Acatistul Sfinţilor Mucenici Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian

Troparul Sfinţilor Mucenici doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, glasul al 8-lea:

Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi de minuni făcătorilor, Cosma şi Damian, cercetaţi neputinţele noastre; în dar aţi luat, în dar daţi-ne nouă.

Condacul Sfinţilor Mucenici doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, din Roma

Glasul 2
Cele de sus căutând...

Cei ce aţi primit harul tămăduirilor, daţi sănătate celor ce sunt întru nevoi, măriţilor, doctori care sunteţi făcători de minuni şi cu cercetarea voastră, surpaţi semeţiile vrăjmaşilor, tămăduind lumea cu minunile.

Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, din Roma

Troparul Sfinţilor Mucenici doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, din Roma, glasul al 8-lea:

Sfinţilor cei fără de arginţi şi de minuni făcătorilor, cercetaţi neputinţele noastre. Şi ca unii care în dar aţi luat, în dar daţi-ne nouă.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Celui Ce a povăţuit de de mult pe Israel, scoţându-l din robia lui Faraon şi în pustie l-a hrănit, să cântăm Mântuitorului nostru Dumnezeu, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Prin cuvinte de cântări să lăudăm astăzi cu glasuri de veselie pe cei prin har daţi de la Dumnezeu nouă, tuturor, doctori şi făcători de minuni, întărire Bisericii şi reazem credincioşilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cei ce întotdeauna ne zbatem de întreitele valuri, în adâncul bolilor şi în vifor cumplit de boli chinuitoare, veniţi să mergem cu bucurie la limanul doctorilor celor fără de arginţi ca să ne mântuim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin virtuţile cele prealuminate arătându-vă, fericiţilor, casă Dumnezeiescului şi Atotlucrătorului Duh, cu cercetările voastre ne arătaţi nouă această dumnezeiască casă noian de tămăduiri dumnezeieşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, care eşti Locaşul lui Dumnezeu, Masa cea Înţelegătoare, Frumuseţea lui Iacob, Pod peste care lesne se trece şi Scară Nemişcată, toate neamurile cu dragoste te fericim, Preacurată.

Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce întăreşti tunetul...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Doimea cea cinstită a dumnezeieştilor doctori cei fără de arginţi, fiind luminată în chip lăudat cu strălucirile cele în trei sori, luminează marginile pământului cu luminile tămăduirilor, întru slava Dumnezeului nostru.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind împreunaţi, sfinţilor, cu cetele îngereşti şi stând înaintea scaunului slavei cu toată cinstea, luaţi aminte la cei de jos cu milostivire, scoţându-i întotdeauna din răutăţi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Teologhisind, sfinţilor, că Treimea Cea Dumnezeiască este Stăpânirea Însăşi, aţi vieţuit pe pământ ca nişte îngeri, împlinind voia cea dumnezeiască şi acum sunteţi fericiţi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce este Înfricoşător pentru ostile cele de sus, în chip de negrăit S-a sălăşluit întru tine, aflându-te mai Curată decât firea cea văzută şi înţelegătoare, Preacurată Fecioară; pentru aceasta te fericim.

Irmosul:

Cel Ce întăreşti tunetul şi zideşti duhul, întăreşte-mă, Doamne, ca să Te laud pe Tine cu adevărat şi să fac voia Ta; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Auzit-am, Dumnezeule, glasul Tău şi m-am temut, văzut-am lucrurile Tale şi m-am înspăimântat. Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Îmbrăcându-vă, sfinţilor, cu podoaba nestricăciunii, prin dezbrăcarea trupului celui pământesc, totdeauna staţi înaintea scaunului Treimii, împreună cu îngerii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Patimile sufletelor celor cu multe dureri le vindecaţi şi bolile trupului le tămăduiţi, cei cu bune laude, fără de arginţi, dăruind sănătate şi mângâiere de toate cele ce aduc întristare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cercetaţi pe cei ce cu dreaptă credinţă aleargă la sfântul vostru locaş, sfinţilor cei fără de arginţi, dăruind sănătate şi linişte de toate cele ce aduc întristare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Făclia dumnezeieştii lumini se slăveşte, Născătoarea de Dumnezeu, cea mai Aleasă decât toate făpturile, prin care s-a îndumnezeit omul, căci ea a născut pe Dumnezeu.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Fă să răsară mie, Doamne, lumina poruncilor Tale, că la Tine aleargă şi pe Tine Te laudă, duhul meu; că Tu eşti Dumnezeul nostru şi la Tine scap, Împăratul Păcii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinţii cei fără de arginţi, lăudaţi ai lui Hristos, trăgându-se de la Răsăritul Cel cu adevărat Dătător de lumină, luminează lumea cu razele tămăduirilor şi risipesc întunericul cel cumplit al patimilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cei ce suntem înviforaţi de boli, înecaţi de patimi şi cufundaţi cu întreitele valuri ale întâmplărilor celor fără de măsură, veniţi cu bucurie să scăpăm la limanul preaînţelepţilor doctori.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dorind sfinţii de Treimea cea mai presus de zei, s-au arătat ei slugi. Pentru aceea, cu milostivire tămăduiesc bolile cele cumplite ale tuturor, arătându-se pururea minunaţi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fă, Stăpână, să răsară raza dumnezeieştii cunoştinţe mie, celui ce sunt cumplit cuprins de întunericul necunoştinţei şi mă povăţuieşte către lumina pocăinţei, Preacurată, Ceea ce eşti Uşa Luminii.

Cântarea a 6-a. Irmos: Viforul gândurilor...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Izvorând ape de vindecări, ca nişte izvoare de mântuire, spălaţi toată întinăciunea bolilor celor sufleteşti şi trupeşti, sfinţilor cei fără de arginţi, luminători ai lumii, cei prealuminaţi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfânt este locaşul vostru, fiind împodobit cu minuni şi cu semne, la care tot omul, care aleargă cu tot sufletul, câştigă sănătate, fericindu-vă pe voi după datorie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca două stele străluciţi la întărirea Bisericii lui Hristos şi cu bună credinţă o luminaţi pe dânsa cu razele tămăduirilor, lucrătorilor de minuni, cei cu nume mare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Miluieşte-mă, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul; căci mă tulbură adâncimea păcatelor şi mă înviforează valurile dezmierdărilor şi mă întristează furtuna duhurilor celor viclene.

Irmosul:

Viforul gândurilor apucându-mă, întru adâncul greşelilor celor nemăsurate mă trage. Dar Tu, Ocârmuitorule Bunule, mai înainte apucând, ocârmuieşte-mă ca pe proorocul şi mă mântuieşte.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Cei ce aţi primit harul tămăduirilor, daţi sănătate celor ce sunt întru nevoi, măriţilor, doctori care sunteţi făcători de minuni şi cu cercetarea voastră, surpaţi semeţiile vrăjmaşilor, tămăduind lumea cu minunile.

Condacul 1

Cei aleşi făcători de minuni, răbdătorilor de patimi ai lui Hristos şi doctori preaînţelepţi, care în dar daţi sănătate celor ce sunt în boli, cele de laudă aducem vouă, sprijinitorilor noştri şi ajutătorilor întru necazuri; iar voi, fiind vase alese ale harului, vindecaţi rănile noastre cele sufleteşti şi cele trupeşti. Pentru aceasta, slăvind pe Dumnezeu cel minunat întru sfinţii Săi, pe voi cu osârdie vă fericim: Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţilor făcători de minuni!

Icosul 1

Râvnind vieţii celei îngereşti, aţi defăimat cele pământeşti, şi încununându-vă cu nevoinţa muceniciei, v-aţi învrednicit să priviţi faţa Domnului puterilor. Deci rugaţi-vă cu sârguinţă pentru noi, cei ce alergăm cu sârguinţă către ajutorul vostru şi cele de laudă strigăm vouă:
Bucuraţi-vă, rugători calzi pentru cei ce cinstesc sfântă pomenirea voastră;
Bucuraţi-vă, că voi casa, avuţia şi toate agoniselile părinţilor întru nimic le-aţi socotit;
Bucuraţi-vă, care fără împuţinare vindecaţi pe cei părăsiţi de doctori;
Bucuraţi-vă, cei ce pe săraci cu milostivirea voastră i-aţi hrănit;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi mângâiat pe cei ce sufereau de îndurarea inimii;
Bucuraţi-vă, cei ce prin curăţie şi cu sfinţenie v-aţi asemănat îngerilor;
Bucuraţi-vă, făclii ale luminii celei dumnezeieşti;
Bucuraţi-vă, oameni cereşti şi îngeri pământeşti;
Bucuraţi-vă, că voi creştinilor le sunteţi scăpare neruşinată;
Bucuraţi-vă, cei ce v-aţi smerit toată viaţa voastră chiar până la suflarea cea de pe urmă întru slujire Domnului;
Bucuraţi-vă, primitorii cei prealuminaţi ai harului, vase ale Sfântului Duh;
Bucuraţi-vă, grabnici ajutători ai tuturor celor ce vă cheamă pe voi;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 2-lea

Văzând bunul Dumnezeu începuturile voastre cele bune şi osârdia voastră cea către bună cinstire, că toate cele pământeşti şi bunurile lumii acesteia întru nimic socotindu-le, întru o necunoscută osteneală aţi petrecut, din dragoste pentru aproapele, şi sufletele voastre cu bunele moravuri le-aţi împodobit, v-aţi umplut de Duhul Sfânt, cu raza Căruia să ne strălucim şi noi cereţi-ne de la Hristos Dumnezeu, ca împreună cu voi să-I cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cu înţelegerea adevăratei cunoştinţe de Dumnezeu aţi învăţat pe împăratul cel fără de lege, înţelepţindu-l pe acela cu puterea cuvintelor voastre, prin care cu îndrăzneală aţi propovăduit pe Hristos. Drept aceea, lăudând îndrăzneala voastră, strigăm aşa:
Bucuraţi-vă, cei ce nu v-aţi lăsat prinşi de înşelarea împăratului celui nelegiuit;
Bucuraţi-vă, cei ce cu îndrăzneală aţi mărturisit înaintea lui adevărul lui Hristos;
Bucuraţi-vă, cei ce nu v-aţi temut de îndrăznirea lui;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi ruşinat adunările celor fără de lege;
Bucuraţi-vă, propovăduitorii cei neînfricaţi ai adevărului;
Bucuraţi-vă, nimicitorii slujirii idoleşti;
Bucuraţi-vă, luptătorii credinţei celei dreptslăvitoare;
Bucuraţi-vă, mărturisitorii cei neclintiţi, plini de Duhul răbdării şi al râvnei pentru slava lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, vestitorii cei fără de tăcere ai poruncilor lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, povăţuitorii credincioşi ai cugetării de Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, solitorii cei de nădejde ai Împărăţiei lui Dumnezeu pentru noi;
Bucuraţi-vă, cei ce nu ne părăsiţi pe noi nici chiar după moartea voastră;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 3-lea

