Predică la Duminica a 33 -a după Rusalii (a Vameşului şi a Fariseului)

Rugăciunea însoţită de mândrie, de lăudăroşenie, de dispreţ faţă de aproapele nostru, cu prea multă încredere în meritele noas­tre, este o blasfemie, o batjocură la adresa lui Dumnezeu şi a ce­lorlalţi oameni. De aceea şi Învăţătorul nostru ne-a spus că fari­seul, care a făcut o astfel de rugăciune, nu s-a întors mai îndreptat la casa sa (Luca XVIII, 14).

Știm cu toţii că rugăciunea este de nepreţuit ajutor în trăirea de toate zilele a creştinului şi că fară ea nici nu poate fi o adevărată viaţă creştinească. Într-adevăr, rugăciunea este înălţarea sufletului nostru către Dumnezeu pentru a-L prea-slăvi, a-I cere ceea ce avem nevoie şi a-I mulţumi pentru toate câte ni le dă El, în fiecare clipă. Ea este mijlocul prin care se asi­gură o legătură neîntreruptă, nemijlocită şi la îndemâna oricui, a făpturii cu Ziditorul său, a omului cu Dumnezeu, a fiului cu Tatăl său plin de dragoste şi înţelegere. Rugăciunea este totodată scara tainică şi minunată pe care ne putem ridica până la Dumnezeu, Părintele tuturor luminilor şi al veşnicelor bunătăţi. Ea este scara spre cer şi zborul de toate zilele al fiinţei noastre celei lăuntrice, către Dumnezeu.
Ne este de asemenea cunoscut tuturor faptul că rugăciunea este o cerinţă de seamă a sufletului credincios, căci ea răspunde nevoii de a ne afla mereu în legătură şi sub oblăduirea Celui veşnic. Dom­nul Hristos nu numai că ne-a dat atât porunca rugăciunii individua­le, cât şi a celei în comun, dar viaţa Lui întreagă a fost o viaţă de rugăciune, întrucât „petrecea nopţi întregi în rugăciune”. După exemplul Său, Sfânta Fecioară, Sfinţii Apostoli şi toţi sfinţii şi-au depănat firul zilelor lor în necurmată rugăciune, facându-şi din ea un puternic şi ales mijloc de înduhovnicire şi de primire a bunătăţilor nestricăcioase, Rugăciunea, pentru a fi aplicată şi mai ales îm­plinită de Tatăl nostru cel ceresc, trebuie făcută într-un anumit fel şi este nevoie să fie însoţită şi de alte arme duhovniceşti, dintre care cea dintâi este smerenia, asupra căreia Sfânta Evanghelie ne atrage luarea-aminte. Despre smerenia în rugăciune va fi cuvântul nostru de acum, şi mă rog de cuviincioasă ascultare.
Smerenia este acea putere sufletească, prin care îndepărtând de la noi orice gând de mândrie ne recunoaştem slăbiciunile, imper­fecţiunea şi starea de dependenţă în care se află fiinţa noastră faţă de Dumnezeu. Smerenia este o frumoasă însuşire a sufletului creştin, o virtute dintre cele mai bine plăcute lui Dumnezeu, după credinţă, nădejde şi dragoste, virtute contrarie unuia dintre cele mai grele păcate din câte poate stăpâni inima omenească, păcatu­lui mândriei.
Ca să ne convingem ce valoare are smerenia, să ne amintim mai întâi de viaţa petrecută de Mântuitorul Iisus Hristos în lume, lume pe care s-a străduit atât de mult s-o ridice cât mai sus pe ca­lea dragostei şi bunătăţii.
Iisus Hristos din slava cea netrecătoare a dumnezeirii s-a coborât pe pământ şi şi-a ales ca mamă pe cea mai smerită dintre femei, s-a născut într-un staul de vite şi după ce a trudit într-un atelier de dulgherie, şi-a ales ucenici cărora le-a spălat picioarele şi a sfârşit prin a se lăsa batjocorit, scuipat, pălmuit, biciuit şi pironit pe cruce.
Întemeietorul credinţei noastre ne-a spus: „ Veniţi şi învăţaţi de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima" (Matei XI, 29) şi în­tr-adevăr, între oameni, El a fost omul cel mai blând şi cel mai smerit din câţi au fost vreodată, iar blândeţea şi smerenia Sa au devenit măsura şi chipul spre care trebuie neîncetat să tindem.
La drept vorbind dacă stăm şi gândim cu înţelepciune şi drep­tate, nu avem nici cel mai neînsemnat motiv şi nici un fel de în­dreptăţire ca trufia să pună stăpânire pe noi, şi ca să ne lăudăm de ceea ce înfăptuim prin singurele noastre puteri. Sunt daruri pentru dobândirea cărora nu avem nici un fel de merit, căci nimic n-am făcut noi spre a le avea. Sfântul Pavel, Apostolul neamurilor, por­nind de la aceste gânduri la care poate ajunge oricine, ne întreabă peste veacuri pe fiecare dintre noi: „Ce ai ce n-ai primit? Iar dacă ai primit, atunci de ce te făleşti, ca şi cum n-ai fi primit?” (I Corinteni IV, 7).
Iată deci, că înaintea lui Dumnezeu nu avem de ce ne mândri şi nu avem cu ce ne semeţi. Pentru aceste pricini atât de temeinice, viaţa de toate zilele a adevăratului ucenic al Domnului Hristos trebuie să se desfăşoare în cea mai curată şi mai profundă smere­nie. Dar, după cum nu poate exista trăire creştinească fară bine­cuvântata smerenie, tot aşa nu poate fi rugăciune întreagă şi ade­vărată fară sfânta smerenie, care este ca sarea în bucate.
Rugăciunea însoţită de mândrie, de lăudăroşenie, de dispreţ faţă de aproapele nostru, cu prea multă încredere în meritele noas­tre, este o blasfemie, o batjocură la adresa lui Dumnezeu şi a ce­lorlalţi oameni. De aceea şi Învăţătorul nostru ne-a spus că fari­seul, care a făcut o astfel de rugăciune, nu s-a întors mai îndreptat la casa sa (Luca XVIII, 14).
Rugăciunea inimii sau a cugetului nostru, legată de aceea în puţine dar simţite cuvinte ale buzelor, rugăciune în care nu te ocupi de greşalele altora, ci arătând o adâncă şi sinceră căinţă, te referi numai la păcatele tale, rugăciune ca a vameşului din Sfânta Evanghelie este o rugăciune bineplăcută lui Dumnezeu, pentru că smerenia îi dă tot ce-i lipsea celeilalte. Pentru aceea, cu dreptate putem spune că rugăciunea vameşului este un înalt model de ru­găciune, mai întâi prin smerenie şi în al doilea rând pentru că, în aşa de puţine cuvinte: „Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului” (Luca XVIII, 13) se cuprinde aşa de mult. Se află în aceste scurte cuvinte o rugăciune de cerere, dar totodată şi una de laudă şi mul­ţumire împreună cu o rugăciune a inimii şi a buzelor, adică toate formele de rugăciune.
Recunoaştem apoi, în rugăciunea vameşului afirmată, bunăta­tea şi milostivirea lui Dumnezeu, starea de păcate de care nu ne poate izbăvi decât ajutorul Lui, pe care-1 cheamă cu adâncă şi res­pectuoasă stăruinţă şi totodată ne aminteşte, fară cuvinte, să nu-i uite Dumnezeu nici nevoile pe care le are.
Mântuitorul ne asigură că vameşul, care s-a rugat astfel, s-a în­tors mai îndreptat la casa sa în înţelesul că, pe de o parte, rugăciu­nea i-a fost ascultată - şi nu putea să nu-i fie -, iar pe de alta, că sufletul său s-a simţit uşurat, curăţit, împăcat, pentru că înlăturând orice urmă de trufie a pregătit în fiinţa sa, sălaş cuviincios şi bine-plăcut Domnului.
Desigur, toate aceste rezultate, atât de fericite ale smeritului nostru rugător se datoresc smereniei, care i-au ridicat ruga atât de sus încununând-o cu bogate roade.
Drept încheiere, Mântuitorul Hristos rosteşte cu autoritate dum­nezeiască acel adevăr veşnic, acea înaltă sentinţă morală de-a pu­ruri valabilă: „Căci oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cine se smereşte se va înălţa” (Luca XVII, 14), subliniind astfel încă o dată, cu toată puterea, rolul atât de mare al smereniei creştine, care desăvârşeşte viaţa creştinului şi rugăciunea lui.
Sunt multe alte cuvinte în Cartea Sfântă care preţuiesc smere­nia. Acestea, cu toate, ne asigură că cei smeriţi primesc harul lui Dumnezeu (Iacov IV, 6; I Petru V, 3); că sunt auziţi de Dumne­zeu (Psalmul IX, 12); că sunt izbăviţi de Dumnezeu (Iov XXII, 29); că sunt ascultaţi de Dumnezeu (Psalmul I, 17; LXVI, 2); şi că vor dobândi împărăţia cerurilor (Matei V, 3; XVIII, 4).
Totodată Sfânta Carte ne învaţă să ne păzim cu toată împotrivi­rea de falsa smerenie (Coloseni I, 18, 23) şi de „mândria" smereni­ei, care pot deveni racile grele ale sufletelor, dar care nu pot înşela pe Dumnezeu, ci numai pe noi înşine sau în unele cazuri pe aproa­pele nostru, însă întotdeuna spre paguba noastră vremelnică şi veş­nică. Dar, spre bucuria şi folosul nostru, trufia, mândria, vanitatea şi lăudăroşenia sunt lucruri din ce în ce mai osândite în zilele noas­tre, nu numai în numele Sfintei Evanghelii şi al unei credinţe reli­gioase, dar chiar în numele omeniei, fiind înlocuite în viaţa cetăţe­nească cu cinstea, sobrietatea şi modestia, ceea ce nu poate decât să bucure sincer pe împlinitorii smereniei şi ai legii creştine.
Cuvânt de înaltă laudă şi neţărmurită recunoştinţă să aducem Domnului Hristos, pentru descoperirea acestui mijloc dumneze­iesc de mântuire, care este smerenia creştină, pentru că El însuşi a trăit-o aevea în viaţa Sa, şi pentru că ne-a învăţat şi pe noi, atât de convingător, s-o avem în toate împrejurările vieţii noastre şi mai ales în rugăciunile noastre cu care neîncetat s-o îngemănăm, pen­tru ca acestea să străpungă stihiile pământului şi să ajungă la trep­tele prea înalte ale tronului ceresc.
Cu puterea smereniei să biruim mândria, acest greu păcat al tu­turora. Nici slava deşartă, nici lăudăroşenia şi mai ales falsa sme­renie să nu pună stăpânire pe omul nostru cel lăuntric şi să nu vor­bească în numele nostru, nici în faţa lui Dumnezeu şi nici înaintea oamenilor.
Cu bărbătească strădanie să sădim în sufletele noastre smerenia cea sfântă, s-o ajutăm să prindă rădăcini adânci şi să ne împodo­bească viaţa, ca pe a Domnului Hristos, învăţătorul şi modelul nostru, spre care mereu trebuie să tindem, şi să ne însoţească me­reu rugăciunile noastre dându-le frumuseţea şi puterea negrăită de a mişca inima Părintelui nostru al tuturor.
Alungând de la noi orice gând de mândrie şi recunoscându-ne, cu toată zdrobirea inimii, starea de păcat în care ne aflăm, să ros­tim mereu cu neprefacută smerenie, ca şi vameşul din Sfânta Evanghelie de astăzi: „Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului", pentru ca şi noi să ne înălţăm în ochii Părintelui Celui veşnic şi să găsim odihnă sufletelor noastre, acum şi în veci. Amin.
Sursa: Pr. Prof. Al. I. Durea (Glasul Bisericii, nr. 1-2, 1970).

