1 august – Sf. 7 frați Macabei, a maicii lor, Solomonia, și a bătrânului Eleazar, preotul; scoaterea cinstitului lemn al Cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; Sf. 9 Mucenici

• Pomenirea celor șapte fraţi Macabei, a maicei lor Solomonia şi a Bătrînului Eleazar Preotul

Aceştia cu toţii au luat mucenicia pentru curăţia credinţei lui Israel sub Regele Antioh, numit de unii „Epifanes”, adică „cel luminat”, iar de către alţii „Epimanes”, adică „cel care şi-a pierdut minţile”. Din pricina marilor păcate care se făceau la Ierusalim, şi mai ales din pricină că erau acolo forţe care luptau ca să se nimicească autoritatea preoţească, şi de asemenea din pricina cumplitelor ucideri care aveau loc mereu în acest scop, Dumnezeu a îngăduit ca asupra Sfintei Cetăţi să vină necazuri mari. Antioh voia cu orice preţ să impună evreilor idolatria grecească, şi lupta cu toate mijloacele pentru distrugerea credinţei lor sfinte primite de la Moise, întru Unul Dumnezeu Cel Viu. Marii arhierei ai Templului şi alţi bătrîni cinstiţi de popor îl ajutau pe Antioh în lupta lui nelegiuită. Regele Antioh însuşi a venit la Ierusalim şi a poruncit ca toţi evreii să mănînce carne de porc, şi să calce astfel Legea lui Moise, avînd în vedere că acest gest era socotit ca cea mai grăitoare lepădare de credinţă în Israel. Bătrînul Eleazar, mare preot şi unul dintre cei şaptezeci de traducători ai Vechiului Testament în limba greacă [ai Septuagintei], nu s-a împărtăşit atunci de ceea ce era necurăţie după Legea lui Israel. Din această pricină Eleazar a fost torturat bestial şi ars de viu. La întoarcerea lui la Antiohia, regele i-a luat cu el pe cei şapte fraţi cunoscuţi în Ierusalim sub numele de Macabei, şi pe maica lor Solomonia. Numele celor șapte fraţi Macabei au fost Avim, Antoninus, Eleazar, Gurie, Evsevona, Achim, şi Marchellus. Şi ei au fost cu toţii torturaţi bestial înaintea ochilor mamei lor, unul cîte unul, fiind apoi jupuiţi de vii şi aruncaţi în foc. Ei au murit ca nişte viteji, fără să se lepede cîtuşi de puţin de credinţa lor întru Unul Dumnezeu Cel Viu. La urmă, cînd şi ultimul ei fiu, în vîrstă de trei ani, a fost aruncat în foc, Solomonia a intrat şi ea în acele flăcări, iar sufletul ei s-a înălţat la Dumnezeu. Macabeii au luat cu toţii mucenicia cu cinste, murind pentru credinţa întru Unul Dumnezeu Cel Viu, la anul 167 înainte de Hristos.

• Pomenirea scoaterii cinstitului lemn al Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci

Această sfîntă sărbătoare s-a instituit la dorinţa comună a ortodocşilor greci şi ruşi, reprezentaţi de împăratul Manuel al Bizanţului, respectiv de Cneazul Andrei al Rusiei, întru prăznuirea biruinţei simultane pe care au repurtat-o ruşii asupra bulgarilor, iar grecii asupra sarazinilor. În amândouă aceste bătălii oastea creştină a grecilor şi ruşilor au purtat sfinte cruci în chip de stindarde, dintru care la vremea luptelor au stălucit raze cereşti. De aceea s-a hotărît ca la fiecare zi întîi a lunii august, să fie adusă cu procesiune Sfîntă Cruce în mijlocul Bisericii celei Mari din Constantinopol [Aghia Sofia], iar apoi să fie purtată pe străzile Constantinopolului spre a fi cinstită de popor, şi spre Slava lui Dumnezeu care a dat atunci prin ea biruinţă răsunătoare în mîinile creştinilor. Sfîntă Cruce care se aducea astfel în Biserica cea Mare în fiecare an, apoi se purta în procesiune prin întreaga cetate, era chiar Sfîntă Cruce pe care fusese răstignit Mîntuitorul, şi care se păstra în Biserica curţii imperiale. Ea era scoasă din biserica imperială la 31 iulie, dusă cu solemnitate şi sfinţenie în Aghia Sofia, iar de acolo în procesiuni prin întreaga cetate, spre sfinţirea poporului, pămîntului şi văzduhului. La 14 august Sfîntă Cruce era purtată solemn înapoi la biserica imperială.

• Pomenirea Sfinţilor nouă Mucenici

Numele acestora au fost Leontie, Attus, Alexandru, Kindeus, Mnesitheus, Chiriac, Menaeus, Catunus şi Eucleus. Leontie a fost tîmplar iar ceilalţi plugari. Datorită mărturisirii lor neînfricate a Sfintei Credinţe Creştine şi faptului că au distrus templul păgîn al Artemidei, ai au fost torturaţi sălbatic şi omorîţi prin tăierea capului la Perga Pamfiliei, în timpul domniei lui Diocleţian, făcându-se astfel moştenitori ai împărăţiei cereşti a lui Hristos.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Papa cel tânar, care în sac bagat si legat la gura si în mare aruncat s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Eleazar, care s-a savârsit ars cu foc.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Chiriac, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teodor, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Polieuct, care s-a savârsit fiind îngropat în gunoi.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Mini, Mineu si ceilalti, de la Viglentie, aproape de poarta de Tetrapilu Halcu.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântare de laudă la Cinstita Cruce a lui Hristos

Înaintea Cinstitei Cruci a lui Hristos,

Credincioşii toţi cu cinste se închină:

Prin puterea ei, a Crucii lui Hristos,

Noi ne mîntuim de dureri şi de necazuri.

Sfânta Cruce rană diavolilor este,

Ea mai puternică este

Decît orice împărat pămîntesc.

Sfînta Cruce ridică bolile noastre,

Şi de războiul celor ce ne urăsc ne izbăveşte.

Prin puterea Sfintei Cruci

Cneazul Andrei Poporul asuprit de barbari şi-a scăpat;

Iar Manuel al Bizanţului prin puterea ei

Stălucit i-a biruit pe sarazini.

Puterea Crucii mai puternică s-a arătat

Decît oştiri păgîneşti nenumărate,

Decît toţi duşmanii vărsători de sînge omenesc,

Decît tot răul.

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Vasilie, pentru aducerea aminte de firea omeneasca.
    Sa nu ne facem fratilor, pareri prea mari despre viata si trecerea noastra prin lume, nici sa nu ne mandrim cu puterea, nici sa nu ne inaltam cu bogatia, ci sa supunem poftele trupesti si sa ne ingrijim de sufletele noastre. Luati aminte, unde sunt parintii nostri, unde Proorocii si unde Apostolii? Sau, ce au luat cu ei, cei ce au strans pe lume avutii? Oare, nu precum goi s-au nascut, asa au si murit, neavand nimic in mana? Ci numai dreptatea dreptilor este cu ei si pomenirea lor, cu laude precum si pacatele pacatosilor, sunt cu ei. Caci toti suntem din tarana si in pamant ne vom intoarce. Si tot omul, ca o haina, se invecheste. Hrana vietii lui este painea si apa si zilele omului numarate sunt, ca un pumn de nisip, si degraba curg spre sfarsit, ca apa unui rau.
    Drept aceea, fratilor, aducandu-ne aminte de sfarsitul nostru, sa parasim toate faptele cele rele. Ca nici cele frumoase si bune ale lumii nu sunt vesnice, nici necazurile de aici nu sunt fara de sfarsit. Priviti cum se schimba toate; astazi ari tu pamantul, maine altul, dupa aceea, altul, si nu este nimic, care sa ramana neclintit. Toate se misca, ca si cum ar merge pe o cale; unul o pierde, iar altul o afla. Deci, de ne-am pierdut sufletele noastre, prin pacate, apoi, sa le aflam acum, prin pocainta. Pentru ca, la aceasta, Insusi Domnul ne invata pe noi, zicand: "Cel care cauta, afla, si, celui ce bate i se va deschide" (Matei 7,8). A Domnului este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

Cugetare

Omul slab se apără cu prefăcătoria, iar cel puternic cu tirania.

Că nimeni, cu toate acestea, nu-şi poate apăra viaţa înaintea lui Dumnezeu, nici cu ipocrizia, nici cu tirania, ni se arată clar din vieţile Bătrînului Eleazar şi Regelui Antioh. Cînd acest rege tiran 1-a adus pe Eleazar la judecată şi i-a poruncit să mănînce carne de porc dacă vrea să-şi scape zilele, Bătrînul Eleazar a refuzat fără să se tulbure. Atunci cei care ţineau cu Eleazar i-au adus carne care nu era de porc, implorîndu-1 să o mănînce înaintea regelui [care nu ştia aceasta] spre a-1 îmbuna, şi spre a-şi păstra astfel viaţa şi a nu greşi nici împotriva conştiinţei. Aici bătrînul i-a certat pe cei care i-au voit astfel binele şi le-a zis:

„Ipocrizia şi prefăcătoria nu șad bine, nici se cuvin, bătrîneţelor mele. Amarnic mi-ar fi să mă prefac în piatră de poticnire pentru cei tineri care privesc la mine”.

Astfel, Bătrînul Eleazar a fost ucis cu trupul, dar el cu înţelepciunea şi tăria lui şi-a mîntuit sufletul. Pedeapsa lui Dumnezeu a căzut îndată asupra tiranicului Antioh, căci trupul lui ticălos s-a îmbolnăvit de o boală cumplită, fiind năpădit de viermi. Duhoarea grea a viermilor care îl mîncau de viu se răspîndea pînă departe, în disperarea lui, regele şi-a amintit cum a măcelărit mii de oameni nevinovaţi care îndrăzniseră să nu se supună idolatriei lui. Cuprins de spaimă înaintea lui Dumnezeu, el a început să îl mărturisească pe Unul Adevăratul Dumnezeu, pe ai Cărui credincioşi îi omorîse cu miile. Cu toate acestea, milostivirea cerului Antioh nu a mai simţit-o.

Luare aminte

Să luăm aminte la pedeapsa lui Dumnezeu care a căzut asupra lui Israel (Judecători 10):

• La cum Israeliţii au făcut rele înaintea ochilor Domnului, închinîndu-se la idolii sirienilor, sidoniţilor, moabiţilor, şi altora mulţi;
• La cum pentru aceasta s-a aprins mînia Domnului, care i-a dat în mîinile Filistenilor şi Amoniţilor, care i-au împilat timp de optsprezece ani;
• La cît de înfricoşat este Domnul cu apostaţii de la Dreapta Credinţă.

Predică

Despre vedeniile proroceşti – „Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos” (Isaia 1:1).

Cel care are pricepere îl poate cunoaşte pe unul şi adevăratul Dumnezeu. Cel care nu are pricepere se cuvine să asculte de cel care o are: şi aşa, şi cel care are priceperea, şi cel care ascultă de el, se mîntuiesc.

Este cu putinţă să cunoaştem limpede pre Dumnezeu din zidirea Lui, dar şi mai limpede de la bărbaţii insuflaţi ai lui Dumnezeu, şi cel mai limpede de la însuşi Domnul lisus Hristos. Înainte de venirea Mîntuitorului, bărbaţii cei insuflaţi de Dumnezeu au fost prorocii. Printre primii proroci a fost Isaia, fiul lui Amos. Duhul lui Dumnezeu i-a deschis lui ochii şi el a văzut lucruri pe care alţi oameni nu le-au putut vedea. De aceea şi-a numit el mesajul către popor vedenie. Nu putem descrie cum au văzut prorocii tainele cereşti şi pe cele ale veacurilor viitoare. Acestea nu se descoperă decît acelora cărora Dumnezeu le dăruieşte harul prorocesc. Vedeniile prorcilor sfinţi sînt adevărate, căci acele prorocii sînt descoperiri dumnezeieşti care mai tîrziu s-au confirmat întocmai prin cursul evenimentelor. Ele sînt adevărate pentru că slujesc binelui oamenilor, întorcîndu-i pe ei de la rău la bine. Mai mult, ele sînt adevărate deoarece prorocii le-au strigat fără să se teamă, fără să le pese de suferinţele care ştiau că îi aşteaptă pentru aceasta, inclusiv torturi bestiale şi moarte în chinuri, cum celor mai mulţi li s-au şi întîmplat. Cum a fost răsplătit Prorocul Isaia de către oamenii pe care îi luminase cu vedeniile lui mîntuitoare? Oare cu bogăţii, onoruri şi posturi înalte? Evreii 1-au tăiat în două cu fierăstrăul!

