Tipicul slujbelor" de maestrul didact Ioan Cucuzel, "De la Începutul Vecerniei până la sfârşitul Sfintei Liturghii" şi "Ştiinţa cântării şi notele muzicale cu poziţia mâinii şi toate aranjamentele cântării."
Văzînd dinainte ceasul plecării sale la veşnicie, Ioan şi-a luat luat rămas bun de la fraţi şi le-a lăsat cu limbă de moarte să-l îngroape la Biserica Arhanghelului construită de el.  Cantorii bisericilor îl slăvesc pe Sf. Ioan Cucuzel ca pe patronul lor spiritual.
Tot în aceasta zi, Cuviosul Grigorie Domesticul care în acea mare Lavră a Atonului (Muntele Athos) s-a nevoit şi o monedă de aur de la Născătoarea de Dumnezeu a primit, cu pace s-a săvârşit.
Sf. Grigorie Domesticul a fost contemporan cu Ioan Cucuzel, trăind la Marea Lavră din Muntele Athos în sfinţenie şi evlavie. Asemeni lui Ioan acesta cânta în corul din dreapta al Marii Lavre şi chiar era numit Grigorie Cucuzel în onoarea învăţătorului său. Sf. Grigorie se deosebea prin aptitidinile sale tehnice şi dulceaţa vocii. El cânta slujbele de priveghere cu multă evlavie şi zdrobire de inimă, fără să se aşeze vreodată în biserică.
Patriarhul Calist I (prăznuit în 20 iunie) a introdus cântarea "Toată suflarea se bucură" la Liturghia Sf. Vasile cel Mare în locul  "Cuvine-se cu adevărat.." , dar Patriarhul Filotei (prăznuit în 8 octombrie), care l-a succedat, a reintrodus în Sf. Liturghie a Sf. Vasile "Cuvine-se cu adevărat..". Curînd după acestea, Sf. Grigorie a cântat "Toată suflarea se bucură" la Sf. Liturghie în ajunul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, în prezenţa Patriarhului Grigorie al Alexandriei. Sf. Fecioară i-a apărut lui Grigorie şi i-a mulţumit că a cântat imnul în cinstea sa, dîndu-i o monedă de aur.  De atunci, la slujba Sfintei Liturghii a Sf. Vasile se cântă "Toată suflarea..".
Sf. Grigorie a adormit întru Domnul în 1355.
Tot în această zi se face pomenirea icoanei Maicii Domnului, zisă Kasperov.
icoana kasperovIcoana Kasperov a Preasfintei Fecioare Maria a apărat de invazia străinilor oraşul Odessa în timpul Războiului din Crimeea (1853-1855). Arhiepiscopul Inochentie (Borisov) a hotărât ca "acest eveniment să nu rămână necunoscut posterităţii" şi să se prăznuiască în data de 1 octombrie. Icoana era deja cunoscută drept făcătoare de minuni şi a fost recunoscută ca atare de Sf. Sinod în anul 1840, după cercetarea numeroaselor minuni care au avut loc. Înainte de aceasta, icoana s-a aflat în posesia Iulianei Ioannovna Kasperova, care a primit-o ca amintire de familie în anul 1809.
În fiecare vineri se citeşte Acatistul Maicii Domnului în faţa Icoanei Kasperov la Catedrala din Odessa a Adormirii Maicii Domnului, care se mai sărbătoreşte în 29 iunie şi în miercurea luminată.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.


 
 
 
Întru aceastã zi, pãtimirea Sfântului Apostol Anania.