Cu puterea Celui Preaînalt, dată nouă încă din viaţa cea vremelnică, aţi primit stăpânire darul de a tămădui minunat toate bolile; iar după moartea voastră mai cu seamă v-a proslăvit Dumnezeu pe voi cu multe faceri de minuni, ca toţi să alergăm către voi rugându-ne pentru tămăduirea de bolile trupeşti, dar mai cu seamă de cele sufleteşti, şi lui Dumnezeu cu mare glas să-I strigăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având moaştele voastre cele mult vindecătoare, ca pe o comoară de mult preţ, ne bucurăm şi, cu dragoste lăudând darul tămăduirilor dat vouă de la Dumnezeu, cu mulţumire strigăm:
Bucuraţi-vă, mijlocitorii cei calzi către Dumnezeu pentru noi;
Bucuraţi-vă, cei ce cugetările cele elineşti întru nimic le-aţi socotit;
Bucuraţi-vă, făclii prealuminoase ale Romei;
Bucuraţi-vă, luminătorii ţărilor întunecate de rătăcirea cea păgânească;
Bucuraţi-vă, povăţuitorii bărbăţiei şi ai răbdării;
Bucuraţi-vă, că, răbdând fără de vină uciderea cu pietre, sfârşit mucenicesc aţi luat;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi pătimit din dragoste pentru Hristos;
Bucuraţi-vă, robii lui Dumnezeu cei ce aţi primit de la Hristos Domnul cununi de biruinţă;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi arătat tuturor minunatul şi preafrumosul chip al smereniei şi al blândeţii;
Bucuraţi-vă, temelia cea neclintită a ortodoxiei;
Bucuraţi-vă, slava cea luminoasă a răbdătorilor de chinuri;
Bucuraţi-vă, frumoşi tămăduitori, care de la nimeni n-aţi luat plată pentru tămăduiri;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 4-lea

Viforul cel mare al iuţimii împăratului Carin n-a putut să clintească sufletele voastre, şi când credincioşii v-au ascuns într-o peşteră oarecare de cei ce căutau să vă ia pe voi, de voie aţi stat înaintea ostaşilor, strigând: Pe noi luaţi-ne, căci noi suntem cei pe care îi căutaţi. Deci, înfăşuraţi fiind cu lanţuri, aţi fost duşi la Roma. Iar noi, sărutând credinţa voastră şi lanţurile, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind oamenii de la Roma dragostea voastră cea mare către cei suferinzi şi doctorisirea voastră cea minunată, de pretutindeni alergau către voi cu credinţa în harul lui Dumnezeu cel aducător de vindecări, ce lucra întru voi; şi primind grabnică tămăduire, proslăveau pe Dumnezeu, iar pe voi, tămăduitorii lor cei milostivi, vă măreau, învăţându-ne şi pe noi să vă lăudăm aşa:
Bucuraţi-vă, propovăduitorii cei nebiruiţi ai lui Dumnezeu Cel adevărat;
Bucuraţi-vă, cei ce cu buna biruinţă aţi luat arma Crucii lui Hristos;
Bucuraţi-vă, doctorii cei buni şi grabnici ajutători ai celor suferinzi;
Bucuraţi-vă, cei ce tămăduiţi în dar pe toţi cei neputincioşi;
Bucuraţi-vă, cei ce izvorâţi şi acum tămăduiri din belşug;
Bucuraţi-vă, milostivii mângâietori ai celor ce sunt întru nevoi şi întru necazuri;
Bucuraţi-vă, cei ce ne apăraţi în toate înconjurările;
Bucuraţi-vă, ocrotirea cea mântuitoare a celor lipsiţi de ajutor;
Bucuraţi-vă, preaslăvită împodobire a celor drepţi;
Bucuraţi-vă, solirea noastră cea tare;
Bucuraţi-vă, rugătorii cei sârguincioşi către Dumnezeu pentru noi;
Bucuraţi-vă, grabnici ajutători ai tuturor celor ce vă cheamă pe voi cu credinţă;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 5-lea

Pe calea cea cu dumnezeiască umblare, într-adevăr aţi mers, robii lui Hristos, când eraţi duşi în legături la Roma, pentru că nu v-aţi închinat idolilor, ci lui Hristos unuia I-aţi slujit, amare încercări aţi răbdat, Sfinţilor; însă toate le-aţi răbdat pentru Hristos cel Care v-a iubit. Drept aceea, minunându-ne de răbdarea cea mare şi de dragostea voastră cea tare către Dumnezeu, împreună cu voi cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând împăratul că prin puterea lui Hristos s-a tămăduit, laudă Aceluia I-a dat, iar noi, slăvind pe Dumnezeu, vă fericim pe voi, plăcuţii Lui slăviţi, strigând aşa:
Bucuraţi-vă, cei ce aţi iubit cele de sus mai mult decât cele de jos;
Bucuraţi-vă, cei ce pe pământ aţi râvnit vieţii celei îngereşti;
Bucuraţi-vă, că, lepădând mulţimea dumnezeilor, de buna credinţă cea părintească nu v-aţi îndepărtat;
Bucuraţi-vă, că toate avuţiile voastre, după cuvântul Domnului, le-aţi împărţit săracilor ca pe Hristos să-L câştigaţi;
Bucuraţi-vă, cei ce pe alţii i-aţi învăţat nu numai cu cuvântul, ci mult mai vârtos cu fapta şi cu rugăciunea neîncetată către Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, cei ce arătaţi şi acum izvorul tămăduirilor cel neîmpuţinat;
Bucuraţi-vă, cei ce ne îmbogăţiţi pe noi cu revărsarea minunilor date vouă de la Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi gătit în voi lăcaş lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, grabnică auzire a celor lipsiţi;
Bucuraţi-vă, îngrijirea cea primită a celor necăjiţi;
Bucuraţi-vă, nădejdea cunoscută a celor deznădăjduiţi;
Bucuraţi-vă, grabnică doctorisire a celor ce bolesc;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 6-lea

Propovăduitori ai numelui lui Hristos fiind în viaţa voastră, şi acum mărturisiţi puterea Aceluia prin minunile ce izvorăsc de la icoana voastră, şi după cum oarecând n-aţi trecut cu vederea credinţa unei femei oarecare, ci, arătându-vă ei în vis, i-aţi dăruit uşurare de boală, aşa şi rugăciunile noastre şi glasurile de cântări auziţi-le, o, Sfinţilor cei fără de arginţi! Luaţi aminte la credinţa şi dragostea poporului vostru şi acoperământul vostru cel de sus dăruiţi-l celor ce vă laudă pe voi şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Răsărit-a ca lumina dreptatea voastră când, ocărâţi la judecata împăratului, aţi zis către el: Noi nu tămăduim bolile cu vicleşugul vrăjitoresc, ci cu puterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, după cum ne-a poruncit Acela zicând: „Pe cei bolnavi îi vindecaţi, pe cei leproşi îi curăţiţi, în dar aţi luat, în dar să daţi”. Drept aceea, minunându-ne de îndrăzneala voastră, vă fericim pe voi cu acestea:
Bucuraţi-vă, cei ce ne-aţi arătat nouă pildă de tărie şi de credinţă;
Bucuraţi-vă, cei ce vă desfătaţi pururea de bucuria raiului;
Bucuraţi-vă, preaînţelepţi semănători ai bunei credinţe;
Bucuraţi-vă, slăviţi propovăduitori ai dreptei credinţe;
Bucuraţi-vă, dascălilor care povăţuiţi spre cer;
Bucuraţi-vă, povăţuitori neadormiţi ai vieţuirii celei curate şi fără de prihană;
Bucuraţi-vă, calzi ascultători ai celor ce se roagă vouă;
Bucuraţi-vă, călăuze către mântuire preaalese şi credincioase;
Bucuraţi-vă, povăţuitori buni ai celor ce vor să vieţuiască cu bună credinţă şi plăcut lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, solitori de cele bune pentru toţi cei ce cinstesc pomenirea voastră;
Bucuraţi-vă, cei ce cu bine aţi sfârşit alergarea voastră;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi primit de la Stăpânul Hristos cununile dreptăţii;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 7-lea

Vrând să descoperiţi puterea lui Hristos, împăratului celui rău credincios, fiind plini de Duhul Sfânt, aţi zis: „Fii ruşinat tu, o, Carine, şi cu dumnezeii tăi!”. Şi îndată i s-a schimbat lui faţa şi grumazul i s-a sucit, şi se ruga către voi grăind: „Iată, acum văd că sunteţi robii adevăratului Dumnezeu”. Deci vă rog pe voi, după cum vindecaţi pe alţii, aşa tămăduiţi-mă şi pe mine, ca şi eu împreună cu voi să cânt lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Minunaţilor rugători pentru noi, tămăduitorii sufletelor şi trupurilor noastre şi mijlocitorii mântuirii veşnice, cu inimă mulţumitoare, cântând cântare de laudă lui Dumnezeu, Cel ce ne-a dăruit nouă astfel de mari făcători de minuni, aducem şi vouă laudele acestea:
Bucuraţi-vă, cei ce aţi mirat cu răbdarea voastră pe îngeri;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi luminat pe toţi cu strălucirea minunilor voastre;
Bucuraţi-vă, vindecători grabnici şi fără de plată de toate durerile;
Bucuraţi-vă, cei ce prin sprijineala voastră tămăduiţi pe cei slăbănogiţi;
Bucuraţi-vă, cei ce ne însănătoşiţi din bolile cele de nevindecat;
Bucuraţi-vă, cei ce cu vrednicie aţi săvârşit nevoinţa pământească a vieţuirii voastre;
Bucuraţi-vă, cei ce mijlociţi pururea în faţa lui Dumnezeu pentru noi, cei goliţi de fapte bune;
Bucuraţi-vă, că pe toţi cei credincioşi îi luminaţi cu strălucirea înţelepciunii celei date vouă de la Domnul;
Bucuraţi-vă, rugători preaminunaţi pentru noi şi sprijinitorii noştri;
Bucuraţi-vă, viteji răbdători de pătimiri ai lui Hristos;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi sfinţit pământul cu sângiuirile voastre;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi vădit nebunia idolească;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 8-lea

