• Pomenirea Sfântului Apostol Matia
Sfîntul Matia s-a născut din tribul lui
Iuda, în Betleem. El a studiat Cărţile Legii cu Sfîntul şi Dreptul
Simeon la Ierusalim. Cînd Domnul a ieşit să predice apropierea
împărăţiei lui Dumnezeu, Matia s-a alăturat şi el celor care Îl iubeau
pe Domnul. Căci Matia L-a iubit pe El din
toată inima lui, din tot cugetul lui şi din toată virtutea lui, iar
duhul lui se bucura întru el cînd asculta cuvintele Domnului şi vedea
minunile Lui. Mai întîi Matia s-a numărat printre cei șaptezeci
de Apostoli mai mici. Dar după slăvita Înviere, golindu-se locul ocupat
pînă atunci de Iuda Iscarioteanul, Apostolii au aruncat sorţi şi astfel
1-au ales pe Matia să plinească numărul celor doisprezece (Fapte
1:23-26). Primind Duhul Sfînt la Duminica Cincizecimii, Apostolul Matia a
pornit la predicarea Evangheliei, mai întîi în Iudeea, apoi în Etiopia,
unde a fost schingiuit pentru dragostea lui Hristos. Se
spune despre el că a predicat şi prin întreaga Macedonie, unde
nelegiuiţii au vrut ca să-i scoată ochii; dar el s-a făcut nevăzut din
mijlocul lor şi astfel a scăpat cu viaţă. Stăpînul Hristos a
venit la el în temniţă, 1-a mîngîiat şi 1-a eliberat de acolo. La
sfîrşit, el s-a reîntors la lucrul din Iudeea. Acolo a fost prins şi
adus înaintea curţii şi a marelui preot Anania, înaintea cărora L-a
mărturisit neînfricat pe Hristos. Anania (acelaşi care îl ucisese şi pe
Apostolul lacov) 1-a osîndit pe Matia la moarte. Ei 1-au scos pe Matia
afară din cetate, 1-au bătut cu pietre, iar la urmă i-au tăiat capul cu
toporul. (Aceasta era metoda romană de a ucide un om osîndit la moarte,
iar făţarnicii iudei au folosit-o în cazul lui Matia, ca să arate
romanilor că acesta ar fi fost duşman al Romei.) Aşa a luat cununa
muceniciei acest Apostol al lui Hristos, strămutînduse la locaşurile
veşnice ale nemuritoarei împărăţii a lui Dumnezeu.
• Pomenirea Sfântului Mucenic Antonie
Acest mucenic a fost cetăţean al
Alexandriei. Adus înaintea stăpînitorului păgîn, el şi-a mărturisit cu
libertate credinţa lui. El a fost torturat, biciuit şi sfîşiat cu
tăişuri ascuţite, dar nu s-a lepădat de Hristos. El a fost atunci
aruncat în foc, şi cu toate acestea a grăit poporului care stătea de
faţă din mijlocul flăcărilor: „Fraţilor, nu
fiţi sclavii trupului, ci mai degrabă grijiţi-vă de suflet, care vă
este dat de Dumnezeu şi îi este înrudit Lui şi puterilor cereşti!”. Aşa şi-a dat sufletul în mîinile Tatălui acest sfînt mucenic: povăţuind poporul din mijlocul morţii lui.
• Pomenirea Sfinţilor Mucenici Iulian şi Marchian şi a celorlalţi împreună cu dînşii
Aceştia cu toţii viaţa şi-au dat-o pentru
apărarea sfintelor icoane, în timpul răului împărat Leon Isaurul
iconoclastul. Ei s-au încununat cu cununa veşnicei slave a muceniciei,
la anul 716.
Sinaxar 9 August
În aceasta luna, în ziua a noua, pomenirea Sfântului Apostol Matia.
Acesta a fost unul din cei 70, care s-a numarat cu numarul celor 12 Sfinti Apostoli, în locul lui Iuda Iscarioteanul.El a propovaduit Evanghelia în Etiopia cea din afara, si fiind chinuit acolo în diferite chipuri, si-a dat sufletul la Dumnezeu.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor zece
Mucenici, care au marturisit pentru sfânta icoana a Mântuitorului si
Dumnezeului nostru Iisus Hristos, cea din poarta de arama, si anume:
Iulian, Marchian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Fotie, Petru, Leontie
si Maria Patrichia.
Acesti sfinti au trait în zilele salbaticitului Leon, care nu suferea
sfintele icoane si le ardea. Pentru aceea s-a apucat el sa pogoare si
cinstita icoana a Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus
Hristos, care se afla la poarta de arama. Si au facut scari si au pus
lemne lungi, si s-au suit pe scari, vrând sa o pogoare. Atunci vitejii acestia apucând de scara si tragând-o la dânsii, au surpat cu capul în jos pe cel urcat pe ea de l-au dat mortii, si au anatematizat si au blestemat pe împarat. Împaratul daca a aflat de aceasta, s-a umplut de mânie si a poruncit sa se taie capetele tuturor celor ce s-au aflat de fata acolo, al caror numar numai Domnul îl stie, fiindca era multime multa de popor. Iar pe acesti noua Sfinti Mucenici batându-i cu toiege îi baga în temnita, poruncind sa le dea pe fiecare zi câte cinci sute de lovituri. Si asa au rabdat cu barbatie fericitii opt luni. Si daca a vazut tiranul ca li se sfârsea viata, a poruncit sa fie mai întâi chinuiti si sa li se taie capetele lor si Sfintei Maria Patrichia, si sa fie aruncati în mare.