Canon de rugăciune la Praznicul Înainteprăznuirii Întâmpinării Domnului

Troparul Înainteprăznuirii Întâmpinării Domnului, glasul 1:

Cereasca ceată a îngerilor privind spre pământ vede venind pe Cel mai Întâi-Născut decât toată făptura, aducându-Se ca un Prunc în Biserică, purtat de Maica ce nu ştie de nuntă şi cântă acum,  împreună cu noi, cântare de Înainteprăznuire, bucurându-se.
 

Condac la Praznicul Înainteprăznuirii Întâmpinării Domnului

Glasul 4

Arătatu-Te-ai astăzi...

Credincioşilor, deschideţi-vă astăzi inimile, ca nişte braţe şi primiţi cu cuget preacurat pe Domnul, Cel Ce vine, cântându-i cântare de Înainteprăznuire.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Cânta-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu; că ai povăţuit pe popor în mijlocul mării şi ai acoperit carele de război ale lui Faraon şi puterea lui.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cânta-voi Ţie, Doamne Dumnezeul meu, Celui Ce Te-ai făcut Prunc cu Trupul şi Legii Te-ai supus şi ai mântuit pe om, pentru care Om Te-ai făcut.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

În braţe primind bătrânul pe Dătătorul de viaţă şi Dumnezeu, din viaţă s-a desprins, strigând: acum slobozeşte-mă, că Te-am văzut pe Tine, astăzi.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Legilor firii Te-ai plecat şi aşezămintelor Scripturii după Lege Te-ai supus, Hristoase, Cel Ce mai înainte mi-ai dat mie Legea, în Muntele Sinai.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cânta-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, că Te-ai născut din Maică Fecioară Sfântă şi pe Aceasta ai arătat-o Nădejdea sufletelor noastre.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Întăritu-s-a inima mea întru Domnul Dumnezeul meu; drept aceea cei slabi s-au încins cu putere.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Să se deschidă Biserica! Că Biserica lui Dumnezeu a venit acum să ne facă pe noi biserici ale Sfântului Duh.      

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Venind harul, umbra a trecut acum şi în locul ei a venit Adevărul; Drepte Simeon, primeşte acum pe Hristos.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Văduva Ana cea înţeleaptă, care trăia retrasă, dar lui Dumnezeu îi era cunoscută, să se mărturisească acum Celui Ce S-a făcut Prunc cu Trupul pentru noi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Maica lui Dumnezeu, Fecioara, cu dreaptă credinţă să o lăudăm; că se roagă Domnului neîncetat pentru noi.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase şi pământul s-a umplut de Slava Ta. Pentru aceasta neîncetat strigăm: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cetele îngereşti s-au înspăimântat văzând în braţele bătrânului pe Cel Ce este Lăudat împreună cu Tatăl şi cu Duhul, ca Fiu şi ca Dumnezeu al nostru.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Nedesăvârşirea noastră însuşindu-Şi-o Dumnezeu, Cel Ce este cu totul Desăvârşit, cu aducerea Sa cea după Lege ne-a dăruit nouă desăvârşirea harului.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Fost-ai mai cinstit decât Moise, cel ce a primit Legea în Muntele Sinai: că pe Hristos Domnul în braţe L-ai purtat, bătrâne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sfânta Ana proorocind cele viitoare, pe Cel din pântecele tău, mai înainte L-a vestit Dumnezeu. Pentru aceasta neîncetat roagă-te, Maica lui Dumnezeu, să se mântuiască robii tăi.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Cel Ce ai Răsărit Lumina şi ai luminat zorile şi ai arătat ziua, Slavă Ţie! Slavă Ţie Iisuse, Fiul lui Dumnezeu!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

În umbra Legii, Dreptul Simeon a făcut cunoscut în chip vădit Cuvântul harului, primind trupeşte pe Hristos.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Ca pe un Prunc primindu-l în braţe Simeon şi cu duhul Dumnezeu a fi văzându-L, a propovăduit pe Hristos Mântuitorul lumii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Acesta spre cădere şi spre ridicare este pus; spre căderea necredincioşilor şi spre ridicarea credincioşilor, a zis oarecând Dreptul Simeon, mai înainte proorocind.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De Dumnezeu Născătoare Preacurată, roagă pe Fiul tău să mântuiască de nevoi şi de toată asuprirea pe cei ce te măresc pe tine, Născătoare de Dumnezeu Preacurată.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Precum ai izbăvit pe proorocul Iona din chit, Hristoase Dumnezeule, aşa şi pe mine scoate-mă din adâncul greşealelor şi mă mântuieşte, Iubitorule de oameni.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Înştiinţare luase bătrânul că nu va muri mai înainte de a vedea pe Stăpânul Hristos; iar astăzi în braţe Îl poartă şi-L arată pe El la tot poporul lui Israel.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Pe Făcătorul veacurilor primindu-L bătrânul, ca pe un Prunc, Dumnezeu mai înainte de veci pe Hristos L-a cunoscut şi Lumină a neamurilor şi a lui Israel.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Acum Sfântul şi Dreptul Simeon prooroceşte; acum Sfânta Proorociţă Ana se mărturiseşte lui Dumnezeu: acela Maicii şi Fecioarei, iar aceasta Cerului Ce S-a arătat din Fecioară cu Trup.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

O, fericit pântece! De unde ai odrăslit o Slavă ca aceasta? Dumnezeu este Cel Ce S-a născut, o, Fecioară! Şi Lumina neamurilor şi Slava şi Izbăvirea.

CONDAC,glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Credincioşilor, deschideţi-vă astăzi inimile, ca nişte braţe şi primiţi cu cuget preacurat pe Domnul, Cel Ce vine, cântându-i cântare de Înainteprăznuire.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Dumnezeul părinţilor, nu ne ruşina pe noi, ci ne dăruieşte nouă a striga cu îndrăzneală Ţie: Binecuvântat eşti Dumnezeule.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Dumnezeu, Cel Ce S-a Sălăşluit în pântecele Fecioarei, stă astăzi în braţele Dreptului Simeon, ca pe un scaun de foc.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Luând firea noastră cea pământească, Cuvinte, Prunc Te-ai făcut cu Trupul şi curăţirilor celor după Lege Te-ai împărtăşit, ca un Prunc.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Înţeleaptă Ana ne prooroceşte nouă cele viitoare şi arată de mai înainte, în chip Tainic, Aşteptarea neamurilor şi Izbăvirea lui Israel.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Bucură-te Pământ Neînsămânţat, care ai născut din pântecele tău, fără de sămânţă bărbătească, pe Cuvântul Întrupat, Ceea ce eşti Acoperământul sufletelor noastre.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Pe Împăratul Hristos, pe Care L-au mărturisit tinerii cei robiţi în cuptor, grăind cu mare glas cântau: toate lucrurile lăudaţi-L ca pe Domnul.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Pe Cel Ce pentru noi S-a făcut Prunc asemenea nouă, Care a fost adus sub Lege, ca să izbăvească pe toţi de legea cea scrisă, toate făpturile lăudaţi-L ca pe Domnul.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Văzându-Te pe Tine, Lumina Cea Înţelegătoare, Dreptul Simeon, bătrânul, în braţe Te-a luat, strigând: acum mă slobozeşte, Stăpâne, din această viaţă trecătoare, la viaţa cea întru Duhul.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Pe Dumnezeu, Cel mai înainte de veci, Care a binevoit a Se face Prunc pentru noi şi în braţele bătrânului Simeon a fi primit, toate lucrurile lăudaţi-L ca pe Domnul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Împăratul Hristos, pe Care L-a născut nouă Fecioara Maria, care şi după naştere a rămas Fecioară Curată, toate făpturile lăudaţi-L ca pe Domnul.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Mărim cu toţii iubirea Ta de oameni   Hristoase Mântuitorul nostru, Cel Ce eşti Mărirea robilor Tăi şi Cununa credincioşilor; Care ai mărit pomenirea Celei ce Te-a născut pe Tine.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cel Ce a săpat pe table Legea Scripturii, de mâinile bătrânului este îmbrăţişat ca un Prunc şi ne dă nouă ca Lege Sfântă, Dumnezeiasca Evanghelie.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Astăzi în Templu, bătrânul Simeon a luat în braţe pe Hristos Dumnezeul nostru şi a strigat, zicând: acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Cetele îngerilor văzând în Trup pe Ziditorul lor în chip de Prunc, în braţele bătrânului, cu frică lăudându-L, L-au slăvit.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Primitorule de Dumnezeu, Dreptule Simeon, văzătorule al Domnului, cel ce eşti sfârşitul Legii şi începutul harului, fă pomenire şi de noi, cei ce cinstim sfântă mutarea ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Bucură-te Preacinstită Curată, Lauda fecioriei şi Bucuria lumii, Marie, Maica şi Slujitoarea Mântuitorului Hristos. Pe Acela roagă-L pentru sufletele noastre.