        Sfantul Apostol Anania a trait in Damasc si era unul din cei saptezeci de ucenici ai Domnului, iar dupa Invierea si Inaltarea Mantuitorului a fost randuit episcop crestinilor din acel oras. Cartea Sfanta vorbeste despre el la ceasul "minunii din drumul Damascului", ceasul "minunii din drumul Damascului", ceasul cand Domnul Hristos S-a aratat in slava si a schimbat pe aprigul prigonitor al crestinilor, Saul, in Apostolul fara pereche al lui Hristos, in marele Apostol Pavel. La acest mare ceas pentru crestinatate, cel dintai slujitor dintre oameni, spre care S-a indreptat Mantuitorul, in vedenie, a fost Sfantul Anania, caruia i-a poruncit sa mearga pe ulita care se cheama "Dreapta" si acolo sa caute pe un oarecare Saul, care se roaga orb, in casa lui Iuda, si-l asteapta.
        Cand a auzit de Saul, Anania s-a lepadat, stiind cate rautati facuse Saul sfintilor din Ierusalim si cu ce gand venea el si acum la Damasc: sa lege pe toti cei ce cheama numele Domnului. Dar Domnul il indeamna, zicand: "Mergi, fiindca acesta Imi este vas ales".
        Si indata Anania, sculandu-se, a mers la Saul, si punandu-si pe el mainile i-a zis: "Frate, Saule, Domnul Iisus, Cel ce ti S-a aratat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca sa vezi iarasi si sa te umpli de Duh Sfant". Si indata Saul a vazut si l-a botezat pe el Anania (Fapte 9, 10-18).
        Ramanand in Damasc si pastorind pe crestini, Sfantul Anania a semanat mai departe samanta adevaratei credinte, sporind numarul celor ce credeau in Hristos. Dar, prins fiind de prigonitori, a fost ucis cu pietre. Si asa, plinindu-si slujirea, s-a dus catre cerestile locasuri.
 



 
 
Întru aceastã zi, pomenirea Cuviosului Roman, fãcatorul de condace.


