Troparul Sfântului Cuvios Simeon, cel nebun pentru Hristos şi Sfântului Cuvios Ioan Pustnicul, glasul al 4-lea:
Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.
Condacul Sfântului Cuvios Simeon, cel nebun pentru Hristos şi Sfântului Cuvios Ioan Pustnicul
Cei ce aţi săvârşit viaţa creştineşte cu dreapta credinţă, vase curate ale Treimii arătându-vă, Sfinţilor Părinţi Simeon şi Ioan, de Dumnezeu purtători prealăudaţi, acum cereţi să trimită din destul curăţire şi pace sufletelor noastre, părinţi preafericiţi.
Cântarea 1, glasul al 4-lea.
Irmosul:
Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-I Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu împărtăşirea ta cea către Dumnezeu, cuvioase, te-ai făcut lumină şi mergând către însăşi dorirea cea desăvârşită, ai luat împlinirea nădejdilor tale celor bune, Părinte Simeon.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Aprinzându-te de dragostea cea către Dumnezeu, toate le-ai părăsit, părinte, aflând împreună călător pe Măritul Ioan; cu care împreună ai săvârşit călătoria mântuirii, veselindu-te.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Biserica te-a cunoscut pe tine, Înţelepte Părinte Simeon, sfeşnic luminat purtător de strălucirile Preasfântului Duh. Pentru aceasta, se veseleşte ca purtătoare de lumină pomenirea ta.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind a vă îmbogăţi de cele ce nicidecum nu se deşartă cu cuget viteaz, aţi lepădat bogăţia şi mărirea cea vremelnică şi desfătarea cea curgătoare şi vrednicia cea lumească, înţelepţilor.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Fiul lui Dumnezeu ştiindu-te pe tine, Preacurată, Frumoasă şi Aleasă şi Preacinstită, S-a făcut ţie Fiu, făcând fii lui Dumnezeu prin dar pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu osârdie te-ai dezbrăcat, Părinte Simeon, către luptele cele înţelegătoare, înfrângând taberele vrăjmaşului cu dumnezeiescul ajutor al Duhului.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Arătându-te nerobit de arsura dezmierdărilor, ai ars materia patimilor cu jăratecul dumnezeieştilor tale rugăciuni, vrednicule de laudă.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu biciul rugăciunilor şi cu bătăile înfrânării, Cuvioase Părinte Ioan, ai rănit Egiptul patimilor.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Sihastrii Tăi, Iisuse, au omorât pe vrăjmaşul cu bucurie, dorind de moartea Ta cea purtătoare de viaţă.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Născut-ai, Preacurată, Ceea ce eşti fără de prihană, pe Pricinuitorul a toată lumea, Care izbăveşte pe oameni de căderea cea cumplită a călcării de poruncă.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială precum se cuvine, grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pornindu-vă către cărările dreptăţii, aţi sosit către dumnezeieştile ogrăzi ale purtătorului de Dumnezeu Nicon, cuvioşilor, îmbogăţindu-vă de învăţăturile lui, cu lumină de mântuire.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cuviosul purtător de Dumnezeu, văzându-vă pe voi că sunteţi deopotrivă la obiceiuri şi cugetaţi împreună cele de cinste, prin dumnezeieştile învăţături v-a împodobit pe voi cu dumnezeiasca îmbrăcăminte a călugărilor.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Darul Preasfântului Duh aflând inima ta, fericite, înfrumuseţată cu obiceiurile cele adevărate, mai presus a strălucit, Părinte Simeon, vrednicule de minune.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Darul Sfântului Duh aflând inima ta tablă curată, părinte, a scris pe ea nepătimire desăvârşită, credinţă şi dragoste curată.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Preaproslăvitul Dumnezeul nostru, Cel Ce sade pe Scaunul Cel Înalt, te-a avut pe tine, ca pe un Scaun de Heruvimi odihnindu-Se în braţele tale, Marie Prealăudată.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Primind lumină prealuminată, Sfinte Ioan, te-ai arătat ca soarele, micşorând întunericul demonilor, vrednicule de laudă.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Întraripându-se cuvioşii de dragostea lui Hristos, cu înţelepciune au lepădat dragostea trupurilor, ca pe nişte spumă de mare.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Întărindu-vă la suflete cu putere dumnezeiască, aţi locuit în pustiu, pustiind patimile, părinţilor cugetători de cele cereşti.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Curgerea stricăciunii s-a contenit, că Fecioara fără stricăciune a născut pe Dumnezeu Cuvântul, mai presus de fire şi de cuvânt, rămânând iarăşi Fecioară.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind mintea ta cu totul neîncetat întinsă prin cugetări către Dumnezeu, nu s-a supus dragostei celei trupeşti, pricinuindu-ţi ţie, Sfinte Părinte Simeon, câştigarea bunătăţilor.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Înţelepţeşte se făţărnicea Sfântul Simeon, cu prefacerea de nebunie, înnebunind pe înţeleptul răutăţii prin lucrurile cele înţelepte ale Duhului, Celui Ce toate le înţelepţeşte.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Petrecând în lume, fericite, nu ai primit nicicum întinăciune sau prihană, ci mai vârtos, cu rugăciunile tale cele curate, ai curăţit întinăciunea sufletelor celor ce alergau la tine.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind mai înalt decât cugetele cele trupeşti nu te-ai rănit la cuget, dezbrăcându-te în mijlocul femeilor, Sfinte Părinte Simeon, căci erai îmbrăcat cu podoaba nepătimirii.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cu gura, cu cugetul şi cu inima te propovăduiesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, că prin tine, Preacurată, m-am împăcat, fiind eu lepădat pentru călcarea poruncii celei dintâi a strămoşului.
CONDAC, glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...
Cei ce aţi săvârşit viaţa creştineşte cu dreapta credinţă, vase curate ale Treimii arătându-vă, Sfinţilor Părinţi Simeon şi Ioan, de Dumnezeu purtători prealăudaţi, acum cereţi să trimită din destul curăţire şi pace sufletelor noastre, părinţi preafericiţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorinţa dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au cântat: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind cuprins, părinte, de dumnezeiască dragoste, cu râvnă dumnezeiască te-ai dat pe tine cu totul bucuros, ca să mântuieşti pe alţii, cântând: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Luat-ai, părinte, hrană dată ţie din cer şi cu aceasta ai hrănit pe toţi cei ce au primit porunca ta cu bună plecare şi ai părăsit păcatul cel râvnitor de cele de pe pământ, fericite.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Urmând hotărârilor părinţilor, înţelepte, de greşeala lui Origen, cel ce s-a înşelat, ai învăţat ca să fugă, pe cei ce cântă: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ceea ce eşti Locaş Sfinţit Dumnezeiesc al Celui Preaînalt, Bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce cântă: Binecu vântată eşti tu cu totul fără prihană, Stăpână.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Stea cu totul luminoasă eşti, povăţuind către viaţă pe cei din noroiul patimilor; că ai făcut pe femei necuvioase a vieţui în curăţie şi goneşti bolile cumplite, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind întreg la minte şi vrând să fii batjocorit şi hulit pentru Domnul, cu ascunsul minunilor celor înţelepte, pe mulţi ai vânat, cuvioase, cu suflet curat cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Când se împlinea trecerea a patruzeci de zile de post, erai hrănit de Duhul Sfânt, cuvioase, cu veselie cerească, Căruia cu duh vesel cântai: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Strălucitu-ne-a nouă Domnul din tine, Fecioară Curată. Pe Acela roagă-L totdeauna să lumineze pe cei ce te laudă pe tine şi să ne mântuiască de primejdii pe noi, care cântăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind daţi Treimii, din toată inima cu osârdie şi luând de la Dânsa raze de lumini, cu bună dăruire v-aţi făcut luminoşi la chip şi dănţuiţi împreună cu îngerii.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind împreunaţi cu dragoste dumnezeiască şi luminându-vă cu sihăstrie, aţi ajuns acum la împărtăşirea bunătăţilor celor nădăjduite şi aţi aflat desfătarea cea fericită, fericiţilor de Dumnezeu.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Luminătorii pustnicilor, cei ce sihăstreşte au surpat măiestriile vrăjmaşului, luminându-se cu tot felul de bunătăţi, au mers către ceruri, îndulcindu-se de Dumnezeire.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pentru ostenelile şi sudorile voastre aţi moştenit veselia cea fără de sfârşit, în care, desfătându-vă, Sfinte Părinte Simeon Cuvioase şi Sfinte Ioan Mărite, aduceţi-vă neîncetat aminte de noi.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Miluieşte-mă, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi Făcătorul de bine al tuturor, risipeşte norii sufletului meu, Doamna tuturor, Stăpână Preasfântă şi mă fă tare împotriva patimilor ce ridică război îm potriva mea.
SEDELNA, glasul 1: Podobie: Mormântul Tău...
Lăţindu-se cu credinţa, dumnezeieştii părinţi au umblat dimpreună pe calea cea cinstită, strâmtorând toate măiestriile balaurului. Pe toţi aceştia să-i cinstim cu cuget de bună credinţă, prăznuind sfinţita lor pomenire, întru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...
Preasfântă Fecioară, Nădejdea creştinilor, roagă-te neîncetat împreună cu cetele cele de sus lui Dumnezeu, pe Care L-ai născut mai presus de gând şi de cuvânt, să ne dea nouă tuturor iertare de păcate şi îndreptare vieţii, celor ce, cu credinţă şi cu dragoste, te slăvim pururea pe tine.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...
Mieluşeaua cea Neîntinată văzându-şi Mielul şi Păstorul mort spânzurat pe Cruce, tânguindu-se zicea, ca o maică, văitându-se: cum voi suferi pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu? Şi patimile cele de bunăvoie, Dumnezeule Preabune?
Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Iezechiel 21 Iulie
Troparul Sfântului Prooroc Iezechiel, glasul al 2-lea:
A proorocului Tău Iezechiel pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
Condacul Sfântului Prooroc Iezechiel
Arătatu-te-ai prooroc lui Dumnezeu, Iezechiel Minunate şi mai înainte tuturor ai vestit Întruparea Domnului, a Mielului şi Ziditorului, Fiului lui Dumnezeu, Care S-a arătat în veci.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Să cântăm Domnului...
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mie, celui ce voiesc a lăuda pe Iezechiel Proorocul Tău, Doamne, dă-mi har, Făcătorule de bine şi dar duhovnicesc.
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Având înălţări Sfinţitul Iezechiel, singur văzătorul celor negrăite, cu slava Domnului este strălucit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cugetul zburdărilor celor trupeşti supunându-l şi viaţa ta îndreptând-o, te-ai arătat Prooroc primitor de Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arătându-te cu totul luminat, pe Prealăudata Uşă Ceea ce căuta spre Răsărit, pe Fecioara, o propovăduieşti, de Dumnezeu insuflate.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea...
