• Pomenirea Sfântului şi Măritului Proroc Samuel
Samuel a fost cel de al cincisprezecelea
şi ultimul dintre Judecătorii poporului lui Israel. El a trăit cu
unsprezece veacuri mai înainte de Hristos. Samuel s-a născut din tribul
lui Levi, din părinţii Elkanah [Elcana] şi Hannah [Ana], la locul numit
Ramatha [Rama, Arimathea], unde peste multe veacuri avea să se nască
losif cel din Arimathea, care L-a înmormîntat pe Domnul Hristos. Cu
rugăciunea şi cu lacrimile cele de mulţi ani, vîrstnica şi stearpa Ana a
cerut de la Dumnezeu prunc de parte bărbătească, spre a îl afierosi
Domnului. Domnul i-a ascultat rugăciunea şi i 1-a dăruit pe Samuel.
Ea şi-a ţinut cuvîntul şi, după ce a înţărcat pruncul la vîrsta lui de
trei ani, 1-a adus şi 1-a dăruit la templul Domnului. Locuind lîngă
Chivotul Legii care atunci se afla la Silo, copilul Samuel, în anul al
doisprezecelea al vieţii lui, a avut descoperire de la Dumnezeu despre
pedepsele ce aveau să cadă asupra casei marelui preot Eli din pricina
depravării şi desfrîului fiilor acestuia, Hophni şi Phineas [Ofhi şi
Finees]. Descoperirea s-a împlinit în curînd, căci filistenii i-au robit
pe israeliţi, i-au ucis pe amîndoi fiii lui Eli şi au pus mîna pe Arca
Legămîntului [Chivotul Legii]. Cînd trimisul i-a adus lui Eli această
cumplită veste, el a căzut la pămînt mort, întru al nouăzeci şi optulea
an al vieţii lui. Acelaşi lucru s-a întîmplat şi cu nora lui, soţia lui
Finees. Timp de douăzeci de ani au rămas poporul lui Israel robi la
filisteni. După aceea, Dumnezeu 1-a trimis
pe Samuel înaintea poporului ca să îi predice pocăinţa, ca aceştia să se
pocăiască şi să le pară rău de păcatele lor, dacă vor să scape de sub
robia idolatrilor şi păgînilor filisteni. Poporul s-a pocăit, a
lepădat idolii filistenilor şi au început a umbla în căile Domnului
Dumnezeu, recunoscînd în Samuel pre prorocul, preotul şi judecătorul
Domnului. Samuel atunci a alcătuit o armată
cu care a pornit împotriva filistenilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu, el a
semănat panică, derută şi groază în armata duşmană, a învins-o şi 1-a
eliberat pe Israel. După acestea, Samuel a judecat cu pace
poporul lui Dumnezeu pînă la bătrîneţi adînci. Văzîndu-1 de acum bătrîn,
poporul i-a cerut să le pună un rege care să rămînă în urma lui.
Zadarnic a încercat Samuel să întoarcă poporul de la o asemenea
nelegiuire, zadarnic le-a arătat că Domnul Dumnezeu este regele lor care
este cu ei în toate zilele şi în veşnicie, Viu în veci, şi puternic
să-i călăuzească fără îndoială. Poporul a insistat cu înăcăpăţînare să
fie asigurat cu un rege după moartea lui Samuel. Deşi cu adevărat lucrul
acesta L-a scîrbit pe Dumnezeu, El i-a zis lui Samuel să ungă acestui
popor îndărătnic rege pe Saul, care era fiul lui Kiş din tribul lui
Veniamin. Saul nu a fost decît puţin timp rege în Israel, căci Dumnezeu
1-a lepădat de la faţa Lui, din pricina obrăzniciei şi neascultării lui.
Domnul apoi i-a poruncit lui Samuel să îl ungă Rege în Israel pe David,
fiul lui lesei, înaintea morţii lui. Samuel a adunat la sine tot
poporul şi s-a despărţit de ei. Cînd a murit, tot poporul 1-a plîns,
apoi 1-a luat şi 1-a îngropat cu cinste în pămîntul casei lui din Rama.