        Sfantul Roman era de neam din Siria, crescut in cetatea Emesei si a fost placut lui Dumnezeu inca din tinerete, petrecand in feciorie si in curatenie. Deci, mai intai, a fost paracliser in biserica din Beirut, apoi in vremea imparatului Anastasie (481-518) a mers in Constantinopol si petrecerea la biserica Preasfintei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu, cea din Chir, nevoindu-se in viata cea imbunatatita, in post si in rugaciuni, si ostenindu-si trupul cu multe nevointe si privegheri de toata noaptea. Caci, decuseara, mergea la Vlaherna si statea toata noaptea la rugaciune si iarasi se intorcea la Chir. Iar mai apoi randuit a fost in slujba de paracliser la biserica Sfanta Sofia. Si nu stia carte, insa era intelept in lucrurile cele bune, prin care intrecea pe carturarii cei neintelepti. Si, ca unul ce cauta pe Dumnezeu, mai multa intelegere era intru dansul, decat intru cei ce cauta intelepciunea veacului acestuia. Ca a fost ca unul din aceia de care zice Apostolul: "Dumnezeu Si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sa rusineze pe cei intelepti" (I Cor. 1, 27). Si il iubea pe el patriarhul Eftimie, pentru viata lui cea imbunatatita si vazandu-i ostenelile lui in biserica, fiindca cu toata osardia se silea la ascultarea sa si, pentru aceasta, ii facea lui parte cu clericii. Si carteau clericii asupra patriarhului si-l urau si pe Roman si suparari ii faceau.
        Iar, odinioara, la Vecernia Praznicului Nasterii lui Hristos, venind imparatul in biserica, si Roman aseza lumanarile, clericii de rautate cuprinzandu-se, il trageau la amvon, zicandu-i: "La parte asemenea cu noi esti, sa canti acum ca si noi". Aceasta o faceau spre rusinarea lui, ca stiau ca nu poate sa faca aceasta. Iar Roman s-a rusinat foarte de o defaimare ca aceea si plangea. Si, dupa savarsirea slujbei, iesind toti din biserica, s-a aruncat pe sine inaintea chipului Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, tanguindu-se cu amar si rugandu-se. Apoi, s-a sculat si a mers la casa sa si, neluand hrana din pricina mahnirii, a adormit putin. Si iata i s-a aratat lui in vis Preasfanta Stapana noastra Nascatoarea de Dumnezeu, care este mangaierea tuturor celor necajiti, tinand in mana o foaie mica de carte, si a zis cu glas lin catre Roman: "Deschide-ti gura". Si, deschizandu-si el gura sa, i-a pus Stapana intr-insa hartia, zicandu-i: "Mananc-o pe aceasta". Iar Roman a mancat si a inghitit hartia. Si s-a desteptat si n-a vazut pe nimeni, ca s-a facut nevazuta Ceea ce se aratase.
        Deci, i s-a umplut lui inima de negraita dulceata si de mangaiere duhovniceasca si cugeta la vedenia sa.
        Apoi, a simtit in minea sa intelegere de carte, ca Fecioara i-a deschis lui, precum oarecand si Fiul ei Apostolilor, "mintea, ca sa priceapa Scripturile" (Luca, 24, 45). Si i s-a umplut inima lui de intelepciune mare si a inceput, cu lacrimi, a da multumita Invatatoarei sale, ca intru putina vreme l-a intelptit pe el, mai mult decat ar intelege cineva, invatand multi ani.
        Deci, venind vremea cantarii cea de toata noaptea, a mers in biserica, bucurandu-se si veselindu-se de darul cel dat lui de la Fecioara cea cu dumnezeiesc dar daruita. Iar, cand a sosit ceasul cantarii condacului, s-a suit Sfantul Roman pe amvon (ca obicei era ca pe amvon sa se cante condacul) si a cantat cu dulce glas, al sau condac, pe care in mintea sa l-a alcatuit, zicand: "Fecioara, astazi, pe Cel mai presus de fire naste, si pamantul pestera Celui neapropiat aduce..." Deci, toti, vazand si auzind aceasta, s-au minunat si cu dulceata au ascultat cantarea, luand aminte la puterea cuvintelor celor ce se cantau.
        Iar dupa cantare, l-a intrebat patriarhul de unde are el aceasta intelepciune? Iar el n-a tainuit puterea Nascatoarei de Dumnezeu, ci a marturisit darul ei, proslavind pe cereasca Invatatoare care l-a inteleptit pe el. Si s-au rusinat clericii cei ce l-au mahnit si, pocaindu-se, au cazut la picioarele lui Roman, cerandu-si iertaciune. Iar patriarhul l-a facut pe el indata diacon. Si curgea din gura lui, ca un rau, intelepciunea, iar cei ce mai intainte il defaimau pe el, pentru nestiinta, acum de la dansul se invatau. Deci, a facut Roman multime de condace la praznicele Domnesti si ale Nascatoarei de Dumnezeu si la sfintii mai de seama, incat se afla, condacele lui ca la o mie si mai multe. Si de toti era iubit si cinstit foarte. Si, petrecandu-si vremea vietii sale cu dumnezeiasca mangaiere si cu dreptate, s-a mutat la vesnicele lacasuri si acum, cu cetele ingeresti, cantare intreit sfanta canta lui Dumnezeu, in veci. Amin.
 