Tot în aceasta zi, pomenirea patimirii Sfântului Mucenic Antonin.
Acest sfânt era din Alexandria si, fiind prins de ighemon, a fost
spânzurat si sfâsiat si apoi fiind aruncat în cuptor cu foc, si-a dat
sufletul la Dumnezeu, împodobindu-se cu cununa muceniceasca.
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Psoe, care, facând rugaciune, s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea aflarii icoanei celei
nefacute de mâna de om si cinstite din Camoliane, a carei povestire s-a
scris de cel între sfinti Parintele nostru Grigorie, episcopul Nisei.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului Gherman din Alaska.
Sf. Gherman din Alaska a fost un călugăr ortodox rus din
Mănăstirea Valaam din Rusia care, împreună cu alţi 8 călugări, în anul
1793, a călătorit în Insulele Aleutine şi pentru a duce mesajul
Evangheliei indigenilor aleutini şi eschimoşi din acele zone. Ca parte a
colonizării ruse a Americii, ruşii călătoreau şi neguţătoreau în acele
zone încă din 1740. El a construit o şcoală pentru aleutini şi, adesea,
i-a apărat în faţa nedreptăţilor şi abuzurilor comercianţilor ruşi. Le-a
devenit cunoscut sub numele de Apa, care înseamnă "bunic". El şi-a
petrecut majoritatea vieţii ca singurul locuitor al Insulei Spruce, o
insuliţă împădurită de lângă Insula Kodiak. În 1970, el a devenit primul sfânt care a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă din America. În acelaşi timp a avut loc ceremonia similară, dar în altă parte, a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei. Sfântul Gherman este prăznuit de Biserica Ortodoxă în 9 august (data proslăvirii) şi în 13 decembrie (data adormirii).
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Cântare de laudă la Sfântul Apostol Matia
Matia Apostolul pre Hristos L-a vestit
Şi pe faţă ‘naintea iudeilor a dat mărturie:
„El e Mesia vestit de Proroci,
El este Fiul lui Dumnezeu,
Care S-a pogorît din Cer.
El este Cuvîntul lui Dumnezeu,
Dumnezeu adevărat,
Despre El a grăit toată Scriptura!
Moise a zis:
«Dumnezeu proroc mare va ridica,
Precum şi pe mine m-a ridicat din al vostru popor;
Şi lumina Lui va străluci între voi».
Iar David împăratul a zis:
«Toate neamurile pămîntului
Se vor slăvi şi se vor binecuvînta întru Dânsul».
Viteazul Isaia la cer s-a răpit cu duhul, şi a văzut şi a grăit:
« Iată Fecioară va naşte Fiu
Şi vor pune numele Lui Emmanuel, ce-nseamnă:
Domnul este cu noi».
Iona chip al îngropării Lui a fost
Cum moartea I-o a închipuit,
Aşa I-a-nchipuit şi învierea:
Căci Iona trei zile într-al chitului pîntec a fost,
Şi-apoi a ieşit iar la viaţă, căci Dumnezeu voit-a.
Prorociile s-au împlinit, risipitu-s-au umbrele.
Cele prorocite s-au împlinit!”
Dar în van grăieşte bărbatul cel treaz
Celor mulţi şi adormiţi:
Căci cel ce doarme ziua, lumina zilei n-o crede.
Cugetare
O formă de mucenicie, şi în acelaşi timp semn al unei mari şi adevărate iubiri pentru cel de lîngă tine, este acela de a lua asupra ta păcatele lui.
Aşa cum
moartea este consecinţa păcatului, luarea păcatului altcuiva asupra ta
înseamnă să adaugi la moartea ta proprie încă o moarte. Păcatul, odată săvîrşit, aduce moarte (lacov 1: 15). Cu toate acestea, Dumnezeu îi miluieşte cu învierea pe cei care, din dragoste, iau asupra lor şi moartea altcuiva.
Nenumărate sînt exemplele de sfinţi care iau asupra lor păcatele şi
morţile semenilor lor. Astfel, despre Sfîntul Ammona s-a zis:
A venit un frate la Avva Ammona şi i-a mărturisit o grea cădere în păcat, din care pricină conştiinţa lui îl goneşte afară din mînăstire, poruncindu-i să se întoarcă în lume. Dar Avva Ammona i-a zis că va lua asupra lui acel păcat, şi 1-a îndemnat pe frate să se ţină tare, şi să nu părăsească mînăstirea. Fratele a ascultat cu lacrimi de nădejde şi de bucurie, iar Avva Ammona s-a aşternut cu lacrimi de pocăinţă la rugăciune. După o vreme scurtă, Avva Ammona a primit vestire de la Dumnezeu că s-a iertat păcatul fratelui, din pricină că el, Ammona, a arătat milă şi a luat păcatul asupra lui.