SEDELNA Înainteprăznuirii Întâmpinării Domnului, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluită...

A vieţii Comoară şi a tuturor Viaţă, Prunc sub Lege venit-ai în lume pentru minune, Cel Ce odinioară ai scris Legea pe plăci în Muntele Sinai, ca pe toţi să-i slobozeşti din robia cea veche a Legii. Slavă milostivirii Tale, Mântuitorule; Slavă Împărăţiei Tale; Slavă Iconomiei Tale, Unule Iubitorule de oameni.

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Trifon (1 februarie)

 

Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Trifon

După obişnuitul început, se zic:

Troparul Sfântului Mare Mucenic Trifon, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Trifon, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
 

Condacul Sfântului Mare Mucenic Trifon

Glasul 8

Ca pe o pârgă a firii...

Cu întărirea Preasfintei Treimi ai stricat mulţimea idolilor, până la margini, vredniciile de pomenire, cinstit întru Hristos făcându-te; şi biruind pe tirani întru Dumnezeu Mântuitorul, ai primit cununa muceniciei tale şi darurile Dumnezeieştilor tămăduiri, ca un nebiruit.

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Apa trecând-o...

Stih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împărtăşindu-te din Desfătarea Cea cu adevărat Dumnezeiască, în ceruri, ca un luptător nebiruit, cu rugăciunile tale, miluieşte sufletul meu de tulburarea patimilor.

Stih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ascultând de cuvintele cele Dumnezeieşti, le-ai săvârşit pe dânsele în faptă, vrednicule de pomenire iubind sfinţenia şi îmbrăţişând curăţia.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fost-ai cu adevărat păstor, păstorind cu înţelepciune cugetul sufletului tău şi întorcând sufletele cele rătăcite, le-ai adus la Dumnezeu, preamărite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează-mă cu Lumina Cea Înţelegătoare, Fecioară cu totul fără de prihană, Ceea ce ai născut Strălucirea Slavei Celei pământeşti şi risipeşte-mi întunericul păcatului.

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea...

Stih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îmbrăcat fiind cu Puterea Celui Preaînalt, preamărite mucenice al lui Hristos, ai nimicit puterea cea trufaşă.

Stih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îmbrăcat fiind în trup, ai stins trufia vrăjmaşului cea fără de trup şi ai propovăduit pe Dumnezeu Cuvântul Întrupat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Numai la arătarea ta fug duhurile cele viclene, alungate fiind de harul Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine avându-te Ajutătoare nu mă voi ruşina, Preacurată Maica lui Dumnezeu; Apărătoare a vieţii mele avându-te, mă voi mântui.

Irmosul:

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Luminarea celor dintru întuneric; şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne...

Stih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înspăimântat-ai cu statornicia răbdării tale, pe cei ce te priveau, fericite; că ai răbdat chinuri, ca şi cum ai fi pătimit în trup străin.

Stih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Când erai rănit cu durerile chinurilor, te desfatai, fericite; iar acum, mai curat te desfătezi, fiind plin de Slava Cea Veşnică.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Scrijelindu-ţi-se trupul cu vârfurile ghiarelor celor de fier, îţi creştea puterea sufletului cu Dumnezeiescul har, minunate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toată nădejdea mea în tine o pun, Maică Fecioară; păzeşte sufletul meu, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Mântuitorul meu.

Cântarea a 5-a. Irmos: Dis de dimineaţă, strigăm Ţie...

Stih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nălucirile înşelăciunii le-ai nimicit, purtătorule de biruinţă; că ai iubit a cinsti chipul lui Dumnezeu, Cel Adevărat.

Stih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biruit-ai socotinţa cea fără de Dumnezeu a tiranului, preaînţelepte, întărindu-te cu credinţa în Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminat fiind cu Dumnezeiescul dar, cu osârdie ai suferit pentru Hristos, pătimitorule.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zămislirea ta, Preacurată Fecioară, a fost Negrăită şi naşterea ta a rămas Nespusă, Preacurată, pururea Fecioară.

Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă Mântuitorule...

Stih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Jertfele cele urâcioase şi miresmele arderilor de tot ale nebuniei idoleşti nimicindu-le, ai stropit cu sângele tău, Sfinte Mucenice Trifon, toate vlăstarele cele alese ale Bisericii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sângele cel închegat al mucenicilor miresmuieşte plăcut întocmai ca mirul; sângele luptătorilor izvoreşte tămăduiri, ţărâna trupului sfinţeşte sufletele celor ce-i cinstesc pe ei cu credinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca un Sicriu Însufleţit ai primit pe Cuvântul Cel fără de început; ca un Locaş Sfinţit ai încăput pe Ziditorul, ca un Scaun în chip de foc porţi pe Stăpânul a toată făptura, Maică a lui Dumnezeu.

Irmosul:

Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat: auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Ca pe o pârgă a firii...

Cu întărirea Preasfintei Treimi ai stricat mulţimea idolilor, până la margini, vredniciile de pomenire, cinstit întru Hristos făcându-te; şi biruind pe tirani întru Dumnezeu Mântuitorul, ai primit cununa muceniciei tale şi darurile Dumnezeieştilor tămăduiri, ca un nebiruit.

CONDACELE şi ICOASELE:

Condacul 1

Pe tine, cela ce ai îndrăzneală către Domnul, mijlocitor şi rugător pentru sufletele noastre te avem, noi smeriţii. Iar acum, în ziua Praznicului tău rugămu-te, cere-ne nouă de la Dumnezeu iertare de păcate şi izbăvire, din primejdii, ca să cântăm ţie: Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Icosul 1

Sfinte, slăvite, Mare Mucenice Trifon, cu închinare şi neîndoită credinţă îndrăznim a cere şi aşteptăm mijlocirile tale către Dumnezeiasca milostivire, ca să ne aflăm părtaşi bucuriei tale noi, cei ce pătimim în multe feluri de boli, de patimi, de nevoi şi de războiri cumplite. Pe tot sufletul cel necăjit şi dosădit, pe cei ce păzesc întru cunoştinţă legea lui Hristos Dumnezeu şi cred întru Dânsul, pe toţi care se sârguie a se închina Sfintelor tale moaşte şi îţi împodobesc ţie această cântare de laudă, de cerere şi mărire ajută-i cu darul de care te-ai învrednicit de la Hristos, Mântuitorul şi Dumnezeul nostru. Auzi-ne pe noi, care grăim către tine unele ca acestea:
Bucură-te, Trifoane, cel născut în ţara Frigia, în satul Campsada;
Bucură-te, îngerească odihnire, încă din copilărie, a darului Sfintei Treimi;
Bucură-te, vas ales al Apei Vieţii şi al darului facerii de minuni;
Bucură-te, prin care numele lui Dumnezeu se preaslăveşte în cer şi pe pământ;
Bucură-te, izgonitor al demonului din fiica împăratului, Gordiana;
Bucură-te, arătător şi altora al vrăjmaşului prin postirea şi rugăciunea ta cea către Dumnezeu;
Bucură-te, Trifoane, nume înfricoşător diavolilor;
Bucură-te, chip ce izvorăşti în lume mirul preaslăvirii lui Dumnezeu;
Bucură-te, minunată înmulţire a sfintei credinţe în multe părţi ale Frigiei;
Bucură-te, că ai fost prins pentru mărturisirea lui Iisus Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, daruire de sine făcută jertfă de bunăvoie în mâinile păgânilor,
Bucură-te, neclintită stare la judecată înaintea ighemonului Acvilin;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul al 2-lea

Mucenice Trifon, de trei ori fericite, n-ai voit a te supune poruncii împăratului de a te închina zeilor. Ci mai vârtos L-ai mărturisit pe Iisus Hristos a fi Dumnezeu cu adevărat. Pentru aceasta vrednic eşti a auzi de la noi cântarea Acatistului, prin care te fericim şi împreună cu tine cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Să nu se învrednicească nelegiuiţii a ne supune sub picioarele lor, Sfinte Mucenice al lui Hristos, Trifoane, când se pornesc asupra noastră ca valurile mării ce vin cu repeziciune, ci să cadă ca spicele ţarinii de la faţa ta, iar noi să te binecuvântăm, strigând:
Bucură-te, neplecare către momelile cele amăgitoare;
Bucură-te, însetare după pătimirile pentru Iisus Hristos;
Bucură-te, vistierie nefurată a comorilor de mult preţ ale dreptei credinţe;
Bucură-te, dumnezeiască răbdare a chinurilor de la păgâni;
Bucură-te, vas ales al darului vorbirii frumoase, izvorât de la Dumnezeu;
Bucură-te, că ai zis ighemonului: "Nimeni lepădându-se de Cerescul Împărat Iisus Hristos, nu va putea să moştenească viaţa veşnica";
Bucură-te, ai fost alergat prin gerul iernii cu picioarele desculţe;
Bucură-te, că stihuri din psalmii lui David cântai pe cale;
Bucură-te, că ziceai: "Paşii mei îndreptează-i Doamne, după cuvântul Tau";
Bucură-te, că piroane de fier ţi s-au bătut în picioarele tale;
Bucură-te, primire cu mulţumire a bătăilor multe şi dureroase;
Bucură-te, răbdare mai presus de fire în chinurile cele cumplite;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul al 3-lea