Căci bogăţia, onoarea şi demnitatea prorocului este să moară pentru adevărul lui Dumnezeu!

Prin urmare, să ne plecăm urechile la cuvintele prorocilor lui Dumnezeu, căci ele sînt cărările care duc la cetatea Regelui Celui Mare; ele sînt razele Soarelui Dreptăţii, ale Domnului şi Mîntuitorului nostru lisus Hristos; ele luminează pe oameni cu cereasca lumină, arătîndu-le lor pre Adevăratul Soare.

O, Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, Carele Te-ai arătat prin proroci şi ai pregătit calea venirii Tale în valea noastră a plîngerii, ajută-ne nouă! Ajută-ne nouă să recunoaştem Lumina Ta şi Purtarea Ta de Grijă cea care ne ai artătat-o prin prorocii Tăi cei sfinţi! Căci numai Ţie se cuvinte toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!

Canon de rugăciune către Sfântul şi Dreptul Evdochim

Troparul Sfântului și Dreptului Evdochim, glasul al 4-lea:

Cel Ce te-a chemat pe tine de pe pământ la cereştile locaşuri păzeşte şi după moarte nevătămat trupul tău, sfinte; că tu, cu curăţie şi cu cinstită viaţă, fericite, ai vieţuit, nespurcându-ţi trupul, pentru aceasta, cu îndrăznire roagă pe Hristos Dumnezeu să ne mântuiască pe noi.

                                   Condacul Sfântului şi Dreptul Evdochim

Fecioara astăzi...

Cinstită pomenirea ta astăzi pe noi ne-a adunat la dumnezeiasca raclă a moaştelor tale. Căci pentru toţi cei ce se apropie şi se închină, se alungă toată vătămarea demonilor şi se izbăvesc degrab de felurite boli, Fericite Evdochim.

 

                                  Condacul Sfântului şi Dreptul Evdochim

Pe cele de sus dorindu-le, împreună cu cele din înălţime te-ai împreunat, cu urcuşurile cele dumnezeieşti ale faptelor bune; căruţă de foc sufletul ţi l-ai săvârşit, Preafericite Evdochim. Şi pe pământ vieţuind ca şi când nu ai fi avut trup, Ziditorului tuturor ai bineplăcut.

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut...

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având viaţă înaltă şi cu urcuşurile cele dumnezeieşti făcându-te cu totul luminat, cere luminare pentru mine, cel ce laud cinstitele bunătăţi, cu care, fiind procopsit, ai câştigat ceea ce ai nădăjduit, Sfinte Evdochim.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iubind învăţăturile cele ce insuflau mirosuri şi petrecând întru înălţările Sfinţitelor Scripturi, te-ai abătut de la stricăciunea şi necinstea dezmierdărilor şi te-ai împodobit cu mirosul cel bun al dumnezeieştilor daruri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Priveghind, fericite, ai gonit dormitarea de la ochii sufletului tău; şi adunându-te cu Dumnezeu prin rugăciunile cele de toată noaptea, nu te-au biruit nevoinţele firii. Pentru aceasta, cu adevărat ai ajuns la ziua cea neînserată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe o Cămară Însufleţită a lui Dumnezeu şi ca pe o Cădelniţă a Jăratecului Celui Înţelegător şi Purtător de lumină, să lăudăm pe Născătoarea de Dumnezeu, cea pururea Fericită, grăindu-i: Bucură-te, Pricina înnoirii celei de mântuire.

Cântarea a 3-a. Irmos: Pe piatra credinţei...

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Revărsând izvoarele cuvintelor celor izvorâtoare de viaţă, ai băut apa mântuirii, vărsând păcatul cel amar şi cântând lui Dumnezeu, Sfinte Evdochim, ziceai: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai avut milostivire, râvnind lui Hristos; împărţitu-ţi-ai averea la cei lipsiţi, ceea ce ţi-a pricinuit ţie avuţia cea cerească, pe care ai şi dobândit-o, Sfinte Evdochim, grăind: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Unitu-te-ai cu Ziditorul prin dragoste dumnezeiască, primit-ai moştenirea cea cerească, Preafericite Evdochim. Pentru aceasta, bucurându-te, te-ai făcut dumnezeu după dar şi cântând ziceai: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind mai Cinstită decât îngerii, ai purtat în pântecele tău pe Ziditorul îngerilor, Maica lui Dumnezeu; şi L-ai născut spre mântuirea oamenilor, care cântă ţie: nimeni nu este fără prihană afară de tine, Stăpână.

Irmosul:

Pe piatra credinţei întărindu-mă, deschis-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Cântarea a 4-a. Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din tinereţe ai avut cuget dreptcredincios, viaţă nespurcată şi gând lesne iertător, vrednicule de laudă, păzind nestricate dogmele părinţilor.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nici tulburarea lumească, nici stăpânirea dregătoriei, nici mărirea cea pieritoare n-au tocit dorirea ta cea către Domnul, Sfinte Evdochim. Ci, cu adevărat bine te-ai îmbogăţit în fapte dumnezeieşti.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cugetările cele dumnezeieşti totdeauna fiind înălţat, ai smerit pe vrăjmaşul şi ai primit lucrarea tămăduirilor, Sfinte Evdochim, prin judecăţile cele drepte ale Celui Ce toate le ocârmuieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Racla moaştelor tale, picurând dulceaţa tămăduirilor celor bogate, goneşte patimile celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine, Sfinte Evdochim şi arde toate cetele demonilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai pe Dumnezeu, Prealăudată, pe Cel Ce este Lăudat de Oştile cele de sus şi S-a făcut Om cu adevărat. Pe Acela nu înceta a-L ruga pentru robii tăi, pururea Fecioară.

Cântarea a 5-a. Irmos: Luminarea celor ce zăceau...

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind luminat cu raza cea cinstită a curăţiei şi cu legea ei îngrădindu-te, cugetătorule de Dumnezeu, nepoticnit ai trecut noaptea vieţii, întraripându-te cu privirile cele dumnezeieşti şi te-ai sălăşluit la viaţa cea dumnezeiască.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Acum se vede întru tine mare minune şi plină de uimire: cum după îngroparea cea cu adevărat de multă vreme zăcând trupul în mormânt, se păzeşte netopit, fericite, după judecăţile pe care le ştie Dumnezeu, Cel Ce te măreşte pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Bine fie ţie, pentru îndrăzneala ce ai către Dumnezeu; bine fie ţie, pentru dorirea din inimă pe care ai avut-o către Dânsul, ca unul ce eşti îmbogăţit, după numele ce porţi şi minunat ai strălucit cu dumnezeieştile străluciri şi ai luminat adunările credincioşilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă-te totdeauna, Fecioară Maică, Celui Ce s-a Întrupat pentru noi, cei ce te lăudăm, ca să ne mântuim de patimi şi de primejdii şi de răutăţi pierzătoare de suflet şi de nevoi şi de văpaia cea veşnică şi de iad.

Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul greşelilor...

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sudorile tale, fericite, cu picăturile cele preadulci au picurat şi veselie şi luminare de tămăduiri, întru lauda lui Hristos Dumnezeul nostru.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te viţă bună în curţile lui Dumnezeu, ai odrăslit vie mult roditoare Lucrătorului sufletelor şi ai păstrat strugurii virtuţilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dorit-ai de Împărăţia lui Dumnezeu şi împărăţind împotriva patimilor, după bunăvoirea lui Dumnezeu, ai dobândit bucuria drepţilor, pururea pomenite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca o Preafrumoasă ai ajuns a fi Aleasă lui Dumnezeu şi te-ai făcut Lui Loc Desfătat şi Cămară şi Sfeşnic şi Masă.

Irmosul:

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

Cinstită pomenirea ta astăzi pe noi ne-a adunat la dumnezeiasca raclă a moaştelor tale. Căci pentru toţi cei ce se apropie şi se închină, se alungă toată vătămarea demonilor şi se izbăvesc degrab de felurite boli, Fericite Evdochim.

CONDAC, glasul al 2-lea:

Pe cele de sus dorindu-le, împreună cu cele din înălţime te-ai împreunat, cu urcuşurile cele dumnezeieşti ale faptelor bune; căruţă de foc sufletul ţi l-ai săvârşit, Preafericite Evdochim. Şi pe pământ vieţuind ca şi când nu ai fi avut trup, Ziditorului tuturor ai bineplăcut.

Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea potrivnică...

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-te cu puterea Dătătorului de viaţă, ai biruit poftele trupului, preafericite şi gândul l-ai întraripat către cele cereşti, neîncetat cântând: cel ce eşti binecuvântat şi preaslăvit.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Curţile împărăteşti, cetatea cea de sus, Raiul lui Dumnezeu, desfătarea drepţilor cea adevărată, bogăţia cea nerăpită, lumina cea neînserată te-ai învrednicit a afla, Fericite Evdochim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pricepând nestatornicia celor trecătoare, ţi-ai îndreptat sufletul numai către Dumnezeu, de la Care, luminându-te cu străluciri dumnezeieşti, ai trecut cu adevărat fără sminteală poticnirile vieţii, înţelepte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă, pururea Stăpână, pe Cel pe Care L-ai născut să mă mântuiască de robia patimilor şi de osândire, de orbirea cea rea care mă cuprinde şi de biruirea celor ce pururea mă necăjesc, Ceea ce eşti Dăruită de Dumnezeu.

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce s-a pogorât...

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Gândind la focul cel îngrozitor, care are să se verse înaintea Scaunului lui Dum nezeu, cu umilinţa inimii vărsai izvoare de lacrimi fierbinţi, care fac cenuşă cuptoarele patimilor, Sfinte Evdochim, cugetătorule de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dragostea sufletului tău ai închinat-o cu totul către Domnul şi de Dânsul te-ai lipit, grăind ca din psalmi: Hristoase al meu, mântuieşte-mă în veci din noroiul patimilor, celor aducătoare de moarte.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Având înţelegere dumnezeiască, te-ai arătat împlinitor cuvintelor Stăpânului, iubind lămurit cărările cele de-a dreapta şi cu isteţime, ca un înţelept, abătându-te de la cele de-a stânga, ai binecuvântat pe Hristos în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ziditorul lui Adam S-a zidit din Curatele tale sângiuiri şi Cel Ce hrăneşte toată suflarea S-a hrănit cu lapte, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta, te slăvim ca pe Maica lui Dumnezeu.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Dumnezeu, Carele S-a pogorât, în cuptorul cel cu foc, la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui Celui fără de început...

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind a vedea slava Dumnezeului nostru, te-ai împodobit cu frumuseţea bunătăţilor şi purtându-ţi candela, ai intrat în cămările cele luminoase ale Mirelui, împreună cu îngerii, împărtăşindu-te de îndumnezeire şi ai fost împreună cu Stăpânul tău.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca zorile şi ca soarele a strălucit pomenirea ta, luminând inimile cele din întuneric; că tu cu adevărat te-ai cunoscut fiul luminii şi al zilei, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Evdochim; pentru aceea, te cinstim.

Stih: Sfinte Evdochim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împodobindu-te cu înţelepciune şi cu cunoştinţa luminându-te, cu smerirea inimii înfrumuseţându-te, cu înălţimea vieţuirii încuviinţându-te, te-ai suit către curţile cele înţelegătoare ale sfinţilor. Cu care împreună aduţi aminte de noi, cei ce te cinstim pe tine, Sfinte Evdochim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cinstită mutarea ta de pe pământ o săvârşim zi prăznuitoare şi pricinuitoare de folosinţă. Căci tu te-ai arătat slugă Domnului şi lucrător curajos al poruncilor Lui, vrednicule de laudă, Sfinte Evdochim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai Locaş Luminii, Care luminează pe toţi şi Cort, Ceea ce eşti de Dumnezeu Dăruită, Pod şi Scară, care urcă spre înălţime pe pământeni, pentru aceasta, te cinstim şi cu credinţă te fericim.

Irmosul:

Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea Prealăudată, o slăvim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel ce Te-ai înălţat...