Cînd Sfîntul Macarie, Sfîntul Simeon Cel
Nebun pentru Hristos, Sfînta Theodora şi mulţi alţi sfinţi au fost
acuzaţi de desfrînare, ei nu s-au apărat şi nu s-au dezvinovăţit ci,
luînd asupra lor păcatele altora, au primit în locul lor [deci pe
nedrept] cumplite pedepse, pe care le-au îndurat cu răbdare pînă la
capăt, cînd însuşi Dumnezeu a dat pe faţă oamenilor nevinovăţia lor.
Luare aminte
Să luăm aminte la pedeapsa lui Dumnezeu
asupra poporului lui Dumnezeu din pricina păcatelor fiilor lui Eli,
judecătorul şi marele preot (I Regi 4):
- La cum fiii marelui preot păcătuiau pe faţă în Silo, iar pe ascuns păcătuiau chiar şi înaintea Cortului Mărturiei;
- La cum Domnul a dat pentru aceasta biruinţa în mîna filistenilor, care 1-au asuprit pe Israil, din care au ucis multe mii de bărbaţi, între care şi fiii lui Eli; şi la cum filistenii idolatri au pus mîna şi pe Cortul Mărturiei
- La cum, din pricina păcatelor mai marilor şi învăţaţilor poporului, Dumnezeu trimite pedeapsă asupra întregului popor.
Predică
Despre nimicnicia păcătoşilor înaintea măreţiei lui Dumnezeu
– „Intraţi în crăpăturile stîncilor şi ascundeţi-vă în pulbere, din
pricina fricii de Dumnezeu, de strălucirea slavei Lui” (Isaia 2: 10).
Aceste cuvinte amarnice ale Prorocului
arată halul decăderii idolatre a poporului lui Israel. Acest popor
lepădase credinţa întru Unul Dumnezeu şi se închina acum la obiecte din
lut şi din piatră. „Ce veţi face atunci, oamenilor ticăloşi, cînd va
veni la voi frica de Dumnezeul Unde veţi mai fugi cînd va veni
strălucirea slavei Luil Ci ascundeţi-vă în crăpăturile pietrelor din
care v-aţi cioplit idoli! Şi ascundeţi-vă în pulberea din care vi i-aţi
întruchipat pe ei!”. O, cumplită şi binemeritată este batjocura din
cuvintele acestui mare şi străvăzător proroc! Căci cine se va putea
cumva face nevăzut de la faţa Domnului intrînd în crăpături de stînci?
Şi cine se va putea ascunde de Cel Preaînalt acoperindu-se cu pulbere?
Totuşi, fraţilor, să lăsăm deocamdată la o parte idolatria iudeilor -pentru care au şi fost pedepsiţi destul – şi să ne ocupăm un moment şi de idolatria pe care o vedem între noi, creştinii. Căci ce este o grămăjoară de aur dacă nu un idol? Iar grămezile de grîne adunate cu zgîrcenie în hambare ce sînt ele dacă nu idoli de praf? Ce sînt hainele luxoase dacă nu tot atîţia idoli făcuţi din blănuri şi peri de animale? Oare unde se vor ascunde idolatrii creştini ai timpurilor noastre cînd va veni frica de Dumnezeu, şi cînd va veni strălucirea slavei Lui?
Mergi şi te ascunde în grămăjoara ta de
aur, idolatrule! Du-te şi te ascunde în praful ce ţi 1-ai strîns
grămezi! Mergeţi şi vă ascundeţi în pieile animalelor şi îngropaţi-vă în
perii cei de vulpe, şi în fiberele din mătasea cea moartă a viermilor,
o, închinătorilor la praf şi cenuşă!
O, amarnică ironie, căci toate acestea se vor arde în amarnica Zi a Domnului, în Ziua Cea înfricoşată a Lui. Şi atunci omul va sta faţă în faţă doar cu Cel Măreţ şi Veşnic.
Căci toţi idolii oamenilor, cărora ei
le-au închinat tot timpul cel fără de întoarcere al vieţii lor, vor fi
arşi înaintea ochilor lor; şi atunci Nemuritorul Judecător îi va întreba
pe aceşti idolatri: „Unde vă sînt idolii?”. Isaia, fiul lui Amos,
prorocul lui Dumnezeu, a trăit pe pămînt acum mii de ani, dar vedenia
lui chiar şi astăzi înfricoşată este şi plină de miez şi învăţătură, şi
iar înfricoşată.
Ci Tu eşti Domnul nostru Dumnezeu Cel
Viu şi Singurul Domn, şi noi Ţie ne închinăm în veci! Tot restul este
praf şi cenuşă. Ajută-ne nouă, Doamne, ajută-ne nouă, dă-ne nouă să nu
ne lipim inimile şi minţile de praful cel pieritor, ci să le înălţăm
pururea la Tine, şi numai la Tine, Dumnezeul nostru Cel Veşnic. Căci Ţie
se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!