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Răsărirea morţilor cea scrisă mai înainte, ca un prooroc o vezi, mărite, omorârea patimilor dobândind.
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfinte Proorocule Iezechiel, arătătorule de Dumnezeu, făcându-se Dumnezeu Milostiv zidirii Sale, minte dumnezeiască te-a arătat pe tine celor rătăciţi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cel ce şade pe Heruvimi, Fulgerul Dumnezeirii, te-a luminat pe tine, mărite, arătându-Se ţie, grăitorule de Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ţarină Curată, cu ochii cei mai înainte văzători, proorocul Tău a văzut intrarea fecioriei, cea păzită Ţie, Făcătorule de bine.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina...
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
După ce te-ai învrednicit a vedea cu uimire vedeniile cele dumnezeieşti, ai căzut cu faţa la pământ şi ai auzit glasul Duhului Cel Dumnezeiesc.
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Negrăite lucruri învăţându-te şi cu poruncile cele dumnezeieşti luminându-te, mâna Stăpânului şi Atotstăpânitorului tău peste tine a fost.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Alesule Prooroc Iezechiel, cartea cea dată gurii tale din mâna Domnului a îndulcit inima ta şi te-a săvârşit prooroc dumnezeiesc.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Te-a văzut pe tine, Fecioară, Proorocul Iezechiel Dumnezeiască Uşă Luminoasă, prin care a trecut Domnul, Încuiată păzind-o pe aceasta.
Cântarea a 5-a. Irmos: Mânecând, strigăm către Tine...
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
O, Fericite Proorocule Iezechiel, primitorule de Dumnezeu, pe toţi păcătoşii ai povăţuit prin cuvintele tale a se întoarce spre pocăinţă.
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
La toate s-au asemănat Domnului proorocul, căci şi pentru păcatele cele străine s-a rugat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Iezechiel Proorocule, limbile ritorilor nu pot să te laude pe tine, căci cu strălucire cerească ai fost înfrumuseţat.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Eşti Uşa Dumnezeiască, pe care te-a văzut Proorocul Iezechiel şi din care ne-a răsărit nouă Dătătorul de lumină, Domnul.
Cântarea a 6-a. Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie...
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Proorocule minunate, învrednicitu-te-ai a vedea pe Dumnezeu, de toată arătarea cea materialnică curăţindu-te, preafericite.
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcându-te mai înalt decât trupul, prin puterea Duhului, cu înălţare te-ai ridicat şi te-ai arătat plin de lumina cea curată.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Având viaţă proorocească, dând dănţuire de cântare, vezi pe Hevurimi şi pe Atotţiitorul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe Maica şi Fecioara cea întru adevăr, pe Mijlocitoarea lui Dumnezeu şi a oamenilor, în închipuire o ai văzut uşă mult luminoasă.
Irmosul:
Haină luminoasă dă-mi mie Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Arătatu-te-ai prooroc lui Dumnezeu, Iezechiel Minunate şi mai înainte tuturor ai vestit Întruparea Domnului, a Mielului şi Ziditorului, Fiului lui Dumnezeu, Care S-a arătat în veci.
Cântarea a 7-a. Irmos: Din Iudeea venind tinerii...
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătatu-te-ai biserică însufleţită a lui Dumnezeu, o, preafericite purtătorule de Dumnezeu şi măsurarea Bisericii în taină ai fost învăţat, cu duhul cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind cu totul primenit întru uimire odinioară în cetatea sfântă şi prin arătare fiind învăţat tainele cele dumnezeieşti, te-ai deprins a cânta: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Arătându-te preot al Dumnezeului Celui Preaînalt, vrednicule de minune, aduci Stăpânului rugăciuni şi jertfe pentru poporul ce stă înainte şi cântă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
A mântui fiinţa cea omenească vrând Cuvântul Cel Înalt, a trecut prin Uşa cea Feciorească, cu trup îmbrăcat dintr-însa. Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul Ceresc...
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind împodobit cu sfinţitul dar al proorociei, te-ai luminat cu cântări lăudând în veci pe Dătătorul de viaţă, Hristos.
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Proorocul Iezechiel fiind privitor al slavei Tale şi plecat pe genunchi, primeşte-l ca un bun rugător pentru lume; ca să Te cântăm pe Tine, Hristoase, întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
La tainele cele mai presus de minte te-ai deprins, Proorocule Iezechiel, aprinzându-te de Dorul Cel Dumnezeiesc, cântând: pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
De noapte mânecând, Proorocul Iezechiel te-a văzut pe tine Fecioară, Pârâul Iertării şi către Domnul a grăit: pe Tine Te înălţăm în veci.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă ostile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea pururea Fecioarei...
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tu te-ai învrednicit a vedea, prin Cel Ce în taină te-a învăţat cele negrăite, pe Cel Arătat în foc şi în rug de demult lui Moise, fiind tu strălucit, proorocule, cu raza dreptei credinţe.
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Legii dătător şi tăinuitor şi preot te-ai arătat şi prooroc preaînţelept, asemenea Stăpânului făcându-te şi părtaş patimilor, acum te-ai arătat moştenitor.
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Credincioşii acum, având izvor curgător învăţăturile tale cele prealăudate şi carte preasfinţită, luăm neîndoită mântuire sufletelor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
O, negrăită şi dumnezeiască arătare de lumină, în care acum te desfătezi, fericite! Şi de departe vezi în Părintele pe Fiul şi pe Duhul, Trei Ipostasuri ale Dumnezeirii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Armă a noastră şi Zid tu eşti, Născătoare de Dumnezeu, Apărătoare celor ce nădăjduiesc întru tine. Pe tine şi acum te îndemnăm spre rugăciune, ca să ne izbăvim de vrăjmaşii noştri.
Irmosul:
Naşterea pururea Fecioarei, care s-a arătat mai înainte dătătorului de Lege în munte prin foc şi rug, spre mântuirea noastră, a credincioşilor, cu cântări neîncetat o slăvim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...
Strălucindu-te cu Duhul Cel Dumnezeiesc, Întruparea Cuvântului mai înainte o ai limpezit, cel ce eşti mare între dumnezeieştii Prooroci, Iezechiel, de Dumnezeu insuflate. Pentru aceasta, ca pe un prooroc cu sfinţenie te fericim pe tine şi prăznuim astăzi pomenirea ta, împreună grăind ţie, înţelepte: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...
Preasfântă Fecioară, Nădejdea creştinilor, roagă-te neîncetat împreună cu cetele cele de sus lui Dumnezeu, pe Care L-ai născut mai presus de gând şi de cuvânt, să ne dea nouă tuturor iertare de păcate şi îndreptare vieţii, celor ce, cu credinţă şi cu dragoste, te slăvim pururea pe tine.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...
Mieluşeaua cea Neîntinată văzându-şi Mielul şi Păstorul mort spânzurat pe Cruce, tânguindu-se zicea, ca o maică, văitându-se: cum voi suferi pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu? Şi patimile cele de bunăvoie, Dumnezeule Preabune?
Acatistul Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie de la Agapia Veche
Troparul Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie de la Agapia Veche, glasul al 5-lea:
Următori şi împlinitori ai Evangheliei lui Hristos, Cuvioşilor Părinţi Partenie şi Rafail, sihaştrii prealuminaţi ai munţilor Moldovei; ostenindu-vă cu postul şi cu rugăciunea, aţi dobândit de la Dumnezeu aripi ale sufletului vostru, pentru aceasta vă rugăm să ne trimiteţi de la Hristos milă şi har celor ce prăznuim cu dragoste pomenirea voastră!
Condacul 1
Cuvioşilor lui Hristos, care în munţii Agapiei s-au nevoit şi sfeşnice prealuminoase călugărilor au strălucit, cununi de laudă aducem în această zi de slăvită prăznuire noi, care cu evlavie îi cinstim zicând: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie!
Icosul 1
Dumnezeiască râvnă pentru viaţa monahicească purtând în suflet, din tinereţe jugul cel bun al lui Hristos ai luat şi calea părinţilor celor de demult ai urmat, pentru aceasta îţi aducem laudă, zicând:
Bucură-te, tinereţe neîntinată;
Bucură-te, ocrotit al Arhanghelului Rafail;
Bucură-te, că îngerescul chip ai îmbrăcat;
Bucură-te, că de cele pământeşti te-ai lepădat;
Bucură-te, că pe poarta cea strâmtă în Împărăţie ai intrat;
Bucură-te, că pe cărarea cea dreaptă ai umblat;
Bucură-te, că războiul cel nevăzut l-ai purtat;
Bucură-te, că râvnă pentru cele sfinte ai avut;
Bucură-te, că de începătorul răutăţii nu te-ai înfricoşat;
Bucură-te, că lupta cea bună ai luptat;
Bucură-te, cel ce cu armele Duhului Sfânt te-ai întrarmat;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povăţuitor al călugărilor!
Condacul al 2-lea
Despre petrecerea îngerească a cuvioşilor din Mănăstirea Sfântului Arhanghel Mihail ai auzit şi, toate cele deşarte ale lumii lepădând, ucenic stareţului Eufrosin te-ai făcut. Cu postul, cu privegherea şi cu lacrimile, patimile trupului le-ai veştejit, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Ca un dumnezeiesc lucrător ţi-ai sădit în inimă sfaturile pustnicilor, mintea având-o pavăză împotriva patimilor pierzătoare, şi bărbăteşte luptându-te, în curăţie ai vieţuit şi cu toată fapta bună te-ai îmbogăţit, Cuvioase Partenie. Pentru aceea, cinstire îţi aducem, zicând:
Bucură-te, aspru nevoitor;
Bucură-te, podoaba călugărilor;
Bucură-te, lauda pustnicilor;
Bucură-te, pildă celor iubitori de ascultare;
Bucură-te, dascăl al înfrânării;
Bucură-te, adânc de smerenie;
Bucură-te, rugăciune întraripată;
Bucură-te, apostol al răbdării;
Bucură-te, chip îmbunătăţit;
Bucură-te, întărirea postitorilor;
Bucură-te, înger pământesc;
Bucură-te, om ceresc;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioşilor!