• Prăznuirea Cinstitului Acoperămînt al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Mariaacoperamantul_maicii_domnului
Din vremurile cele mai vechi Biserica a cinstit-o pe Preasfînta Născătoare de Dumnezeu ca Patroană şi Apărătoare a poporului creştinesc de pretutindeni care, prin rugăciunile ei mijlocitoare cheamă mila Fiului ei asupra noastră, a păcătoşilor. Ajutorul Preasfintei Maicii Domnului s-a arătat limpede şi mereu de-a lungul timpului, atît către persoane, cît şi către comunităţi de oameni şi popoare, pe timp de pace şi pe timp de război, în pustiile sihastrilor şi în mijlocul cetăţilor şi vuietului lumii. Evenimentul pe care îl prăznuieşte astăzi Biserica Ortodoxă de pretutindeni confirmă limpede că Maica Domnului este pururea apărătoarea poporului creştinesc. Spre ziua de întîi Octombrie a anului 1152, în timpul domniei împăratului Leon cel înţelept, se făcea în Sfînta Biserică Vlaherne din Constantinopol priveghere de toată noaptea. Biserica era plină de popor. Sfîntul Andrei cel Nebun pentru Hristos stătea într-un ungher mai în spate, împreună cu ucenicul său, Epifanie. La ora patru dimineaţa, Preasfînta Născătoare de Dumnezeu s-a arătat înaintea poporului, stînd în văzduh, ţinîndu-şi omoforul întins ca un acoperămînt deasupra capetelor credincioşilor. Ea era îmbrăcată în purpură încrustată cu aur şi strălucea cu lumină negrăită, în jurul ei se aflau apostolii, sfinţii, mucenicii şi fecioarele. Sfîntul Andrei cel Nebun pentru Hristos a zis către ucenicul său iubit, Epifanie: „O vezi, frate, pe Împărăteasa şi Doamna tuturor cum se roagă pentru întreaga lume?”. Iar Epifanie a zis: „O văd, Părinte, şi mă minunez!”. Acesta este evenimentul pe care îl prăznuieşte Biserica astăzi, eveniment ce a instituit sărbătoarea Cinstitului Acoperămînt al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, spre a ne ţine în minte pururea că prin a noastră smerită nevoinţă şi rugăciune, putem primi şi noi, în greutăţile vieţii noastre, neîncetatul ajutor al Doamnei şi Stăpînei noastre de Dumnezeu Născătoarea, cea care ne acoperă pe noi cu Cinstitul ei Acoperămînt.
• Pomenirea Sfântului Apostol Ananiasf_ap_anania
Sfîntul Anania a fost unul dintre cei șaptezeci de Apostoli mai mici. El a fost Episcopul cetăţii Damascului. După sfânta descoperire şi sfîntul îndemn al Domnului Hristos, el este acela care 1-a botezat pe prigonitorul creştinilor, Saul, întru Pavel (Fapte 9: 10-17). Datorită marii lui rîvne pentru sfinţenia Sfintei Credinţe, Sfîntul Apostol Anania a fost omorît cu pietre în cetatea Elefteropolis. Sfintele lui moaşte au fost aduse la Damasc, iar mai apoi, la Constantinopol.
• Pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Roman Melodulsf_cuv_roman_melodul
Sfîntul Roman Melodul s-a născut în cetatea siriană Emesa. El a fost mai întîi paracliser la Beirut, iar mai după aceea a slujit în catedrala mitropolitană de la Constantinopol, în timpul Patriarhului Eftimie (490-504). El nu era un om educat, şi nici nu cunoştea arta cîntării bisericeşti, şi din acesta pricină era dispreţuit şi defăimat de sfinţitul cler, care erau cu toţii oameni foarte educaţi şi învăţaţi. Sfîntul Roman pentru aceasta a plîns odată foarte mult, cu faţa la pămînt, înaintea Maicii lui Dumnezeu. Atunci ea s-a arătat lui, şi i-a dat o mic sul de hîrtie, poruncindu-i să-1 înghită. A doua zi era Slăvitul Praznic al Naşterii Domnului. Sfîntul Roman a urcat la locul cuvenit cantorului, la amvon, şi a cîntat cu glas îngeresc cîntarea „Fecioara astăzi…”. Toţi au rămas fără grai auzind dumnezeiasca cîntare a lui. Astfel s-a văzut harul de mare poet al Sfântului Roman, primit de la însăşi Împărăteasa Cerurilor. Sfîntul Roman a alcătuit peste o mie de condace. El s-a săvîrşit către Domnul ca Diacon al Bisericii celei Mari, Aghia Sofia, din Constantinopol. El s-a alăturat corurilor îngereşti la anul 510.
• Pomenirea Sfântului Preacuvios Ioan Kukuzelsf_ioan_cucuzel
El a fost de neam slav, din cetatea Dracha (Dyrrachium). El de foarte tînăr a fost luat la şcoala de muzică de la Constantinopol, unde s-a făcut cel mai iubit cîntăreţ al curţii imperiale. Dar temîndu-se de linguşirile şi laudele oamenilor, loan a fugit la Sfîntul Munte Athos şi s-a ascuns la Marea Lavră, ca păstor umil de oi. El a dus viaţă de mari şi neobişnuite nevoinţe. Maica lui Dumnezeu i s-a arătat lui în două rînduri. El s-a săvîrşit către Domnul în veacul al doisprezecelea.
• Pomenirea Sfântului Preacuvios Grigorie
El a fost monah în Marea Lavră din Sfîntul Munte Athos în veacul al paisprezecelea.