Văzând vieţuirea voastră cea străină de lume, să ne înstrăinăm şi noi de deşertăciunile aceleia şi, mintea la ceruri ridicând-o, să strigăm către voi, Sfinţilor cei fără de arginţi: Potoliţi durerile izvorând vindecări pline de dar tuturor celor ce aleargă cu osârdie spre ajutorul vostru şi strigă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Toată viaţa voastră cea de pe pământ umplând-o cu dragoste către Dumnezeu şi aproapele, Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, şi acum vă arătaţi grabnici ajutători tuturor celor ce vă cheamă cu credinţă, nu numai celor ce aleargă aproape la sfintele voastre moaşte, ci şi celor ce sunt departe izvorâţi tămăduiri. Întru aceasta vă aducem laudele acestea:
Bucuraţi-vă, cei ce aţi slujit cu credinţă Unui Dumnezeu, Celui slăvit în Treime;
Bucuraţi-vă, cei ce preaînţelept aţi ales singurul lucru ce este spre trebuinţă;
Bucuraţi-vă, că în osteneala fără de oboseală şi întru nevoinţă zilele şi nopţile voastre fără nici o trândăvie le-aţi petrecut;
Bucuraţi-vă, că printr-o astfel de viaţă a voastră, strâmtorată şi cu necazuri, slava lui Dumnezeu aţi înmulţit-o printre oameni;
Bucuraţi-vă, ucenicii cei viteji ai lui Hristos;
Bucuraţi-vă, că învăţători şi făcători ai poruncilor lui Hristos v-aţi arătat;
Bucuraţi-vă, că voi cu numele celor mari sunteţi numiţi întru Împărăţia cerurilor;
Bucuraţi-vă, că lui Hristos cu slavă toată lumea o aţi strălucit;
Bucuraţi-vă, că aţi luat cu pătimirea voastră nepătimirea;
Bucuraţi-vă, că voi cu moartea de mucenici nemurirea v-aţi agonisit;
Bucuraţi-vă, cei proslăviţi în cer şi pe pământ ca îngerii;
Bucuraţi-vă, că purtând cununi şi acum staţi înaintea lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 9-lea

Toată firea omenească s-a mirat de strălucirea harului lui Dumnezeu în voi, Sfinţilor Cosma şi Damian, când nelegiuitul Carin, văzând minunile făcute de voi întru numele Domnului Iisus Hristos, a crezut şi a preaslăvit pe Dumnezeu. Pentru aceasta şi noi, slăvind pe Cel ce v-a dat vouă o astfel de putere, cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei cu multă faimă nu se pricep îndeajuns să descrie mulţimea dragostei voastre, de care eraţi plini întru Domnul faţă de oameni, Sfinţilor plăcuţi lui Dumnezeu. Pentru aceasta din adâncul inimilor noastre strigăm către voi:
Bucuraţi-vă, cei ce aţi slujit Domnului vostru până la moarte;
Bucuraţi-vă, cei ce, aprinşi de focul dragostei lui Dumnezeu, aţi stins focul jertfelor idoleşti;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi iubit pe aproapele mai mult decât pe voi înşivă;
Bucuraţi-vă, că pe cei bolnavi şi neputincioşi i-aţi cercetat;
Bucuraţi-vă, cei ce nevoile celor sărmani le-aţi preîntâmpinat;
Bucuraţi-vă, mângâietorii celor întristaţi;
Bucuraţi-vă, sprijinitorii celor deznădăjduiţi;
Bucuraţi-vă, hrănitorii celor orfani;
Bucuraţi-vă, ajutătorii celor suferinzi;
Bucuraţi-vă, slobozitorii celor asupriţi;
Bucuraţi-vă, că, sfârşind cu bine alergarea, la Hristos v-aţi înălţat;
Bucuraţi-vă, că întru Împărăţia Lui sălăşluiţi;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 10-lea

Vrând să mântuiască pe cei mulţi, arătatu-v-a Domnul nouă pe voi, făcătorii Săi de minuni. Căci cine nu se va umili văzând compătimirea voastră cea fără de măsură faţă de toţi. Deci cine nu vă va ferici pe voi, căci nu numai pe oameni îi vindecaţi de neputinţe, ci şi dobitoacele le miluiţi. Nu lepădaţi deci şi rugăciunile noastre, ci revărsaţi neîmpuţinat peste noi toţi milele voastre cele mari şi bogate, ca să strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ziduri sunteţi tuturor celor ce laudă minunile voastre, o, doctori fără de plată, şi celor ce aleargă la sprijinul vostru; ziduri şi scuturi sunteţi, care îngrădiţi de toate nevoile pe cei ce cu osârdie vă cheamă întru ajutor. Pentru aceasta şi pe noi ne îngrădiţi de sărăcie, de necazuri şi de boli, rugându-ne şi cu căldură strigând către voi:
Bucuraţi-vă, cei ce aţi întrecut întru răbdare tăria diamantelor;
Bucuraţi-vă, cei ce nevinovaţi aţi suferit de la pizma unui iubitor de argint;
Bucuraţi-vă, slăviţi sprijinitori întru necazuri;
Bucuraţi-vă, întărirea celor neputincioşi şi obidiţi;
Bucuraţi-vă, îmbogăţitorii preaînduraţi ai celor săraci şi lipsiţi;
Bucuraţi-vă, hrănitorii cei milostivi ai celor flămânzi;
Bucuraţi-vă, preaînţelepţi vindecători ai celor cuprinşi de dureri şi de boli grele;
Bucuraţi-vă, calzi apărători din toate înconjurările necazurilor ai celor ce aleargă către voi cu credinţă;
Bucuraţi-vă, că pomenirea voastră de toţi e slăvită pe pământ;
Bucuraţi-vă, că numele voastre sunt scrise în ceruri;
Bucuraţi-vă, că preaslăviţi sunteţi de la Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 11-lea

Cântarea cea cu totul de umilinţă, ce se aduce acum de către noi, nu este de ajuns spre lauda preaslăvitelor voastre nevoinţe şi osteneli pe care le-aţi luat în viaţa aceasta asupra voastră; însă îndrăznind, cerem ca, primind rugăciunea noastră cea cu osârdie, şi pe noi să ne izbăviţi din nevoi cu rugăciunile voastre, ca să cântăm lui Dumnezeu, cu inimă umilită: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Minte strălucitoare de lumină şi cerească aţi arătat oarecând înaintea lui Carin, mustrând rătăcirea aceluia; iar acum, prin nestricăciunea moaştelor voastre şi prin mulţimea minunilor, întăriţi dreapta credinţă. Pentru aceasta cu mulţumită strigăm vouă:
Bucuraţi-vă, cei ce aţi propovăduit cuvântul cel ipostatic;
Bucuraţi-vă, cei ce cu buna credinţă aţi surpat puterea idolească;
Bucuraţi-vă, că prin voi s-a călcat slujirea demonilor;
Bucuraţi-vă, că prin voi s-a propovăduit închinarea lui Hristos;
Bucuraţi-vă, preaînţelepţi dascăli ai tuturor faptelor bune;
Bucuraţi-vă, că după ostenelile pământeşti întru lăcaşurile cereşti săltaţi;
Bucuraţi-vă, că şi după mutarea voastră nu ne părăsiţi;
Bucuraţi-vă, că tuturor celor ce vă cheamă pe voi cu credinţă le daţi grabnic ajutor;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor doctori, că vindecaţi bolile noastre;
Bucuraţi-vă, cei ce nu îndepărtaţi rugăciunile celor credincioşi;
Bucuraţi-vă, cei ce mijlociţi şi pentru noi nevrednicii la tronul lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 12-lea

Harul pe care vi l-a dat vouă Domnul Dumnezeu, ca să tămăduiţi toate neputinţele cele sufleteşti şi trupeşti, astăzi ne-a adunat, ca să cinstim pomenirea voastră, Sfinţilor fără de arginţi Cosma şi Damian. Deci, cu cucernicie privind la cinstită icoana voastră şi cu umilinţa inimii căzând înaintea ei, rugăm să ne izbăvim noi toţi de toate relele şi durerile, ca să cântăm toţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând minunile voastre, ostenelile şi nevoinţele le lăudăm, fericim sfârşitul mucenicesc, cinstim mijlocirea şi puterea voastră sprijin pentru toţi care cer ajutorul vostru; mărim pe Dumnezeu, dătătorul tuturor de bunătate, Care ne-a dăruit nouă rugători atât de minunaţi, şi cu umilinţă strigăm către voi:
Bucuraţi-vă, cei ce credincios aţi propovăduit pe Iisus Domnul;
Bucuraţi-vă, martorii viteji ai adevărului Lui;
Bucuraţi-vă, calzi mijlocitori pentru noi la scaunul Lui;
Bucuraţi-vă, doctorii trupurilor noastre cei cu bună îndurare;
Bucuraţi-vă, moştenitorii Împărăţiei cerurilor şi ai bunătăţilor celor veşnice;
Bucuraţi-vă, nădejdea noastră cea tare în Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, cei ce izvorâţi mirul cel binemirositor al vindecărilor;
Bucuraţi-vă, cei ce îndepărtaţi cu rugăciunile voastre puterea cea rea a patimilor;
Bucuraţi-vă, dătători de vindecări şi izvoare de minuni;
Bucuraţi-vă, stâlpii cei purtători de lumină ai Bisericii şi scuturi nemişcate;
Bucuraţi-vă, doimea cea cu chip de lumină a înţelepţilor celor fără de argint;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 13-lea

O, preaminunaţilor doctori fără de arginţi, făcători de minuni, tăinuitori şi slăviţii plăcuţi ai lui Dumnezeu, Cosma şi Damian, primiţi aceste rugăciuni ale noastre, care se înalţă din inimă zdrobită, vindecaţi bolile noastre cele de multe feluri şi prin calda voastră sprijineală cereţi nouă de la Hristos Dumnezeu izbăvire de toate nevoile şi necazurile, iertare greşelilor noastre şi nădejdea cea bună a mântuirii veşnice, ca să ne învrednicim împreună cu voi şi cu toţi sfinţii întru nesfârşiţii veci să cântăm lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice din nou Icosul 1: Râvnind vieţii celei îngereşti, aţi defăimat..., Condacul 1: Cei aleşi făcători de minuni, răbdătorilor...,

Icosul 1

Râvnind vieţii celei îngereşti, aţi defăimat cele pământeşti, şi încununându-vă cu nevoinţa muceniciei, v-aţi învrednicit să priviţi faţa Domnului puterilor. Deci rugaţi-vă cu sârguinţă pentru noi, cei ce alergăm cu sârguinţă către ajutorul vostru şi cele de laudă strigăm vouă:
Bucuraţi-vă, rugători calzi pentru cei ce cinstesc sfântă pomenirea voastră;
Bucuraţi-vă, că voi casa, avuţia şi toate agoniselile părinţilor întru nimic le-aţi socotit;
Bucuraţi-vă, care fără împuţinare vindecaţi pe cei părăsiţi de doctori;
Bucuraţi-vă, cei ce pe săraci cu milostivirea voastră i-aţi hrănit;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi mângâiat pe cei ce sufereau de îndurarea inimii;
Bucuraţi-vă, cei ce prin curăţie şi cu sfinţenie v-aţi asemănat îngerilor;
Bucuraţi-vă, făclii ale luminii celei dumnezeieşti;
Bucuraţi-vă, oameni cereşti şi îngeri pământeşti;
Bucuraţi-vă, că voi creştinilor le sunteţi scăpare neruşinată;
Bucuraţi-vă, cei ce v-aţi smerit toată viaţa voastră chiar până la suflarea cea de pe urmă întru slujire Domnului;
Bucuraţi-vă, primitorii cei prealuminaţi ai harului, vase ale Sfântului Duh;
Bucuraţi-vă, grabnici ajutători ai tuturor celor ce vă cheamă pe voi;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul 1