De înţelegerea Dumnezeirii sufletul tău fiind luminat, ca un adevărat viteaz al Mântuitorului Hristos te-ai arătat; stând neclintit în dragostea Lui. Pentru aceasta noi cu smerenie venim către tine şi cu îndoită umilinţă cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Plin fiind de darul lui Dumnezeu, Mucenice Trifon, care te lumina şi te înţelepţea, prin fapte bune ca pe o scară ai mers din putere în putere, purtătorule de biruinţă al Cerescului Împărat Iisus; pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că ighemonul Acvilin s-a mirat de răspunsurile tale cele drepte;
Bucură-te, răbdare a bătăilor ce ruşinezi pe draci;
Bucură-te, stâlp neclintit de urgia tiranului;
Bucură-te, tărie nebiruită de chinurile şi îngrozirile lui Acvilin, care te-a dat morţii;
Bucură-te, că pentru credinţa în Dumnezeul nostru Iisus Hristos a ţi se tăia capul a poruncit;
Bucură-te, rugăciune cu mulţumire către Dumnezeu înaintea trecerii tale;
Bucură-te, că prin rugăciunea ta, oamenii din Campsada s-au izbăvit de foamete, de jivini şi insecte vătămătoare;
Bucură-te, că rugându-te, mai înainte de a ţi se tăia capul, a luat Domnul Sfântul tău suflet în Mâinile Sale;
Bucură-te, că ai poruncit ca cinstitul şi Sfântul tău trup în Campsada să-l ducă;
Bucură-te, Trifoane, că din tinereţile tale lui Dumnezeu te-ai sfinţit;
Bucură-te, daruire lui Dumnezeu a multor oameni;
Bucură-te, tămăduire a nenumărate boli în noroade;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul al 4-lea

Nemairăbdând păgânii minunile tale cele Sfinte, prin care se defăima înşelăciunea idolească – căci propovăduiai lor credinţa lui Hristos şi arătai lămurit că El este Dumnezeu Care face minunile, iar nu idolii, – te-au supus muncilor, pe care le-ai primit cu dragoste, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Glas către tine înălţând, grăim: grabeşte, Sfinte Mucenice Trifon, a ne apăra pe noi, că după Mântuitorul şi Preacurata lui Maică, la tine alergăm, ca să ne izbăveşti din toate primejdiile şi să te bine cuvântăm, cântând:
Bucură-te, îndelungă răbdare în chinuri încununată de Preasfânta Treime;
Bucură-te, că Domnul Hristos împreună cu îngerii la cer te-a suit;
Bucură-te, că Mucenicii ţi-au ieşit înainte;
Bucură-te, cel întâmpinat cu cinste de Cuvioşi;
Bucură-te, de Ierarhi cu plăcute cuvinte binecuvântat;
Bucură-te, că toţi Sfinţii, cântări de laudă şi bucurie ţi-au cântat;
Bucură-te, suflet sălăşluit în Împăratia Cerurilor;
Bucură-te, împreună vorbitor cu Îngerii;
Bucură-te, veselire în lăcaşurile lui Hristos împreună cu toţi Sfinţii;
Bucură-te, împreună cu dânşii aşezat la masa Cinei celei de Taină;
Bucură-te, chip preacinstit în ceata Mucenicilor;
Bucură-te, de a cărui încununare toţi Sfinţii saltă şi se bucură cu duhul;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul al 5-lea

Hrană de mântuire trimite-ne nouă, Sfinte Trifon, de la Dumnezeu, ca să nu pierim de mulţimea împătimirilor; că păcătoşi suntem, dar avându-te pe tine mijlocitor, nădejde de mântuire câştigăm, căci de la tine ne învăţăm a cânta după cuviinţă: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Prealăudat s-a arătat numele tău, Trifoane, în toată ţara Frigiei, pentru că prin rugăciunile tale către Dumnezeu ai adus la Credinţa lui Hristos pe mulţi dintre închinătorii la idoli şi botezându-se ei în numele Preasfintei Treimi, au strigat într-un glas: "Mare este Dumnezeul creştinilor"! Pentru aceasta şi noi, cei izbăviţi prin tine din multe feluri de păcate şi asupriri, îţi cântăm:
Bucură-te, braţ cu putere ce-i aduci la credinţa în Hristos pe împotrivitori;
Bucură-te, izbăvitorule al celor robiţi;
Bucură-te, minunatule între Sfinţi, care ai făcut pe păgâni a se boteza;
Bucură-te, suflet viteaz, învrednicit a fi Mucenic;
Bucură-te, câştigare a darului Sfinţeniei prin Crucea marilor suferinţe;
Bucură-te, ingrozire a slujitorilor la idoli;
Bucură-te, biruintă asupra diavolilor cu puterea lui Hristos;
Bucură-te, nume înfricoşat în auzul lor;
Bucură-te, trandafir prea înmiresmat înflorit în grădinile raiului;
Bucură-te, că inşişi îngerii din Ceruri te cunosc ca alesul lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce stai acu înaintea Mântuitorului şi te rogi pentru noi;
Bucură-te, cel ce vezi nevoile noastre şi ne dai grabnic ajutor;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul al 6-lea

Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi, zice Sfântul Proroc David; pentru aceasta smerindu-ne până la moarte, cădem către tine, Mare Mucenice Trifon, să te rogi lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii; ca să ne liniştească durerile şi să potolească pornirea urâtelor patimi, iar noi întru pacea inimii să cântăm: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Cumplit şi fără cruţare bătând ostaşii trupul tău, răbdătorule de chinuri al lui Hristos, pământul s-a înroşit de sângele tău; pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, privelişte îngerilor şi oamenilor;
Bucură-te, răbdare până la sfârşit întru dreapta credinţă a chinurilor de la păgâni;
Bucură-te, împlinirea datoriilor creştine;
Bucură-te, lauda Bisericii Răsăritului;:
Bucură-te, bucuria neamului creştinesc;
Bucură-te, izgonirea şi înspăimântarea dracilor;
Bucură-te, chip strălucind minunile puterea Darului dumnezeiesc;
Bucură-te, al lui Hristos vrednic lăudător;
Bucură-te, întru bucuria Domnului tău;
Bucură-te, însetoşare de a-ţi vărsa sângele pentru Dânsul;
Bucură-te, nume preacântat, izvorând mirul tămăduirilor;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul al 7-lea

Vrând nebunul tiran numaidecat să te piardă şi văzând că muncile pentru tine sunt zadarnice, adeseori se gândea cum să te dea morţii. Iar tu, Sfinte, învăpăiat de dorinţă fiind a merge la Hristos, neîncetat cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Nouă şi înfricoşată răbdare ai săvârşit, Sfinte, când ai fost chinuit de tirani, din porunca lui Acvilin, pentru că primind cu veselie piroanele bătute în picioarele tale, lovit cu cruzime şi legat de cal, alergai spre Hristos; pentru aceasta nu contenim a te lăuda, cântând:
Bucură-te, Trifoane, mucenicie văzătoare a cununii gătite în Cer;
Bucură-te, biruire a taberelor vrăjmaşe cu puterea Darului Dumnezeiesc;
Bucură-te, suflet aşezat în lăcaşurile Sfinţilor;
Bucură-te, trup cinstit jos, pe pământ, după ieşirea sufletului;
Bucură-te, creştet încununat de Însuşi Domnul Iisus;
Bucură-te, minunată săvârşire a nevoinţei muceniceşti;
Bucură-te, chip proslăvit de la cele pământeşti la cele Cereşti;
Bucură-te, dimpreună cu mucenicii numărat;
Bucură-te, izvor de minuni nedeşertat pentru cei binecredincioşi;
Bucură-te, demonilor rană de nevindecat;
Bucură-te, Trifoane, de Dumnezeu iubit şi cinstit;
Bucură-te, mărturisitor neobosit;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifone!

Condacul al 8-lea

Numele tău decât toate s-a făcut mai dorit, Trifoane, nouă, celor ce cu dragoste te cinstim, ne închinăm ţie şi sărutăm Dumnezeieştile tale moaşte, împreună cu tine cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Izbiţi de valurile ispitelor ce vin asupra noastră, nu ne putem lupta şi nici nu suntem vrednici de milostivire, pentru că pocăinţă nu avem din pricina păcatelor noastre. Pentru aceasta cădem înaintea ta, rugându-te să ne întăreşti în dragostea lui Dumnezeu, ca să scăpăm de cursele vrăjmaşilor şi să cântăm:
Bucură-te, chip vrednic de laudă şi cinstire;
Bucură-te, că ne plecăm capul până la pământ înaintea Cinstitelor tale moaşte;
Bucură-te, milostivire ce împlineşti Cerintele noastre spre mântuire;
Bucură-te, Mucenicule al lui Hristos, care asculţi rugăciunile noastre;
Bucură-te, vrednicule de pururea pomenire;
Bucură-te, că ieşind noi cu Sfintele tale moaşte prin grădină, ne aperi de grindină;
Bucură-te, că rugându-te preoţii şi sfinţind apa, apoi stropind cu ea pomii şi zarzavaturile, ne scapi de toate insectele vătămătoare;
Bucură-te, turn de tărie al Bisericii;
Bucură-te, rază de bucurie nouă, celor ce te avem nădejde nesurpată;
Bucură-te, făclie, care ne luminezi pe noi cu Sfintele tale rugăciuni;
Bucură-te, chip îngeresc, care ne străluceşti izbăvire în toate ispitele;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul al 9-lea