• Pomenirea Sfîntului Sfinţit
Mucenic Filip, Episcopul Heraclionului, şi a lui Severus Presbiterul şi
Hermes Diaconul, cei împreună cu dânsul
Se pare că aceşti sfinţi mucenici au fost cu siguranţă de neam slav. Ei i-au slujit lui Dumnezeu în Tracia,
unde au fost daţi prima oară la chinuri pentru Hristos. Cînd păgînii
s-au repezit să pună foc la o biserică creştină, viteazul Filip a zis
căpeteniilor lor: „Oare credeţi că Dumnezeu stă apărat de aceşti pereţi? El locuieşte în inimile noastre!”.
Păgînii au dat foc acelei biserici şi au ars şi sfintele cărţi. Clerul a
fost înşfăcat şi dus la Jedrene unde, după întemniţare şi torturi
bestiale, au fost aruncaţi pe jumătate arşi în Râul Marita. Treizeci şi opt de alţi creştini au luat şi ei moarte mucenicească împreună cu dînşii. Se crede că aceşti sfinţi mucenici au luat cununa în timpul domniei lui Diocleţian.
Sinaxar 20 August
În aceasta luna, în ziua a douazecea, pomenirea Sfântului si Maritului Prooroc Samuel.
Acest
sfânt a fost din muntele lui Efrem din neamul lui Levi, feciorul lui
Elcana si al Anei proorocita. Însa Elcana avea doua femei: pe una o
chema Ana, iar pe alta Fenana; si Fenana avea copii, iar Ana nici unul.
Si s-a suit Elcana la Silom cu Ana, ca sa se închine lui Dumnezeu; si
era atunci acolo Eli, si cei doi feciori ai lui, Ofni si Finees, preoti
lui Dumnezeu. Iar Domnul încuiase mitrasul Anei, si o mâhnea Fenana cea
împotriva râvnitoare a ei, si ea s-a rugat Domnului, si si-a adus
Dumnezeu aminte de dânsa, si a nascut fiu pe Samuel, si l-a dat lui
Dumnezeu. Si crescând cu vârsta, slujea Domnului, si s-a facut prooroc
mare. Iar Eli si feciorii lui fiind zdrobiti de urgia si mânia Domnului,
s-au stins pentru ca mâniau pe Dumnezeu. Si a judecat Samuel toate
zilele vietii lui, si nu a luat mita. Acesta a uns pe Saul a fi împarat,
asemenea si pe Proorocul David. Si ajungând la adânci batrâneti, a luat
sfârsit, si a apucat înaintea întruparii lui Hristos cu 1035 de ani, si
a proorocit patruzeci de ani.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor treizeci si sapte de Mucenici, care au marturisit în Vizia Traciei.
Dintre acestia unii erau din Vizantia si altii din Filipopoli. Deci
fiind prinsi în Vizia Traciei de osânditul Apelian, care era guvernator
acolo atunci, au fost chinuiti în multe feluri caci marturiseau pe
Hristos cu îndrazneala. În cele din urma au facut în pamânt foc mare, si
taindu-li-se tuturor mâinile si picioarele, au fost aruncati în el.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Sever si Memnon Chendirionul.
Fericitul Sever, mucenicul lui Hristos, era din Sidia Pamfiliei,
feciorul unui oarecare Petronie trac, si maica sa Migdonia. Deci aflând
în Filipopoli pe cei treizeci si sapte de mucenici nevoindu-se pentru
Hristos, a marturisit pe fata dreapta credinta. Pentru aceasta l-au
chinuit cumplit si dupa aceea i s-a taiat capul. Si ramânând Memnon care
si Chendirion se numeste, l-au întins între doi stâlpi, si i-au scos
trei fâsii din cap pâna la picioare. Apoi taindu-i picioarele si
bagându-l în foc, si-a dat sufletul la Dumnezeu, luând cununa
muceniciei.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Luchie sfetnicul.