Cântare de laudă la Sfântul Preacuvios Roman Melodul
În Sfînta Slujbă fericitul Roman la amvon urcă
Şi cu glas îngeresc începe sfîntă cîntare să cînte:
Fecioara astăzi pe Cel Mai Presus de Fiinţă naşte
Şi pămîntul peştera Celui Neapropiat aduce.
Îngerii cu păstorii doxologesc
Şi magii cu steaua călătoresc.
Că pentru noi S-a născut Prunc Tînăr,
Dumnezeu Cel mai înainte de veci
Auzind cîntarea sfîntă, inima poporului de bucurie se umple,
Iar feţele lor strălucesc de uimire.
Slavă Maicii Preasfinte a lui Dumnezeu!
Slavă Doamnei şi Împărătesei lumii,
Cea care ascultă şi grabnic plineşte
Rugăciunea cu lacrimi a celor credincioşi!

Cugetare
Preasfînta Născătoare de Dumnezeu adesea s-a arătat credincioşilor celor aflaţi în nevoie: uneori ca să îi întărească mai departe pe calea asprelor nevoinţe, alteori ca să îi vindece de boală, sau să le descopere anumite taine de neapărată trebuinţă sufletelor lor.
În Marea Lavră din Sfântul Munte Athos au avut loc două astfel de minunate arătări, asemănătoare între ele.
În timpul unui Sfînt şi Mare Post, la vremea cîntării Acatistului celui Mare, Sfîntul loan Kukuzel şedea în biserică, obosit, înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Cum şedea, a adormit. Chiar atunci Cea Sfintă şi Preacurată s-a arătat lui şi i-a zis: „Bucură-te, o, Ioane! Cîntă şi nu înceta a cînta, căci iată pentru aceasta eu cu tine voi fi pururea!”. Zicînd aceasta, ea a pus un ban de aur in mîna Sfîntului loan. Cînd s-a trezit din aţipire, iată banul de aur era în palma lui.
După aceea, nenumărate minuni s-au lucrat la acea sfîntă icoană a Maicii Domnului, precum şi de la banul de aur de ea dăruit Sfîntului loan Kukuzel.
A doua arătare s-a făcut înaintea Sfîntului Grigorie monahul care, ca şi Sfîntul loan Cucuzel, era cantor bisericesc. Patriarhul Kallistos hotărîse ca la Sfîntă Liturghie a Sfîntului Vasile cel Mare, să se cînte în cinstea Maicii Domnului „De tine se bucură…” în loc de obişnuita cîntare „Cuvine-se cu adevărat…”. Dar succesorul său, Patriarhul Pilotei, a anulat hotărîrea înaintaşului lui şi a poruncit să se cînte „Cuvine-se cu adevărat”, ca la toate Sfintele Liturghii de peste an, ca fiind o cîntare mai scurtă. Cu toate acestea, la vecernia Botezului Domnului, de faţă fiind Patriarhul Grigorie al Alexandriei, Sfintul Grigorie a cîntat după vechea rînduială, „De tine se bucură”. Îndată după aceasta, Cea Sfîntă şi Preacurată i s-a arătat lui şi, precum odinioară Sfîntului loan Cucuzel, i-a dăruit şi lui un galben de aur, şi i-a zis: „Recunoscătoare îţi sînt pentru cîntarea ce aduci cinstirii mele”. De la această slăvită minune s-a instituit ca totdeauna la Liturghia Sfîntului Vasile cel Mare să se cînte în cinstea Maicii Domnului cîntarea „De tine se bucură”.