Îmbogăţindu-te cu fapte bune, te-ai lămurit prin supărări ca aurul în cuptor, Sfinte Evdochim, pururea pomenite; şi izvorăşti minuni şi faci să înceteze bolile şi totdeauna rogi pentru noi pe Preabunul Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, ca să câştigăm iertare de păcate.

31 iulie – Sf. Evdochim; Sf. Iulita din Cezareea; Sf. Iosif din Arimathea; Sf. Ioan Exarhul

• Pomenirea Sfântului şi Dreptului Evdochim

Sfîntul Evdochim s-a născut în Capadocia din părinţi foarte credincioşi care s-au numit Vasile şi Evdochia. În vremea împăratului Teofil (829-842), Evdochim s-a aflat tînăr ofiţer în armata imperială. Chiar în rang militar fiind, el s-a străduit pururea să trăiască conform poruncilor Evangheliei. Păstrîndu-se întru toată curăţenia sufletească şi trupească, el nu a vorbit niciodată cu femei, în afară de mama lui. El a fost milostiv cu nenorociţii şi cu nevoiaşii, citind pururea cu sîrguinţă din sfintele cărţi, şi stând cu şi mai multă sîrguinţă la sfinta rugăciune înaintea lui Dumnezeu. El s-a ferit întotdeauna de distracţii şi de grăirile deşarte cu cei deşerţi: „în mijlocul deşertăciunilor celor lumeşti trăind, el a stat ca floarea de crin între spini, şi ca aurul în mijlocul focului”. Datorită marilor lui virtuţi şi însuşiri, împăratul 1-a numit guvernator al Capadociei. Din această poziţie înaltă Evdochim s-a arătat drept înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu Evdochim a murit la o vîrstă tînără, în anul al treizeci şi treilea al vieţii lui. Sfintele lui moaşte sînt făcătoare de minuni, vindecînd bolile oamenilor. Un nebun s-a atins odată de racla lui, şi s-a făcut imediat sănătos; un copil paralitic, atingîndu-se şi el de sfinta raclă, s-a ridicat pe picioarele lui şi a mers bine. După optsprezece luni, mama lui a deschis racla şi a aflat trupul lui Evdochim de parcă ar fi fost viu, fără nici un semn de putreziciune sau stricare. Din el ieşea miros de bunămireasmă. Sfintele moaşte ale Dreptului Evdochim au fost mai după aceea mutate la Constantinopol şi îngropate într-o biserică nouă închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, şi ctitorită de părinţii Dreptului Evdochim.

• Pomenirea Sfintei Iulita din Cezareea

Această Sfinta lulita a fost din Cezareea Capadociei. Avînd o neînţelegere cu vecinul privitoare la pămînt, acela a denunţat-o pe lulita că este creştină, ceea ce o aşeza în afara protecţiei legii. Sfînta lulita atunci şi-a lepădat cu bucurie toate proprietăţile, mai curînd decît să-şi lepede credinţa. Dar necuraţii păgîni nu s-au mulţumit numai cu aceasta, ci au şi torturat-o, iar la urmă au omorît-o arzînd-o de vie, la anul 303. Aşa şi-a sacrificat fără să clipească această fericită şi averile şi trupul, pentru mîntuirea sufletului ei în veşnicie.

• Pomenirea Sfântului Iosif din Arimathea

Nobilul losif acesta a fost un bărbat foarte bogat, şi membru al Sinedriului Evreiesc din vremea Mîntuitorului. În taină, el a fost următor al lui Hristos (Matei 27: 57, loan 19: 38). losif şi Nicodim au luat Trupul lui Hristos de pe Cruce, şi 1-au aşezat în mormântul cel nou al lui losif. Pentru aceasta el a fost arestat de către evrei şi aruncat în închisoare. Acolo a venit la el Domnul Cel înviat, Care 1-a întărit, dovedindu-i învierea Lui. După o oarecare vreme evreii 1-au scos pe losif din închisoare şi 1-au izgonit din pămîntul lui strămoşesc. Sfîntul losif din Arimathea a călătorit în toată lumea predicînd Evanghelia lui Hristos, şi a adus vestea cea bună pînă şi în Anglia, unde s-a săvîrşit către Domnul.

• Pomenirea Sfântului Ioan Exarhul

Acest Sfînt loan a fost un vestit presbiter bulgar, împodobit cu adînca învăţătură a cărţilor, care a trăit în vremea Ţarului [bulgar] Simeon (892-896). El a tradus Hexameronul Sfîntului Vasile cel Mare şi Mărturisirea de Credinţă Ortodoxă a Sfîntului loan Damaschinul în limba slavonă. El s-a săvîrşit către Domnul cu pace.

Intru aceasta zi, invatatura a Sfantului Vasilie, catre cei lenesi, care nu vor sa lucreze cu mainile lor, si cuvant de lauda pentru cei ce savarsesc tot binele.
    Nu voiam, fratilor, sa graiesc catre voi despre aceasta, dar ma tem de cuvantul care zice: "Sa desteptati pe cei somnorosi si sa indemnati la lucru pe cei lenesi." Iar, daca fugiti de pamantestile osteneli, apoi, nu veti vedea bunatatea lui Dumnezeu. Caci, luptatorilor, le-a fagaduit Dumnezeu, pentru lupta lor, sanatate; iar, pentru osteneli, mantuire. Cel lenes si nelucrator, dupa cuvantul Apostolului, sa nu manance. Lucrarea pamantului este asemenea cu viata pustniceasca si cu osteneala calugarilor, de vreme ce, scuturandu-si somnul, omul merge la lucrarea pamantului si iubeste pustia, mai mult decat casa si argintii, si se impotriveste gerului, cu osteneala trupului. Drept aceea, un astfel de om isi mananca roadele ostenelilor sale, adunand trupului indulcirile cele trebuitoare. Inca, dintru acelea, hraneste si pe cei saraci si mai ales, pe Hristos Iisus Insusi, Care insutit ii inmulteste roadele semanatorului, dandu-i ploaie timpurie si tarzie. Lucratorul de pamant se va satura de paine si mainile lui se vor imbogati, fiindca isi inalta stogurile ariilor sale. Si, cel ce se lauda cu ostenelile sale, binecuvantat este de Dumnezeu. Iar lenesul, slavindu-se pe sine, blestemat este. De s-ar fi ingrijit Dumnezeu de cei lenesi, apoi, ar fi poruncit buruienilor sa faca grau si padurii sa faca tot felul de poame. Vai de voi, iubitorilor de desertaciuni, fiindca aveti toate madularele intregi si trupul sanatos si nu vreti sa lucrati. Apoi, ce fel de plata veti lua de la Dumnezeu si ce veti aduce lui Dumnezeu din ostenelile voastre? Caci lui Dumnezeu nu-i trebuie jertfa din furt, ca de furt, El se scarbeste. Pentru ca nu somnorosilor le-a fagaduit viata vesnica, nici mincinosilor, nici clevetitorilor, nici hotilor, nici jefuitorilor, ci celor ce se ostenesc, cu credinta, la toate lucrarile. Unii, adica, ostenind la roadele campului, altii pascand dobitoacele si caii si, din acestea, dand zeciuiala lui Dumnezeu, asa se mantuiesc. Iar altii, fan cosesc, granesc mieii si, din acestea, imbracand pe saraci, primesc binecuvantare de la Domnul. Iar altii calaltoresc pe mare si, facand negustorie pe pamant, aduna bogatie. Dati, dar, partea sufletului, la biserici si la saraci, si, de aici, dupa ducerea voastra, veti lua insutit plata care este pazita in ceruri. Si cei ce aveti orice fel de lucru al mainilor voastre, sa dati milostenie, ca, prin acea milostenie, sa aflati dreptate la Judecatorul Dumnezeu. Femeilor, intremati-va trupurile voastre pentru munca si intindeti-va mainile voastre la fus si sa cunoasteti ca bine este a lucra, ca nimeni, fara de osteneala, nu se va incununa. Ca, pe fiecare, dupa fapte il voi judeca, zice Domnul, si fiecare, dupa faptele sale, va lua rasplata.
Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre un calugar, care,
dand haina sa unui sarac, lui Hristos Insusi a dat-o.     Un oarecare calugar avea doua haine, una noua si alta veche. Deci, a venit la el un sarac, in vreme de iarna, cersind o haina. Iar el i-a raspuns lui, zicand: "N-am nimic mai mult, decat aceasta." Iar saracul astepta, plangand si zicand: "Miluieste-ma, ca n-am ce purta." Apoi, milostivindu-se, calugarul a intrat in chilia sa, si imbracandu-se cu haina cea mai noua, i-a dat-o saracului pe cea veche. Iar, dupa ce i-a dat-o, a gandit intru sine, zicand: "N-am slujit dragostea cea desavarsita, oprind haina cea buna si dand aceluia pe cea veche. Oare, nu pentru Hristos cerea el de la mine? Apoi, cum i-am dat eu lui Hristos cea mai proasta haina si am oprit pentru mine pe cea mai buna? Fiindca Hristos este mai bun decat toti." Si, chemand pe cel sarac, i-a zis: "Da-mi mie haina pe care ti-am dat-o, si-ti voi da tie alta." Si, luand-o de la el, s-a imbracat cu ea si i-a dat lui haina cea mai buna. Iar, dupa ce a luat-o, saracul a vandut-o in cetate. Si a ajuns haina aceea in mainile unei femei. Deci, a mers calugarul in cetate, ca sa-si vanda munca sa si a vazut haina sa, pe care o purta o femeie; si a trecut odata, si de doua ori, acea femeie, pe la locul unde sedea calugarul, vanzandu-si rodul muncii lui, si a cunoscut ca a lui era haina pe care o daduse saracului. Si s-a mahnit mult, de aceasta, calugarul, apoi, mergand la chilia sa, plangea, zicand: "Nici macar acest dar pe care l-am facut eu, nu este bine primit inaintea lui Dumneze; mai bine ar fi fost, de n-as fi dat-o." Iar, dupa ce s-a culcat si a adormit, fiind asa mahnit, iata, a vazut in vis pe Iisus, purtandu-i haina lui si, cu iubirea Lui de oameni, ii zicea: "Frate, frate." Si el I-a zis Lui: "Cine estei Tu, Doamne?" Si i-a grait: "Eu sunt Iisus, priveste-Ma." Deci, privindu-L, a vazut pe Iisus purtand haina aceea, pe care o daduse saracului. Si i s-a luminat chilia sa si a auzit: "Oare aceasta haina o cunosti?" Iar el a zis: "Asa, Doamne, a mea este." Apoi, i-a zis Hristos lui: "Nu te mahni, nici nu te intrista, ca atunci cand, fratelui aceluia, i-ai dat haina ta, Eu am luat-o." Si s-a bucurat calugarul de purtarea de grija a lui Dumnezeu.
Intru aceasta zi, cuvant despre Sfintele Liturghii.     Un ostas, frate cu un preot, fiind, in vremea razboiului, ranit, zacea printre trupurile celorlalti raniti si, venindu-si in fire, si-a legat singur ranile sale, iar, cand a vrut sa se intoarca acasa, a fost prins de dusmani si, acolo s-a tamanduit de rani. Iar preotul, fratele lui, il cauta printre trupuri, ca sa-l ingroape. Si a aflat pe un altul, asemanator cu fratele sau, si l-a ingropat cu cinste si i-a facut pomenire, slujind pentru el Sfanta Liturghie. Si a aratat Domnul Dumnezeu o minune, ca fratele acela, ostasul, fiind in robie, ca sa nu fuga, a fost legat si pus in fiare, dar toate legaturile si fiarele acelea au cazut de pe el. Si l-a intrebat stapanul sau, ce inseamna toate acestea si cu ce farmece umbla. Iar ostasul a raspuns: "Mi se pare ca fratele meu, fiind preot si socotind ca sunt mort, face pentru mine Sfanta Liturghie, si, de-as fi fost eu acum in lumea cealalta, as fi fost eliberat de chinuri." Deci, l-a vandut stapanul sau, pe ostas, in alt oras, dar, si acolo, orice legatura si fiare se puneau pe el, toate se dezlegau si cadeau. Si, acel al doilea stapan, vazand ca nici cu o legatura nu poate fi legat, l-a eliberat acasa, in tara lui, ca sa-i trimita, de acolo, pretul de rascumparare pentru sine, precum i-a si trimis, spunandu-i fratelui sau, preotul, toata intamplarea... Deci, mult pot pomenirile si Sfintele Liturghii si milostenia sa ajute celor raposati, ca, nu numai sufletul, ci si trupul, pot sa-l mantuiasca. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
 


Hotarare soborniceasca despre pomenirea viilor si mortilor.     Era un rau obicei, ca, daca avea cineva vrajba asupra cuiva si-i dorea moartea, apoi, il socotea cu mortii si-i facea pomenire, ca la morti, slujindu-i si Liturghie, ca poate, asa va muri. Impotriva acestui obicei, in Sinodul de la Toledo, s-a hotarat ca, de ar indrazni un preot a face aceasta, sau va sili cineva pe preot, apoi, amandoi sa se surghiuneasca si pana la moarte sa nu se impartaseasca cu Sfintele Taine.