Patimile pe care dumnezeieşte le-ai răbdat să ne fie nouă spre tămăduirea patimilor noastre, iar rănile trupului tău să ne fie acoperământ durerilor ce ne tulbură cugetul; dă-ne, dar, Sfinte, în încercări răbdare, ca să cântăm cu despietrite şi împăcate inimi: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cu sângele tău cel curs pentru dragostea lui Hristos, spală întinăciunea păcatelor noastre, preafericite Trifon, iar cu mulţimea minunilor schimbă cugetele fraţilor celor ce ne prigonesc, spre a se întoarce şi a nu fi osândiţi împreună cu vrăjmaşul cel viclean; iar prin tine aflând liniştea lui Hristos, să-ţi cântăm:
Bucură-te, ruşinare a vrăjmaşului cu toate cetele lui;
Bucură-te, zdrobire sub picioarele tale a oştilor întunericului;
Bucură-te, mângâiere a monahilor şi privire nestrămutată strălucind din icoana iubirii;
Bucură-te, nume scris în Cartea Vieţii, cântat şi cinstit de creştini;
Bucură-te, floare frumoasă din părţile Frigiei;
Bucură-te, mărgăritar ales lucrat de mâna Providenţei;
Bucură-te, trandafir binemirositor între spinii idoleşti;
Bucură-te, Chip preamărit de Cel pe care L-ai preaslăvit;
Bucură-te, jertfă vie în Hristos, făcută izvor de binecuvântare;
Bucură-te, strajă neadormită a Mănăstirii Frăsinei;
Bucură-te, călăuză osârdnică a celor ce merg pe Calea Mântuitorului;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul al 10-lea

Învăpăiate sunt rugăciunile tale către Dumnezeu, Sfinte Mucenice Trifon, pentru că Mijlocind iertarea şi tămăduirea nepuţinciosilor, ne-ai scăpat din groapa osândei în care eram căzuţi. Drept aceea, cunoscând noi, păcătoşii, facerile tale de bine, ne minunăm de Darul ce se lucrează prin, tine, şi cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ziditorului, iar nicidecum zidirii, te-ai arătat întru toate mărturisitor şi al Lui biruitor mucenic, de aceea şi tiranul te-a întrebat cine te întăreşte pe tine în munci. Dar tu, ca un viteaz al lui Hristos, i-ai răspuns: "Dumnezeul meu este în sufletul meu". Pentru aceasta, cu bucurie îţi cântăm:
Bucură-te, izbăvitorul tuturor celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, sculare a celor căzuţi în păcate grele;
Bucură-te, bună voire de a ne lăsa nouă părticele din Cinstitul tău trup;
Bucură-te, primire de la Dumnezeu a cununii cereşti;
Bucură-te, mână întinsă şi cuget întăritor celor slabi;
Bucură-te, viaţă întru care Dumnezeu S-a preaslăvit;
Bucură-te, că, numele Lui s-a preaînălţat, în facerea minunilor tale;
Bucură-te, că pentru Dânsul ai pătimit, ca să biruieşti împreună cu Dânsul;
Bucură-te, Mucenice, lumii preafolositor;
Bucură-te, răbdătorule de chinuri şi de biruinţă purtător;
Bucură-te, al minunilor dumnezeieşti izvorâtor;
Bucură-te, Mare Mucenice Triton!

Condacul al 11-lea

Toata cântarea se biruieşte întru tine, Sfinte, căci cum vom aduce ţie după cuviinţă cântări de psalmi, celui laudăt de cetele puterilor Cereşti. Ci numai spre mulţumită pentru tămăduiri ne îndestulăm, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Sfeşnic cu totul luminos s-au arătat cinstitele tale moaşte, Sfinte Mare Mucenice Trifon, puse în mijlocul Bisericii şi strălucind tuturor celor ce cu credinţă se închină la ele; deci de un dar ca acesta nu ne lipsi, Sfinte, milostivindu-te de noi care cu dragoste îţi cântăm:
Bucură-te, sfântă dorire după mântuirea tuturor;
Bucură-te, propovăduitorule al Raiului celui frumos;
Bucură-te, tăiere cu cuţitul credinţei a cuvintelor păgâneşti;
Bucură-te, sprijin mângâietor şi cunună a sfaturilor duhovniceşti;
Bucură-te, ruşinarea necuviinţei slujitorilor idoleşti;
Bucură-te, moştenitor al raiului, vredniciile de pomenire;
Bucură-te, câştigare a răsplătirii dragostei dumnezeieşti;
Bucură-te, împartăşire şi nouă, smeriţilor, din roada bunătăţilor tale;
Bucură-te, slăvite Mucenice, cunoscut din faptele tale preaminunate;
Bucură-te, smerire şi întoarcere a necredincioşilor la lumina lui Hristos;
Bucură-te, veselire a iubitorilor de Hristos;
Bucură-te, izgonire de la noi a vrăjmaşului;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul al 12-lea

Har ai aflat înaintea lui Dumnezeu, Sfinte, har aflăm înaintea ta şi noi, cei ce cu credinţă chemam numele tău întru ajutor. Căci tu vindeci toată boala şi patima din noi cu Darul rânduit ţie de la Dumnezeu, ca izbăviţi şi îndreptaţi, să cântăm într-un glas: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cu cântări îţi cinştim pomenirea ta, fericim chinurile şi îndelungă răbdarea ta, mărim şi lăudăm minunile tale, vitejia şi bărbăţia ta, iar la mijlocirile tale alergând, bine te cuvântam ca pe un mare ajutător şi păzitor al lumii. Pentru aceasta ne plecăm genunchii şi cu mulţumitoare inimi îţi cântăm:
Bucură-te, mielusel fără prihana, că rugându-te, ţi-ai dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu;
Bucură-te, aur lămurit prin chinuri întru slava Sfintei Treimi;
Bucură-te, nuntaş al Mirelui Hristos, de Dânsul proslăvit în Ceruri;
Bucură-te, privire a lumii prin icoana dragostei dumnezeieşti;
Bucură-te, izvor al bucuriei Învierii, primind mulţumirile noastre;
Bucură-te, mir al milostivirii de Sus, la ieşirea din Sfântul Altar cu Sfintele tale moaşte;
Bucură-te, izvor de tămăduiri revărsat peste închinarea inimii noastre;
Bucură-te, facătorule de minuni cu puterea lui Hristos sălăşluită în tine;
Bucură-te, îndreptător către Lumina lumii a mulţime de păgâni;
Bucură-te, chip încununat în Ceruri cu diadema iubirii;
Bucură-te, vindecarea trupurilor noastre;
Bucură-te, rugă neadormită pentru mântuirea sufletelor noastre;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul al 13-lea

O, prealăudate mucenice Trifon, ascultă smerita noastră rugăciune pe care ţi-o aducem din toată inima şi ne izbăveşte pe noi din boli şi din primejdii, pe noi, cei ce cinstim pomenirea ta, şi mărturisim minunile săvârşite de tine cu Darul Sfântului Duh. Îndreptează paşii noştri spre lumina Învierii lui Hristos şi ne poartă de grijă din înalt să nu ne aflăm copleşiţi de valurile lumii, ci cu privirea aţintită spre Hristos, să ajungem la ţărmul veşniciei şi al iubirii descoperite a Sfintei Treimi, cântând din liturghisitoare inimi: Aliluia!  (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice  Icosul întâi

Sfinte, slăvite, Mare Mucenice Trifon, cu închinare şi neîndoită credinţă îndrăznim a cere şi aşteptăm mijlocirile tale către Dumnezeiasca milostivire, ca să ne aflăm părtaşi bucuriei tale noi, cei ce pătimim în multe feluri de boli, de patimi, de nevoi şi de războiri cumplite. Pe tot sufletul cel necăjit şi dosădit, pe cei ce păzesc întru cunoştinţă legea lui Hristos Dumnezeu şi cred întru Dânsul, pe toţi care se sârguie a se închina Sfintelor tale moaşte şi îţi împodobesc ţie această cântare de laudă, de cerere şi mărire ajută-i cu darul de care te-ai învrednicit de la Hristos, Mântuitorul şi Dumnezeul nostru. Auzi-ne pe noi, care grăim către tine unele ca acestea:
Bucură-te, Trifoane, cel născut în ţara Frigia, în satul Campsada;
Bucură-te, îngerească odihnire, încă din copilărie, a darului Sfintei Treimi;
Bucură-te, vas ales al Apei Vieţii şi al darului facerii de minuni;
Bucură-te, prin care numele lui Dumnezeu se preaslăveşte în cer şi pe pământ;
Bucură-te, izgonitor al demonului din fiica împăratului, Gordiana;
Bucură-te, arătător şi altora al vrăjmaşului prin postirea şi rugăciunea ta cea către Dumnezeu;
Bucură-te, Trifoane, nume înfricoşător diavolilor;
Bucură-te, chip ce izvorăşti în lume mirul preaslăvirii lui Dumnezeu;
Bucură-te, minunată înmulţire a sfintei credinţe în multe părţi ale Frigiei;
Bucură-te, că ai fost prins pentru mărturisirea lui Iisus Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, daruire de sine făcută jertfă de bunăvoie în mâinile păgânilor,
Bucură-te, neclintită stare la judecată înaintea ighemonului Acvilin;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Şi  Condacul întâi

Pe tine, cela ce ai îndrăzneală către Domnul, mijlocitor şi rugător pentru sufletele noastre te avem, noi smeriţii. Iar acum, în ziua Praznicului tău rugămu-te, cere-ne nouă de la Dumnezeu iertare de păcate şi izbăvire, din primejdii, ca să cântăm ţie: Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

După aceasta se zice această:

RUGĂCIUNE

O, întrutotlăudate, Sfinte Mucenice Trifon, primeşte de la noi aceste cântări pe care cu umilinţă le aducem înaintea ta şi ne izbăveşte din toate nevoile şi scârbele ca un bun şi iubitor de oameni şi neînfruntat ocrotitor al creştinilor. Căci deşi suntem nevrednici a ne face părtaşi milostivirii tale, pentru păcatele noastre cele multe şi grele, săvârşite în viaţa noastră şi în tot ceasul, însă cunoscând marea bunătate pe care ai arătat-o asupra celor ce te cinstesc pe tine şi se pocăiesc cu credinţă întru numele Domnului, năzuim cu lacrimi de umilinţă şi preaplecată mărturisire a păcatelor la mijlocirile tale înaintea Sfintei Treimi. Fii dar nouă, pururi rugător la Preaputernicul Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor noastre, pentru mântuirea noastră de toate bolile şi primejdiile, de cutremurul pământului şi moarte năpraznică, pentru întărirea noastră în credinţa cea adevărată, apărându-ne de toate răutăţile după făgăduinţa ta, căci toţi te cinstim şi prăznuim numele tău, acum şi pururea şi în veci. Amin.