Condacul al 3-lea
Mult te-ai minunat, Cuvioase Rafail, de sfintele osteneli ale părinţilor. Că trupuri purtând, prin mari nevoinţe, celor fără de trupuri s-au asemănat. Iar tu cu osârdie, pilda vieţuirii lor urmând, lauzi pe Hristos, împreună cu ei cântând: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Următor bătrânilor cuvioşi ai fost, căci de la rânduiala strămoşească nu te-ai depărtat şi, prin asprimea vieţii sihăstreşti, cămară împodobită a lui Hristos te-ai arătat. Aceasta dorind şi noi, cu evlavie te lăudăm zicând:
Bucură-te, următor al părinţilor pustiei;
Bucură-te, că dragoste curată ai dobândit;
Bucură-te, că nevoinţa ai învăţat;
Bucură-te, dor de neîncetată rugăciune;
Bucură-te, cel ce ţi-ai potolit setea din izvorul dreptei credinţe;
Bucură-te, cel ce cu înfrânarea te-ai întrarmat;
Bucură-te, cel ce dascălilor pustiei ai urmat;
Bucură-te, ucenic desăvârşit şi duhovnic iscusit;
Bucură-te, cel ce cu bunătatea te-ai împodobit;
Bucură-te, împlinitorule al pravilei călugăreşti;
Bucură-te, chip al sfinţeniei;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povăţuitor al călugărilor!
Condacul al 4-lea
Sfinte Cuvioase Partenie, ai vieţuit pe pământ în vremuri de cumplită încercare pentru ţară, când, de frica hoardelor păgâne, creştinii din cetăţi şi din sate la sihaştrii din munţi aflau scăpare. Acelora, cu dragoste şi milostivire te-ai făcut alinare, iar lui Dumnezeu împreună cu ei ai cântat: Aliluia!
Icosul al 4-lea
În adâncul codrilor, pentru iubirea de Dumnezeu, te-ai sălăşluit şi împreună cu sihaştrii ai petrecut, dorul de rugăciune în linişte pururi în suflet purtând, pentru aceea noi, cei care suntem în vâltoarea ispitelor, cu evlavie îţi cântăm:
Bucură-te, că de lume te-ai îndepărtat;
Bucură-te, că pentru Domnul te-ai însingurat;
Bucură-te, luminător al minţilor întunecate;
Bucură-te, risipitor al gândurilor necurate;
Bucură-te, că pe toţi oamenii i-ai iubit;
Bucură-te, liman al celor prigoniţi;
Bucură-te, mângâietor al celor întristaţi;
Bucură-te, grabnic ajutător;
Bucură-te, fierbinte rugător;
Bucură-te, blând povăţuitor;
Bucură-te, întărirea celor suferinzi;
Bucură-te, că tuturor te-ai arătat milostiv;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Partenie, lauda cuvioşilor!
Condacul al 5-lea
Mlădiţă aleasă a neamului tău cel iubitor de linişte, ai râvnit viaţa cea fericită a pustnicilor, care întraripaţi cu dumnezeiescul dor, prin rugăciune, milostivirea lui Dumnezeu din ceruri au pogorât pe pământ. Cu binecuvântarea părinţilor, din mănăstire în tainiţele codrilor te-ai îndepărtat, împreună cu ei cântând: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Având dreptar rânduielile de odinioară, te-ai nevoit în privegheri neîncetate şi ai biruit desăvârşit patimile, căci trupul ai supus gândului nepătimaş, urcând treptele lăuntricului Tabor, pentru care cântăm:
Bucură-te, sfânt pământean;
Bucură-te, locuitor al sihăstriei;
Bucură-te, rod minunat al pustiei;
Bucură-te, ostenitor neobosit;
Bucură-te, rugător desăvârşit;
Bucură-te, curăţie întrupată;
Bucură-te, cugetare luminată;
Bucură-te, fire înnoită;
Bucură-te, vistierie de har;
Bucură-te, purtător al luminii lui Hristos;
Bucură-te, făclie de lumină nestinsă;
Bucură-te, pregustarea slavei ce va să vină;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povăţuitor al călugărilor!
Condacul al 6-lea
Povăţuitor blând şi înţelept obştii te-ai arătat, Cuvioase Partenie, când egumen ai fost pus, dar nu ai aflat odihnă, dorind neîncetat să fii doar cu Hristos. Pentru aceasta în sihăstriile muntelui Scaunele, în linişte, în rugăciune şi în mari nevoinţe ai petrecut, iar acum nu ne uita în rugăciunile tale pe noi, cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Cu totul te-ai desprins de cele pământeşti, cugetând la cele veşnice, la Împărăţia ce va să vie, în care vor intra cei curaţi cu inima. Pentru aceea te lăudăm zicând:
Bucură-te, crin al pustiei;
Bucură-te, pom cu bună roadă;
Bucură-te, dor de veşnicie;
Bucură-te, cugetător la moarte;
Bucură-te, locuitor al patriei cereşti;
Bucură-te, jertfă curată adusă Tatălui Ceresc;
Bucură-te, că întru tine S-a odihnit Hristos;
Bucură-te, vas ales al Duhului Sfânt;
Bucură-te, rug aprins în rugăciune;
Bucură-te, cel ce ai strălucit în lumina harului;
Bucură-te, părtaş al slavei dumnezeieşti;
Bucură-te, lumină din Izvorul Luminii;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioşilor!
Condacul al 7-lea
Precum oarecând în Colose, la rugăciunea Cuviosului Arhip, Sfântul Arhanghel Mihail a izbăvit biserica de la pieire, astfel şi prin rugile voastre către marele Arhistrateg, lavra lui Agapie, cea mult încercată, nu s-a risipit. Pentru aceasta, împreună cu cetele cuvioşilor, Îl slăvim pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul al 7-lea
„Fericit stareţ” ai fost numit, căci sihaştrilor şi călugărilor făclie luminoasă te-ai arătat. Cu virtuţi alese fiind împodobit, mulţimi de peste Carpaţi şi din Moldova întreagă veneau, cerând cuvânt de folos şi ajutor de la Dumnezeu prin rugăciunile tale, pentru care te cinstim, zicând:
Bucură-te, păstor al turmei lui Hristos;
Bucură-te, al Agapiei apărător;
Bucură-te, rugător pentru neamul românesc;
Bucură-te, purtător al Duhului Sfânt;
Bucură-te, cunună a celor iubitori de nevoinţă;
Bucură-te, cel ce ne întăreşti în credinţă;
Bucură-te, alinare a celor îndureraţi;
Bucură-te, împăciuitor al celor învrăjbiţi;
Bucură-te, al celor slabi întăritor;
Bucură-te, scăpare a celor în nevoi;
Bucură-te, sfătuitor al credincioşilor;
Bucură-te, vieţuire minunată;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povăţuitor al călugărilor!
Condacul al 8-lea
Pururea în minte ai avut cuvântul Domnului: „Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este”. Mâinile la rugăciune ridicând, cu lacrimi curate Celui Preaînalt ai cerut putere a împlini dumnezeiasca poruncă. Pentru aceea ne înveţi să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Prin răbdare în ispite, dragoste statornică, nezdrobită nădejde şi credinţă tare, duhurile înşelăciunii le-ai surpat şi vas curat, sfinţit lui Hristos fiind, te-ai învrednicit să spui ca şi Pavel: „De acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. Pentru aceasta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, ce-ţi cântăm:
Bucură-te, iubitor al Scripturii;
Bucură-te, cinstitor al dascălilor rugăciunii;
Bucură-te, că pe Hristos ai dorit;
Bucură-te, că în virtuţi te-ai împodobit;
Bucură-te, că toată pofta ai călcat;
Bucură-te, că grija lumească ai lepădat;
Bucură-te, că în sfinţenie te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, că Împărăţia lui Dumnezeu ai câştigat;
Bucură-te, că în tine patimile le-ai răstignit;
Bucură-te, că în tine Hristos a strălucit;
Bucură-te, lumina razei Duhului Sfânt;
Bucură-te, mireasmă de taină a pustiei;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioşilor!
Condacul al 9-lea
Dumnezeu Cel minunat întru sfinţii Săi stâlp de foc a arătat din cer deasupra muntelui ce poartă în sânul său moaştele cuvioşilor. Pentru aceasta noi, cei neputincioşi sufleteşte, cerem, cu lacrimi de umilinţă, sfinţilor nevoitori să ne fie mijlocitori către Domnul, Căruia Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Cine ar putea spune minunile şi ostenelile tale, Cuvioase Părinte Rafail, care, împreună cu Partenie cel minunat, ai întregit ceata cuvioşilor care s-au ostenit în muntele cel binecuvântat. Cu buze nevrednice, îndrăznim a te lăuda zicând:
Bucură-te, ocrotitor al Mănăstirii Agapia;
Bucură-te, tainic păzitor al mănăstirilor, satelor şi oraşelor;
Bucură-te, slujitor al luminii;
Bucură-te, că ai văzut slava Treimii;
Bucură-te, purtător de Dumnezeu;
Bucură-te, învăţător al iubirii;
Bucură-te, dascăl al rugăciunii;
Bucură-te, mijlocitor al tuturor;
Bucură-te, străjer neadormit;
Bucură-te, cunoscător al tainelor negrăite;
Bucură-te, luminată cuvioşie;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povăţuitor al călugărilor!
Condacul al 10-lea
Sfinţilor, care, încă din lumea acesta, din dulceaţa raiului aţi gustat, calea vieţii pământeşti ne-o luminaţi nouă, celor rătăciţi în pustiul păcatului, spre a ne înălţa în lăcaşurile cereşti. De aceea, rugaţi-vă pentru noi, cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Umbrit fiind de dumnezeiasca înţelepciune, ai lăsat cele stricăcioase şi Dumnezeului Celui veşnic ai slujit, dobândind pe cele nestricăcioase. Pentru aceasta acum stai aproape de tronul slavei veşnice. De aceea, nu ne uita nici pe noi, cei ce te lăudăm, zicând:
Bucură-te, rob credincios care voia Tatălui ai împlinit;
Bucură-te, că viaţa în evlavie ţi-ai săvârşit;
Bucură-te, că în slava cerească acum locuieşti;
Bucură-te, că te desfătezi întru fericirea cea negrăită;
Bucură-te, că împreună cu sfinţii în ceruri petreci;
Bucură-te, că de frumuseţile raiului te îndulceşti;
Bucură-te, că îndrăznire la Dumnezeu ai dobândit;
Bucură-te, povăţuitor spre patria cerească;
Bucură-te, că în lumina cea neapusă străluceşti;
Bucură-te, că ne luminezi cu înţelepciunea ta;
Bucură-te, făclie mult luminoasă celor dintru întuneric;
Bucură-te, că din viforul ispitelor ne izbăveşti;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioşilor!