Acest sfânt era din Chirini cea din Livia, mai mare sfatului cetatii,
întrecând pe cei ce erau cu dânsul la marimea si taria trupului. Acesta
mai înainte era dat la slujirea si ratacirea idolilor. Iar dupa
chinuirea sfintitului Mucenic Teodor, episcopul aceleiasi cetati, atunci
Luchie umplându-se si el din darul lui Hristos, a primit dumnezeiescul
Botez si a plecat si pe guvernatorul Dignian sa creada în Hristos, pe
care luându-l s-au dus în Cipru. Deci vazând acolo unde erau chinuiti
crestinii si omorâti, pe ascuns de Dignian, s-a dat la chinuitori si
dând cu piciorul jertfelnicul idolilor, si rasturnând cele ce erau
deasupra lui, a poruncit tiranul de i s-a taiat capul.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici, Iliodor si Soda.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
In scurt timp, urgia lui Dumnezeu s-a abatut, nu numai asupra casei lui Eli, dar si asupra intregului Israel. Poporul vecin cu israelitenii, adica, filistenii, au pornit razboi impotriva lor si i-au invins. Peste 30000 de luptatori israeliteni au cazut in bataie si chiar Chivotul Legii, adus in mijlocul taberii, a cazut in mainile filistenilor. Dar, odata cu aceasta nenorocire, s-au prapadit si cei doi fii ai lui Eli, precum si marele preot insusi, care, numai auzind de pieirea Chivotului sfant, a cazut si a murit. Filistenii, din pricina multor nenorociri ce s-au abatut asupra lor, au adus inapoi Chivotul. Dar Israelul a ramas in robia lor, vreme de aproape 20 de ani. In acesti ani de grea robie, singura nadejde a poporului israelitean a fost Samuel, ajuns Judecator, in locul batranului Eli. Si Samuel nu inceta a-i indemna sa se lepede de pacate si sa se intoarca la strabuna credinta. Filistenii au mai pornit si altadata, razboi, dar, acum, a biruit Israel. Si, asa, a fost toata vremea, cat a trait Proorocul.
Anii au trecut si Proorocul Samuel a ajuns la adanci batraneti. A incercat sa imparta puterea cu fiii sai, dar acestia semanau cu cei doi fii ai lui Eli, marele preot. Pe de alta parte, batranii poporului s-au gandit sa ridice, pentru Israel, un rege cum aveau multe neamuri, din vremea aceea. Sfantul Samuel a intarziat un timp sa ia o hotarare, dar, in cele din urma, insuflat de Dumnezeu, a uns ca rege pe Saul. Acesta, insa, facandu-se vinovat de fapte, pe care nu se cuvenea sa le savarseasca, Proorocul Samuel, purtat de aceeasi dumnezeiasca insuflare, a uns pe cel de-al doilea rege al lui Israel, pe David, fiul lui Esei, din Betleem. Si, ajungand la adanci batraneti, s-a savarsit in pace.
Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Nil.
A Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
Cântare de laudă la Sfântul şi Slăvitul Proroc Samuel
Dreptul Samuel robul cel iubit al Domnului este,
Şi poporului Lui judecător iubit.
El pre Dumnezeu iubit-a mai presus de toate.
Poruncă şi lege vieţii lui fost-a Cuvîntul lui Dumnezeu.
Voia lui Dumnezeu el poporului vestit-a,
Cu ea a norodului viaţă a-îndreptat.
El, dreptul, înaintea lui Dumnezeu
Jertfa de lacrimi neîncetat adus-a,
Pentru păcatele poporului Său.
Samuel preot şi proroc fost-a, şi drept judecător.
El în feluri trei a slăvit pre Domnul:
În fiece cuvînt, în fiecare faptă
Şi-n toată nevoinţa de priveghere, rugăciune şi post;
El Domnului slujit-a cu fiinţa lui toată.