Cei aleşi făcători de minuni, răbdătorilor de patimi ai lui Hristos şi doctori preaînţelepţi, care în dar daţi sănătate celor ce sunt în boli, cele de laudă aducem vouă, sprijinitorilor noştri şi ajutătorilor întru necazuri; iar voi, fiind vase alese ale harului, vindecaţi rănile noastre cele sufleteşti şi cele trupeşti. Pentru aceasta, slăvind pe Dumnezeu cel minunat întru sfinţii Săi, pe voi cu osârdie vă fericim: Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţilor făcători de minuni!
şi această

Rugăciune către Sfinţii doctori fără de arginţi Cosma şi Damian

Către voi, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi făcătorilor de minuni Cosma şi Damian, ca spre nişte grabnici ajutători şi calzi rugători pentru mântuirea noastră, noi cei nevrednici, plecând genunchii, alergăm şi, căzând, cu osârdie strigăm: nu treceţi cu vederea rugăciunea noastră, a celor păcătoşi, neputincioşi, căzuţi în multe fărădelegi şi care greşim în toate zilele şi ceasurile. Rugaţi pe Domnul ca să tindă nouă nevrednicilor robilor Săi milele Sale cele mari şi bogate şi să ne izbăvească pe noi de tot necazul şi durerea, căci voi aţi luat de la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos harul cel neîmpuţinat al tămăduirilor pentru credinţa cea tare, tămăduirea cea fără de plată şi sfârşitul nostru cel mucenicesc. Auziţi-ne pe noi, cei ce ne rugăm, şi cu mijlocirea voastră cea bineprimită cereţi de la Dumnezeu binecuvântare pentru noi toţi; iarăşi căzând, cu sârguinţă ne rugăm: cereţi-ne nouă de la Domnul toate cele folositoare spre bine în viaţa noastră cea vremelnică, dar mai ales cele ce slujesc spre mântuirea cea veşnică, ca să ne învrednicim prin rugăciunile voastre a primi sfârşit creştinesc fără de durere, neruşinat, cu pace şi ca să ne izbăvim de toate uneltirile diavoleşti şi de munca de veci; iar ai Împărăţiei cerurilor, celei fără de sfârşit şi fericite, moştenitori să fim. Aşa, plăcuţilor ai lui Dumnezeu, nu încetaţi rugându-vă pentru noi, cei ce alergăm către voi cu credinţă. Că deşi după mulţimea păcatelor noastre nu suntem vrednici de milostivirea voastră, voi, fiind urmaşi credincioşi ai iubirii de oameni a lui Dumnezeu, faceţi ca să aducem roade vrednice de pocăinţă şi să ajungem la odihna cea veşnică, lăudând şi binecuvântând pe Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel minunat întru sfinţii Săi, şi pe Preacurată Maica Sa şi sprijinitoarea voastră cea caldă, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare în cuptorul focului; căci, ca într-o cămară luminată, dănţuiau cântând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Poporul lui Dumnezeu adunându-se cu credinţă la biserica voastră, fericiţilor, vesteşte darurile voastre, laudă tămăduirile, măreşte vieţuirea cea dumnezeiască şi fericeşte pururea petrecerea voastră cea cinstită.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Veniţi cu credinţă să vedem izvorul care izvorăşte râuri de minuni şi cu veselie împreună Domnului să cântăm: Minunat eşti, Dumnezeule, Cel Ce faci mari minuni pe pământ, prin slugile Tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înfrumuseţatu-s-a Biserica sfinţilor celor fără de arginţi cu multe minuni, întru care se vindecă de multe feluri de boli cei ce cu credinţă neîndoită aleargă la dânsa şi pururea trimit laudă lui Dumnezeu, ca Unul Dătător de bunătăţi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pogorâtu-S-a Hristos ca ploaia pe lână în pântecele tău, Ceea ce eşti de la Dumnezeu Dăruită şi au încetat pâraiele nelegiuirii şi ca un Dumnezeu a izvorât nestricăciune şi viaţă celor ce cântă: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri!

Cântarea a 8-a. Irmos: Pământul şi toate...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe pământ locuind, în ceruri aţi dobândit vieţuire cerească, nevoindu-vă bine şi surpând şarpele, aţi primit har a vindeca bolile oamenilor întru slava şi lauda Domnului, sfinţilor fără de arginţi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Prin rugăciunea cea către Dumnezeu, sfinţilor, deschideţi ochii orbilor, şchiopilor le daţi bun umblet şi slăbănogilor sănătate desăvârşită, minunându-vă cu credinţă, sfinţilor fără de arginţi. Pentru aceasta, după datorie vă lăudăm pe voi.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ca un Rai Înţelegător este pentru noi această casă a sfinţilor, care pururea aduce înainte bun miros de taină. Iar harul cel dumnezeiesc, pe care vi l-a dăruit vouă Domnul Iisus, dă cugetelor noastre bună mireasmă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din sângiurile tale cele sfinte S-a întrupat Ziditorul tururor şi a ieşit din pântecele tău, păzindu-te pe tine, Fecioară. O, Minune a minunilor; o, Arătare de taină nouă, care s-a lucrat întru tine întru toţi vecii!

Irmosul:

Să lăudăm să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pământul şi toate cele ce sunt pe el, mările şi toate izvoarele, cerurile cerurilor, lumina şi întunericul, gerul şi zăduful, fiii oamenilor şi preoţii, binecuvântaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi pe El în veci.

Cântarea a 9-a. Irmos: Făcut-a tărie cu braţul...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

O, cât este de mare această biserică preasfinţită, sfinţilor fără de arginţi, către care venind, săvârşiţi lucruri mari şi semne înfricoşătoare şi adevărate minuni, înţelepţilor. Pentru aceasta, adunându-ne astăzi, vă lăudăm pe voi cu mare glas.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Toţi să dănţuim duhovniceşte mărind pe Sfântul Mucenic Cosma, cugetătorul de Dumnezeu şi pe Sfântul Mucenic Damian cel ales, pe doimea cea cinstită, care prin fapte bune, au slăvit pe Stăpânul a toată lumea, Dumnezeul, Domnul şi Mântuitorul tuturor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Deschisu-s-a tuturor pe pământ casă de tămăduire, sfânta casă a sfinţilor celor fără de arginţi; care încetează frigurile celor ce adesea vin către dânşii şi izbăveşte pe cei necăjiţi de duhuri cumplite şi dăruieşte tămăduire tuturor oamenilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară, Ceea ce te-ai arătat mai presus decât heruvimii, fă mintea mea mai presus de zburdările trupului şi de supărările vieţii şi-mi dă putere a umbla cu bună podoabă pe căile cele de izbăvire, care ne duc la cetatea cea de sus, Preacurată.

Irmosul:

Făcut-a tărie cu braţul Său pentru că a surpat pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi, Dumnezeul lui Israel, întru care ne-a cercetat pe noi, Răsăritul cel de Sus şi ne-a îndreptat pe calea păcii.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Dătători de tămăduiri minunaţi şi sfeşnice purtătoare de lumină ale minunilor v-aţi arătat tuturor prin harul Duhului; căci, văpaia patimilor răcorind cu credinţa, printr-însa încălziţi cugetul credincioşilor. Pentru aceasta, având noi locaşul vostru cel dumnezeiesc casă de tămăduire sufletelor, grăim către voi: rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, purtătorilor de Dumnezeu cei fără de arginţi, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe tine, Fecioară, ca pe Ceea ce Singură între femei ai născut mai presus de fire pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile omeneşti te fericesc; că Focul Dumnezeirii întru tine s-a sălăşluit şi ca pe un Prunc cu lapte ai hrănit pe Ziditorul şi Domnul. Pentru aceasta, neamul îngeresc şi omenesc, după vrednicie slăvim preasfântă naşterea ta şi cu un glas grăim către tine: roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu credinţă ne închinăm Preasfintei naşterii tale.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, Mieluşeaua văzându-L fără dreptate ridicat pe Cruce, plângând se tânguia cu amar: lumea se bucură luând izbăvire prin Tine, iar pântecele meu arde, văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea milei, Preabunule Dumnezeule, Doamne, Cel fără de păcat. Acesteia cu credinţă să-i grăim: milostivire arată, Fecioară, spre noi şi iertare de păcate să dăruiască celor ce ne închinăm patimilor Lui.
Şi se face otpustul.

ACATISTUL Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuţi

( 1 IULIE)

Rugaciunile incepatoare:

     In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

     Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

     Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.

      Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
      Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

      Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se Numele Tau, vie Imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

      Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Troparul Sfântului Leontie de la Rădăuţi, glasul al 8-lea:

Cu nevoinţe duhovniceşti toată viaţa ţi-ai petrecut-o şi, primind vrednicia arhieriei, cu smerenie şi cu frică de Dumnezeu ai slujit Biserica lui Hristos, pe Care roagă-L, Sfinte Ierarhe Leontie, să mântuiască sufletele noastre.

Apoi se zic Condacele si Icoasele:

Condacul 1

  Preacuviosului ierarh, iubitorului de nevointe duhovnicesti, inteleptului pastor al turmei celei cuvantatoare incredintate din voia lui Dumnezeu, folositorului celor bolnavi si intaritorului dreptei credinte, cu dragoste sa-i cantam: Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Icosul 1

 Auzind glasul Evangheliei “intrati pe poarta cea stramta si mergeti pe calea cea ingusta care duce la viata”, din copilarie ai pasit pe aceasta cale, luand cu dragoste jugul lui Hristos si cu totul ai urmat Lui, lepadandu-te de sine, pentru care laude ca acestea aducem tie, sfinte Ierarhe Leontie:

Bucura-te, rugatorule fierbinte catre Dumnezeu;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale se risipesc uneltirile diavolilor;
Bucura-te, ca iubind rugaciunea, teolog te-ai facut;
Bucura-te, ca mintea si inima pururea catre Domnul le-ai avut;
Bucura-te, vazatorule de Dumnezeu;
Bucura-te, ca prin rugaciunea necontenita, ingerilor te-ai asemanat;
Bucura-te, ca nevointele tale sihastresti cu neincetate rugaciuni le-ai luminat;
Bucura-te, ca rugaciunile tale scara catre cer ti s-au facut;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale mangaiere ai dat celor ce veneau la tine;
Bucura-te, ca pe cei din primejdii cu rugaciunile tale i-ai izbavit;
Bucura-te, izbavitorule de patimile cele trupesti si sufletesti;
Bucura-te, intarirea credinciosilor;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 2

 Catedrala Radautilor ca un rai duhovnicesc ti-a fost tie, parinte preaiubitorule al credintei ortodoxe, aici cu slavitii voievozi te-ai unit in sfintele rugaciuni catre Dumnezeu pentru Biserica si tara stramoseasca, cantand neincetat cu acestia lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