Cântare de laudă la Sfântul Iosif din Arimathea

losif, bărbat bogat şi nobil întru Hristos

Răstignit nicicum nu s-a smintit,

Ci cînd soarele şi-apierdut lumina,

Şi s-a cutremurat pămîntul,

El mers-a la Pilat şi i-a zis

Că Domnul a murit, Dătătorul vieţii:

Astfel făcutu-s-a ucenicul cel tainic

Cunoscut tuturor.

Astfel, ascunzîndu-Se în pământ

Cel Arătat tuturor,

Cel ascuns ucenic s-a mărturisit al Domnului în auzul tuturor.

Astfel făcutu-s-a losif vestit

Într-o singură zi.

Cu Nicodim împreună el

Trupul Domnului

De pe Cruce-a luat,

Şi în a lui grădină L-au pus,

Într-o peşteră nouă.

Spionii evrei au auzit acestea şi grabnic au raportat,

Iar bătrînii evreilor pre losif

Aruncatu-l-au în temniţă, legat în lanţuri,

losif zace în temniţa întunecată,

În ziua în care Domnul iadul îl străluceşte

Cu a Lui lumină.

losif în minte

Îl vede acum pre Domnul

Aude cuvintele Lui minunate, gîndeşte la minunile Lui,

La spusele şi prorociile Lui minunate.

Pe cînd era lîngă El, în lumina Domnului stătea,

Dar acum zăcea în întuneric, înlăuntru

Şi în afară.

Întunecate nopţi, dimineţi şi zile,

Întunecat e totul cînd se ia Soarele de pe cer!

O, deznădăjduit întuneric, mai întunecat decît iadul!

Dar iată!

Deodată în temniţă răsare-o lumină,

Domnul Cel înviat vine

La robul lui cel din lanţuri.

O, losife, brave şi nobile bărbat,

Tu nu te-ai smintit nici întru Domnul înviat,

Tu la Pilat ai mers, moartea Domnului i-ai spus,

Dar vestitu-i-ai şi slăvită Lui înviere.

Să se bucure ţara Britaniei

Şi să te prăznuiască cu cinste,

Căci tu cel dintâi

Cuvîntul mîntuirii întru ea l-ai semănat.

Cugetare

Nevoitorii din pustie luptă să-şi taie voile proprii şi să trăiască strict în conformitate cu voia lui Dumnezeu.

Unii cred în mod greşit că sihastrul trăieşte într-o izolare completă. Dar nici un sihastru nu zice aşa. El trăieşte în apropierea şi în intimitatea lui Dumnezeu, a îngerilor şi a sfinţilor. Căci acolo unde este mintea omului, acolo este şi viaţa lui. Mintea sihastrului se află în cea mai înaltă, mai curată şi mai numeroasă companie în care se poate afla vreodată omul.

Avva Marcu l-a mustrat odată pe Avva Arsenie astfel: „Pentru care pricină fugi tu pururea de feţele noastre şi de convorbirile cu noi?”. Atunci Avva Arsenie a zis: „Dumnezeu ştie că vă iubesc, dar nu pot fi şi cu Dumnezeu şi cu voi. În ceruri mii şi mii, şi mii de mii, au o singură voie; pe cînd aici, între noi oamenii, sînt multe şi felurite voi. De aceea nu pot fi şi cu Dumnezeu, şi cu oamenii”.

Luare aminte

Să luăm aminte la pedeapsa lui Dumnezeu care a căzut asupra lui Abimelec şi asupra locuitorilor Sichemului (Judecătorii 9):

• La cum Abimelec, cu ajutorul bărbaţilor din Sichem, a ucis pe şaptezeci dintre fraţii lui;
• La cum după aceea Abimelec i-a ucis pe locuitorii Sichemului, a arat locul pe care fusese cetatea lor şi a presărat pămîntul cu sare;
• La cum, după multe biruinţe, Abimelec a fost ucis de o femeie care a aruncat în el din turn cu o bucată de piatră de rîşniţă şi i-a spart capul, de moarte;
• La cum blestemul lui lotam, fiul lui Ghedeon, i-a ajuns pe locuitorii Sichemului şi pe Abimelec.

Predică

Despre ultima aşteptare – „Pentru aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină” (II Petru 3: 14).

Fraţilor, care este ultima noastră aşteptare? Cînd e noapte, noi aşteptăm ziua, iar cînd e zi, ştim că vine noaptea; şi tot aşa, iar noapte, şi iar zi: este o aşteptare acesta care nu este ultima noastră aşteptare. Fraţilor, care este ultima noastră aşteptare? Iată, atunci cînd sîntem fericiţi tremurăm de spaimă la gîndul că va veni tristeţea; iar cînd plîngem, aşteptăm să vină ziua cînd plînsul va lua sfîrşit: şi tot aşa, plînsul se schimbă cu bucuria, iar bucuria cu plînsul. Dar nici măcar aşteptarea aceasta nu este ultima noastră aşteptare.

Fraţilor, ultima noastră aşteptare este aşteptarea judecăţii lui Dumnezeu.

Cînd va veni judecata lui Dumnezeu, adică acea Zi înfricoşată a Domnului care va arde ca focul (Maleahi 4: 1), atunci fiecare dintre noi va primi ceea ce merită: unii vom primi ziua cea care se preface în noapte, pe cînd alţii noaptea cea care se preface în zi; unii vor primi bucuria căreia nu îi va mai urma niciodată tristeţea, iar alţii tristeţea, care nu se va mai preface niciodată în bucurie. Fraţilor, aceasta este ultima aşteptare a neamului omenesc, că o ştim aceasta sau nu, că gîndim vreodată la ea sau nu. Totuşi, noi cei credincioşi, ar trebui să cunoaştem aşteptarea aceasta, şi să ne gîndim la ea mereu, să o avem mereu.

Această cunoaştere trebuie să ne fie nouă zenitul tuturor cunoştinţelor noastre, şi să imprime direcţia tuturor gîndurilor noastre. Cunoaşterii şi contemplării acestei aşteptări trebuie să le adăugăm ceea ce este cel mai important: rîvna şi nevoinţa noastră ca să fim aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină.

Trebuie să rîvnim şi să ne nevoim ca să fim aflaţi de El fără prihană în minte şi în inimă, neînvinovăţiţi de conştiinţa noastră, şi în pace cu Dumnezeu. Doar atunci ne va fi nouă ultima aşteptare fără teamă de neprevăzutul ei, doar atunci nu ne va fi spaimă că la împlinirea ei vom fi aruncaţi în noaptea cea fără de zi, sau în tristeţea cea veşnic fără bucurie. Aşa cum totul şi toate cele din viaţa Domnului şi Mîntuitorului nostru lisus Hristos au fost neaşteptate de către oameni, tot astfel şi a Doua Lui Venire în putere şi în slavă va fi neaşteptată pentru ei. Căci neaşteptată a fost Naşterea Lui din Preacurata Fecioara, neapteptată sărăcia Lui; neaşteptate minunile Lui, neaşteptate şi nemaiauzite foarte cuvintele Lui; neaşteptate umilirile Lui şi moartea Lui cea de bunăvoie fără de cinste, şi învierea Lui, şi înălţarea Lui, şi Biserica Lui, şi vestirea Credinţei Lui în toată lumea şi veacurile. La fel de neaşteptată va fi şi a doua Venire a Lui cea întru putere şi întru slavă: ea va fi marele şoc al omenirii, mai şocant decît toate cele care au mai fost vreodată.

O Stăpîne Doamne Judecătorule Atotdrepte, cum Te vom întîmpina pre Tine noi păcătoşii, carele nu sîntem îmbrăcaţi în haina păcii, a neprihănirii şi a curăţiei? Ajută-ne nouă, Stăpîne! Ajută-ne nouă ca să ne sîrguim, pe cît ne este cu putinţă oamenilor, spre acea înfricoşată întîlnire cu Tine! Căci noi Ţie Unuia ne închinăm şi pre Tine Te slăvim şi Ţie îţi mulţumim în veci, Amin!

Canon de rugăciune către Sfinţii Apostoli Sila, Silvan, Crescent, Epenet şi Andronic

Troparul Sfinţilor Apostoli Sila, Silva, Crescent, Epenet şi Andronic, glasul al 3-lea:

Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.
 

Condacul Sfinţilor Apostoli Sila, Silvan, Crescent, Epenet şi Andronic

Cel Ce Te-ai înălţat pe Cruce...

Arătatu-v-aţi viţe ale Viei lui Hristos, înţelepţilor, aducând struguri în faptele cele bune, izvorându-ne nouă vinul mântuirii. Pe acesta primindu-l, ne umplem de veselie, prăznuind cinstită pomenirea voastră, în care rugaţi-vă pentru iertarea greşelilor noastre, Apostoli ai Domnului.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Celui ce marea cea neumblată şi cu valuri, prin dumnezeiască porunca Sa, a secat-o şi a îndemnat pe poporul israelit să treacă pedestru prin ea, Domnului să-I cântăm, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinţilor, care totdeauna sunteţi luminaţi de Lumina Cea Neapusă şi staţi înaintea Dumnezeiescului Scaun, cereţi de la Tatăl luminilor să ni se trimită luminare duhovnicească nouă, tuturor, care cu credinţă vă cinstim pe voi.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând, măriţilor, pe Soarele dreptăţii, Care a strălucit din tânăra Fiică Dumnezeiască, v-aţi lipit de Dânsul, făcându-vă lumină, după dumnezeiasca împărtăşire şi aţi gonit întunericul înşelăciunii.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând în limbile voastre legea cea dumnezeiască, aţi înconjurat tot pământul, înlăturând toată nelegiuirea, Sfinţilor Crescent şi Andronic, Sila şi Silvan, Înţelepţilor şi aţi semănat cunoştinţa cea mântuitoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Să lăudăm pe Măritul Epenet, care a fost dumnezeiască laudă cartaginezilor şi ucenic Cuvântului, izvor de tămăduiri şi mare propovăduitor al celor mai presus de gând şi întărire a credinţei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai în chip de negrăit pe Dumnezeu, Cel mai presus de toată lauda, Care, pentru bunătatea Sa, S-a îmbrăcat cu Trup din tine, Prealăudată Fecioară. Pentru aceasta, cu glasuri de mulţumire te lăudăm şi te fericim, precum de demult ai proorocit.

Cântarea a 3-a. Irmos: Pe piatra credinţei...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduind, înţelepţilor, întruparea Stăpânului şi dezlegând legătura răutăţii, aţi dezlegat pe cei legaţi de demult în necredinţă şi i-aţi adus lui Dumnezeu prin credinţă, cei ce sunteţi mari propovăduitori.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-vă făclii ale vărsării Luminii Celei Neapuse, aţi gonit întunericul necredinţei, arătând oamenilor lumina cunoştinţei, prealăudaţilor; pentru aceea, totdeauna vă fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Peste tot pământul, precum zice David, a ieşit dumnezeiască vestire a Apostolilor, propovăduind Patimile şi Învierea Mântuitorului, prin care ne-am sculat toţi din mormintele deşertăciunii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce locuieşte întru Lumina Cea Neapropiată, aflându-te mai curată decât îngerii, a intrat în Sfântul tău pântece, Născătoare de Dumnezeu şi din tine S-a arătat Om Întrupat, făcându-Se cunoscut în două firi.