Cântarea a 7-a. Irmos: Din ludeea venind tinerii...

Stih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtătorule de cunună, dănţuieşti, veselindu-te împreună cu cetele mucenicilor; că biruind înşelăciunea cu cuvântul adevărului, bucurându-te, cânţi: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nevoitu-te-ai pe pământ, luptându-te cu nelegiuiţii care amarnic te sileau spre rătăcirea cea înşelătoare şi potrivnică lui Dumnezeu. Iar în ceruri te desfătezi, Sfinte Mucenice Trifon, purtând cunună şi împreună cu îngerii strigi: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stăpânul tuturor încununează pe mărturisitorul Patimilor Lui; şi îl aşează în Locaşurile cele Cereşti, pe dânsul, care striga şi zicea: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preacurată, Ceea ce ai purtat Prunc Tânăr pe Dumnezeu Cel mai înainte de toţi vecii, Care S-a Întrupat din tine, nu înceta a te ruga să se mântuiască cei ce cântă: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori tiranul...

Stih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Până la tăiere şi la ardere, până la vărsarea sângelui şi până la moarte, în chip desăvârşit te-ai luptat stând împotriva păcatului, mucenice a lui Hristos. Iar acum, dobândind viata cea ascunsă întru Hristos, strigi: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi-L pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Vădita-i nelegiuirea cea tiranică, preaînţeleptule şi ai stins cu sângele tău diavoleasca luptă împotriva lui Dumnezeu, vestind în chip vrednic şi curat un Dumnezeu în Treime, cinstindu-L şi strigând: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Urmând cuvintelor tale, te fericim Preacurată, Ceea ce eşti Fericită, care ai născut cu Trup pe Cel cu adevărat Fericit, pe Stăpânul Cel Ce locuieşte în Lumină Neapusă şi este Aducător şi Dătător de lumină. Pe care tinerii Îl binecuvintează, preoţii Îl laudă, popoarele Îl preaînalţă întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

De şapte ori tiranul haldeilor nebuneşte a ars cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu. Şi văzându-i pe aceştia mântuiţi, de o Putere mai mare, Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Aşteptările mucenicilor sunt mai presus decât cele văzute, nădejdea lor se vede plină de sfârşit nemuritor, plină de veselie şi de bucurie şi de Lumină Nespusă. Pentru aceasta după vrednicie se fericesc.

Stih: Sfinte Mucenice Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o a doua lumină ai fost, apropiindu-te de Lumina Cea dintâi, înflăcărându-te şi luând chip din Raza Ei, Înţeleptule Trifon şi strălucind de sclipirile ce ţi s-au dat de la Dânsa. Pentru aceasta toţi te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-te-ai neînspăimântat în lupte, purtătorule de biruinţă; arătatu-te-ai cu adevărat de un nume cu Dumnezeiasca şi Sfânta Desfătare; de Care acum îndestulându-te şi îndulcindu-te cu adevărat, cere pentru noi, cei ce te cinstim, mântuire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Omoară cugetul trupului meu, Născătoare de Dumnezeu; dă viată amorţirii sufletului cu lucrarea Vieţii Celei Adevărate, Care S-a născut din tine cu Trup, din nespusă milostivire şi dă izbăvire celor ce te laudă pe tine.

Irmosul:

Pe tine, Maică a lui Dumnezeu şi Fecioară, Ceea ce eşti Neispitită de nuntă, pe tine, Ceea ce ai născut mai presus de minte, prin cuvânt, pe Dumnezeu, cu adevărat, pe cea mai Înaltă decât Preacuratele Puteri, cu doxologii fără de încetare te mărim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Prin durerile trupeşti ajungând, fericite, la Desfătarea cea fără de durere şi Dumnezeiască din Rai, ai primit după vrednicie, cununa nemuririi de la Dumnezeu. Pentru aceasta şi râuri de tămăduiri izvoreşti celor ce aleargă, cu dragoste, la acoperământul tău, mucenice.


După otpust zicem aşa:
Sfinte Mare Mucenice Trifon, primeşte rugăciunile nevrednicilor robilor tăi şi ne, izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul.
Toată nădejdea noastră spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-ne pe noi sub Sfânt Acoperământul tău. Amin.

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola; Sfântul Vasile, episcopul Tesalonicului; Înainteprăznuirea Întâmpinarii Domnului; Sfântul Mucenic Trifon; Sfânta Muceniță Perpetua; Sfânta Muceniță Felicitas;

1 februarie – Sf. Mc. Trifon; Sf. Mc. Perpetua și Felicitas, Sf. Mc. Satirus și cei dimpreuna cu dânșii; Sf. Cuv. Petru din Galatera

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola

Episcopul Filaret a scos icoana din cadru și a examinat-o, crezând că este stropită cu aghiasma săvârșită de Sfântul Trifon (1 februarie). După ce a șters icoana cu un prosop, a așezat-o din nou în cadru. Apoi episcopul a cerut tuturor să părăsească biserica, după care a încuiat ușile. Seara, când s-a întors în biserică pentru a săvârși Vecernia împreună cu elevii și profesorii, au observat că din icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu curgeau șiroaie de lacrimi.

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola este prăznuită în Biserica Ortodoxă Rusă pe 1 februarie.

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a aflat pentru o vreme în biserica de la „Academia Teologică” (Seminarul Teologic) din Mănăstirea Socola, România.

Pe 1 februarie 1854, icoana Maicii Domnului de pe catapeteasma Bisericii „Schimbarea la Față a Domnului” a început să plângă la sfârșitul Sfintei Liturghii. Primul care a observat minunea a fost paraclisierul, apoi ieromonahul Isaia, care l-a înștiințat pe Episcopul Filaret Scriban, rectorul seminarului.

Episcopul Filaret a scos icoana din cadru și a examinat-o, crezând că este stropită cu aghiasma săvârșită de Sfântul Trifon (1 februarie). După ce a șters icoana cu un prosop, a așezat-o din nou în cadru. Apoi episcopul a cerut tuturor să părăsească biserica, după care a încuiat ușile. Seara, când s-a întors în biserică pentru a săvârși Vecernia împreună cu elevii și profesorii, au observat că din icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu curgeau șiroaie de lacrimi.

Vestea minunii petrecute la Iași s-a răspândit în scurt timp în toată România, pelerinii adunându-se la mănăstire pentru a se ruga Maicii Domnului.

Știrea că la Iași plânge o icoană a Maicii Domnului s-a răspândit imediat și în Rusia. Unii din credincioșii ruși consideră icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola ca fiind cea despre care a scris Lev Tolstoi în romanul „Război și pace”.

Lacrimile au continuat să curgă din icoană în fiecare zi până la sfârșitul lunii aprilie. Spre sfârșitul lunii aprilie icoana lăcrima tot mai rar, la intervale de două, trei, cinci, zece și chiar cincisprezece zile. Apoi lacrimile s-au oprit, dar credincioșii alergau din toate părțile să sărute sfânta icoană, așa cum aleargă până astăzi.

În timpul Războiului Crimeei (1854-1856), comandantul armatei austriece a auzit că icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola lăcrimează și a trimis un colonel pentru a investiga. Colonelul a șters icoana cu un prosop după care a cercetat-o cu atenție. Deodată, din ochii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu au început să curgă lacrimi. Uimit, colonelul a sărutat icoana spunând: Aceasta este o mare minune!

Episcopul Melchisedesc Ștefănescu (unul din primii martori) a relatat minunea în lucrarea „Tratat despre cinstirea și închinarea icoanelor” (apărută la București în anul 1890) și a adăugat unele păreri personale despre semnificația acesteia. El știa că icoanele plâng înainte de mari calamități sau nenorociri pentru Biserică sau țară.

Afirmațiile episcopului s-au dovedit corecte. Soldații austrieci au ocupat Moldova în timpul Războiului Crimeei, cauzând multe neajunsuri locuitorilor. Mănăstirea Socola a fost desființată în anul 1886, iar Seminarul a fost mutat în centrul orașului Iași.

După construirea Catedralei Mitropolitane din Iași, icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola a fost așezată vizavi de moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, fiind ferecată în argint de boierul Nicolae Roznovanu, și având mărimea de 80 / 100 cm.

In ziua dintai: inainte-praznuirea Intampinarii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Intru aceasta zi, invatatura la inainte-praznuirea Intampinarii Domnului nostru Iisus Hristos.