El pildă căpeteniilor lumii a fost:
„Nimeni vreodat’ poate vreun bine să facă,
Cîtă vreme depărtatu-s-a de Dumnezeu!
Cela ce a Domnului Lege o taie, făcînd-o pe a lui,
Cela ce a sinelui lege o face, de Dumnezeu neştiind,
Acela blestemat rege este, şi blestem mare poporului său.
Un astfel de rigă la moarte poporul îşi duce,
Şi primul moşteneşte gheena în veac.
Un astfel partea lui Saul primeşte,
Şi-a tuturor celor asemenea lui.
Un astfel poporul în păcate scufundă,
Şi-ale poporului nelegiuiri pe umerii lui cad.
Adevăratul rege rob al Domnului este,
Al Unuia Singur, Domnului Dumnezeu.
Doar un astfel de rege pre popor mîntuieşte
Întru veşnicia Domnului Dumnezeu”.
Astfel Samuel învăţat-a poporul,
În faptă şi în cuvînt.
Astfel sună adevărul lui veşnic,
Din veac şi pînă în veac.
Cugetare
Să ne pocăim de păcatele noastre cu amar, mai înainte ca moartea să ne închidă uşa vieţii şi mai înainte ca ea porţile înfricoşatei Judecăţi să ni le deschidă larg.
Să ne pocăim cu amar mai înainte de
ceasul morţii, căci nu ştim ceasul, nici ziua, cînd hîda moarte ne va
lua pe noi; de aceea astăzi şi acum să ne pocăim cu amar. Astăzi şi acum
să ne plîngem cu amar păcatele noastre, şi împreună cu Sfîntul Efrem
Sirul să zicem:
„Mai înainte ca roata vieţii mele să se-oprească, Doamne, miluieşte-mă pre mine, păcătosul; Mai înainte ca vîntul morţii într-ale mele oase să sufle, mai înainte ca boala, al morţii trimis, trupul meu să înceapă să-1 muşte, miluieşte-mă pre mine, păcătosul; Mai înainte ca soarele ochilor mei să se-ntunece, miluieşte-mă pre mine, păcătosul; şi întru ceasul acela Lumina Ta lumineze întunericul minţii mele, a preamult păcătosului; Mai înainte ca trupul meu de ţărînă fără frumuseţe şi chip înapoi în ţărînă să cadă, miluieşte-mă pre mine, păcătosul; Mai înainte c-ale mele păcate înaintea înfricoşatului Tău Judeţ să se îndreptăţească, miluieşte-mă pe mine, păcătosul! Ruşinii aceleia cumplite Hristoase lisuse Doamne, nu mă da pre mine, multpăcătosul! Mai înaintea Venirii oştirilor cereşti şi-a Ta, a împăratului Slavei, cînd netrebnica omenire înaintea Tronului de Judecată va sta, miluieşte-mă, miluieşte-mă, pre mine păcătosul! Mai înainte de Trîmbiţa ce sfirşitul va suna, vestind a Ta Slăvită Venire, ai milă de mine, ticălosul, O Stăpîne lisuse Hristoase Doamne! Mai înainte ce Sfînta Ta Mînă mie ticălosului Poarta Raiului îmi va încuia, miluieşte-mă, miluieşte-mă, pre mine păcătosul! Miluieşte-mă, miluieşte-mă, pre mine păcătosul, mai înainte ce viermii neadormiţi ai Gheenei ticălosul meu trup îl vor mînca”.
Luare aminte
Să luăm aminte la minunata biruinţă a lui David asupra lui Goliat (I Regi 17):
- La cum Goliat a înfricoşat cu totul armata lui Israel prin forţa staturii lui uriaşe, şi prin armele şi armura sa;
- La cum David a nădăjduit întru Domnul şi 1-a ucis cu praştia pe uriaşul Goliat;
- La cum David a biruit pentru că a crezut tare că acest război este al Domnului (I Regi 17: 47), adică războiul credincioşilor împotriva necredincioşilor.