Irmosul:

Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Te laud pe Tine, că glas am auzit, Doamne şi m-am înspăimântat; că ai venit până la mine căutându-mă pe mine cel rătăcit. Pentru aceea, preaslăvesc multă pogorârea Ta, cea către mine, Mult Milostive.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu puterea Celui Ce a zidit toate, străbătând toată lumea, ca şi cum aţi fi fost cu aripi, aţi mântuit pe cei ce se primejduiau în noianul răutăţilor, de Dumnezeu purtătorilor şi v-aţi odihnit la Limanul Cel Lin.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întărind cu cuvântul cugetele cele slabe, Mărite Sila, cufundându-te în multe supărări şi lămurit propovăduind pe Mântuitorul la toţi, ai umblat cu Sfântul Pavel Propovăduitorul, în toată lumea.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Împodobindu-te cu mari bunătăţi, ca o rază strălucitoare a Soarelui Celui Înţelegător, împreună ai călătorit cu Sfântul Pavel, de la Răsărit până la Apus şi aţi luminat inimile păgânilor, Preaînţelepte Sila.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Să fie lăudaţi Sinţii Crescent şi Andronic, împreună cu Sila; să fie măriţi Sfinţii Silvan astăzi şi Epenet, care au fost struguri Viei lui Hristos, picurând dintr-înşii mustul cel mântuitor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Minunea ce s-a făcut întru tine întrece toate minunile, Preacurată, căci peste legile firii ai născut pe Dătătorul de lege Hristos, Cel Ce a dezlegat călcarea poruncii strămoşilor.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Luminarea celor ce zac întru întuneric, Mântuirea celor deznădăjduiţi, Hristoase, Mântuitorul meu, către Tine mânec, Împăratul păcii, luminează-mă cu strălucirea Ta, că alt dumnezeu afară de Tine nu ştiu.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mai presus de ceruri s-a ridicat mare cuviinţa ucenicilor Tăi, Cuvinte al lui Dumnezeu. Căci au propovăduit celor de pe pământ cinstită venirea Ta şi Patimile şi Învierea, Preabunule Iisuse.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Să lăudăm pe Înţeleptul Silvan, pe vasul Mângâietorului cel curat şi prealuminat, pe propovăduitorul celor rătăciţi, pe lauda cea vestită a Tesalonicului, pe podoaba Apostolilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îmbărbătându-te cu cuvântul cel purtător de numele tău, Preaînţelepte Andronic, prin ajutorul Duhului ai alergat în lume, întărind inimile slăbănogite de supărările vrăjmaşului, le-ai luminat spre cunoştinţa de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine te-a însemnat mai înainte David Munte Închegat, Munte al Dumnezeului nostru, Munte Îmbelşugat; că întru tine, Pruncă, s-au cunoscut cărările Lui, sărăcindu-Se după trup şi din nou ne-a dus către frumuseţea cea dintâi.

Cântarea a 6-a. Irmos: Către Domnul din chit...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Prin curate plecări înălţându-vă către Dumnezeu, pe cei ce erau plecaţi în prăpăstiile pierzaniei i-aţi tras către înălţimea cerească a privirii şi a lucrării celei înalte, înţelepţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduind până la marginile pământului o Unime într-o Fiinţă şi în Trei Ipostasuri, aţi risipit desăvârşit negura mulţimii zeilor şi v-aţi arătat luminători ai sufletelor, de Dumnezeu fericiţilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Hristos, întărindu-ţi cugetul, Sfinte Crescent, cu ungere de bucurie, te-a arătat cu dreaptă credinţă Arhipăstor al Carhidoniei, ca pe un Apostol al Său, ca să arăţi celor rătăciţi calea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Făcătorul aflându-te pe tine Frumoasă întru podoabă, S-a sălăşluit întru tine, Preasfântă Fecioară, Prealăudată. Şi Întrupându-Se, S-a arătat mai Frumos decât toţi fiii cei născuţi din pământeni.

Irmosul:

Către Domnul din chit Iona a strigat: te rog scoate-mă din adâncul iadului, ca să jertfesc Ţie, cu glas de laudă şi cu duh adevărat, ca Izbăvitorului.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat pe Cruce...

Arătatu-v-aţi viţe ale Viei lui Hristos, înţelepţilor, aducând struguri în faptele cele bune, izvorându-ne nouă vinul mântuirii. Pe acesta primindu-l, ne umplem de veselie, prăznuind cinstită pomenirea voastră, în care rugaţi-vă pentru iertarea greşelilor noastre, Apostoli ai Domnului.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Ritori preaînvăţaţi s-au arătat tinerii oarecând, că, din suflet cuprins de Dumnezeu, teologhisind cu buzele, au cântat: Dumnezeule, Cel mai presus de zei, al părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeieşte să lăudăm pe Sfinţii Sila şi pe Silvan, vasele cele ce au încăput tot darul Mângâietorului şi care au înnoit vasele înşelăciunii ca să fie primitoare de Dumnezeu.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Nimeni nu poate după cuviinţă a lăuda pe Sfântul Epenet cel Preaminunat. Că s-a închipuit întru Hristos, răbdând patimi pentru Dânsul şi bine nevoindu-se, s-a împărtăşit de Împărăţia Lui.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu cântări dumnezeieşti să fie lăudat Sfântul Crescent, care a arătat căile cele ascunse ale lui Hristos şi a osândit în trupul său păcatul cel osândit şi pe mulţi a arătat neosândiţi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rupe lanţul greşelilor mele prin mijlocirea ta, Preacurată şi desăvârşit mă leagă cu dragostea Fiului tău Celui Bun, pe mine, care în toate zilele mă depărtez de la Dânsul prin dezmierdări necuvioase.

Cântarea a 8-a. Irmos: Poruncii chinuitorului...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Slugile Cuvântului cele priveghelnice nu şi-au dat somn ochilor lor, până când din somnul cel greu al înşelăciunii nu au izbăvit pe credincioşi şi i-au făcut pe ei fii luminii şi zilei.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-vă căruţă lui Dumnezeu, Măriţilor Apostoli, L-aţi avut pe Dânsul vouă Îndreptător către vârful cel ceresc şi Sfărâmător al căruţelor înşelăciunii.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Preaînţeleptul Sila, ca un slujitor al lui Hristos, după vrednicie să fie lăudat şi împreună cu dânsul cu credinţă să fie măriţi Sfinţii Crescent şi Andronic, luminătorii cei ce au luminat toate neamurile.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Să lăudăm pe începătoarea de viaţă Treime, Care este în Trei Feţe şi Se cunoaşte într-o Fire şi cântând, să zicem: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Apostolii, Născătoare de Dumnezeu, au propovăduit la toată lumea pe Fiul tău a fi Dumnezeu şi Om; pentru aceasta, împreună cu dânşii, roagă-te ca Unui Mântuitor, ca să fiu izbăvit şi eu de înfricoşătoarele chinuri la înfricoşătoarea zi a judecăţii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L, pe Dânsul întru toţi vecii.

Poruncii chinuitorului cei trei cuvioşi tineri nesupunându-se, în cuptor fiind aruncaţi, au mărturisit pe Dumnezeu cântând: Binecuvântaţi, lucrurile Domnului, pe Domnul.

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe tine, Ceea ce pe Luminătorul...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-v-aţi doctori mântuitori sufleteşti şi trupeşti, curăţind pe cei bolnavi cu vindecări duhovniceşti şi arătându-i pe ei sănătoşi din amândouă părţile, luminaţilor de Dumnezeu Apostoli. Pentru aceasta, după vrednicie vă fericim.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-v-aţi ca nişte jăratice aprinse de căldura Duhului şi aţi topit gerul înşelăciunii şi inimile cele îngheţate le-aţi încălzit cu credinţa şi le-aţi îndreptat către primăvara mântuirii, Preaînţelepţilor Apostoli.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Să adunăm ceată în casa Dumnezeului nostru, mărind pe Sfinţii Silvan şi pe Sila, pe Andronic, pe Marele Epenet şi pe Crescent Preaînţeleptul, ca pe cei ce sunt propovăduitori ai adevărului şi rugători pentru noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea voastră cea preasfântă şi plină de darurile Dumnezeiescului Duh, cinstită şi cu adevărat vrednică de laudă, luminând cu dumnezeieşti raze plinirea credincioşilor, o îndeamnă să vă laude pe voi, înţelepţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce va să vii iarăşi cu slava Dumnezeirii să judeci lumea, Atotputernice, pentru rugăciunile Celei ce fără ispită de bărbat Te-a născut pe Tine, iartă-mă şi nu mă trimite în foc, fiind osândit de păcatele mele.

Irmosul:

Pe tine, Ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel Ce a Răsărit mai înainte de soare, Care trupeşte la noi a venit, din coapsele cele Fecioreşti în chip de negrăit L-ai Întrupat, Binecuvântată Preacurată de Dumnezeu Născătoare, te slăvim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Ca nişte stele preamari, luminând lumea după cuviinţă, cu luminile dreptei credinţe, în veci vă măriţi, purtătorilor de minuni, Apostoli ai Domnului.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Întinzându-ţi Preacuratele mâini, Maică Fecioară, acoperă pe cei ce nădăjduiesc spre tine şi strigă Fiului tău: dăruieşte, Hristoase, tuturor milele Tale.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Văzând, Preacurată, pe Fiul tău spânzurat pe lemn, rupându-ţi-se cele dinăuntru, ca o maică cu jale ziceai: Vai mie! Cum ai apus Lumina mea Cea fără de ani?

Acatistul Sfântului Mucenic Valentin, Episcopul Umbriei

Condacul 1

Rugătorule cel neobosit al lui Hristos, păstorule cel bun al ţinutului Umbriei, luptătorule împotriva necredinţei, cel ce cu îndrăznire sfântă ai biruit păgânătatea, chemând preasfântul nume al lui Hristos, cel mai presus de tot numele, pe tine, Arhiereule înţelepte, te mărim şi îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Icosul 1

Sfinte nevoitorule, care în viaţa ta binecuvântată toate plăcerile acestei lumi le-ai nesocotit, şi cu credinţa şi rugăciunile tale ai înfruntat mânia păgânilor porniţi asupra ta, ca un miel nevinovat aducându-te lui Hristos jertfă cuvântătoare bineplăcută, primeşte de la noi aceste smerite laude:
Bucură-te, de Dumnezeu insuflate;
Bucură-te, al creştinilor izbăvitor;
Bucură-te, cel ce ai împărtăşit cuvânt duhovnicesc;
Bucură-te, că în lume slava deşartă nu te-a amăgit;
Bucură-te, cel cu frumuseţea cuvântului împodobit;
Bucură-te, viţa cea bună cu rod dumnezeiesc;
Bucură-te, al lui Hristos îndrăzneţ mărturisitor;
Bucură-te, cel ce ai înfruntat sălbăticia celor înşelaţi de amăgirea idolească;
Bucură-te, cel ce spre Mântuitorul ai nădăjduit;
Bucură-te, că numele Lui pururea l-ai chemat;
Bucură-te, cel ce ai atras la lumina credinţei pe păgâni;
Bucură-te, Ierarhe Sfinte, omule ceresc;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 2-lea

Mucenice al lui Hristos, Sfinte Ierarhe Valentin, luminat fiind de Duhul Sfânt, până la Roma ai ajuns, şi, în casa preaînţeleptului Craton intrând, ai izbăvit pe fiul lui de chinurile bolii aducătoare de moarte, iar prin minunea aceasta la credinţă i-ai chemat pe ei toţi; pentru aceasta, împreună cu dânşii, aducem lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Întrarmându-te cu puterea şi tăria Celui ce a sfărâmat zăvoarele şi porţile iadului, Sfinte Sfinţite Mucenice, l-ai surpat pe cel viclean, alungând boala şi durerea din trupul copilului, care, slăvind pe Dumnezeu, mărire şi laudă îţi aducea, zicând:
Bucură-te, că, în Hristos nădăjduind, tămăduire celor credincioşi ai dăruit;
Bucură-te, că ai biruit toată boala trupească şi sufletească;
Bucură-te, că ai izbăvit pe cei deznădăjduiţi de înşelăciunea cea lumească;
Bucură-te, pildă de tărie în credinţă;
Bucură-te, cel ce pe mulţi ai călăuzit spre mântuire, cu harul cel primit de la Duhul Sfânt;
Bucură-te, cel ce neîncetat lui Dumnezeu te-ai rugat pentru părinţi şi fiii lor;
Bucură-te, că, întrarmat cu dreapta credinţă, credinţele rătăcite le-ai stins;
Bucură-te, că adevărul ai propovăduit;
Bucură-te, că, nădăjduind în Domnul, apriga sălbăticie a necredincioşilor ai înfruntat;
Bucură-te, că pe păgânii rău credincioşi cu răbdare şi dragoste i-ai îndreptat;
Bucură-te, că roadă aleasă, dăruită de sus, ai cules;
Bucură-te, Ierarhe Sfinte, omul lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 3-lea