Sa stiti, iubitilor, ca in aceasta zi este inainte-praznuirea aducerii la templul din Ierusalim a Dumnului nostru Iisus Hristos, la patruzeci de zile de la nasterea Sa. Dupa legea lui Moise, ducerea aceasta la templu, la 40 de zile de la nastere, avea o indoita insemnatate: mai intai, mama copilului, la aceasta data, era datoare sa aduce jertfa, pentru curatirea ei, de toate sangerarile de la nasterea pruncului. Iar, in al doilea rand, dupa aceeasi lege, la 40 de zile de la nastere, mama unui copil de parte barbateasca, daca copilul era intaiul ei nascut, trebuia sa-si aduca la templu copilul, ca sa plateasca un pret si sa-si rascumpere copilul, pentru ca orice copil intai-nascut de parte barbateasca, era socotit partea lui Dumnezeu, dupa Lege.
Deci, acestor randuieli ale Legii vechi se supun si Maica Domnului si Dreptul Iosif, ducand la templu pe Iisus, la 40 de zile de la nasterea Sa. Si implinind Legea, supunandu-Se adica Legii, in numele tuturor, Mantuitorul Iisus Se face liber in fata Legii, si Se pregateste, astfel, sa lucreze ca Mantuitor al lumii, din mijlocul poporului si in numele tuturor popoarelor din lume, slobozind pe oameni dintr-o robie mult mai grea, din robia pacatului, robie din care Legea veche, insasi, nu putea sa elibereze pe oameni. Si puterea aceasta noua de mantuire, mai tare decat Legea, este puterea jertfei Mantuitorului Iisus pe Cruce, pentru a impaca pe oameni cu Dumnezeu, credinta in jertfa de mantuire a lui Iisus Dumnul si in fapte bune, facute de noi impreuna cu El.

Aceasta este vestea cea buna pe care ne-o spune cantarea batranului Simeon, ca si marturisirea Proorocitei Ana, si, pe care o auzim in zilele acestea din Sfanta Evanghelie. Ca, luand Pruncul dumnezeiesc in brate, luminat de Duhul Sfant, batranul zice: “Acum slobozeste cu pace pe robul Tau Stapane, ca au vazut ochii mei mantuirea Ta, pe care ai pregatit-o inaintea tuturor popoarelor, lumina pe care sa o descopere neamurile si slava poporului Tau Israel”.

Iisus Hristos este asadar puterea cea mare de mantuire a lui Dumnezeu in lume, El este lumina tuturor neamurilor, El este slava lui Israel, si a celui vechi si a celui nou.

Drept aceea, rogu-va pe voi, sa taiem de la noi gandurile cele necuvioase si, ca o pavaza luand credinta, sa ne intarim impotriva inselaciunii celei fara de Dumnezeu. Ca sa nu ne aratam, prin lucrurile cele rele, luptandu-ne cu Domnul, ca Irod, ci, mai vartos, sa fim chiar ajutatori lui Dumnezeu, iubindu-L pe El din toata inima noastra si pe aproapele ce pa noi insine, precum a zis Domnul. Si stim cine sunt cei apropiati ai nostri! Oare nu sunt acestia, cu care facem mila, adica surzii, schiopii, flamanzii, strainii, pe care Domnul I-a numit frati ai Sai? Ca, daca vom face mila cu acestia, apoi acestia ne vor deschide usile Raiului si, fara de infruntare, ne vor duce inauntru, in patria noastra, daca zgarcenia noastra nu ne va inchide afara. Ca, Insusi Domnul, chemandu-ne pe noi intru acea Imparatie, zice: “Fiti milostivi, ca si Tatal vostru cel ceresc, milostiv este!” Fiti fii ai Celui Preainalt si partasi ai Imparatiei. Vedeti, deci, cum Dumnezeu pe cei milostivi, fii ai Sai ii numeste. Drept aceea, ascultand sfintele Lui cuvinte, sa le scriem in inimile noastre, ca sa-L auzim pe El graindu-ne: “Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti Imparatia cea gatita voua de la alcatuirea lumii!” Acestei Imparatii, mostenitori dorind a ne face, slavim pe Preasfanta Treime, pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh! Amin.

Sinaxar 1 Februarie

În această lună în ziua întâi, pomenirea sfântului mucenic Trifon.

Sfântul Mucenic Trifon s-a născut în Frigia, unul din districtele Asiei Mici, în satul Lampsacus. Încă din tinereţe Domnul l-a învrednicit cu puterea izgonirii demonilor şi a vindecării diferitelor boli. Odată, mucenicul a salvat întreaga sa comunitate de la înfometare, oprind cu puterea rugăciunii, invazia lăcustelor care devorau culturile şi grânele oamenilor.
Sf. Trifon a devenit faimos o dată cu izgonirea unui demon din fiica împăratului roman Gordian (238-244) şi atunci când îi ajuta pe cei neputincioşi nu le cerea altceva decât credinţă în Mântuitorul Iisus Hristos cu a Cărui slavă îi vindeca.
Când la tronul imperial a ajuns împăratul Decius (249-251), acesta a început o persecuţie atroce împotriva creştinilor. Cineva l-a pârât comandantului Aquilinus pe Sf. Trifon spunându-i că acesta propovăduia cu mare evlavie credinţa în Hristos şi că pe mulţi i-a botezat. Curând sfântul a fost arestat şi interogat, timp în care şi-a apărat cu putere credinţa sa.
Pentru mărturisirea sa sfântul a fost supus unor torturi îngrozitoare: a fost lovit cu bâtele, trupul i-a fost scrijelit cu gheare de fier, a fost ars, i s-au bătut cuie în tălpi şi dus prin oraş pe jos. Toate acestea sfântul le-a îndurat cu răbdare.
În cele din urmă a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. Sfântul mucenic s-a rugat înainte de execuţie, mulţumind lui Dumnezeu pentru că l-a întărit în încercările sale. El s-a mai rugat Domnului să miluiască pe cei care-l vor chema în ajutor. Când soldaţii au ridicat sabia să-i taie capul, sfântul şi-a şi dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, acestea petrecându-se în Niceea, în anul 250.
Creştinii au înfăşurat trupul sfântului într-un giulgiu curat, cu intenţia de a-l îngropa în Niceea, acolo unde a suferit, dar sfântul li s-a arătat şi le-a cerut să-i ducă trupul în satul natal, Lampsacus. Mai târziu, moaştele Sfântului Trifon au fost mutate la Constantinopol şi apoi la Roma.
În Rusia, Sf. Trifon este considerat sfântul patron al păsărilor deoarece, după cum se povesteşte, odată Ţarul Ivan cel Groaznic a ieşit la vânătoare iar îngrijitorul şoimului a scăpat din neatenţie pasărea preferată a ţarului. Acesta i-a dat termen îngrijitorului Trifon Patrikeiev să aducă pasărea în trei zile, iar dacă nu, va fi condamnat la moarte. Trifon a căutat pasărea prin toată pădurea dar fără rezultat.
În cea de-a treia zi, sfârşit de oboseală după atâta căutare, îngrijitorul s-a întors la Moscova, la locul numit Crângul Marinaya. Întinzându-se ca să se odihnească, s-a rugat sfântului patron al său, Sf. Mucenic Trifon, chemându-l în ajutor.
În vis a văzut un tânăr pe un cal alb care ţinea pe mână şoimul ţarului. Acesta i-a spus: "Ia pasărea pierdută şi o du ţarului şi nu te mai necăji." Când s-a trezit, îngrijitorul a zărit pasărea stând pe un brad. A luat-o, a dus-o ţarului şi i-a spus ce ajutor miraculos a primit de la Sf. Mucenic Trifon. Drept mulţumire că i-a salvat viaţa, Trifon Patrikeiev a construit o capelă în locul unde i-a apărut Sf. Trifon. Mai târziu, a construit chiar şi o biserică cu hramul Sf. Trifon în Moscova.
În Biserica Ortodoxă Rusă sfântul este slăvit ca şi protectorul divin al Moscovei. În multe icoane ruseşti, Sfântul Trifon apare cu un şoim pe braţ.

Tot în aceastã zi, pomenirea Înainteprăznuirea Întâmpinării Domnului Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos

Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Petru cel din Galatia.

Acest vlăstar al galatenilor, celor din apropiere de Ancira, a petrecut cei dintâi şapte ani cu părinţii lui. După aceea s-a dus la Ierusalim pentru învăţătură şi pentru ca să vadă Sfintele Locuri ; iar de acolo a mers la Antiohia, unde, aflând un mormânt gol, a intrat într-însul. Mormântul acesta avea un cerdac înconjurat de un gărduleţ şi aici primea pe cei ce veneau la el. Mânca, la două zile o dată, puţină pâine şi bea apă cu măsură. Cu rugăciunea lui a tămăduit mai întâi pe unul, pe care l-a făcut împreunã-locuitor cu dânsul şi a vindecat de durerea ochilor pe maica fericitului Teodoret, episcopul Cirului, care era smerită şi plăcută lui Dumnezeu; mai târziu a scăpat-o de moarte, atunci când a avut o naştere grea şi s-a găsit în primejdie. A vindecat pe un bucătar, care era necăjit de duhurile cele necurate, şi pe un ţăran care suferea de aceeaşi patimã. A împiedicat pe voievodul cetăţii de la încercarea de a silui pe o fecioarã orbindu-l. Trăind timp de nouăzeci şi doi de ani în chip bineplăcut lui Dumnezeu, şi-a dat în pace sufletul Domnului, primind cununa nevoinţelor sale.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Vendimian.

Acest sfânt a fost ucenicul sfântului Auxenţiu; iar după săvârşirea din viaţă a lui Auxenţiu, aflând o crăpătură într-o stâncă şi zidindu-şi înăuntrul ei o chilioarã, a petrecut acolo patruzeci şi doi de ani, ducând mari lupte şi dobândind mari biruinţe asupra demonilor. Iar când s-a apropiat timpul sã se mute către Domnul, a îngenunchiat pe pământ şi şi-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Vasile mărturisitorul, arhiepiscopul Tesalonicului, care era de neam din cetatea Atena.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Timotei, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Tion, cu cei doi prunci, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Carion, care s-a săvârşit tăindu-i-se limba.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Perpetua şi a celor împreună cu dânsa : Satâr, Revcat, Satornil, Secund şi Felicitas.

Sfânta muceniţă Perpetua era din cetatea Vutritanilor, din Africa. A fost prinsă de către necredincioşi şi adusă înaintea conducătorului de oaste, împreună cu mai mulţi tineri, care erau începători în ale credinţei. Asupra sfintelor Perpetua şi Felicitas, a fost slobozită o vacă sălbatică, ce a năvălit asupra lor şi le-a sfâşiat. Apoi şi ceilalţi sfinţi au fost omorâţi cu sabia, de mulţimea necredincioşilor.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului Mucenic Anastasie Naupliotul.