Condacul al 11-lea
Negrăita mireasmă a sfintelor voastre nevoinţe arătată s-a făcut lumii. Voi, în sihăstrie sălăşluindu-vă, patimile trupului aţi topit şi în lumina lină a sfintei slave aţi intrat. Acesteia, învredniciţi-ne prin rugăciunile voastre şi pe noi, cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Treimea Cea de o fiinţă şi nedespărţită pe sfinţii Săi îi încununează cu slavă încă de pe pământ. Pentru aceea, şi nevoinţele tale sihăstreşti au fost arătate Sfântului Mitropolit Dosoftei, cel care, luminat de Duhul Sfânt, a sărutat sfintele tale moaşte. Învredniceşte-ne şi pe noi de această duhovnicească bucurie, cei care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că, în liniştea inimii, pe Dumnezeu ai lăudat;
Bucură-te, că Treimii Sfinte te-ai închinat;
Bucură-te, că lui Dumnezeu Tatăl te-ai dăruit;
Bucură-te, că pe Hristos L-ai slavoslovit;
Bucură-te, că în lumina Sfântului Duh te-ai sălăşluit;
Bucură-te, cel ce credinţa cu osteneli ai pecetluit-o;
Bucură-te, că îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, că faptele tale bune le-ai tăinuit;
Bucură-te, că virtuţile tale întru smerenie le-ai ascuns;
Bucură-te, făclie ce luminezi noaptea necredinţei;
Bucură-te, luminarea celor nepricepuţi;
Bucură-te, că prin rugăciune îi ridici pe cei căzuţi;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povăţuitor al călugărilor!
Condacul al 12-lea
Nevrednici suntem de voi, Sfinţilor, Fericite Rafail şi Preaminunate Partenie. De aceea, trupurile voastre pline de slavă dumnezeiască, nepreţuită comoară, odihnesc în pământ tăinuite, dar, cu evlavie şi cu umilinţă, noi nu încetăm a vă aduce laudă de mulţumire, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Pomenirea ta cea strălucitoare ne veseleşte astăzi, că mare folositor şi mijlocitor în nevoi te-au dobândit cetele călugărilor, preoţilor şi credincioşilor, şi cinstit ai fost de evlavioşii ierarhi, care şi sfintele tale moaşte le-au sărutat. Învredniceşte-ne de aceasta şi pe noi, care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce patimile ai biruit;
Bucură-te, că lui Dumnezeu te-ai dăruit;
Bucură-te, că pentru Hristos multe încercări ai răbdat;
Bucură-te, că îngereşte ai vieţuit;
Bucură-te, împreună locuitor cu îngerii;
Bucură-te, că Hristos cu slavă te-a încununat;
Bucură-te, că prin ostenelile tale Dumnezeu S-a slăvit;
Bucură-te, cel ce străluceşti ca luminătorii pe cer;
Bucură-te, lauda călugărilor;
Bucură-te, făclie a sihaştrilor;
Bucură-te, cel cinstit de Mitropolitul Dosoftei;
Bucură-te, ocrotitor al Agapiei şi al celorlalte mănăstiri moldave;
Bucură-te, rugător pentru tot neamul românesc;
Bucură-te, Sfinte Partenie, lauda cuvioşilor!
Condacul al 13-lea
O, Preafericiţilor Părinţi Rafail şi Partenie, care în munţii Moldovei cu sfinte nevoinţe aţi strălucit şi cetei sfinţilor români v-aţi adăugat, primiţi această smerită laudă de la noi nevrednicii, care vă chemăm în ajutor, rugându-vă ca prin mijlocirile voastre să ne ocrotiţi pe noi şi neamul nostru, întărindu-ne în credinţă şi evlavie, ca prin pocăinţă să facem fapte vrednice de mântuire şi neîncetat să cântăm cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zic iarăşi Icosul 1: Dumnezeiască râvnă…, Condacul 1: Cuvioşilor lui Hristos…,
Icosul 1
Dumnezeiască râvnă pentru viaţa monahicească purtând în suflet, din tinereţe jugul cel bun al lui Hristos ai luat şi calea părinţilor celor de demult ai urmat, pentru aceasta îţi aducem laudă, zicând:
Bucură-te, tinereţe neîntinată;
Bucură-te, ocrotit al Arhanghelului Rafail;
Bucură-te, că îngerescul chip ai îmbrăcat;
Bucură-te, că de cele pământeşti te-ai lepădat;
Bucură-te, că pe poarta cea strâmtă în Împărăţie ai intrat;
Bucură-te, că pe cărarea cea dreaptă ai umblat;
Bucură-te, că războiul cel nevăzut l-ai purtat;
Bucură-te, că râvnă pentru cele sfinte ai avut;
Bucură-te, că de începătorul răutăţii nu te-ai înfricoşat;
Bucură-te, că lupta cea bună ai luptat;
Bucură-te, cel ce cu armele Duhului Sfânt te-ai întrarmat;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Rafail, povăţuitor al călugărilor!
Condacul 1
Cuvioşilor lui Hristos, care în munţii Agapiei s-au nevoit şi sfeşnice prealuminoase călugărilor au strălucit, cununi de laudă aducem în această zi de slăvită prăznuire noi, care cu evlavie îi cinstim zicând: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie!
şi se face otpustul.
21 iulie – ✝) Sfinții Cuvioși Rafail și Partenie de la Agapia Veche;Sf. Proroc Iezechiel; Sf. Cuv. Simeon și Ioan
Viaţa Sfinților Cuvioși Rafail și Partenie de la Agapia Veche
Partenie, părintele cel sfânt şi minunat, vrednic urmaş al sihaştrilor din Munţii Agapiei, a vieţuit în aceste locuri în veacul al XVII-lea. Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, care a cunoscut mulţi călugări cu înaltă viaţă duhovnicească din Moldova, îl numără pe Cuviosul Partenie printre sfinţii români cărora le-a văzut viaţa şi traiul.
Ucenic al stareţului Eufrosin, ctitorul mănăstirii din Livada Părinţilor, primeşte din mâinile acestuia tunderea în schima monahală. Cât a petrecut în viaţa de obşte, cât s-a nevoit în sihăstrie, nu putem şti. Tradiţia spune despre el că a sihăstrit în muntele Scaunele, după pilda părinţilor de odinioară. Nevoinţa lor era aceasta: ziua se rugau în singurătate, mai ales cu Psaltirea, pe care o ştiau pe dinafară, iar la apusul soarelui, gustau puţin din pâine şi legume fierte, după care toată noaptea se nevoiau rugându-se cu mintea (rugăciunea lui Iisus), iar cu mâinile împletind coşuri. Aţipeau doar câte puţin când oboseau, în laviţe (scaune), aşezate între trunchiurile de brazi. Această nevoinţă continua fără întrerupere până dimineaţa. Ucenicii duceau coşurile la târg, unde le vindeau, iar cu banii astfel câştigaţi, cumpărau hrană şi cele necesare traiului pustnicesc. De la aceste scaune muntele şi poiana primit numele de Scaune.
El urcă în acest munte al fericiţilor ca într-un alt Tabor, când stareţul Eufrosin îi îngăduie să meargă la linişte, căci, gustând din dulceaţa harului dumnezeiesc, duhul îi tânjea după bunătăţile ce le naşte pustia. Acolo şi-a închis porţile simţurilor cu legile lui Dumnezeu ca şi cu nişte zăvoare şi vorbea cu Stăpânul tuturor în rugăciunea cea de taină, iar osteneala îi era desfătare. Cine poate spune nevoinţele cele fără de măsură, privegherile cu lacrimi, lupta cu gândurile şi duhurile înşelăciunii? Prin răbdarea strâmtorărilor pustiei şi uscăciunea trupului, s-a făcut asemenea îngerilor şi vrednic vieţuitor al mănăstirii celor fără de trupuri.
Acest dumnezeiesc bărbat este numărat în rândul egumenilor Agapiei. Mulţi călugări şi pustnici s-au mântuit prin rugăciunea şi povăţuirea sa blândă. Era luminat şi plin de toată înţelepciunea, căci dragoste de Sfintele Scripturi şi de cărţile Sfinţilor Părinţi având, s-a îngrijit ca fraţii din obşte să nu fie lipsiţi de aceste comori nepreţuite în vremuri când cu anevoie şi cu mare cheltuială se dobândeau.
Avea darul tămăduirii şi îndrăzneală la rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Potrivit unor tradiţii, scotea şi demoni din oameni. Pentru viaţa sa sfântă, dintotdeauna a fost cinstit de călugări şi de credincioşi.
Mărturie a vieţuirii sale sfinte şi minunate este şi faptul că, după moarte (1660), trupul fiindu-i dezgropat, după rânduiala strămoşească, a fost găsit nestricat. Se spune că se făceau minuni la mormântul său. Cu adâncă evlavie şi nădejde veneau să se închine la sfintele sale moaşte călugări şi credincioşi de pretutindeni. Sfintele moaşte ale Cuviosului Partenie au fost tăinuite, poate, odată cu ale Cuviosului Rafail. Aceşti doi mai luminători ai călugărilor întregesc şirul părinţilor din veac, ce s-au sfinţit prin mari nevoinţe în „Mănăstirea lui Agapie” şi în împrejurimile ei.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin.
Cuviosul Rafail s-a nevoit în străvechiul aşezământ călugăresc Agapia din Deal, în veacul al XVI-lea. Acesta a fost cinstit încă din secolul al XVII-lea, mai ales în Moldova, ca unul dintre sfinţii români mai mari, ale cărui sfinte moaşte le-a căutat, spre a le săruta, însuşi Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei.
Sfântul Rafail s-a născut, după unele izvoare, în satul Bursucani, din ţinutul Bârladului, fiind fiul unor părinţi virtuoşi şi de neam bun.
Faima despre viaţa duhovnicească înaltă a călugărilor din „Mănăstirea lui Agapie”, trecând de hotarele Moldovei şi chiar dincolo de Carpaţi, atrăgea pe mulţi iubitori de Hristos. Cuviosul, ascultându-şi chemarea lăuntrică şi purtând întru sine frica de Dumnezeu, vine aici cu dorinţa de a urma calea cea strâmtă şi mult bătătorită de sihaştrii cei din veac. Mult s-a minunat văzând viaţa de aspră nevoinţă, rugăciunea şi tăcerea părinţilor agăpeni. Dar mai mult a fost cucerit de duhul dragostei celei nefăţarnice. Cu iubirea de Hristos în suflet şi cu îndrăzneala cea bună fiind întrarmat s-a făcut ucenic părinţilor. Învăţa de la ei că ascultarea este mai mare decât toate şi că numai cei curaţi cu inima pot intra în împărăţia lui Dumnezeu, dar pentru a dobândi neprihănirea este nevoie de multă silinţă a firii. Pătrunde, cu vremea, tainele vieţii duhovniceşti, străduindu-se să se asemene părinţilor în osteneli, rugăciune şi smerenie.