Biruitor făcându-te asupra celor ce prigoneau pe creştini, pe cei biruiţi cu răbdare i-ai întors către cinstirea Preasfintei Treimi, botezându-i, iar pe copilul Herimon de boală grea vindecându-l, tinerii şi bătrânii deopotrivă mulţumire îţi aduceau. Pentru aceasta, împreună cu tine pe Dumnezeu Îl slăvim, cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Doctor de suflete şi de trupuri fiind, Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, pe copiii care urmau învăţătura de carte în şcoli tu cu înţelepciunea dumnezeiască îi luminai şi la credinţa lui Hristos şi la Sfântul Botez, prin îndemnurile tale cele bune, îi aduceai, iar pe bolnavi cu puterea credinţei îi tămăduiai. Pentru acestea, laudă îţi aducem, grăind aşa:
Bucură-te, cel ce pe mulţi din cursele vrăjmaşului ai izbăvit;
Bucură-te, cel ce de ispitiri nu te-ai temut;
Bucură-te, toiagul celor împovăraţi de neputinţele bătrâneţii;
Bucură-te, cel cu armele dreptei credinţe întrarmat;
Bucură-te, Sfinte, mult nevoitorule;
Bucură-te, că pavăză celor slabi şi neputincioşi te-ai făcut;
Bucură-te, că l-ai biruit pe potrivnicul creştinilor drept-slăvitori;
Bucură-te, tămăduitor al trupurilor şi al sufletelor;
Bucură-te, ocrotitorul celor de boli grele cuprinşi;
Bucură-te, preabunule învăţător al şcolarilor;
Bucură-te, întărirea celor care în ispite şi neputinţe aleargă la Fiul lui Dumnezeu;
Bucură-te, arhiereule slăvite, că sprijin şi mare ajutor ai fost tuturor;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 4-lea

După chipul Bunului Păstor Iisus, te-ai arătat în lume păstor bun, Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, îndreptând relele obiceiuri şi cu înţelepciune şi răbdare pe toţi învăţând, ca turma ta să o luminezi; pentru aceasta, cântare aducem lui Hristos-Dumnezeu, Mai-marele păstorilor şi Arhiereul cel Veşnic, strigând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Arătând a ta credinţă tare şi fierbinte pe care o ai către Hristos, dascălilor celor ce se numeau pe sine înţelepţi ai vremii tale te-ai împotrivit prin adevărul Cuvântului şi al Înţelepciunii dumnezeieşti, drept învăţând tainele cereşti, ca un ierarh îndumnezeit şi cuvântător de Dumnezeu. Pentru aceea, cu osârdie grăim către tine:
Bucură-te, cel în credinţă întărit;
Bucură-te, îndemnător spre dulce nevoinţă;
Bucură-te, minunat slujitor al lui Hristos;
Bucură-te, că ai călcat vitejeşte ale vrăjmaşului uneltiri;
Bucură-te, cel ce ai poruncit bolilor să piară;
Bucură-te, că la viaţa cea întru Hristos ai fost chemat;
Bucură-te, cel ce pe mulţi întru credinţă ai luminat;
Bucură-te, cel ce cu duhul te-ai veselit întru Dumnezeu Atotţiitorul;
Bucură-te, cel ce calea dumnezeieştii slave ai ales;
Bucură-te, cel ce cu glas mare pe Mântuitorul ai lăudat;
Bucură-te, că neputinţele tuturor le-ai vindecat;
Bucură-te, cel ce eşti osârdnica noastră ocrotire;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 5-lea

Pe cel ce cu râvnă arhierească a sădit în sufletele oamenilor învăţăturile cele nepieritoare cu laude să-l fericim, pe Sfântul Sfinţit Mucenic Valentin, de Dumnezeu grăitorul. Că înaintea Tronului lui Dumnezeu, Cel în Preasfânta Treime lăudat, stă şi împreună cu ceata arhiereilor în ceruri se roagă neîncetat pentru noi, cei ce ne închinăm sfintelor sale moaşte şi cu dragoste sărutăm icoana sa, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Din cetatea Interamna ai odrăslit, Arhiereule Sfinte, bună învăţătură dobândind şi Legea lui Dumnezeu cu frică şi dragoste păzind, pentru care ai primit cu adevărat dar de la Dumnezeu şi pe toţi cei ce voiau să-şi îndrepte viaţa i-ai primit la tine şi la sfânta credinţă i-ai îndrumat. Pentru aceasta şi noi îţi înălţăm laude, zicând:
Bucură-te, de Dumnezeu înţelepţite şi preafericite;
Bucură-te, mult rugătorule pentru vindecarea neputinţelor omeneşti;
Bucură-te, cel ce cuvinte mântuitoare de suflet ai rostit filosofilor din vremea ta, uimindu-i;
Bucură-te, cel ce cu înţeleaptă răbdare pe cei căzuţi i-ai ridicat;
Bucură-te, mare doctor şi învăţător al oamenilor;
Bucură-te, cel ce eşti credincioşilor întărire, prin râvna propovăduirii;
Bucură-te, că pe înţelepţii vremii cu arhierească dragoste i-ai îndreptat către Hristos;
Bucură-te, cel ce uşa casei tale pentru oricine deschisă o păstrai;
Bucură-te, cel ce, prin viaţa ta cea curată, ales al Domnului te-ai arătat;
Bucură-te, că prin cuvântul tău întunericul păgânătăţii s-a alungat;
Bucură-te, cel ce arhiereu de Sus ai fost ales;
Bucură-te, primitorule de Duh Sfânt;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 6-lea

Minunată râvnă în îndrumarea şi îndreptarea tinerilor ai avut, că, văzând obiceiurile cele pierzătoare ale acelor vremi, cu chipul vieţii tale celei cinstite pe ei i-ai ajutat, pe cei căzuţi i-ai îndreptat, pe cei ispitiţi i-ai ferit de păcat şi le-ai arătat chip de vieţuire creştinească plină de virtuţi şi de bucurii duhovniceşti; pentru aceasta mai strălucitor decât soarele pentru ei luminând, îi îndemnai să cânte cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Razele Duhului Sfânt peste tine s-au pogorât şi vas ales al harului te-ai făcut, Ierarhe Sfinte, prin care cu osârdie ai alungat negura păcatului, pe cei tineri i-ai luminat cu învăţătura lui Hristos şi le-ai deschis mintea cu strălucirea preaînţeleptelor tale cuvinte ca să înţeleagă dumnezeieşti taine; pe unii i-ai binecuvântat să primească Taina Nunţii întru credinţă, iar altora le-ai descoperit chemarea de a sluji lui Dumnezeu întru curăţie. Pe toţi i-ai călăuzit, pentru toţi te-ai rugat, iar noi împreună cu dânşii te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce în ogorul Domnului ai lucrat cu iubire milostivă;
Bucură-te, cel ce ai luminat pe cei întunecaţi cu necredinţa şi desfrâul;
Bucură-te, predicator al Bisericii, care ai vădit păcatul şi ai arătat calea pocăinţei;
Bucură-te, cel ce te-ai rugat pentru binecuvântarea fiilor tăi sufleteşti în Sfânta Taină a Căsătoriei;
Bucură-te, mângâietorul celor deznădăjduiţi şi nedumeriţi;
Bucură-te, cel ce har de la Dumnezeu pentru ocrotirea tinerilor ai dobândit;
Bucură-te, mult râvnitorule pentru trăirea unei vieţi virtuoase;
Bucură-te, că pentru nunta cea cu cinste a păstoriţilor tăi te-ai rugat;
Bucură-te, că prin cuvântul tău, cu răbdare, întunericul celor orbiţi de patimi l-ai alungat;
Bucură-te, cel ce, prin viaţă curată, arhiereu sfânt te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce căldura dragostei lui Hristos în suflete ai revărsat;
Bucură-te, mijlocitorule al nostru către Hristos, Cel singur fără de păcat;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 7-lea

Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, inima ta s-a lipit de Hristos şi te-ai învrednicit a-I fi următor cu multă osârdie. În toată viaţa ta cea îndelungată ţi-ai arătat strădania de a-L sluji prin cuvânt şi prin fapte bineplăcute Lui, pentru care înaintea sfintelor tale moaşte noi cu evlavie ne aplecăm şi icoana ta o cinstim, iar lui Dumnezeu mulţumire Îi aducem, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Ca un apostol plin de dragoste al Marelui Arhiereu Hristos, înaintea păgânilor şi a tiranilor L-ai mărturisit pe Dumnezeu-Cuvântul, aprinzând în sufletele oamenilor de toată vârsta, învăţaţi şi neînvăţaţi, candela nestinsă a privegherii pentru întâmpinarea lui Iisus, Mirele ceresc. Drept aceea, toţi te-au cunoscut ca pe un ales propovăduitor al adevărului şi îndreptător al oamenilor, pentru care şi noi, cinstind sfintele tale moaşte şi icoana ta, te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce în cetatea Interamnei şi la Roma ai propovăduit;
Bucură-te, cel ce păgânilor cuvântul lui Dumnezeu cunoscut l-ai făcut;
Bucură-te, cel ce familii de creştini ai unit;
Bucură-te, cel ce pe mirii cei curaţi i-ai binecuvântat;
Bucură-te, cel ce ai descoperit oamenilor pe Hristos;
Bucură-te, că har dăruieşti celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, cel ce ocrotitor al tinerilor te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce dezlegi inimile tuturor celor care prin tine se roagă pentru căsătorie binecuvântată;
Bucură-te, cel ce eşti ocrotitorul familiilor creştine;
Bucură-te, cel ce pretutindeni nădejdea mântuirii ai insuflat;
Bucură-te, cel ce pe tinerii doritori de nuntă cinstită i-ai binecuvântat;
Bucură-te, îndreptătorul neînţelegerilor casnice şi paşnic ocrotitor;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 8-lea

Cu harul dat ţie de Mântuitorul Iisus Hristos, mult lăudate Ierarhe Valentin, duhurile cele rele, care pe oameni îi învrăjbesc, cu rugăciunile tale se alungă şi toate neînţelegerile dintre oameni se izgonesc, bolile şi necazurile pier, mulţimea patimilor sufleteşti şi trupeşti se tămăduiesc; pentru aceasta lui Dumnezeu cu mulţumire cântăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Prin harul dumnezeiesc, ce-ţi dădea putere nebiruită, Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, ai vestit tuturor pe Dumnezeu Cel lăudat în Preasfânta Treime, nevoindu-te pentru vestirea adevărului până la moarte mucenicească, pentru care cu bucurie îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce i-ai tămăduit pe cei cuprinşi de boli;
Bucură-te, cel ce pe tinerii căzuţi în păcate i-ai ridicat;
Bucură-te, că pentru cei năpăstuiţi cu lacrimi te-ai rugat;
Bucură-te, cel ce pe demoni cu lucrarea harului i-ai izgonit;
Bucură-te, cel prin care durerile sufleteşti s-au alinat;
Bucură-te, că prin tine de multe primejdii au scăpat cei ce te-au chemat în rugăciune;
Bucură-te, cel ce pentru izbăvirea de cel rău neobosit te-ai rugat;
Bucură-te, că, în numele cel sfânt al lui Hristos, multe minuni ai înfăptuit;
Bucură-te, că împreună cu îngerii şi cu sfinţii eşti al lui Dumnezeu slujitor;
Bucură-te, cel ce durerile trupeşti ai vindecat;
Bucură-te, robul lui Hristos şi păstorul nostru;
Bucură-te, cel ce eşti părtaş tainelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 9-lea