 Preaiubitor de liniste sihastreasca fiind, catre obstea cea mare a Lavrei te-ai indreptat, unde cu nevointele duhovnicesti mintea ti-ai luminat cu lumina cunostintei de Dumnezeu, pentru care aceste laude aducem tie:

Bucura-te, omule ceresc in trup pamantesc;
Bucura-te, a ingerilor preaminunata privire;
Bucura-te, desfatarea raiului;
Bucura-te, chivernisitorule preaintelept al Tainelor lui Dumnezeu;
Bucura-te, a cuviosilor cununa;
Bucura-te, a lavrei tale ocrotitor;
Bucura-te, al calugarilor preaintelept indrumator;
Bucura-te, ca pentru curatia sufletului tau harul, preotiei ti s-a dat;
Bucura-te, ca pe aceasta cu smerenia inimii ai incununat-o;
Bucura-te, ca pe tine jertfa preacurata te-ai adus slujind Sfintele Taine;
Bucura-te, ca toata viata ta lui Hristos ai dat-o;
Bucura-te, lauda preotiei lui Hristos;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 3

 Cunoscand ca vrednicia slujirii preotesti numai oamenilor a fost data de Dumnezeu, la care ingerii din cer doar cu frica si cu cutremur privesc, tu cu acestia pururea ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

 Primind harul preotiei odata cu vrednicia de pastor al obstei sfintei manastiri Lavra, si mai mult ti-ai sporit nevointele duhovnicesti, curatindu-ti sufletul si luminandu-ti mintea, pentru care laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, a manastirii Lavra ocrotitor prin sfintele tale rugaciuni;
Bucura-te, preainteleptule pastor duhovnicesc;
Bucura-te, parinte bun al celor straini;
Bucura-te, al dreptei judecati invatator;
Bucura-te, odihna duhovniceasca a nevoitorilor;
Bucura-te, a calugarilor lumina;
Bucura-te, inteleapta calauza spre mantuire;
Bucura-te, al tainicelor ganduri cunoscator;
Bucura-te, al celor slabi intaritor;
Bucura-te, iscusit invatator al cumpatarii;
Bucura-te, cel ce ai dat iertare spre indreptare;
Bucura-te, pururea ostenitor intru rugaciune;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 4

 Precum cerbul doreste apele curate ale izvoarelor asa si tu pururea ai dorit linistea sfintelor nevointe, silindu-te a ajunge, cu darul lui Dumnezeu, masura ingerilor cu care neincetat ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

 In pustie salasluindu-te, multi ucenici ti-ai facut, intre care cel mai iubit tie si cunoscut noua a fost Daniil Sihastrul, parintele duhovnicesc al lui Stefan cel Mare, pentru care laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, privighetoarea pustiei;
Bucura-te, al doilea Moise intru rugaciune;
Bucura-te, cel ce in pestera tainica te-ai nevoit;
Bucura-te, vistierie a rugaciunii inimii;
Bucura-te, a Duhului Sfant desfatata salasluire;
Bucura-te, neadormitule intru rugaciune;
Bucura-te, al postitorilor lauda;
Bucura-te, al pustnicilor intelept povatuitor;
Bucura-te, al diavolilor inspaimantator;
Bucura-te, vazatorule de Dumnezeu;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 5

 Retras in linistea sihastriei Putnei, cercetat ai fost de catre calugari si credinciosi pe care i-ai folosit duhovniceste, cu darul lui Dumnezeu, caruia I-ai cantat neincetat: Aliluia!

Icosul 5

 Precum lumina aprinzandu-se in sfesnic se pune ca sa lumineze celor din casa, asa si tu ai fost randuit ca sa luminezi in sfesnicul slujirii arhieresti pe toti cei din casa lui Dumnezeu, Biserica noastra stramoseasca. Drept aceea laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, arhiereule al lui Hristros;
Bucura-te, cel mare intre arhierei;
Bucura-te, indreptator al credintei;
Bucura-te, al turmei tale preaiubit parinte duhovnicesc;
Bucura-te, faclie care luminezi pe cei din intunericul pacatelor;
Bucura-te, lauda arhiereilor;
Bucura-te, cel ce ai injugat viata sihastreasca cu slujirea arhiereasca;
Bucura-te, intelept intaritor al dreptei credinte;
Bucura-te, cel ce ai taiat din radacini eresurile dracesti;
Bucura-te, stalp neclintit al crestinatatii;
Bucura-te, pilda slujirii preotiei lui Hristos;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 6

 Jugul arhieriei impreuna cu cel al vietii calugaresti deopotriva purtand, ai urmat lui Hristos puitorul de nevointe, pastorind turma duhovniceasca in frica lui Dumnezeu si cu dragoste parinteasca cantand neincetat: Aliluia!

Icosul 6

 Cunoscand raspunderea slujirii arhipastoresti si vazandu-te cuprins de slabirea puterilor trupului, toiagul arhipastoriei, cu frica lui Dumnezeu, l-ai incredintat altuia mai tare si in sfanta manastire Lavra te-ai retras intru privegheri si nevointe duhovnicesti, pentru care laude aducem tie:

Bucura-te, cel ce prin nevointele duhovnicesti vasul sufletului l-ai curatit;
Bucura-te, ca pe acesta l-ai sfintit cu harul cel de sus;
Bucura-te, templu prea curat al Sfantului Duh;
Bucura-te, ca asemanarea cu Dumnezeu ti-a fost cununa vietii tale;
Bucura-te, blandule pastor al obstei tale;
Bucura-te, mangaietorule al nevoitorilor;
Bucura-te, cel ce ai agonisit bucuria raiului;
Bucura-te, tamaie inmiresmata prin harul Duhului;
Bucura-te, fierbinte rugator catre Dumnezeu;
Bucura-te, cel impreuna cu ingerii slujitor lui Dumnezeu;
Bucura-te, chipul bunatatii;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 7

 Cunoscand apropierea sfarsitului vietii tale pamantesti, obstea manastirii ai adunat-o in jurul tau si binecuvantand-o, cu pace te-ai mutat catre Dumnezeu, Caruia pururea ai cantat: Aliluia!

Icosul 7

 Trupul tau cu adevarat templu al Duhului Sfant l-ai facut cu darul lui Dumnezeu, care in mormant fiind coborat, neincetat a izvorat dar de vindecari celor ce cu credinta si cu dragoste veneau la mormantul tau, pentru care laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, izvor nesecat de tamaduiri;
Bucura-te, alinarea celor indurerati;
Bucura-te, izgonitorul demonilor;
Bucura-te, mangaietorul celor preaindurerati;
Bucura-te, ca viata ta de rugaciune, calauza crestinilor s-a facut;
Bucura-te, ca si dupa adormirea ta, cu dragoste ai fost cercetat de fiii tai duhovnicesti;
Bucura-te, ca pe acestia in dreapta credinta i-ai intarit;
Bucura-te, inteleptule povatuitor pe calea dreptei credinte;
Bucura-te, lauda si cununa obstei manastirii Lavra;
Bucura-te, impreuna rugatorule cu Daniil Sihastrul;
Bucura-te, de Dumnezeu cuprinsule;
Bucura-te, faclie aprinsa in sfesnicul slujirii lui Hristos;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 8

 Cunoscute fiind darurile lui Dumnezeu care s-au revarsat prin tine asupra credinciosilor si dupa adormirea, ta cu evlavie, din voia lui Dumnezeu, sfantul tau trup a fost scos din mormant si asezat cu cinste in racla spre folosul cel sufletesc al celor ce cu dragoste lauda pe Dumnezeu cantand: Aliluia!

Icosul 8

 Fiind aduse cu cinste sfintele tale moaste in catedrala din Radauti unde cu vrednicie ai arhipastorit, credinciosii neincetat au venit la tine sarutand sfintele tale moaste cu credinta si cu dragoste. Drept aceea cantare ca aceasta aducem tie:

Bucura-te, invatatorule al dogmelor credintei ortodoxe;
Bucura-te, comoara de mare pret a credintei ortodoxe;
Bucura-te, podoaba Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, grabnicule tamaduitor al celor bolnavi;
Bucura-te, limanul lin al celor invaluiti de multe necazuri;
Bucura-te, indreptatorul celor gresiti;
Bucura-te, pazitorul cel neclintit al randuielii Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, cel ce inchizi gurile celor hulitori de Dumnezeu;
Bucura-te, descoperitorul nedreptatii;
Bucura-te, al credinciosilor tare ajutator;
Bucura-te, taria oraselor si satelor noastre;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 9

 Adevarat parinte te-ai aratat credinciosilor si dupa adormirea ta, ca tu impartasesti mangaiere si intaresti in savarsirea faptelor bune pe toti cei ce cu credinta canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

 Izvor nesecat de vindecari s-au aratat sfintele tale moaste tuturor celor care cu credinta au venit si au cerut rugaciunile tale bine primite la Dumnezeu, pentru care laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, parintele orfanilor;
Bucura-te, sprijinitorul vaduvelor;
Bucura-te, ajutatorul celor lipsiti;
Bucura-te, impaciuitorul celor invrajbiti;
Bucura-te, nadejdea celor nedreptatiti;
Bucura-te, descoperitorul furilor;
Bucura-te, cel ce dai intelepciune copiilor;
Bucura-te, pacea celor casatoriti;
Bucura-te, al bolnavilor doctor fara plata;
Bucura-te, a ostasilor imbarbatare;
Bucura-te, al calatorilor ocrotitor;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 10

 Ierarh luminat cu mintea prin Duhul Sfant si parinte cu adevarat te-au aratat faptele vietii tale, ca cel care pururea ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

 Teologhisitor cu adevarat ai fost prin rugaciunile tale neincetate, vorbind cu Dumnezeu, Caruia cu inima si cu buzele curatite prin harul Sfantului Duh laude I-ai adus. Drept aceea si noi aducem tie cantarea aceasta:

Bucura-te, lauda arhiereilor;
Bucura-te, povatuitorule cel bun;
Bucura-te, sabie ascutita care tai eresurile;
Bucura-te, a credinciosilor bucurie;
Bucura-te, ca rusinezi pe cei vicleni;
Bucura-te, indreptarea celor rataciti;
Bucura-te, trambita cuvantarii de Dumnezeu;
Bucura-te, vestitorul cel tare al Sfintei Treimi;
Bucura-te, candela nestinsa a credintei ortodoxe;
Bucura-te, margaritarul de mare pret al dreptei credinte;
Bucura-te, calauza inteleapta a pastorilor sfintiti prin harul preotiei;
Bucura-te, preasfintite slujitorule al harului Sfantului Duh;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 11

 Sfintele tale moaste nenumarate faceri de bine au revarsat, prin darul lui Dumnezeu, veacuri de-a randul, dar vitregia vremurilor a facut ca acest odor de mare pret al credintei noastre sa fie tainuit pentru oarecare timp, apoi, pentru a noastra mangaiere, bucurie si folosinta, sufleteasca si trupeasca, iarasi s-au aflat, pentru care mila a lui Dumnezeu pentru noi, impreuna cu tine Ii cantam: Aliluia!