După îndelungă ispitire în ascultare, ucenicul a luat pe umerii săi jugul cel bun al lui Hristos şi, îmbrăcându-se în chipul cel monahicesc, a primit numele de Rafail care se tâlcuieşte „Dumnezeu aduce vindecare”. Cu nemăsurată râvnă se silea să dobândească, deopotrivă, toate virtuţile şi, astfel, s-a făcut locaş al tuturor bunătăţilor duhovniceşti, încât toţi luau aminte la el, căutând să-l urmeze.
Viaţa de nevoinţă a acestui purtător de Dumnezeu este mult învăluită în taină. Dar se ştie că părinţii agăpeni ţineau o rânduială a locului de la care nu s-a abătut nici ascultătorul monah Rafail. Călugării petreceau în lavră, iar cine era întărit şi râvnea la viaţa cea liniştită a pustiei, cu binecuvântare, pleca să se nevoiască în sihăstrie împreună cu un bătrân, mai târziu, poate, şi singur. Munţii sunt martori tăcuţi ai nevoinţelor sfinţilor care au petrecut aici. La tot pasul apar tainiţe potrivite nevoinţei. Stânci scobite, peşteri, poieni însorite, obcini unde pădurea începe să dispară au fost întotdeauna locuite de si-haştri. Această cale binecuvântată a urmat-o şi fericitul Rafail, care, asemenea unui vultur în înălţimi, s-a însingurat în inima muntelui. Pustnicii, acele făclii strălucitoare ce au lu-minat cu viaţa lor îngerească pustietatea muntelui, i-au dezvăluit tainele lucrării duhovniceşti săvârşite cu mintea. Dar desăvârşita călăuză i-a fost liniştea cea sfântă spre aflarea celor cereşti, iar prin rugăciunea curată s-a ridicat mai presus de cele pământeşti şi a văzut slava lui Dumnezeu, cât i-a fost îngăduit. Rodul ostenelilor sihăstreşti şi ale rugăciunii neîncetate a fost dobândirea darurilor înalte, care cu anevoie pot fi înfăţişate în cuvânt.
Dumnezeu cel iubitor de oameni, Care vrea mântuirea tuturor, a rânduit ca să fie îndrumător al fraţilor din obşte, căci, prin viaţa sa îngerească şi prin înţelepciunea cea mai presus de fire, pricinuia tuturor uimire. În Condica Sfântă şi în pomelnicele vechi este nu-mit Fericitul Stareţ Rafail. Toţi îl priveau ca pe o icoană a virtuţilor. Sfeşnic de lumină era sihaştrilor, dar şi părinte iubitor creştinilor din satele Moldovei care veneau la el ca la un liman, pentru rugăciuni, tămăduiri şi ajutor în tot felul de nevoi, în vreme de pace sau de cumpănă pentru ţară.
După trecerea din lumea aceasta, ucenicii, cunoscându-i viaţa şi nevoinţele (se spune că se făceau minuni la mormântul său), i-au dezgropat trupul pe care l-au aflat plin de slavă dumnezeiască şi bine mirositor. A fost aşezat în biserică spre închinare. Odor de mare preţ era pentru Moldova, căci veneau credincioşii să se închine la sfintele sale moaşte, mai ales la hramul Mănăstirii Neamţ, când avea loc pelerinajul la Mănăstirile Neamţ, Agapia şi Secu. La Agapia Veche acest pelerinaj continuă şi azi, cu toate că trupurile întregi ale sfinţilor sunt tăinuite, dar, se pare, părţi din aceste sfinte moaşte se găsesc în unele mănăstiri din Moldova.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin.
• Pomenirea Sfântului Proroc Iezechiel
Iezechiel a fost feciorul unui preot din cetatea Sarir. El a fost luat în robia babiloniană împreună cu Regele Iehoiachim şi mulţi alţii din poporul lui Israel. lezechiel a prorocit timp de douăzeci şi şapte de ani în robia babiloniană. El a fost contemporanul Prorocului Ieremia. Pe cînd Ieremia învăţa poporul şi prorocea la Ierusalim, lezechiel prorocea şi învăţa poporul evreu luat rob în Babilon. Prorociile lui Ieremia erau cunoscute în Babilon, iar ale lui lezechiel, la Ierusalim. Amîndoi aceşti bărbaţi sfinţi proroceau într-un mod minunat: prorociile lor consunau între ele mergînd în acelaşi sens, ambii prooroci fiind prigoniţi şi torturaţi de poporul cel necredincios al lui Israel. Sfintul lezechiel a avut vedenii înfricoşate şi nemaiauzite. La rîul Chebar, lezechiel a văzut „cerurile deschizîndu-se, şi un nor mare şi un val de foc, care răspîndea în toate părţile raze strălucitoare; iar în mijlocul focului strălucea ca un metal în văpaie. Şi în mijloc am văzut ceva ca patru fiare, a căror înfăţişare semăna cu chipul omenesc. […] Toate patru aveau cîte o faţă de om înainte, toate patru aveau cîte o faţă de leu la dreapta, toate patru aveau cîte o faţă de bou la stînga şi toate patru mai aveau şi cîte o faţă de vultur la spate” (lezechiel 1: 4-5, 10). Faţa de om arăta pre Domnul lisus Hristos întrupat în chip de om; faţa de leu arăta dumnezeirea Lui; faţa de bou arăta jertfa Lui, iar faţa de vultur arăta învierea şi înălţarea Lui. Într-o altă vedenie Sfintul Proroc lezechiel a văzut învierea morţilor. Prorocul a văzut o vale plină de oase uscate şi moarte, asupra cărora pogorînd Duhul lui Dumnezeu, ele s-au trezit la viaţă şi s-au ridicat pe picioarele lor. El a mai văzut în duh şi cumplita distrugere a Ierusalimului, cînd mînia lui Dumnezeu i-a ucis pe toţi, în afară de aceia îsemnaţi cu litera grecească Tău, care corespunde literei noastre T, şi care simbolizează Crucea. Răutatea evreilor nu 1-a ocolit pe acest bărbat dumnezeiesc. Ei 1-au urît pentru că le-a arătat hidoşenia caracterului lor şi păcatele lor, şi de aceea 1-au legat de cozile a doi cai care fugind, 1-au sfîşiat în două. El a fost îngropat în mormîntul lui Sem, fiul lui Noe.
• Pomenirea Sfinţilor Cuvioşi Simeon şi Ioan
Aceşti doi tineri au lepădat lumea, casele lor şi rudeniile lor: Simeon pe maica lui cea vîrstnică, iar loan pe tînăra lui soţie. Amîndoi au primit tunderea în monahism de la Stareţul Nicon al Mînăstirii Sfîntului Gherasim, şi s-au retras în pustie, unde au vieţuit întru aspre nevoinţe şi înfrînări timp de mulţi ani. Ei şi-au pedepsit trupurile cu postiri aspre, pînă acolo încît semănau cu două ramuri uscate de copac. Într-o zi Simeon i-a zis lui loan că, avînd poruncă de la Dumnezeu, trebuie să părăsească pustia şi să meargă să vieţuiască în viermuiala cetăţii, spre a-I sluji lui Dumnezeu din mijlocul ei. Atunci loan i-a zis:
„Atunci păzeşte-ţi inima împotriva a tot ceea ce vei vedea în cetate. Nu te atinge cu inima ta de ceea ce va atinge mîna ta. Nu te desfată cu inima de bucatele pe care le va gusta gura. Iar cînd vei umbla cu picioarele tale, să umble şi pacea lui Dumnezeu întru tine. Şi să nu se tulbure mintea ta de lucrurile ce le vei avea de lucrat la arătare. Şi roagă-te pentru mine, ca Domnul să aibă milă de noi, şi să nu ne despartă unul de celălalt cînd va veni întru împărăţia Lui”
Sfîntul Simeon a ascultat cuvîntul fratelui lui întru Domnul, 1-a sărutat şi a părăsit scumpa pustie, sălăşluindu-se în lume, printre oameni, ca un nebun pentru Hristos. El a fost trimis de către Dumnezeu ca să-i înveţe pe oameni să se întoarcă spre credinţa ortodoxă, şi să o lucreze cu fapta. El s-a prefăcut nebun înaintea oamenilor, dar inima lui era altar şi templu al Duhului Sfînt, întru care se lucra neîncetat rugăciunea. El a avut din belşug harul Duhului Sfînt. El vedea toate tainele oamenilor, cele de aproape şi cele de departe, şi avea putere să vindece bolile lor şi să-i curăţească de diavoli. Dănţuind în mijlocul uliţelor ca un nebun, el se apropia pe neaşteptate de cîte unul şi îi şoptea la ureche păcatele lui ascunse, poruncindu-i să se pocăiască de ele. El se înfăţişa în vis păcătoşilor, îi certa, şi îi îndemna să se pocăiască. Aşa s-a întîmplat cu Bail, un actor-măscărici [păgîn] care îşi bătea joc pe faţă de altarele creştine: Sfîntul Simeon i s-a înfăţişat în vis şi 1-a certat, poruncindu-i să se pocăiască de faptele lui, iar măscăriciul s-a lăsat de necuratul lui meşteşug şi s-a făcut creştin rîvnitor. Un oarecare tînăr depravat a înnebunit din pricina desfrînărilor lui. Venind în faţa acestui nebun, Sfîntul i-a tras o palmă puternică şi i-a zis: „Să nu mai preacurveşti”. În acea clipă dracul a ieşit din tînăr, şi acesta s-a însănătoşit.
Cântare de laudă la Sfântul Proroc Iezechiel
Prin a lui Dumnezeu voie, Iezechiel vedenie a avut:
Un cîmp larg, nesfîrşit plin de oase moarte de om.
Iezechiel de sus a auzit un glas:
Fiul omului, vezi tu aceste oase?
Ele odinioară au fost vii, oameni vii
Ce pe pămînt ca oaspeţi ai Mei s-au bucurat;
Eu bogat la masa mea lor le-am slujit,
Dar puţini Mi-au mulţumit aşa cum se cuvine.
Voieşti oare să învii aceste oase?
Prorocul s-a spăimîntat şi a rămas în uimire:
„O, Doamne, Doamne, Tu singur ştii!
De porunceşti, vii poţi ca să le faci iară!”
Apoi s-a pornit cutremur, huruit şi tunet,
Şi prorocul văzut-a minunea: cum oasele vii s-au făcut.
Oasele s-au ridicat şi s-au unit,
Fiecare la a lui încheietură;
Crescut-au apoi pe ele vene, piele şi trup.
Prorocul tremurînd de spaimă martor minunii a fost,
Şi L-a slăvit pre Domnul, cu tot trupul şi sufletul.
Ale prorocului graiuri rostite în Duhul Domnul
Cel înviat le-a arătat aievea.
Cînd Duhul va voi, morţii vor învia,
În trupuri duhovniceşti, transfigurate.