Luare aminte
Să luăm aminte la Regele Ahaz şi la pedepsele lui Dumnezeu asupra lui (II Paraiipomena 28):
  • La cum, în toată viaţa lui, Ahaz a făcut numai cele rele înaintea lui Dumnezeu;
  • La cum el a ridicat idoli la toate răspîntiile din Ierusalim şi prin tot ţinutul, şi s-a închinat înaintea lor;
  • La cum a fost biruit în toate numeroasele războaie pe care le-a purtat; la cum s-a pustiit ţara lui din pricina aceasta; la cum o sută de mii de oameni buni de luptă ai lui au fost ucişi; şi cum tot atîţia la număr au fost luaţi în robie.

Predică
Despre bărbatul fericit – „Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut” (Psalmul 1:1).
Fraţilor, fericit este acela a cărui inimă nu s-a învîtoşat atît de tare de păcat încît, auzind aceste cuvinte grăite de însuşi Domnul prin prorocul, să nu le şi pună în practica vieţii lui din fiecare zi.
Necredincioşii sînt aceia care în tot chipul gîndesc împotriva lui Dumnezeu şi împotriva voii Lui. Păcătoşii sînt aceia care merg pururea în căile poftelor lor, iar gîndurile lor sînt împotriva voii lui Dumnezeu şi a Legii Lui. Iar hulitorii sînt aceia care se ucid pe ei înşişi şi pe alţii cu faptele lor rele.
Pericolul este acesta: mai întîi vine sfatul necredinciosului (fie de la oameni răi, fie de la gînduri rele); apoi vine lucrarea păcatului cu fapta; iar la urmă păcătosul nepocăit se face sminteală şi pildă rea pentru cei din jurul lui.
Prin urmare, fericit bărbatul care nu se pleacă nici la sfatul necredincioşilor, nici gîndurilor necredincioase, ci îi ajunge lui spre mîntuire cuvîntul Legii lui Dumnezeu.
Fericit bărbatul care nu a făcut niciodată nici măcar un pas pe calea păcătoşilor, iar dacă i s-a întîmplat să-1 facă, s-a pocăit pentru aceasta cu amar, şi s-a întors repede la calea vieţii care este Calea Domnului. Fericit bărbatul care nu a şezut împreună cu hulitorul sufletelor nevinovate, care prin hulirile lui vătăma astfel de suflete. Căci scris este despre aceşti smintitori: „Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atîrne de gît o piatră de moară şi să fie afundat în adîncul mării” (Matei 18: 6).
O, fraţilor, fericiţi voi toţi, bărbaţi şi femei, care cu grijă pururea vă feriţi de aceste trei rele: de sfaturi şi gînduri necredincioase, de fapte păcătoase şi de smintirea altora.
Aceste trei rele sînt ca nişte şerpi veninoşi care din mici pui de şarpe se fac în cumpliţi balauri.
O, Stăpîne Doamne Făcătorului nostru, Cela Ce eşti binecuvîntat şi slăvit, ajută-ne nouă prin mare puterea şi bunătatea Ta să ne mîntuim de şarpele cel rău pe care Tu, Doamne lisuse Hristoase 1-ai călcat cu arma Cinstitei şi Nebiruitei Tale Cruci. Ajută-ne nouă urechi să avem doar pentru sfînt Cuvîntul tău, ca să putem numai întru Calea Ta să umblăm, şi să strălucim cu nevoinţa asemănării celei întru Tine. Căci numai Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!