Icosul 11

 Desi au fost ascunse pentru credinciosi, oarecare timp, sfintele tale moaste, totusi a ramas amintirea facerilor tale de bine in inimile lor din neam in neam, pentru care laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, doctorul bolnavilor, care lesne dai vindecari, cu darul lui Dumnezeu;
Bucura-te, invatatorul infranarii;
Bucura-te, intaritorul postitorilor;
Bucura-te, preacuvioase parinte ierarhe;
Bucura-te, vorbitorule cu ingerii;
Bucura-te, ca ai slujit lepadat cu totul de cele ale lumii trecatoare;
Bucura-te, ca nefurata si nestricacioasa comoara ti-ai agonisit in cer;
Bucura-te, ca cele pamantesti lepadandu-le, cele ceresti ai dobandit;
Bucura-te, visteria milei lui Dumnezeu;
Bucura-te, impreuna locuitorule cu ingerii in cer;
Bucura-te, cununa Bisericii;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 12

 Cetatea Radautilor, intarire in credinta si alinare in necazuri pururea te are pe tine, sfinte Ierarhe Leontie, pentru care canta neincetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

 Neamuri straine de credinta si de tara, punand stapanire pe pamantul romanesc, nu au putut abate de la dreapta credinta pe fiii Bisericii noastre stramosesti, avandu-te pe tine, sfinte Ierarhe Leontie, ocrotitor si intarire neclintita, pentru care laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, a noastra tarie sufleteasca;
Bucura-te, zidul cel neclintit al credintei noastre ortodoxe;
Bucura-te, a noastra binecuvantare;
Bucura-te, grabnic ajutatorule;
Bucura-te, a Radautilor cununa;
Bucura-te, a Bucovinei lauda;
Bucura-te, impreuna rugator cu Daniil Sihastrul si Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant;
Bucura-te, ierarhul cel prea ales al lui Dumnezeu;
Bucura-te, parintele nostru duhovnicesc;
Bucura-te, odraslirea preacurata a Duhului Sfant pe pamantul Bucovinei;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale in dreapta credinta ne pastram;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale, pe vrajmasii vazuti si nevazuti ii biruim;
Bucura-te, cununa Bisericii noastre stramosesti;
Bucura-te, Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie!

Condacul 13

 O, preacuvioase parinte Ierarhe Leontie, cununa Bisericii lui Hristos si lauda credintei noastre stramosesti, izbaveste-ne din orice primejdie si roaga pe milostivul Dumnezeu sa pastreze pe toti fiii neamului nostru romanesc in dreapta credinta, in unirea dragostei si taria nadejdii implinirii dorintei noastre sfinte de a trai in pace impreuna, multumind pururea lui Dumnezeu pentru toate si cantandu-I: Aliluia (Acest Condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarasi Icosul 1 ( Auzind glasul Evangheliei “intrati pe poarta cea stramta si mergeti pe calea cea ingusta , ...) si Condacul 1 ( Preacuviosului ierarh, iubitorului de nevointe duhovnicesti, inteleptului pastor al turmei celei cuvantatoare, ...).


Apoi se zice aceasta rugaciune:

Rugaciune

 Sfinte preacuvioase parinte Ierarhe Leontie, primeste smerita noastra rugaciune, precum Mantuitorul a primit cei doi bani ai vaduvei, si cere pentru noi dar si putere, ca toate poftele trupesti calcand, sa vietuim in buna cinstire si curatie, agonisind iertare de pacate si trecere fara primejdie in ceasul mortii, si cand vom trece noi intru nadejdea Invierii spre viata de veci, pururea sa ne desfatam de preafericita faţă a lui Dumnezeu Celui in Treime inchinat si slavit, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

1 iulie – ✝) Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți ;Sf. Cosma și Damian; Sf. Cuv. Petru Patriciul; Sf. Mc. Potitus

 

Viaţa Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți

Acest sfânt purtător de Dumnezeu, Leontie, s-a născut din părinţi dreptmăritori creştini, în oraşul Rădăuţi, la începutul secolului al XIV-lea.
Încă din pruncie, mergând cu părinţii săi la biserică, a fost cuprins de o mare dragoste faţă de casa lui Dumnezeu, unde, mai apoi, mergea zilnic şi asculta cu toată luarea aminte întreaga slujbă, căutând să se apropie cât mai mult sufleteşte de sfinţiţii slujitori, de Cuvioşii Părinţi şi de ostenitorii de la această biserică voievodală.
Părinţii din obştea Catedralei, văzându-l cu atâta dragoste pentru casa lui Dumnezeu şi pentru sfintele slujbe, l-au primit în obştea lor, unde fericitul Leontie în toate arăta râvnă şi smerenie.
Pentru viaţa lui duhovnicească a fost călugărit, primind numele de Lavrentie. Râvna lui pentru nevoinţele duhovniceşti sporea tot mai mult. Luând binecuvântare de la stareţul obştii, s-a îndreptat către un loc sihăstresc, nu departe de Putna, unde erau câţiva sihaştri. Mitropolitul Moldovei de atunci, Iosif Muşat, aflând de această vatră sihăstrească cu rânduială prea frumoasă, a mers şi a sfinţit biserica acelui schit şi, o dată cu aceasta, a hirotonit în preot pe Cuviosul Lavrentie, numindu-l tot atunci egumen, potrivit dorinţei acelei obşti.
Aici, în această cuvioasă obşte, vine să se nevoiască şi Cuviosul Daniil Sihastrul, sub povaţa părintelui său duhovnicesc Lavrentie.
Înfiinţându-se scaun episcopal la Rădăuţi, în timpul lui Alexandru cel Bun, nu după multă vreme de la întemeierea Episcopiei Rădăuţilor, Cuviosul Lavrentie este chemat la această înaltă vrednicie şi răspundere de ierarh. Primind harul arhieriei, din ascultare, lasă locul nevoinţelor sale sihăstreşti. Arhiereu fiind, nu a încetat nici o clipă nevoinţele duhovniceşti. A hirotonit preoţi şi diaconi, a sfinţit biserici şi a vegheat la păstrarea rânduielilor canonice, păzind scumpătatea şi pogorământul în toate cele rânduite de Biserica lui Hristos spre folosul cel mântuitor al păstoriţilor săi sufleteşti.
După ani mulţi de arhipăstorie, simţindu-se slăbit cu trupul, s-a retras din scaunul arhieresc reîntorcându-se la mănăstirea sa, Laura.
Aici, a primit schima cea mare, luând numele de Leontie, nevoindu-se zi de zi şi ducând cu adevărat viaţă de înger în trup, până la trecerea sa la cele veşnice.
Cunoscându-şi dinainte sfârşitul vieţii sale pământeşti, a chemat întreg soborul pentru a le da ultimele sale poveţe părinteşti. A rânduit ca egumen al acestei sfinte mănăstiri pe cel mai apropiat ucenic al său, pe Cuviosul Daniil Sihastrul şi, binecuvântându-l, a adormit în Domnul întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice. Credincioşii şi fiii lui duhovniceşti veneau la mormântul său primind binecuvântare şi tămăduiri de tot felul de boli. Curând a fost dezgropat şi dus la Rădăuţi potrivit dorinţei credincioşilor. La racla moaştelor sale venea multă lume, din împrejurimi şi chiar de la mari depărtări, cunoscând darul lui Dumnezeu care se revărsa cu prisosinţă asupra celor care se rugau cu credinţă.
Amintirea faptelor sale minunate a rămas din generaţie în generaţie până astăzi. Satul Laura, unde a fost mănăstirea în care s-a nevoit Sfântul Leontie pe când era egumenul mănăstirii, înainte de a fi chemat la treapta arhieriei, îi poartă numele; acest nume de Laura era numele acelei mănăstiri.
Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Leontie, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

• Pomenirea Sfinţilor Cosma şi Damian

Sfinţii Cosma şi Damian au fost doctori fără de arginţi şi făcători de minuni. Ei s-au născut la Roma şi au fost fraţi de sînge, botezaţi de mici şi crescuţi în credinţa creştină. Ei au fost dăruiţi de Duhului Sfînt cu puterea de a vindeca oamenii şi chiar şi animalele din gospodăriile lor de toate bolile şi neputinţele, de obicei doar prin punerea mîinilor. Ei nu cereau răsplată pentru munca lor, ci doar credinţa în lisus Hristos Dumnezeu de la cei pe care îi vindecau. Ei au împărţit cu milostivire săracilor şi nevoiaşilor marea lor avere moştenită de la părinţi. În timpul acela pe tronul Romei se afla împăratul Galeriu. Dar încă înainte de a urca acesta pe tron cei doi fraţi au fost legaţi şi întemniţaţi de persecutorii creştinilor. Judecîndu-i multă vreme, Galeriu le-a poruncit să se lepede de Hristos şi să aducă jertfe idolilor. Sfinţii Cosma şi Damian nu numai că nu s-au supus nelegiuitei porunci, ci încă 1-au sfătuit să se lepede el de mincinoşii idoli şi să îl recunoască pe Unul şi Adevăratul Domnul Dumnezeu. «Dumnezeul nostru nu este făcut de mîini omeneşti, ci mai curînd toate cele cîte sînt, sînt făcute de Mîinile Lui. Dumnezeii tăi, împărate, sînt lucrul închipuirii şi mîinilor oamenilor îndemînatici să le întruchipeze din piatră şi din lemn. Dacă ţi-ar lipsi aceşti meşteşugari, împărate, tu cu adevărat nu ai mai avea la ce să te închini». După ce Sfinţii Cosma şi Damian au făcut o minune chiar asupra împăratului, căci 1-au vindecat de o infirmitate gravă, împăratul şi-a proclamat credinţa în Hristos şi i-a eliberat pe sfinţii fraţi cu pace. Ei au continuat să-L slăvească pe Dumnezeu şi să vindece bolnavii, fiind slăviţi la rîndul lor din toate părţile de popor. Invidios pe slava lor, un anume doctor, care mai demult le fusese lor dascăl de medicină, i-a ademenit într-un munte, sub pretextul culegerii de ierburi de leac, şi i-a omorît cu pietre. Ei au luat cu cinste mucenicia pentru credinţa lor la anul 284. Pomenirea lor a rămas veşnică în Biserica lui Hristos de pe pămînt, iar sufletele lor sau strămutat în locaşurile cele cereşti ale Veşnicei împărăţii, în care se veselesc întru bucuria vieţii celei neîmbătrînitoare.