Atunci credincioşii se vor veseli în Domnul,
Şi-mpărăţi-vor veşnic în Cerurile Lui.
Deci, dupa aceasta, Ioan a ramas in pustie, pana la sfarsit, iar fericitul Simion s-a intors in Sfanta cetate si, inchinandu-se la mormantul Domnului, s-a rugat sa-i ajute sa fie ascuns de oameni. Si, facandu-se ca este nebun, s-a dus in cetatea Emesa, savarsind, spre folosul oamenilor, multe minuni, prin aceasta prefacere a lui si raposand in Domnul. Si, s-au desteptat, ca dintr-un somn, emesenii, abia dupa moartea lui, cunoscand ca viata si nevointele acestui minunat Simion au fost viata si slujirea unui doritor al lui Hristos, care a petrecut in Emesa, ca si cei de demult, in mijlocul ?odomenilor, fara a se intina de pacatele lor. Deci, s-a savarsit Cuviosul Simion, in ziua de 21 a lunii iulie, iar dupa el si Cuviosul Ioan, insotitorul lui de pustnicie care a adormit, cu fericit sfarsit, in pustiul Iordanului.
Intru aceasta zi, pomenirea Sfantului Prooroc Iezechiel (sec. VI i.Hr.)
Iezechiel a fost pus de Domnul Dumnezeu strajer peste casa lui Israel si semn de prevestire. Chemarea lui era sa incredinteze poporul cel indaratnic si napastuit ca Dumnezeu este tare si puternic, ca Dumnezeul lui Israel este stapanul lumii intregi, ca El nu vrea moartea poporului, ci, sa se intoarca, din desfranarea cea cu idolii, la Dumnezeul cel viu si sa fie ca o mireasa credincioasa barbatului ei.
Maica Domnului a fost vazuta de Prooroc, ca o usa incuiata, prin care avea sa treaca numai imparatul Mesia, noul David, slujitorul Domnului. Dar, de vreme ce israelitenii strigau: "S-a pierdut nadejdea noastra, nu mai nadajduim in slobozirea noastra din robie," pentru aceasta, cu vederea oaselor moarte, care inviaza, Domnul a incredintat poporul, ca este nadejde de mantuire, din oase moarte, Dumnezeu poate ridica o lume noua. Nimic nu este pierdut, Dumnezeu este pazitorul lui Israel. El este tare si puternic. Innoirea nu va veni, insa, decat dupa o vreme de ispasire a pacatelor. Traditia Bisericii spune ca profetul Iezechel a primit sfarsit mucenicesc, ucis de cei care trecusera la legea idoleasca. Dumnezeului nostru slava!
Sinaxar 21 Iulie
În aceasta luna, în ziua a douazeci si una, pomenirea Preacuviosilor Parintilor nostri Simeon, cel ce s-a facut nebun pentru Hristos, si Ioan împreuna-pustnicul.
Acesti sfinti au trait în cetatea Edesei ce se afla în Siria, pe vremea împaratiei lui Iustin cel tânar. Fiind patrunsi de dragoste dumnezeiasca, s-au dus la sfânta cetate si, închinându-se lemnului celui de viata facator, au mers la Mânastirea Sf. Gherasim si au fost tunsi monahi de Sf. Nicon, cel ce era atunci egumen. Dar au iesit din mânastire mai înainte de a plini cele sapte zile, pe care este obicei sa le pazeasca monahii cei nou tunsi. Si mergând înainte la pustiu, au ramas în el patruzeci de ani, traind cu toata nevointa si cu petrecerea cea grea. Ioan a ramas în pustiu pâna la sfârsit; iar fericitul Simeon s-a întors la sfânta cetate si, închinându-se mormântului Domnului celui de viata purtator, s-a rugat lui Dumnezeu ca sa fie ascuns de catre oameni. Si prefacându-se ca este nebun, s-a dus la cetatea Emesa si, aratând multe minuni cu acea prefacere a lui, a raposat în Domnul. Si s-au cunoscut dupa moartea lui minunile lui. Iata cea mai de pe urma:Luându-l doi oameni ca sa-l îngroape, asa negrijit, nescaldat, netamâiat si neslujit cu cântari, si ducându-l pâna la un loc unde erau oameni multi, si trecând cu dânsul pe lânga casa unui evreu, s-au aratat moastele sfântului ca fiind purtate cu cinste si cu pompa, cu atâta slavoslovie si cu multime de oameni cântând, încât evreul vazând ca duceau pe sfântul numai doi oameni, zise: "Fericit esti tu, nebune, ca neavând oameni sa te slujeasca, ai luat puterile ceresti de te slujesc cu laude". Si s-a alaturat si evreul, si l-a acoperit cu mâinile lui, si-l îngropa. Si dupa câteva zile venind prietenul sau Ioan cel ce pustnicise cu dânsul, l-a aflat ca s-a mutat catre Domnul.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Prooroc Iezechiel.
Acesta era fiul lui Vuzi, din Arira, pamântul parintilor, si a proorocit 20 de ani, apucând mai înainte de întruparea Domnului cu patru sute saptezeci si sapte de ani. Iar când au fost robiti evreii în Babilon, a fost dus si el împreuna cu ei. Si dupa ce a proorocit multe proorocii poporului iudeu, a dat si acest preamarit semn, adica: sa ia aminte la râul Babilonului cel numit Hovar si, când vor vedea ca seaca, atunci sa aiba nadejdea ca va sa vina asupra Babilonului secera pustiirii; iar când vor vedea cresterea apei, atunci sa aiba nadejdea ca se vor întoarce la Ierusalim.Deci locuind acolo, odata s-au adunat la dânsul multi evrei, fiindca se temeau ca nu cumva caldeii sa se scoale asupra lor si sa-i omoare. Pentru aceasta proorocul a facut ca sa stea apa râului, pe care trecând-o evreii de cea parte au scapat; iar caldeii de vreme ce au îndraznit ca sa-i izgoneasca pe dânsii s-au înecat în râu. Altadata, prin rugaciunea sa, a dat evreilor celor ce flamânzisera hrana îndestulata de peste; si multora ce lesinasera le-a cerut de la Dumnezeu viata si mângâiere.
Oarecând caldeii necajind pe poporul iudeu, Iezechiel a mers la mai-marii lor si, facând înaintea lor semne, i-a înfricosat si i-a facut sa înceteze a mai supara pe Israel. În vremea când israelitenii strigau ca au pierdut nadejdea, si mai mult nu nadajduiesc a se libera de robie, proorocul acesta cu minunea învierii oaselor celor morti, pe care a vazut-o în vedenie, a înduplecat pe popor ca este nadejde de liberarea lui Israel.
Acesta a vazut forma Bisericii, precum a vazut-o si Moise, si a zis ca iarasi se va zidi, precum a zis si Daniel. Acesta a pedepsit la Babilon pe semintia lui Gad, fiindca acesta a pacatuit Domnului, socotind ca pazeste Legea Domnului. Si a facut ca serpii sa le omoare pruncii si dobitoacele lor. Si mai înainte le-a spus ca nu se va întoarce poporul lui Israel la Ierusalim, ci vor ramâne la mideni, pâna când vor parasi ratacirea si rautatea lor. Pentru aceasta si semintia lui Gad, nesuferind sa auda acestea, a omorât pe acest fericit prooroc, ca pe unul ce li se împotrivea în toate zilele si-i mustra pentru închinarea idolilor. Deci l-a îngropat pe el poporul lui Israel în tarina lui Tur, în mormântul lui Arfaxad. Si este mormântul acestuia pestera îndoita; iar îndoita se zice caci este ascunsa, si are înauntru întoarcere, care o arata pe ea a fi doua pesteri. Proorocul acesta era la chipul trupului în acest fel: lungaret la cap, statul de mijloc, uscat la fata si barba având-o deasa, lunga si ascutita.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor trei Mucenici cei din Nilitina, care pe pietre târâti s-au savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Iust si Matei, care de sabie s-au savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Evghenie, care de sabie s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Teodor si Gheorghe.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Teodor, Trofim si alti treisprezece.
Tot în aceasta zi, pomenirea Soborului Sfântului Mucenic Acachie la Eptascala, si Soborul Sfântului Elevtrie, aproape de Xirolof si Soborul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu întru ale lui Armatie.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Atanasie, ca multi drepti mor, cu moarte rea si multi pacatosi, cu moarte buna.Deci, aceasta stiind-o, fratilor, sa cunoastem si noi ca nimic nu se face pe pamant, fara de randuiala si purtarea de grija a lui Dumnezeu, ci, peste tot pamantul si in ceruri, sunt judecatile lui Dumnezeu si purtarea Lui de grija, pentru toate fapturile Lui. Dumnezeului nostru slava!
Intru aceasta zi, cuvant despre pocainta.
Cugetare
Pentru dragostea aproapelui său celui din lume, Sfîntul Simeon şi-a lăsat pe singurul lui prieten pe pămînt şi iubita lui chilie de pustnic şi s-a făcut nebun. Se spune că regele spartan Licurgurs a făcut şi el un sacrificiu măreţ pentru concetăţenii lui. El a promulgat nişte legi aspre, creând un sistem cu totul nou de educare a tinerilor, şi aducînd o ordine mai bună în stat. După ce a dat aceste legi, el le-a zis supuşilor lui că doreşte să meargă la sanctuarul de la Delfi, şi că pînă la întoarcerea lui vrea ca ei să facă legămînt că îi vor respecta legile cu stricteţe. După ce toţi cetăţenii au depus acest jurămînt, Licurgus a părăsit ţara fără să se mai întoarcă niciodată, legîndu-i astfel pe cetăţeni de jurămîntul lor pentru totdeauna.
Mare este sacrificiul de a-ţi părăsi de bună voie confortul şi patria şi a locui în pămînt străin, spre a le fi de folos cetăţenilor ţării tale. Dar cu cît mai mare nu este sacrificiul de a-ţi părăsi propria minte, şi de te preface cu bună ştiinţă nebun pentru totdeauna înaintea oamenilor! Oare nu este nebunia cea mai străină ţară cunoscută omului? A locui în asemenea tărîm sălbatic an după an, o viaţă întreagă, şi aceasta numai de dragul mîntuirii aproapelui!
Luare aminte
Să luăm aminte la minunata trecere a lui Israil prin rîul Iordanului (losua 3):
- La cum, prin puterea lui Dumnezeu ce a lucrat prin losua, apele Iordanului s-au despărţit, iar poporul lui Israil şi preoţii lui au trecut ca pe uscat;
- La cum preoţii, cu Cortul Legămîntului, au stat pe pămînt uscat în mijlocul Iordanului, pînă cînd tot poporul a trecut de partea cealaltă a lui;
- La cum nici mie nu trebuie să-mi fie frică de potopul acestei lumi, cîtă vreme ţin strîns legămîntul Domnului în mijlocul fiinţei mele, adică în inima mea.