Predică
Despre întoarcerea Egiptului la Dumnezeu Domnul
– „Se va face ştiut în Egipt şi Egiptenii vor cunoaşte pe Domnul în
ziua aceea. Şi vor aduce arderi de tot şi prinoase şi vor face
făgăduinţe Domnului şi le vor împlini” (Isaia 19: 21).
O, cît de schimbătoare este inima omului!
Dar dintre toate schimbările, cea mai ruşinoasă este aceea cînd din credincios, omul se face necredincios! Şi iarăşi, dintre toate schimbările, nu este nici una mai slăvită decît aceasta: ca omul necredincios să se întoarcă şi să se facă credincios!
Prima schimbare, cea ticăloasă şi
ruşinoasă, a fost atunci cînd iudeii L-au ucis pre Domnul şi Dumnezeul
lisus Hristos; iar cealaltă, cea slăvită, a fost atunci cînd egiptenii
au crezut în Hristos. Egiptul a fost în vechime cel mai mare prigonitor
al oamenilor care credeau întru Unul Domnul Dumnezeu Nemuritor şi Viu;
căci egiptenii înşişi erau un popor idolatru, care se închina idolilor
şi simbolurilor ciudate şi moarte; şi se încredeau în miturile
vrăjitorilor şi descîntătorilor. Dar iată ce uimitoare prorocie
proroceşte Isaia, fiul lui Amos, adevăratul Proroc al Domnului! – El în
vedenie vede că Egiptul Îl va recunoaşte pe Unul Domnul Dumnezeu Cel Viu
atunci cînd El Se va întrupa între oameni! El în vedenie vede cum
idolii vor cădea la pămînt, cum se vor dărîma capiştile idoleşti şi se
vor sfărîma toate totemurile şi talismanele cu chipuri de animale, şi
cum se va înălţa atunci altarul de jertfă al Unuia Dumnezeu. El în
vedenie vede cum se va aduce Sfînta şi Nesîngeroasa Jertfă în locul
jertfelor celor necurate şi sîngeroase, şi cum se va jertfi Domnului
jertfă bineprimită şi raţională în locul celei neraţionale. El în
vedenie vede cum se va umple Egiptul şi pustiurile lui de sute şi mii de
monahi afierosiţi Domnului, care vor lua asupra lor pentru El cu
dragoste sărăcia, ascultarea, fecioria, şi toate nevoinţele trupului şi
sufletului.
El în vedenie vede cum acest Egipt odinioară întunecat de fumul puturos al idolatriei va străluci într-un viitor de mulţimea celor mai mari asceţi ai lumii, a miilor de mucenici pentru Hristos, a celor mai luminate minţi şi a celor mai mari făcători de minuni.
O, minunată vedenie! Şi preaminunată este împlinirea ei! Despre aceasta, Sfîntul loan Gură de Aur zice: „Soarele
şi mulţimea luminătorilor nopţii din tăria cerului sînt mai puţin
luminoşi decît obştea asceţilor din slăvită pustie a Egiptului”.
Cu adevărat s-au împlinit toate cele văzute şi prorocite de Isaia, fiul
lui Amos, Prorocul cel adevărat şi văzător al lui Dumnezeu!
O, Multîndurate şi Atotmilostive
Doamne, Carele peste Egiptul odată idolatru şi prigonitor al
credincioşilor Tăi ai vărsat din belşug mare şi bogată mila Ta, şi 1-ai
luminat cu lumina cunoştinţei Tale celei bogate! Luminează-ne şi pre noi
în vremurile acestea cu puterea Duhului Tău Celui Sfînt, şi cu pilda
luminoasă a vieţilor celor mari Sfinţi Egipteni din vechime, Căci noi
Ţie ne închinăm şi pre Tine Te slăvim în veci, Amin!