• Pomenirea Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Petru Patriciul

Acest sfînt a fost un nobil din Constantinopol şi mare comandant de oşti în vremea împăratului Nichifor (802-811). Într-un război cu bulgarii împăratul a fost ucis, iar acest Petru, împreună cu cincizeci de generali şi nobili greci au fost luaţi prizonieri. Într-un chip minunat, Sfîntul loan Teologul 1-a eliberat pe Petru din acea temniţă. Văzînd această mare minune, Petru a dispreţuit toată slava cea lumească şi s-a retras la Muntele Olimp unde, sub povăţuirea Sfîntului loanichie cel Mare, s-a nevoit întru viaţa pustnicească timp de treizeci şi patru de ani. După moartea soţiei şi fiului lui, el s-a strămutat la Constantinopol unde a mai vieţuit încă opt ani întru post şi rugăciunie. El după aceea, la 865, a adormit întru Domnul, aflîndu-se întru al şaptezeci şi şaptelea an al vieţii lui pe pămînt.

• Pomenirea Sfântului Mucenic Potitus

Acesta a fost un copil în vîrstă de treisprezece ani din insula Sardinia, care a luat schingiuiri pentru credinţa lui şi de la tatăl lui cel trupesc, şi de la persecutorii creştinilor care se aflau la putere. Lui Potitus i s-a tăiat capul sub domnia împăratului Antoninus, după ce mucenicul i-a vindecat-o şi i-a botezat-o pe fiica acestuia, Agnes.

Cântare de laudă la Sfântul Mucenic Potitus

Tatăl pe tînărul Potitus îl întreabă :

«De-ţi este atît de adevărată credinţa,

Eşti gata să mori pentru ea?»

Fiul răspunde:

«Mîntuitorul a făgăduit

Că cei ce suferă pentru El încinşi sînt cu putere de sus,

Spre a putea îndura suferinţele.

Întru a Lui făgăduinţă eu cu adevărat nădăjduiesc.

Tată, Dumnezeul meu mare este, şi puternic,

Slăvit şi Minunat,

Viaţă şi Izvorul Vieţii.

El i-a ajutat lui David în război,

Cînd pe cumplitul Goliat l-a culcat la pămînt.

El va fi şi cu mine întru a mea suferinţă,

Întru care spre amara moarte mă îndrept».

Cînd Gilas tatăl pre fiul lui aude,

El pare că bea dintru al adevărul vin,

Şi strigă:

„O ,bătrîn zadarnic ce sînt!

A anilor mei înţelepciune unde-i?

Iată că fiul meu cel copil îmi arată mie adevărul!»

Bătrînul Gilas Botezul primeşte,

Iar Potitus fiul, martiriul, în sînge.

Luna lui Iulie, in ziua intai: pomenirea Sfintilor Mucenici si doctori fara de arginti: Cosma si Damian, cei ce au marturisit in Roma (+284).

    Acestia au fost din marea cetate a Romei, in zilele imparatului Carus (282-284), frati fiind, si, cu mestesugul doctori, vindecand nu numai oameni, ci si dobitoace si neluand alta parte, de la cei ce se lecuiau, decat credinta si marturisirea lui Hristos. Deci, au fost parati la imparat, ca, prin mestesug vrajitorsec, fac vindecarile si ca, astfel, in fiecare zi, parasind inchinarea la idoli, multi se apropie de Hristos.     Si a trimis imparatul, indata ostasi, sa-i prinda, si sa-i aduca inaintea lui, la judecata. Si ostasii, mergand in satul de langa Roma, unde Sfintii aveau locuinta lor, de la parinti, nu i-au aflat, deoarece credinciosii ii silisera, pe Sfinti, sa se ascunda intr-o pestera. Deci, ostasii, maniindu-se, au prins pe niste barbati cinstiti, din satul acela, si, legandu-i in lanturi, i-au dus la Roma. Afland de aceasta, Sfintii Cosma si Damian, nerabdand ca altii sa sufere in locul lor, au iesit din pestera si s-au predat singuri. Deci, ostasii eliberand pe acei barbati, au pus in lanturi pe Sfintii Cosma si Damian.
    Iar, a doua zi, pe cand imparatul sta la judecata, iar Sfintii isi marturiseau credinta lor in Hristos, deodata, capul imparatului s-a sucit, cu fata la spate, si nu putea sa-l mai intoarca. Dar, cu acest prilej, imparatul insusi s-a izbavit din paganatate, ca a fost tamaduit de dansii, crezand in Hristos, el si toata casa lui, eliberand pe Sfinti, pe care i-a trimis la locul lor.
    Dar dascalul pagan al Sfintilor, cel care ii invatase pe ei mestesugul vindecarilor, nerabdand slava pe care oamenii de la sate, o aduceau Sfintilor doctori fara de arginti, la indemnul vrajmasului, a primit in inima lui, gandul lui Cain. Si, sub cuvant de a culege impreuna buruieni de leac, pe un munte, i-a despartit pe cei doi frati, unul de altul, si i-a ucis cu pietre. Si asa s-au invrednicit de cununile mucenicesti de la Hristos, Caruia I se cuvine slava si cinste in veci Amin.
 



 
 
Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, pentru folosul sufletului.     Un frate oarecare a mers la muntele Feremului, la un batran, mare cu viata si foarte iscusit, in fapte bune. Si, inchinandu-se, dupa obicei, l-a intrebat pe el, zicand: "Ce voi face, parinte, ca imi piere sufletul meu?" Zis-a lui batranul: "Pentru ce iti piere sufletul?" Raspuns-a lui fratele: "Eu, parinte, cand eram in lume, in viata mireneasca, foarte mult posteam si rugaciuni si privegheri faceam si multa ravna sufleteasca si umilinta si lacrimi aveam. Iar, daca m-am lepadat de lume si m-am facut calugar, nici unele din aceste bunatati nu le mai vad la mine." Zis-a lui batranul: "Sa ma crezi, fiule, ca acele bunatati, ce-mi spui, ca le faceai, cand erai mirean, toate, pentru mandrie si lauda oamenilor, le faceai, ca aveai si indemnator spre aceasta, pe cel ce, in taina, se lupta cu tine. Si acele fapte ale tale, nu erau primite de Dumnezeu. Pentru aceea, nici diavolul, atunci nu te lua in seama, nici nu iti  sta tie impotriva, cu razboi ca sa-ti ia sporirea ta. Iar, acum, te vede pe tine, ca ai iesit la lupta cu el, pentru aceea, si el se intrarmeaza impotrivirea ta. Insa, mai primit si mai placut este lui Dumnezeu un psalm, pe care-l vei citi acum, cu smerenie, decat o mie de psalmi, pe care ii citeai in viata mireneasca, cu mandrie."
    Zis-a, iarasi, fratele: "Eu, parinte, acum nici sa postesc nu pot, ca toate faptele cele bune s-au luat de la mine." Zis-a lui batranul: "Frate, sa-ti ajunga tie, ceea ce ai, dar rabda cu multumire si te vei folosi." Iar, el se impotrivea, zicand: "Cu adevarat, parinte, pierit este sufletul meu." Atunci, batranul a inceput a-i zice lui asa: "Crede-ma, frate, ca nu voiam sa-ti spun tie cele ce am sa-ti zic, ca sa nu-ti slabeasca gandul tau, ca te vad foarte inselat de vrajmasul diavol si esti aruncat in trandavie si in deznadejde. Dar, asculta fiule, sfatul meu, si lasa parerea aceea ca vietuiai si faceai bine, cand erai in viata mireneasca. De vreme ce toate acele fapte ale tale, din viata mireneasca erau din mandrie, precum au fost si faptele fariseului aceluia, care, pentru bunatatile lui, cele cu multa mandrie, ii parea lui, ca este mai placut, lui Dumnezeu, decat toti oamenii si cu acaparere a lui, din mandrie, si-a pierdut toate ostenelile lui. Iar tu, acum, smerindu-te inaintea lui Dumnezeu si parandu-ti-se ca nu faci nici o fapta buna, inaintea lui Dumnezeu, aceasta smerenie, fiule, iti ajunge tie spre mantuirea sufletului tau. Ca si vamesul, care nici o bunatate nu facuse, cu o smerenie, ca aceasta, s-a indreptat. Ca, mai placut este lui Dumnezeu, omul care se gaseste pacatos si lenes si cu inima lui infranta si smerita, decat cel ce face multe bunatati si se inalta in gandul sau, socotindu-se pe sine, ca este mare si placut inaintea lui Dumnezeu." Acestea auzind, fratele a luat mare folos si multa mangaiere in sufletul sau si s-a inchinat batranului pana la pamant, zicand: "Sa stii, parinte, ca, astazi, mi-ai mantuit sufletul meu." Si asa s-a dus, multumind lui Dumnezeu."
 

Sinaxar 1 Iulie

În aceasta luna, în ziua întâia, pomenirea Sfintilor Mucenici si doctori fara de arginti, Cosma si Damian, cei ce s-au savârsit la Roma.

Acesti sfinti au trait în marea cetate a Romei în zilele împaratului Carin, si erau frati, iar cu mestesugul doctori, vindecând nu numai oameni, ci si dobitoace. Ei cereau ca plata de la cei ce se lecuiau doar credinta si marturisirea în Hristos, si nimic altceva. Fiind ei pârâti la împaratul, ca fac vindecarile cu mestesug fermecatoresc, si nevrând sa se lepede de Hristos, ci mai vârtos înca si pe împaratul Carin l-au mântuit din pagânatate, fiind tamaduit de dânsii. Caci acesta, spaimântându-i cu grele chinuri, i s-au desfacut grumajii de i s-a întors obrazul la spate. Si pentru aceasta cei ce se aflasera acolo au crezut în Hristos. pe Care si împaratul cu toti ai casei lui L-a marturisit. Atunci împaratul a liberat pe sfinti, trimitându-i cu cinste la locul lor. Dupa aceea dascalul lor, cel ce i-a învatat mestesugul doctoriei, pizmuindu-i si luându-i, s-a suit cu dânsii într-un munte facându-se a merge ca sa culeaga ierburi de leacuri. Si acolo sculându-se i-a ucis cu pietre.

Tot întru aceasta luna, în ziua întâia, pomenirea Sfântului Ierarh Leontie al Radautilor.