Predică
Despre prorocii mincinoşi – „Dar au fost în popor şi proroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, făgăduind chiar şi pe Stăpînul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor o grabnică pieire” (II Petru 2: 1).
Omul în lume se află într-un permanent război. Războiul este neîncetat, iar duşmanii sînt mulţi, învăţătorii mincinoşi se numără printre cei mai periculoşi duşmani.
Numai dacă mintea omului se îndreaptă statornic către Dumnezeul Cel Viu se va putea el ţine la adăpost din partea acestor periculoşi duşmani, învăţătorii mincinoşi sînt fie oameni orbi, fie tîlhari: primii, din pricina orbirii lor, se duc şi pe ei şi îi duc şi pe alţii la pieire; iar ceştilalţi, din pricina răutăţii lor, intenţionat îi duc pe alţii la rătăcire, dar îşi condamnă şi propriile lor suflete şi trupuri la focul gheenei.
Domnul însuşi a prorocit despre unii ca aceştia: „Şi mulţi proroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi” (Matei 24: 11). Apostolul nu face decît să confirme cuvintele Domnului. Şi prorocii mincinoşi, şi învăţătorii mincinoşi vor semăna seminţele distrugerii printre oameni. Aceste seminţe sînt eresurile pierzătoare prin care unii s-au lepădat de Domnul lor Care a răscumpărat omenirea cu Scumpul Lui Sînge. Mulţi învăţători mincinoşi deja au fost în lume, şi sînt şi acum, care şi-au împrăştiat şi încă îşi împrăştie neghinele otrăvitoare ale ereziilor lor, în întreaga lume. Fraţilor, dacă cunoaşteţi aceste eresuri pierzătoare pe care Sfinţii Părinţi le-au dat anatemei la Sfintele Sinoadele Ecumenice, atunci destoinici veţi fi să recunoaşteţi şi principala sămînţă a otrăvii lor pe care diavolul şi slugile lui o seamănă în ogorul pe care Domnul a pus sămînţă sfîntă a griului celui mai curat.
Dar, indiferent dacă sînteţi sau nu destoinici să cunoaşteţi acestea, aţintiţi-vă pururea minţile la Dumnezeu; păziţi-vă pururea cu Semnul Crucii, chemaţi Numele Sfînt şi Preacurat al Stăpînului şi Domnului lisus Hristos şi pe cel al plăcuţilor Lui, şi mai ales al îngerului vostru păzitor întru ajutor, şi nu vă temeţi, în afară de acestea, pururea cercetaţi Sfinta Biserică iar ea, fiind mult înţeleaptă şi biruitoare asupra tuturor înşelăciunilor şi minciunii, vă va povăţui şi vă va arăta ce este adevărat şi ce nu.
Căci voi sînteţi de ieri, pe cînd Biserica este din vremurile străvechi. Memoria voastră e scurtă, pe cînd a Bisericii nu.
O, Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, Tu eşti singura Cale, singurul Adevăr, şi singura Viaţă. O, Doamne, nu ne lăsa pre noi să urmăm mincinoşilor învăţători şi să cădem de la Tine. Căci noi pre Tine Te slăvim şi Ţie îţi mulţumim în veci, Amin!
duminică, 20 iulie 2014
Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Iezechiel
Troparul Sfântului Prooroc Iezechiel, glasul al 2-lea:
A proorocului Tău Iezechiel pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
Condacul Sfântului Prooroc Iezechiel
Arătatu-Te-ai astăzi...
Arătatu-te-ai prooroc lui Dumnezeu, Iezechiel Minunate şi mai înainte tuturor ai vestit Întruparea Domnului, a Mielului şi Ziditorului, Fiului lui Dumnezeu, Care S-a arătat în veci.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Să cântăm Domnului...
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mie, celui ce voiesc a lăuda pe Iezechiel Proorocul Tău, Doamne, dă-mi har, Făcătorule de bine şi dar duhovnicesc.
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Având înălţări Sfinţitul Iezechiel, singur văzătorul celor negrăite, cu slava Domnului este strălucit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cugetul zburdărilor celor trupeşti supunându-l şi viaţa ta îndreptând-o, te-ai arătat Prooroc primitor de Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arătându-te cu totul luminat, pe Prealăudata Uşă Ceea ce căuta spre Răsărit, pe Fecioara, o propovăduieşti, de Dumnezeu insuflate.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea...
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Răsărirea morţilor cea scrisă mai înainte, ca un prooroc o vezi, mărite, omorârea patimilor dobândind.
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfinte Proorocule Iezechiel, arătătorule de Dumnezeu, făcându-se Dumnezeu Milostiv zidirii Sale, minte dumnezeiască te-a arătat pe tine celor rătăciţi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cel ce şade pe Heruvimi, Fulgerul Dumnezeirii, te-a luminat pe tine, mărite, arătându-Se ţie, grăitorule de Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ţarină Curată, cu ochii cei mai înainte văzători, proorocul Tău a văzut intrarea fecioriei, cea păzită Ţie, Făcătorule de bine.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina...
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
După ce te-ai învrednicit a vedea cu uimire vedeniile cele dumnezeieşti, ai căzut cu faţa la pământ şi ai auzit glasul Duhului Cel Dumnezeiesc.
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Negrăite lucruri învăţându-te şi cu poruncile cele dumnezeieşti luminându-te, mâna Stăpânului şi Atotstăpânitorului tău peste tine a fost.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Alesule Prooroc Iezechiel, cartea cea dată gurii tale din mâna Domnului a îndulcit inima ta şi te-a săvârşit prooroc dumnezeiesc.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Te-a văzut pe tine, Fecioară, Proorocul Iezechiel Dumnezeiască Uşă Luminoasă, prin care a trecut Domnul, Încuiată păzind-o pe aceasta.
Cântarea a 5-a. Irmos: Mânecând, strigăm către Tine...
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
O, Fericite Proorocule Iezechiel, primitorule de Dumnezeu, pe toţi păcătoşii ai povăţuit prin cuvintele tale a se întoarce spre pocăinţă.
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
La toate s-au asemănat Domnului proorocul, căci şi pentru păcatele cele străine s-a rugat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Iezechiel Proorocule, limbile ritorilor nu pot să te laude pe tine, căci cu strălucire cerească ai fost înfrumuseţat.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Eşti Uşa Dumnezeiască, pe care te-a văzut Proorocul Iezechiel şi din care ne-a răsărit nouă Dătătorul de lumină, Domnul.
Cântarea a 6-a. Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie...
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Proorocule minunate, învrednicitu-te-ai a vedea pe Dumnezeu, de toată arătarea cea materialnică curăţindu-te, preafericite.
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcându-te mai înalt decât trupul, prin puterea Duhului, cu înălţare te-ai ridicat şi te-ai arătat plin de lumina cea curată.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Având viaţă proorocească, dând dănţuire de cântare, vezi pe Hevurimi şi pe Atotţiitorul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe Maica şi Fecioara cea întru adevăr, pe Mijlocitoarea
lui Dumnezeu şi a oamenilor, în închipuire o ai văzut uşă mult luminoasă.
Irmosul:
Haină luminoasă dă-mi mie Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Arătatu-te-ai prooroc lui Dumnezeu, Iezechiel Minunate şi mai înainte tuturor ai vestit Întruparea Domnului, a Mielului şi Ziditorului, Fiului lui Dumnezeu, Care S-a arătat în veci.
Cântarea a 7-a. Irmos: Din Iudeea venind tinerii...
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătatu-te-ai biserică însufleţită a lui Dumnezeu, o, preafericite purtătorule de Dumnezeu şi măsurarea Bisericii în taină ai fost învăţat, cu duhul cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind cu totul primenit întru uimire odinioară în cetatea sfântă şi prin arătare fiind învăţat tainele cele dumnezeieşti, te-ai deprins a cânta: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Arătându-te preot al Dumnezeului Celui Preaînalt, vrednicule de minune, aduci Stăpânului rugăciuni şi jertfe pentru poporul ce stă înainte şi cântă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
A mântui fiinţa cea omenească vrând Cuvântul Cel Înalt, a trecut prin Uşa cea Feciorească, cu trup îmbrăcat dintr-însa. Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul Ceresc...
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind împodobit cu sfinţitul dar al proorociei, te-ai luminat cu cântări lăudând în veci pe Dătătorul de viaţă, Hristos.
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Proorocul Iezechiel fiind privitor al slavei Tale şi plecat pe genunchi, primeşte-l ca un bun rugător pentru lume; ca să Te cântăm pe Tine, Hristoase, întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
La tainele cele mai presus de minte te-ai deprins, Proorocule Iezechiel, aprinzându-te de Dorul Cel Dumnezeiesc, cântând: pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
De noapte mânecând, Proorocul Iezechiel te-a văzut pe tine Fecioară, Pârâul Iertării şi către Domnul a grăit: pe Tine Te înălţăm în veci.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă ostile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea pururea Fecioarei...
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tu te-ai învrednicit a vedea, prin Cel Ce în taină te-a învăţat cele negrăite, pe Cel Arătat în foc şi în rug de demult lui Moise, fiind tu strălucit, proorocule, cu raza dreptei credinţe.
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Legii dătător şi tăinuitor şi preot te-ai arătat şi prooroc preaînţelept, asemenea Stăpânului făcându-te şi părtaş patimilor, acum te-ai arătat moştenitor.
Stih: Sfinte Proorocule Iezechiel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Credincioşii acum, având izvor curgător învăţăturile tale cele prealăudate şi carte preasfinţită, luăm neîndoită mântuire sufletelor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
O, negrăită şi dumnezeiască arătare de lumină, în care acum te desfătezi, fericite! Şi de departe vezi în Părintele pe Fiul şi pe Duhul, Trei Ipostasuri ale Dumnezeirii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Armă a noastră şi Zid tu eşti, Născătoare de Dumnezeu, Apărătoare celor ce nădăjduiesc întru tine. Pe tine şi acum te îndemnăm spre rugăciune, ca să ne izbăvim de vrăjmaşii noştri.
Irmosul:
Naşterea pururea Fecioarei, care s-a arătat mai înainte dătătorului de Lege în munte prin foc şi rug, spre mântuirea noastră, a credincioşilor, cu cântări neîncetat o slăvim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...
Strălucindu-te cu Duhul Cel Dumnezeiesc, Întruparea Cuvântului mai înainte o ai limpezit, cel ce eşti mare între dumnezeieştii Prooroci, Iezechiel, de Dumnezeu insuflate. Pentru aceasta, ca pe un prooroc cu sfinţenie te fericim pe tine şi prăznuim astăzi pomenirea ta, împreună grăind ţie, înţelepte: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...