Părăsind filosofia păgânească, trei tineri din cetatea Atenei: Procul, Efeb şi Apolonie, ţie cu evlavie ţi s-au alăturat, primind de la tine Sfântul Botez, duhovnicescule învăţător, şi s-au făcut ucenici şi următori vieţii tale celei sfinte, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Darul cel de mare preţ sălăşluit în inima ta în lume l-ai făcut cunoscut, Sfinte Ierarhe Valentin, şi cu multă jertfelnicie tuturor l-ai împărţit, Arhiereule al lui Dumnezeu, şi cu înţelepciune i-ai povăţuit pe păstoriţii tăi să meargă pe calea cea dreaptă a poruncilor lui Hristos. Pentru aceea, cântare într-un glas către tine înălţăm:
Bucură-te, al curăţiei celei sufleteşti şi trupeşti luminător;
Bucură-te, că pe cei rătăciţi i-ai adus pe calea cea dreaptă;
Bucură-te, cel ce ai biruit învăţăturile păgâne prin cuvintele adevăratei credinţe;
Bucură-te, că sufletele pierdute le-ai aflat;
Bucură-te, că întunericul din inimi l-ai risipit;
Bucură-te, cel ce cu răbdare şi dragoste nemărginită pe cei necăjiţi ai mângâiat;
Bucură-te, că toţi cei năpăstuiţi primeau de la tine povaţă adevărată şi sprijin;
Bucură-te, că şi cei învăţaţi, ascultând cuvântul tău, către cereasca înţelepciune se îndreptau;
Bucură-te, cel ce de dragoste dumnezeiască ţi-ai aprins sufletul;
Bucură-te, cel ce mulţimi de oameni ai adus către Hristos Domnul;
Bucură-te, că prin tine harul cel de viaţă purtător al Evangheliei s-a răspândit;
Bucură-te, bucuria inimilor celor încercaţi în credinţă;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 10-lea

Cunoscut te-ai făcut lui Avundie, fiul eparhului cetăţii, care, ascultând cuvântul tău insuflat de Dumnezeu, a crezut în Hristos şi, primind Sfântul Botez, s-a aprins de dragoste dumnezeiască şi a mărturisit cu vitejie, înaintea tuturor, adevărul cel negrăit, pentru care noi, minunându-ne, cântăm Mântuitorului: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Să lăudăm şi cu cântări să cinstim pe arhiereul lui Hristos, pe Sfântul Sfinţit Mucenic Valentin, care pretutindeni minuni a săvârşit şi de mai marii păgânilor nu s-a temut, care deopotrivă pe cei bogaţi şi pe cei săraci i-a ajutat, şi pe Avundie cel căzut în păcate grele l-a ridicat, drept aceea, împreună cu aceştia, cântare să-i aducem, grăind:
Bucură-te, Sfinte Arhiereule, al lui Hristos vestitor;
Bucură-te, cel ce prin minuni propovăduirea ţi-ai întărit;
Bucură-te, cel ce pe diavoli i-ai izgonit prin cuvânt;
Bucură-te, cel ce pururea te rogi pentru noi;
Bucură-te, al tinerilor îndreptător neînşelat;
Bucură-te, cel ce pentru copii şi pentru părinţi mijloceşti;
Bucură-te, al celor năpăstuiţi şi de neputinţe loviţi izbăvitor;
Bucură-te, blând învăţător;
Bucură-te, că, văzând harul tău, mulţimile în Hristos au crezut;
Bucură-te, cel ce călăuzeşti paşii tinerilor şi pe copii îi ocroteşti;
Bucură-te, că celor ce sunt în lipsuri şi nevoi le eşti ajutător;
Bucură-te, îţi cântau cei ce minunile tale au văzut;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 11-lea

De mânie umplându-se tatăl lui Avundie, când a văzut râvna ta, împreună cu păgânii dregători, pe tine, învăţătorul credinţei creştine, te-a prins şi, chinuindu-te fără cruţare, la închinarea de idoli te sileau cumplit, iar tu, de ei fiind batjocorit, grele chinuri ai îndurat, întru care neîncetat cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Bucuros te-ai arătat, Sfinţite Mucenice, că te-ai învrednicit a pătimi pentru Hristos şi că, prin chinurile cele primite şi prin neputinţele trupeşti ale vârstei înaintate, ţi-ai înfrumuseţat sufletul, iar rănile le-ai purtat ca pe nişte podoabe scumpe de la Domnul pe trupul tău. Deci, împreună cu ucenicii, pe care îi întăreai în sfânta credinţă când veneau în temniţă la tine, cu smerenie îţi aducem laudele acestea:
Bucură-te, cel ce în pătimire pe Hristos L-ai urmat;
Bucură-te, cel ce răni adânci pentru Domnul ai purtat;
Bucură-te, că alesul tău suflet în Împărăţia cerească a fost înălţat;
Bucură-te, că Fiul lui Dumnezeu cunună scumpă pe capul tău a pus;
Bucură-te, cel ce ai îndurat chinurile cu nespusă bucurie duhovnicească;
Bucură-te, cel ce nu ai cârtit în necazuri, nici nu te-ai împuţinat cu sufletul cât de puţin;
Bucură-te, că arhieria prin mucenicie ţi-ai încununat;
Bucură-te, că pentru credinţă mult ai suferit;
Bucură-te, către Dumnezeu mult rugătorule;
Bucură-te, îţi cântau cei ce prin răbdarea ta s-au întărit;
Bucură-te, că, prin mucenicie, părtaş te-ai făcut Pătimirii şi Învierii lui Hristos;
Bucură-te, cel ce în Roma mult ai pătimit şi pe cel viclean l-ai biruit;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 12-lea

Ca un slujitor preaales al Mântuitorului, Sfinte Valentin, prin tăierea capului la Dumnezeu ai mers, ca Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, de moarte mucenicească în temniţă sfârşindu-se nevoinţa ta în lumea cea trecătoare. Pentru aceasta, înaintea lui Hristos, Împăratul Cel nemuritor, în ceruri stând acum, roagă-te pentru noi, cei ce te cinstim şi ne închinăm sfintelor tale moaşte, cântând Atotţiitorului: Aliluia!

Icosul al 12-lea

După trecerea ta la Domnul, cei trei ucenici ai tăi cu multă evlavie cinstitul tău trup în taină l-au îngropat, dar tu, Sfinte, cu sufletul stând înaintea lui Dumnezeu, cu dumnezeieştile tale rugăciuni străluceşti şi cu lumina cea neapusă ne luminezi pe noi toţi, cei ce ne închinăm icoanei tale şi în faţa sfintelor tale moaşte genunchii ni-i plecăm, lăudându-te pe tine şi zicând:
Bucură-te, cel ce din patria strămoşilor noştri, prin sfintele tale moaşte, în mijlocul nostru ai venit;
Bucură-te, că pentru Cuvântul lui Dumnezeu moarte mucenicească ai primit;
Bucură-te, Arhiereule Sfinte, care pururea te rogi pentru noi;
Bucură-te, al celor nevoiaşi ocrotitor;
Bucură-te, cel ce pe tineri îi porţi în rugăciunea ta;
Bucură-te, păzitor şi sprijin al celor ce vor să deprindă învăţături folositoare de suflet;
Bucură-te, că prin semne şi minuni propovăduirea lui Hristos ţi-a fost întărită;
Bucură-te, apărătorul celor care se însoţesc prin Taina Căsătoriei din curată dragoste;
Bucură-te, păzitorul gândurilor curate şi îndemnător la fapte bune;
Bucură-te, cel ce sufletele credincioşilor le hrăneşti şi din robia păcatului le slobozeşti;
Bucură-te, mult rugătorule către Hristos pentru pacea Bisericii;
Bucură-te, că ocroteşti şi ajuţi sfântul lăcaş ce adăposteşte moaştele tale;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 13-lea

O, întru tot mărite Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, cel ce, având arzătoare dragoste pentru Hristos, chinurile în temniţă ai răbdat şi muceniceasca moarte prin tăierea capului ai suferit, al nostru păzitorule, roagă-te neîncetat pentru noi, cei ce suspinăm cu amar sub povara grea a încercărilor, ajută-ne cu mijlocirea grabnică a rugăciunilor tale nouă, celor care ne închinăm sfintelor tale moaşte, şi ne învredniceşte Împărăţiei lui Dumnezeu, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Sfinte nevoitorule, care în viaţa ta binecuvântată..., Condacul 1: Rugătorule cel neobosit al lui Hristos... şi această

Rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Valentin

Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, cu smerenie te rugăm, mijloceşte pentru noi, cei ce avem trebuinţă de ajutorul tău. Ascultă rugăciunile noastre, împlineşte fiecăruia cererile de folos, fii celor îndoielnici povăţuitor în credinţă, celor bolnavi tămăduitor, celor din primejdii izbăvitor, celor nedreptăţiţi ajutător, celor vârstnici sprijinitor, tinerilor îndrumător duhovnicesc, şcolarilor luminător al minţii şi tuturor celor ce cu evlavie se roagă ţie întotdeauna ascultător. Roagă-te pentru noi lui Dumnezeu, ca să nu fim îndepărtaţi de la iubirea Sa cea sfântă, să nu ne lase să ne pierdem în întunericul păcatelor, ci să ne lumineze cu harul Său, ca să ne învrednicim a fi moştenitori ai vieţii veşnice.
Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, cel ce cu râvnă ai căutat izbăvirea din păcat a tinerilor, propovăduind viaţa curată, neîntinată, prin unirea cu Mântuitorul Iisus Hristos, prin harul Său cel de viaţă dătător, pe tine dar te rugăm, întăreşte-i pe aceştia în lupta cu patimile sufleteşti şi trupeşti.
Sfinte Arhiereu, care eşti nădejdea credincioşilor şi mijlocitorul nostru, cel ce ai fost păstor vrednic pentru turma ta şi cu râvnă ai învăţat pe înţelepţii vremii cuvântul lui Dumnezeu, tămăduitorule de trupuri şi de suflete, apără-ne pe noi, cei ce pe tine te cinstim şi neîncetat cu lacrimi de pocăinţă cerem să îndepărtezi de la sufletele noastre şi de la casele noastre toată ispita şi tulburarea. Pe tine cu evlavie te rugăm, Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, slăvite ierarhe şi omule al lui Dumnezeu, ca pe toţi cei ce ne sunt aproape să-i ajuţi şi să-i călăuzeşti spre mântuire; asemenea şi pe cei care nu ne iubesc pe noi să-i întorci către pocăinţă şi să-i luminezi, că tu pururea cuprinzi pe toţi în inima ta cea îndurătoare şi îndelung răbdătoare, pentru ca, prin mijlocirile tale, împreună cu tine să ne bucurăm de Împărăţia cea slăvită a lui Dumnezeu, cea pregătită nouă întru Iisus Hristos, Domnul nostru, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, împreună şi Celui fără de început al Său Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Şi se face otpustul.

30 iulie – Sf. Ap. Sila, Silvan, Crescent, Epenetos și Andronic; Sf. Mc. Valentin; Sf. Mc. Polihronie, episcopul Babilonului; Sf. Ioan ostașul (descoperitorul răufăcătorilor); Sf. Cuv. Anghelina

• Pomenirea Sfinţilor Apostoli Sila, Silvan, Crescent, Epenetos şi Andronic

Aceştia au fost din numărul celor șaptezeci de apostoli mici. Sfîntul Sila a fost trimis de la Ierusalim la Antiohia împreună cu Pavel şi cu Barnabas ca să lămurească disputa ce se ivise între credincioşi cu privire la tăierea împrejur: anume, dacă trebuie sau nu ca să se taie împrejur cei care vin la Hristos dintre păgîni (Fapte 15: 22). După aceasta, Sfîntul Sila a călătorit împreună cu Sfîntul Apostol Pavel prin toată Asia şi prin Macedonia, şi a fost uns Episcop al Corintului, unde s-a săvîrşit cu pace. Sfîntul Silvan a fost întru ajutor amînduror Corifeilor Apostolilor (I Petru 5: 12, II Corinteni 1: 19). Ca Episcop al Thessalonicului, Sfîntul Silvan s-a nevoit mult şi a luat multe chinuri, pînă cînd la sfîrşit a schimbat viaţa aceasta pămîntească pentru cea cerească. Sfîntul Crescens a fost mai întîi împreună-lucrător cu Sfîntul Apostol Pavel (II Timotei 4: 10), iar apoi Episcop în Galatia şi misionar în Galia, unde a şi luat mucenicească moarte sub domnia împăratului Traian. Sfîntul Epenetos se pomeneşte în Epistola către Romani a Sfîntului Apostol Pavel (16: 5), el a fost Episcop în Cartagina. Sfîntul Andronic, care a fost Episcop al Pannoniei (Romani 16: 7), este prăznuit aparte şi în ziua de 17 mai.

• Pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Valentin

Sfîntul Valentin a fost episcopul cetăţii Interamna din Italia. El 1-a vindecat pe fratele tribunului roman, Frontanus, de o boală foarte grea. Cînd s-a îmbolnăvit Cherimon, fiul vestitului filosof Craton, acesta, urmînd sfatului lui Frontanus, 1-a chemat pe Episcopul Valentin la Roma. Cherimon suferea de o boală care îi schimonosea şi îi contorsiona cumplit trupul, atăt de cumplit, încît capul lui se afla între genunchi. Sfîntul Valentin s-a izolat împreună cu Cherimon într-o cameră, şi a petrecut întreaga noapte în rugăciune. Dimineaţa Cherimon, complet sănătos, se înfăţişa înaintea filosofului Craton, tatăl lui. Atunci s-a botezat Craton şi toată casa lui, împreună şi cu trei discipoli ai lui. Cherimon a părăsit casa tatălui lui şi i-a urmat Sfîntului Valentin. Abundius, fiul unui eparh roman, a primit Sfintul Botez tot în acele zile. Înfuriat ca o fiară sălbatică din această pricină, eparhul 1-a arestat pe Valentin şi 1-a ucis prin decapitare după ce 1-a torturat bestial. Trei dintre discipolii lui Craton, Proclus, Abibus şi Apollonius, au fost şi ei ucişi împreună cu Sfîntul Sfinţit Valentin. Abundius a luat a luat trupurile lor şi le-a îngropat cu cinste. Aceştia au luat cu toţii mucenicia la anul 273 şi s-au făcut cetăţeni ai Raiului.

• Pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Polihronie, Episcopul Babilonului

Cînd împăratul Decius a cucerit Babilonul, el 1-a capturat şi pe Episcopul Polihronie împreună cu trei presbiteri, doi diaconi şi doi principi proaspăt botezaţi, Abdon şi Senin. Sfîntul Polihronie a rămas tăcut înaintea împăratului, nedîndu-i nici un răspuns; dar pentru toţi a dat răspuns Sfîntul Parmenius, presbiterul. Împăratul i-a luat şi i-a dus pe episcop şi pe presbiteri cu sine în Persia, în cetatea Kordoba, unde cu toţii au fost decapitaţi. Decius i-a luat pe principii Abdon şi Senin la Roma, unde i-a aruncat la fiarele sălbatice, iar apoi i-a ucis cu sabia. Eu cu toţii au luat cu cinste mucenicia la anul 251.

• Pomenirea Sfântului Ioan Ostaşul

loan a fost în taină creştin. El a fost trimis de împăratul Iulian Apostatul ca să îl ucidă pe un creştin, dar în loc de aceasta Iulian i-a ajutat aceluia să se ascundă. Iulian adică, 1-a pus pe acel creştin într-o închisoare la Constantinopol. După ce răul Apostat rău a pierit, loan s-a închinat pe sine vieţii nevoinţelor monahiceşti, trăind întru curăţie şi sfinţenie. El s-a săvîrşit cu pace întru bătrîneţe adîncă. După moarte, se arăta acelora care aveau nevoie de ajutorul lui. Credincioşii se roagă Sfmtului loan Ostaşul cînd au nevoie ca să îi descopere pe răufăcători.

• Pomenirea Sfintei Cuvioasei Maici Anghelina

Sfînta Cuvioasă Anghelina a fost o cneaghină a sîrbilor. Sfintele ei moaşte odihnesc la Mînăstirea Kruşedol (vezi viaţa sfintei la 12 decembrie).

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre tulburarile vietii acesteia si despre pocainta.
    Sa cunoasteti, fratilor, tulburarile lumii acesteia si desetaciunea vietii omenesti. Se tulbura omul si sfarsitul lui degraba vine. Se tulbura, inaltandu-se pe sine si totusi necunoscut ramane. Ca un nor se risipeste, ca iarba se usuca si ca o scanteie se stinge. Se tulbura, cautand a aduna bogatie si se duce, nimic luand cu sine. Ale lui numai pacatele sunt, iar bogatia ramane altora. A lui este durerea, iar hrana a altora. A lui intristarea si rapirea, iar dulceata si satiul pentru altii. Al lui blestemul si suspinele, iar altora indestularea. Pentru el lacrimile, iar averea pentru altii. El in iad se chinuieste, iar altii, in casa lui, se hranesc si canta. Cu adevarat se tulbura tot omul cel viu, putin vietuind aici, iar, in moarte, in veci este. Aici, cel viclean este gata spre nedreptate si grabnic la lacomie. Mandria celui maret este indrazneala nestatornica si cenusa vanturata si vapaie iute pieritoare si adanc de mare, ce omoara. Astazi ingrozeste, iar maine se sfarseste. Astazi este in bogatie, iar maine se duce, cu jale, in mormant. Astazi, in porfira se imbraca, iar maine mort se duce. Cel ce acum infricoseaza, maine e tanguit. Cel indestulat in avere, degraba este despartit de ea. Cel ce pe sine nu se cunoaste, intreaba de cele inalte. Cel ce este, prin fire, muritor, prin trufie, se crede vesnic. O, cate sunt desertaciunile vietii noastre, cate dovezi sunt ale neputintei omenesti. Si acestea toate, spunandu-le, n-am aflat nimic mai de folos, decat numai cuvantul acela proorocesc, care zice: "In zadar se tulbura tot omul." Deci, acestea stiindu-le, fratilor, sa ne ingrijim de sufletele noastre, pentru ca la noi este viata si moartea si de sine raspunzatori ne-a facut pe noi Domnul, a Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

Cântare de laudă la Sfântul Polihronie

Păgînul cezar, Dedus cumplitul,

Urlă ca o fiară strigînd:

„O, tu, Polihronie,

Pentru ce zeilor noştri nu te-nchini, Bătrîne?

Împărăteştii porunci, de ce nu te supui?”

Dar Sfîntul tace, nerăspunzînd nimica.

Din nou întreabă-mpăratul, iar mucenicul iar tace.

„Mut este acesta!” strigă Deciefurios.

Dar Parmenius zice:

„Părintele nostru nu este mut,

Ci negrăind, se păzeşte curat, neîntinînd ale lui buze.

El buzele lui cu pază şi le împrejmuieşte,

Ca să nu păcătuiască poruncii lui Hristos:

Nu daţi cele sfinte ale voastre cîinilor,

Nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor!

Părintele nostru sfînt ale sale mărgăritare păzeşte,

Şi gura nu voieşte să-şi întineze cu tine grăind.”

Dedus înnebuneşte de furie mai mult ca niciodată,

Şi pune să i se taie limba Sfîntului Parmena.

Lui limba i-o taie, dar ce-i este aceasta?

Căci graiul sfîntului, iată, şi mai limpede este

Mai răsunător, mai curat!

Însuşi Domnul luptă pentru ziloţii Săi robi,

Şi îi păzeşte pre ei de ruşine

Şi de batjocoritori.

Cugetare

Trebuie să facem distincţie între un păcătos şi un penitent. Dacă ţi-ai luat asupră-ţi să mustri un păcătos, ai grijă ca nu cumva să îl mustri şi pe penitent.

Parabola Fiului Risipitor ne arată cît îi este de scump lui Dumnezeu păcătosul care se pocăieşte cu adevărat. De aceea, şi nouă să ne fie scump acela care îi este scump lui Dumnezeu.

Odată un monah a căzut în păcat, şi pentru păcatul lui a fost izgonit din mănăstire. Acest monah s-a dus la Sfîntul Antonie cel Mare, i-a mărturisit păcatul lui, s-a pocăit, şi a rămas pe lîngă Marele Antonie o bucată de vreme. După aceea Sfîntul Antonie 1-a trimis pre monahul cel pocăit înapoi la mănăstirea lui, dar fraţii nu 1-au primit, ci 1-au izgonit iar. Iarăşi a venit penitentul la Marele Antonie, şi iar 1-a întors Sfîntul Antonie la mănăstirea lui, trimiţînd şi un cuvînt, prin el, fraţilor lui: „A naufragiat o corabie şi şi-a pierdut încărcătura, şi doar cu greutate mare a mai ajuns la port, şi acum voi voiţi să scufundaţi ceea ce nu s-a pierdut în furtună!”. Văzînd această preaînţeleaptă certare, părinţii 1-au primit pre fratele cel pocăit înapoi, cu bucurie.

Luare aminte

Să luăm aminte la minunata biruinţă a lui Ghedeon asupra Madianiţilor (Judecători 7):

• La cum Ghedeon a adunat treizeci şi două de mii de bărbaţi purtători de sabie şi s-a pornit cu ei împotriva Madianiţilor;
• La cum Dumnezeu i-a poruncit să micşoreze numărul lor, ca nu cumva să se fălească că prin tăria şi puterea lor au învins duşmanul, iar nu a lui Dumnezeu;
• La cum Ghedeon a ales, la porunca lui Dumnezeu, doar trei sute de bărbaţi, şi cu aceia i-a bătut pe Madianiţi, care erau mulţi ca lăcustele (Judecători 7: 12).

Predică

Despre venirea Înfricoşatei Zile a Domnului – „Iar ziua Domnului va veni ca un fur, cînd cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzînd se vor desface, şi pămîntul şi lucrurile de pe el  vor pieri.O, cît de înfricoşată este Ziua Domnului, cu neputinţă de grăit! Ea este înfricoşată din pricina inexorabilei ei dreptăţi, şi din aceea că va veni pe neaşteptate, ca un fur. De aceea, să priveghem, fraţilor, că nu ştim ziua, nici ceasul cînd va veni Fiul Omului” (Matei 24: 13).

Iar Apostolul, care a auzit aceste cuvinte cu urechile lui, şi L-a văzut pe Cel Care le-a grăit, ni le spune şi nouă. Cel care se păzeşte de hoţi priveghează zi şi noapte, astfel încît tîlharii să nu îl ia prin surprindere.

Cel care se teme de Ziua Domnului priveghează în fiecare zi şi în fiecare ceas, astfel încît acea zi şi acel ceas să nu îl găsească nepregătit, nici bălăcindu-se în păcate.

Ne-am obişnuit atît de mult cu curgerea obişnuită a timpului, cu previzibila înşiruire a zilelor şi nopţilor, încît nu putem pricepe ce şi cum va fi tunetul acelei zile, care le va pune în umbră pe toate celelalte care au fost înaintea ei, şi care va opri moara timpului şi îi va preface osia în ţăndări mii. Va fi tot aşa precum strălucirea soarelui întunecă cu totul lumina aprinsă a mii de lumînări, risipindu-le şi topindu-le. înfricoşată, cumplită şi cutremurătoare va fi Ziua Domnului! Cînd acea zi îşi va ivi faţa de foc asupra candelelor vieţilor noastre prezente, acestea se vor stinge dintr-o suflare şi se vor întuneca; iar cerurile, prin care ne măsurăm noi acum media vieţilor noastre, se vor topi cu zgomot mare, iar stihiile pămîntului, ca şi pămîntul însuşi, cu apa, aerul şi focul, se vor topi. Ele nu vor mai fi, şi toate se vor face noi.

Toate lucrările noastre vor arde, căci dacă Domnului nu Ii pare rău de lucrările Lui, cum atunci s-ar putea înduioşa de ale noastre? Căci Dumnezeu atunci nu se va mai uita la lucrări, ci la lucrători.

Toţi lucrătorii se vor înfăţişa înaintea Lui la Judecată: lucrările lor însă, El le va arde. Şi toate se vor face noi. Cel care va fi de osîndit, se va osîndi; iar cel care va fi de răsplătit, se va răsplăti – pentru toată veşnicia, înfricoşată, fraţilor, cu adevărat, este Ziua Domnului! Este înfricoşată pentru că este neaşteptată, şi pentru că vine cu dreptatea cea inexorabilă a lui Dumnezeu.

O, Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, trezeşte-ne pre noi şi ne fă treze minţile şi inimile noastre! Porunceşte sfinţilor Tăi îngeri să ne împungă la priveghere şi trezvie, ca să nu ameţim din pricina păcatelor şi să adormim întru ele! Căci numai Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!