Acest purtator de Dumnezeu Leontie s-a nascut din parinti drept-maritori crestini în orasul Radauti la începutul sec. al XIV-lea. Înca din pruncie, dus de parinti la biserica, a fost cuprins de o mare dragoste fata de casa lui Dumnezeu unde, mai apoi, mergea zilnic si asculta cu toata luarea aminte întreaga slujba dupa care zabovea, cautând sa se apropie cât mai mult sufleteste de cuviosii parinti calugari, ostenitori si slujitori sfintiti la aceasta catedrala voievodala.
Parintii din obstea catedralei vazându-l cu atâta dragoste pentru casa lui Dumnezeu, pentru sfintele slujbe, l-au primit în obstea lor unde, fericitul Leontie în toate cele rânduite ca ascultare, arata râvna si smerenie.
Pentru viata lui duhovniceasca a fost calugarit primind numele de Lavrentie. Râvna lui pentru nevointele duhovnicesti tot mai mult sporea. Luând binecuvântare de la staretul obstei, s-a îndreptat catre un loc sihastresc, nu departe de Putna, unde erau câtiva sihastri. Mitropolitul Moldovei de atunci, aflând de aceasta vatra sihastreasca cu rânduiala prea frumoasa, a mers si a sfintit biserica acelui schit si odata cu aceasta a hirotonit în preot pe cuviosul Lavrentie, numindu-l tot atunci egumen, potrivit si dorintei acelei obsti.
Aici, în aceasta cuvioasa obste vine sa se nevoiasca si cuviosul Daniil Sihastrul sub povata parintelui sau duhovnicesc Lavrentie.
Înfiintându-se scaun episcopal la Radauti, în timpul Voievodului Alexandru cel Bun, nu dupa multa vreme, Cuviosul Lavrentie este chemat la înalta vrednicie si înfricosatoarea raspundere a arhieriei. Primind darul arhieriei nu a încetat nici o clipa nevointele sihastresti, în chilia salasului sau episcopal. Veghind la pastrarea rânduielilor canonice, pazind scumpatatea si pogoramântul în toate câte le rânduia spre zidirea Bisericii lui Hristos, Sfântul Ierarh Leontie cu întelepciune, smerenie si daruire s-a nevoit spre folosul cel mântuitor al pastoritilor sai sufletesti.
S-a retras din scaunul arhipastoresc si a luat schima cea mare la sihastria - Laura.
Cunoscându-si dinainte sfârsitul vietii sale pamântesti, a chemat întreg soborul pentru a-i da ultimele sale povete parintesti, a rânduit ca egumen al acestei sfinte mânastiri, pe cel mai apropiat ucenic al lui, cuviosul Daniil Sihastrul, pe care binecuvântându-l, a adormit în Domnul întru nadejdea învierii si a vietii vesnice. Credinciosii, fiii lui duhovnicesti veneau la mormântul sau unde se rugau si aflau tamaduiri de tot felul de boli. Curând, cinstitele sale moaste au fost stramutate la Radauti potrivit dorintei credinciosilor. Aici, la racla cu sfintele sale moaste, venea multa lume, cunoscând darul lui Dumnezeu care se revarsa asupra tuturor celor care, cu credinta se rugau si sarutau sfintele sale moaste.
În anul 1639, racla cu sfintele sale moaste a fost rapita de navalitori, cum mentioneaza cronicile, fara sa se stie, nici pâna în ziua de azi, locul unde ele au fost duse.
Cu rugaciunile Sfântului Parintelui nostru Ierarh Leontie, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Vasilie, ce a întarit manastirea de la Izvorul adânc.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Petru Patriciul, care a vietuit întru ale lui Evandru.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Leon pustnicul, care gol petrecând, s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor doua mii de Mucenici, care prin sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mavrichie, care, fiind uns cu miere si muscat de albine, s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor 25 de Mucenici, care în Nicomidia prin foc s-au savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 
 
Intru aceasta zi, invatatura a Sfantului Nil     Vezi, fiule, ca scurta este viata oamenilor si, pentru aceasta, dator este omul sa nu uite niciodata moartea. Ci, ori de sta ori de umbla, ori daca lucreaza, ori mananca, ori bea, sa aiba frica de Dumnezeu si gandul la moarte, iar, in gura, psalmi sa aiba, rugaciuni ai lauda lui Dumnezeu Sufletul omenesc se afla intre ingeri si draci. Si ingerul il indeamna, si-i arata, si-l invata, cele spre fapte bune, iar dracul, il indeamna la pacate. Iar sufletul are putere sa urmeze oricui va voi, ori ingerului, ori dracului. Pentru aceasta, ia aminte, sa nu superi pe inger. Sa stii ca postul si infrangerea si privegherea domolesc poftele si nu le lasa pe ele sa creasca, iar linistea si rugaciunea si dragostea de Dumnezeu, cu totul, patimile rusineaza. Si, de este crestinul indelung - rabdator si milostiv, acestea, mania, o fac, cu totul, nelucratoare.
 



 
 
Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, catre bogatii care nu fac milostenii.


    Pentru ce te mahnesti, omule, de milostenia cu cele trecatoare, nevrand sa dai saracului, ca, fara milostenie, nici tu nu vei lua de la Dumnezeu Imparatia Cerului. Pentru ce lepezi dumnezeiasca invatatura, cea pentru milostenie? Ca, daca nu crezi, apoi, si de botez, ti se cade sa te lepezi. Sau, de te socotesti a fi credincios, apoi, ce vei raspunde Judecatorului, ca, peretii tai ii imbraci cu podoabe, iar, pe oameni, nu-i imbraci, caii ii impodobesti, iar pe saraci, goi fiind, ii treci cu vederea? N-ai miluit, si, deci, nici tu nu vei fi miluit. N-ai deschis saracului casa ta, ti se va inchide si tie Raiul. N-ai dat paine celui flamand, nu vei lua, nici tu, viata vesnica. Arata-ti, omule, faptele, zice Domnul, si-ti vei lua plata. Ca nimeni, dupa spargerea targului, nu face negutatorie, nici, dupa razboi, nu se arata vitejia, nici, dupa serbare, nu se incununeaza cineva. Asa si cu bogatia, ce nu s-a cheltuit in milostenii. Cum vor lua bogatii Imparatia Cerurilor si se vor izbavi din chinuri, daca saracii, miluiti de ei, nu se vor ruga pentru sufletele lor? Caci, cei care au luat mancari si imbracaminte si arginti pentru viata lor, si cu buna credinta s-au ostenit, aceia pot a-i scapa din osanda pe bogatii cei milostivi. Drept aceea, sarguiti-va, voi, cei bogati, a face milostenie, ca sa luati mila de la Domnul nostru Iisus Hristos, a Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

Cugetare

Prin pomenile şi rugăciunile pe care creştinii le fac pentru cei adormiţi ai lor, ei arată legătura dintre lumea aceasta şi cea care va să vină.

Biserica de pe pămînt [Luptătoare] şi Biserica cea din ceruri [Biruitoare] sînt Una şi Aceeaşi Biserică, un trup şi un suflet, aşa cum rădăcina de sub pămînt unul şi acelaşi trup îl formează cu trunchiul şi ramurile care se înalţă de la suprafaţa pămîntului.

Este de aceea uşor de înţeles cum se face că noi, cei de pe pămînt, primim ajutor de la sfinţii şi drepţii din Biserica cea Cerească, tot aşa cum cei păcătoşi ai noştri care au murit pot primi ajutor de la noi cei vii care ne rugăm şi facem pomeni pentru ei.

Sfintul Athanasie zice:

„Aşa cum se întîmplă cu vinul din butoi, care simte primăvara înflorirea viei şi fierbe, sporindu-şi tăria şi aroma, aşa se bucură, se curăţesc şi se îmbunătăţesc şi sufletele celor adormiţi ai noştri, cînd noi cei vii ne rugăm pentru ei, pomenindu-i la Jertfa Cea Fără de Sînge a Domnului”.

Sfîntul Efrem Sirul aduce acelaşi exemplu cu vinul şi via cînd zice :

«Astfel, cînd pînă şi în firea vegetală se vede atîta iubire şi unire, oare nu cu atît mai mult vor simţi cei adormiţi ai noştri iubirea, jertfa şi rugăciunile care le aducem pentru ei?»

Luare aminte

Să luăm aminte la tainica prefacere a apei în vin (loan 2: 1-11):

• La cum Domnul, la Nunta din Cana Galileii, a preschimbat apa în vin;
• La cum şi sufletul meu, cînd se cunună cu Dumnezeul Cel Viu, îşi preface apa cea trupească a lui întru băutură dumnezeiască.

Predică

Despre cum trebuie să ne bucurăm de Hristos – „Întru aceasta vă bucuraţi, măcar că acum ar trebui să fiţi trişti, încercaţi fiind de multe feluri de ispite pentru puţină vreme” (I Petru 1:6).

Astfel grăieşte Sfîntul Petru Apostol, a cărui viaţă a fost plină de multe feluri de ispite şi dureri.

Astfel grăieşte bărbatul care şi-a lăsat casă şi familie şi a urmat lui Hristos; care pentru dragostea lui Hristos a îndurat multe chinuri şi lipsuri : foamea, setea, temniţa, prigonirile din partea iudeilor de un sînge cu el, cele din partea păgînilor romani, a prorocilor mincinoşi, a sălbăticiei păgînilor cea de obşte; şi care la urmă a fost răstignit pentru Hristos, după ce a îndurat cu bucurie toate pentru dragostea Lui. Bărbatul care a suferit în viaţa lui cele mai teribile încercări şi chinuri pentru dragostea lui Hristos ne sfătuieşte şi ne îndeamnă să ne bucurăm întru El, astfel încît bucuria noastră să înghită toate suferinţele şi chinurile noastre, care în comparaţie cu ea, trebuie socotite mici.

Dar de ce, fraţilor, trebuie să ne bucurăm noi pururea în Hristos? Noi trebuie să ne bucurăm întru El pentru că El ne-a arătat realitatea celei mai mari şi mai frumoase nădejdi a omenirii. El ni L-a arătat nouă pe Cel Unul, Atotputernic, Atotînţelept şi Atotmilostiv Dumnezeu, Care ne-a dăruit nouă cinstea şi privilegiul de a ne numi fii ai Lui. El ne-a arătat nouă viaţa cea nepieritoare şi veşnică: viaţă de mii de ori mai bună şi neînchipuit mai bună decît această viaţă a noastră de pe pămînt. El ne-a arătat nouă împărăţia cea duhovnicească, împărăţia îngerilor şi a drepţilor, împărăţia a tot binele, a luminii adevărului şi dreptăţii. El ne-a arătat nouă şi ne-a descoperit care trebuie să fie scopul vieţii noastre pe pămînt, sensul tuturor eforturilor şi luptelor noastre întru această viaţă trecătoare. El ne-a descoperit nouă oceanul iubirii şi fericirii celei cereşti, faţă de care toate suferinţele, chinurile şi ispitele pe care le suferim în această viaţă sînt ca nişte stropi de apă murdară, care nu pot nicicum să întineze oceanul. O, fraţilor, mare este bucuria care ne aşteaptă! O, fraţilor, mic este preţul pe care Domnul ni-1 cere în schimbul acestei bucurii, în care se scaldă îngerii şi în care înoată drepţii! Nu ni se cere decît să împlinim cu gîndul, cuvîntul şi fapta puţinele şi scurtele Lui porunci!

O,  Stăpîne Doamne lisuse Hristoase, Izvorule Tainic al Bucuriei Vieţii, Cela Ce eşti bucuria şi slava noastră, lauda şi mulţumirea noastră! Pune Degetul Tău pe gurile noastre şi nu lăsa nici un strop de ispită a tristeţii să ne murdărească şi să ne otrăvească pre noi. Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!