Preasfântă Fecioară, Nădejdea creştinilor, roagă-te neîncetat împreună cu cetele cele de sus lui Dumnezeu, pe Care L-ai născut mai presus de gând şi de cuvânt, să ne dea nouă tuturor iertare de păcate şi îndreptare vieţii, celor ce, cu credinţă şi cu dragoste, te slăvim pururea pe tine.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...
Mieluşeaua cea Neîntinată văzându-şi Mielul şi Păstorul mort spânzurat pe Cruce, tânguindu-se zicea, ca o maică, văitându-se: cum voi suferi pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu? Şi patimile cele de bunăvoie, Dumnezeule Preabune?Canon de rugăciune către Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Simeon, cel nebun pentru Hristos şi Sfântul Cuvios Ioan Pustnicul
Troparul Sfântului Cuvios Simeon, cel nebun pentru Hristos şi Sfântului Cuvios Ioan Pustnicul, glasul al 4-lea:
Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.
Condacul Sfântului Cuvios Simeon, cel nebun pentru Hristos şi Sfântului Cuvios Ioan Pustnicul
Ceata îngerească...
Cei ce aţi săvârşit viaţa creştineşte cu dreapta credinţă, vase curate ale Treimii arătându-vă, Sfinţilor Părinţi Simeon şi Ioan, de Dumnezeu purtători prealăudaţi, acum cereţi să trimită din destul curăţire şi pace sufletelor noastre, părinţi preafericiţi.
Cântarea 1, glasul al 4-lea.
Irmosul:
Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-I Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu împărtăşirea ta cea către Dumnezeu, cuvioase, te-ai făcut lumină şi mergând către însăşi dorirea cea desăvârşită, ai luat împlinirea nădejdilor tale celor bune, Părinte Simeon.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Aprinzându-te de dragostea cea către Dumnezeu, toate le-ai părăsit, părinte, aflând împreună călător pe Măritul Ioan; cu care împreună ai săvârşit călătoria mântuirii, veselindu-te.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Biserica te-a cunoscut pe tine, Înţelepte Părinte Simeon, sfeşnic luminat purtător de strălucirile Preasfântului Duh. Pentru aceasta, se veseleşte ca purtătoare de lumină pomenirea ta.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind a vă îmbogăţi de cele ce nicidecum nu se deşartă cu cuget viteaz, aţi lepădat bogăţia şi mărirea cea vremelnică şi desfătarea cea curgătoare şi vrednicia cea lumească, înţelepţilor.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Fiul lui Dumnezeu ştiindu-te pe tine, Preacurată, Frumoasă şi Aleasă şi Preacinstită, S-a făcut ţie Fiu, făcând fii lui Dumnezeu prin dar pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu osârdie te-ai dezbrăcat, Părinte Simeon, către luptele cele înţelegătoare, înfrângând taberele vrăjmaşului cu dumnezeiescul ajutor al Duhului.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Arătându-te nerobit de arsura dezmierdărilor, ai ars materia patimilor cu jăratecul dumnezeieştilor tale rugăciuni, vrednicule de laudă.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu biciul rugăciunilor şi cu bătăile înfrânării, Cuvioase Părinte Ioan, ai rănit Egiptul patimilor.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Sihastrii Tăi, Iisuse, au omorât pe vrăjmaşul cu bucurie, dorind de moartea Ta cea purtătoare de viaţă.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Născut-ai, Preacurată, Ceea ce eşti fără de prihană, pe Pricinuitorul a toată lumea, Care izbăveşte pe oameni de căderea cea cumplită a călcării de poruncă.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială precum se cuvine, grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pornindu-vă către cărările dreptăţii, aţi sosit către dumnezeieştile ogrăzi ale purtătorului de Dumnezeu Nicon, cuvioşilor, îmbogăţindu-vă de învăţăturile lui, cu lumină de mântuire.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cuviosul purtător de Dumnezeu, văzându-vă pe voi că sunteţi deopotrivă la obiceiuri şi cugetaţi împreună cele de cinste, prin dumnezeieştile învăţături v-a împodobit pe voi cu dumnezeiasca îmbrăcăminte a călugărilor.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Darul Preasfântului Duh aflând inima ta, fericite, înfrumuseţată cu obiceiurile cele adevărate, mai presus a strălucit, Părinte Simeon, vrednicule de minune.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Darul Sfântului Duh aflând inima ta tablă curată, părinte, a scris pe ea nepătimire desăvârşită, credinţă şi dragoste curată.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Preaproslăvitul Dumnezeul nostru, Cel Ce sade pe Scaunul Cel Înalt, te-a avut pe tine, ca pe un Scaun de Heruvimi odihnindu-Se în braţele tale, Marie Prealăudată.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Primind lumină prealuminată, Sfinte Ioan, te-ai arătat ca soarele, micşorând întunericul demonilor, vrednicule de laudă.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Întraripându-se cuvioşii de dragostea lui Hristos, cu înţelepciune au lepădat dragostea trupurilor, ca pe nişte spumă de mare.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Întărindu-vă la suflete cu putere dumnezeiască, aţi locuit în pustiu, pustiind patimile, părinţilor cugetători de cele cereşti.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Curgerea stricăciunii s-a contenit, că Fecioara fără stricăciune a născut pe Dumnezeu Cuvântul, mai presus de fire şi de cuvânt, rămânând iarăşi Fecioară.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind mintea ta cu totul neîncetat întinsă prin cugetări către Dumnezeu, nu s-a supus dragostei celei trupeşti, pricinuindu-ţi ţie, Sfinte Părinte Simeon, câştigarea bunătăţilor.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Înţelepţeşte se făţărnicea Sfântul Simeon, cu prefacerea de nebunie, înnebunind pe înţeleptul răutăţii prin lucrurile cele înţelepte ale Duhului, Celui Ce toate le înţelepţeşte.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Petrecând în lume, fericite, nu ai primit nicicum întinăciune sau prihană, ci mai vârtos, cu rugăciunile tale cele curate, ai curăţit întinăciunea sufletelor celor ce alergau la tine.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind mai înalt decât cugetele cele trupeşti nu te-ai rănit la cuget, dezbrăcându-te în mijlocul femeilor, Sfinte Părinte Simeon, căci erai îmbrăcat cu podoaba nepătimirii.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cu gura, cu cugetul şi cu inima te propovăduiesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, că prin tine, Preacurată, m-am împăcat, fiind eu lepădat pentru călcarea poruncii celei dintâi a strămoşului.
CONDAC, glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...
Cei ce aţi săvârşit viaţa creştineşte cu dreapta credinţă, vase curate ale Treimii arătându-vă, Sfinţilor Părinţi Simeon şi Ioan, de Dumnezeu purtători prealăudaţi, acum cereţi să trimită din destul curăţire şi pace sufletelor noastre, părinţi preafericiţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorinţa dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au cântat: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind cuprins, părinte, de dumnezeiască dragoste, cu râvnă dumnezeiască te-ai dat pe tine cu totul bucuros, ca să mântuieşti pe alţii, cântând: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Luat-ai, părinte, hrană dată ţie din cer şi cu aceasta ai hrănit pe toţi cei ce au primit porunca ta cu bună plecare şi ai părăsit păcatul cel râvnitor de cele de pe pământ, fericite.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Urmând hotărârilor părinţilor, înţelepte, de greşeala lui Origen, cel ce s-a înşelat, ai învăţat ca să fugă, pe cei ce cântă: Binecuvântat eşti, în Biserica slavei Tale, Doamne.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ceea ce eşti Locaş Sfinţit Dumnezeiesc al Celui Preaînalt, Bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce cântă: Binecu vântată eşti tu cu totul fără prihană, Stăpână.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Stea cu totul luminoasă eşti, povăţuind către viaţă pe cei din noroiul patimilor; că ai făcut pe femei necuvioase a vieţui în curăţie şi goneşti bolile cumplite, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind întreg la minte şi vrând să fii batjocorit şi hulit pentru Domnul, cu ascunsul minunilor celor înţelepte, pe mulţi ai vânat, cuvioase, cu suflet curat cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Când se împlinea trecerea a patruzeci de zile de post, erai hrănit de Duhul Sfânt, cuvioase, cu veselie cerească, Căruia cu duh vesel cântai: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Strălucitu-ne-a nouă Domnul din tine, Fecioară Curată. Pe Acela roagă-L totdeauna să lumineze pe cei ce te laudă pe tine şi să ne mântuiască de primejdii pe noi, care cântăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind daţi Treimii, din toată inima cu osârdie şi luând de la Dânsa raze de lumini, cu bună dăruire v-aţi făcut luminoşi la chip şi dănţuiţi împreună cu îngerii.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind împreunaţi cu dragoste dumnezeiască şi luminându-vă cu sihăstrie, aţi ajuns acum la împărtăşirea bunătăţilor celor nădăjduite şi aţi aflat desfătarea cea fericită, fericiţilor de Dumnezeu.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Luminătorii pustnicilor, cei ce sihăstreşte au surpat măiestriile vrăjmaşului, luminându-se cu tot felul de bunătăţi, au mers către ceruri, îndulcindu-se de Dumnezeire.
Stih: Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pentru ostenelile şi sudorile voastre aţi moştenit veselia cea fără de sfârşit, în care, desfătându-vă, Sfinte Părinte Simeon Cuvioase şi Sfinte Ioan Mărite, aduceţi-vă neîncetat aminte de noi.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Miluieşte-mă, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi Făcătorul de bine al tuturor, risipeşte norii sufletului meu, Doamna tuturor, Stăpână Preasfântă şi mă fă tare împotriva patimilor ce ridică război îm potriva mea.
SEDELNA, glasul 1: Podobie: Mormântul Tău...
Lăţindu-se cu credinţa, dumnezeieştii părinţi au umblat dimpreună pe calea cea cinstită, strâmtorând toate măiestriile balaurului. Pe toţi aceştia să-i cinstim cu cuget de bună credinţă, prăznuind sfinţita lor pomenire, întru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...
Preasfântă Fecioară, Nădejdea creştinilor, roagă-te neîncetat împreună cu cetele cele de sus lui Dumnezeu, pe Care L-ai născut mai presus de gând şi de cuvânt, să ne dea nouă tuturor iertare de păcate şi îndreptare vieţii, celor ce, cu credinţă şi cu dragoste, te slăvim pururea pe tine.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...
Mieluşeaua cea Neîntinată văzându-şi Mielul şi Păstorul mort spânzurat pe Cruce, tânguindu-se zicea, ca o maică, văitându-se: cum voi suferi pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu? Şi patimile cele de bunăvoie, Dumnezeule Preabune?