Acest sfânt mucenic Atanasie a mărturisit în Nauplia, la anul 1755, şi fiind tăiat în bucăţi, așa s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Intru aceasta zi, Sfantul Mucenic Trifon (+250).

Acesta era din satul Lampsac, din tinutul Frigiei si a trait pe vremea omparatilor Gordian (238-249) si Decius (250-253). A cunoscut, inca din copilarie, credinta crestina si, intarit de Duhul Sfant, propovaduia dreapta credinta, impreuna cu Sfantul Respice, fiind din acelasi loc cu dansul.
Iar cand Decius a ajuns imparat si a pornit prigoana impotriva crestinilor, a fost prins si Sfantul Trifon si, dus fiind la Neceea, a fost aruncat in temnita, la porunca dregatorului Acvilin, mai-marele Bitiniei. Deci, fiind chemat sa jertfeasca zeilor, el a marturisit numele lui Hristos si a fost chinuit in multe feluri; a fost atras pe roata, a fost purtat descult prin cetate, pe vreme de iarna, pana I-au degerat picioarele, umbland prin zapada, a fost legat de cai, I s-au batut cuie in picioare si a fost ars pe coaste cu faclii si trupul I-a fost sfasiat cu ghiare de fier. Si, indurand toate acestea, Sfantul nu inceta a grai, indemnand pe ceilalti crestini sa nu se departeze de la Hristos, socotindu-se fericit a suferi pentru El.

Si ramanand nestramutat in hotararea sa, a fost osandit sa moara de sabie, dar, nemaiapucand implinirea poruncii, si-a dat sufletul la Dumnezeu in ziua de 1 februarie.



Intru aceasta zi, cuvant despre Sfintele Mucenite Perpetua si Felicitas (+203).

Acestea au fost din Cartagina, pe vremea imparatiei lui Sever. Si au fost prinse din porunca dregatorului Cartaginei si, macar ca erau inca nebotezate, au fost aruncate in temnita, impreuna cu alti catehumeni, cu totii, cinci la numar, si au primit, in taina, Botezul in temnita. Si Felicitas era grea in luna a opta si a nascut in temnita, iar Perpetua avea un copil de san, pe care-l alapta.

Si, fiind scoase la intrebare, ele nu s-au induplecat nici de nesfarsita lor dragoste pentru prunci, nici de staruintele jalnice ale parintilor si rudeniilor, ci au marturisit, cu hotarare si de buna voie, credinta lor in Hristos si au fost osandite sa fie date spre mancare, la fiare, in circ, de ziua imparatului.

Dar nu au primit moartea in circ de la fiare si, atunci, au luat cununa muceniciei, prin taierea capului cu sabia. Si asa s-au sfarsit Mucenitele Domnului si se face praznicul lor, in ziua de 1 februarie.






Intru aceasta zi, cuvant despre Sfantul Benedict si rascumpararea unui sarac cu aur, de la Dumnezeu.

A fost in partile Romei celei vechi un calugar cu numele Benedict, facator de minuni si slavit foarte, sfant si minunat, incat si pe morti ii invia, ca a iubit pe Hristos din tinerete si in viata monahiceasca se nevoia.

Inca si foarte milostiv era si indurat catre toti care-I cereau. Si acesta era parinte la multe manastiri si cu totul lipsit de avere era. Ci, si fratii adunati de dansul, petreceau in multa saracie si intru facere de milostenii. Si, cu atata sarguinta urmau cuvantul lui Dumnezeu pentru saracie, incat nici un galben nu se afla in toate manastirile parintelui Benedict.

Intr-una din zile a venit un om credincios, cuprins fiind de o nevoie si silit de cineva, care ii daduse lui imprumut doisprezece galbeni. Iar Sfantul, neavand ce sa-I dea, ca era cuprins de lipsa, cu glas bland I-a zis lui: “Frate, iarta-ma pe mine, ca nu am cei doisprezece galbeni pe care ii ceri, Deci, du-te acum si dupa doua zile iarasi sa vii”. Si, dupa ce s-a dus acela, Sfantul a inceput sa se roage si cerea de la Dumnezeu pretul de rascumparare a celui cu datoria. Iar a treia zi, a venit cel dator la omul lui Dumnezeu si i-a facut plecaciune. Si era in manastire un vas, in care sta lintea. Iar desupra, pe linte, cu rugaciunile Sfantului parinte, s-au aflat treisprezece galbeni, pe care, luandu-i Sfantul i-a dat celui necajit, zicandu-i: „Mergi, fiule, si da-i pe acestia celui ce ti-a dat tie imprumutul, iar un galben sa-l ai la tine, pentru trebuintele casei tale”.
Acestea toate stie a le face milostenia cea atotputernica si saracia pentru Hristos, a Caruia este slava in veci. Amin.

• Pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Trifon

Trifon s-a născut din părinţi săraci în satul Lampsacus din Frigia. El în copilăria lui păştea gâştele. Încă din acea copilărie el putea vindeca bolile care îi cuprindeau pe oameni şi pe animale şi alunga duhurile rele. În acel timp în Imperiul Roman împărăţea Gordian, a cărui fiică, Gordiana, era lovită de nebunie; din cauza bolii fiicei lui împăratul suferea cumplit. Duhul cel rău a vorbit însă prin gura Gordianei spunând că nimeni nu-l va putea arunca afară în afară de Trifon. După ce mulţi cu numele Trifon au fost chemaţi din toată împărăţia, prin Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, a fost aflat şi acest Trifon, şi chemat la împăratul. Ajungând la Roma, Trifon a vindecat-o pe Gordiana de duhul necurat. ]mpăratul l-a încărcat de daruri, pe care Trifon le-a împărţit pe toate săracilor. Când a ajuns la locul lui de baştină, în satul său, acest tânăr sfânt a continuat să pască gâştele şi să se roage lui Dumnezeu. Luând împărăţia Decius şi pornind acesta crunta lui prigonire împotriva creştinilor, a fost prins şi Sfântul Trifon şi torturat bestial pentru credinţa lui în Hristos. El a îndurat toate schingiuirile cu bucurie, zicând: „O, de m-aş învrednici să mor în aceste chinuri pentru Numele Stăpânului meu, Domnului şi Dumnezeului meu Iisus Hristos”. Chinurile însă nu au putut să-l vatăme cu nimic, pentru care chinuitorii l-au osândit la moarte prin tăierea capului. Sfântul Trifon s-a rugat înaintea morţii, şi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu la anul 250 de la Hristos.

• Pomenirea Sfintelor Muceniţe Perpetua şi Felicitas, a Sfântului Mucenic Satirus şi a celor împreună cu dînşii

Fiind creştini, aceştia toţi au fost aruncaţi în temniţă în timpul împărăţiei lui Septimus Severus. Sfânta Perpetua, care era din înalta aristocraţie, îi încuraja să nu se teamă a muri pentru Hristos. În vis Perpetua a văzut o scară în care erau înfipte tot felul de instrumente de tortură, care ducea până la cer. La piciorul scării se afla un balaur înfricoşător. Ea a văzut cum Satirus a alergat primul pe scară, în sus, fără să se vatăme de nimic, şi că odată ajuns sus îi strigă ei: „Perpetua, te aştept! Vino, dar bagă de seamă la şarpe!”. Luând putere de la acest îndemn, Perpetua alergă şi călcă pe capul şarpelui ca pe întâia treaptă a scării, apoi repede ajunse la vârf. Acolo Perpetua văzu Poarta Raiului şi, dincolo de ea, bunătăţile cereşti, minunatele locaşuri cereşti, pe care Perpetua le văzu în vedenie. Când îşi povesti visul, toţi prizonierii văzură că grabnic vor muri, şi că întâiul va fi Satirus, ceea ce se şi întâmplă. Satirus a fost ucis mai întâi, apoi Perpetua, apoi toţi ceilalţi, unul câte unul. Ca nişte miei ucişi pentru Hristos, Mielul lui Dumnezeu, ei au primit de la Hristos veşnica răsplată a Împărăţiei Luminii. Ei cu toţii au primit mucenicia între anii 202 şi 203.

• Pomenirea Sfântului Cuvios Petru din Galatera

La vârsta de şapte ani Petru îşi lăsă casa părintească pentru dragostea lui Hristos şi se duse în pustie. Aici, cu postiri şi privegheri, Petru ajunse la aşa desăvârşire încât prin Duhul Sfânt lucra multe minuni, în al nouăzeci şi nouălea an al vieţii sale, acest Sfânt Petru s-a mutat la Hristos.

Cântare de laudă lui Hristos – Pomul Cel de Aur

Un pom de aur a crescut

Purtând trei ramuri

Iar în ele se află nişte păsări albe ca zăpada.

Dar păsările au căzut

În adâncul cel mai de dedesubt,

În întunericul răutăţii,

Nebuniei, foamei şi durerii.

Albele păsări cu totul au fost înghiţite de el,

Fără să mai poată să se înalţe vreodată.

Pomul cel de aur, cuprins de milă,

Porni tainic sfat Al Celor Trei Ramuri de Aur.

Una dintre Ele se aplecă în înfricoşatul adânc

Şi ridică cuibul căzut al păsărilor albe,

Pe vârf de munte îl înălţă.

Astfel Hristos Ramura Cea de Aur

S-a aplecat în mijlocul pământului

Şi l-a ridicat pe om

La slava Treimii.

În pomul de aur acum, între Cele Trei Crengi de Aur,

Păsările albe ca zăpada

Cântă fericite din nou.

Cugetare

Rugăciunea Sfântului Trifon înaintea morţii:

„O, Doamne, Dumnezeule al dumnezeilor şi Împărate al împăraţilor, Sfinte al sfinţilor, îţi mulţumesc Ţie că m-ai învrednicit ca alergarea mea până la capăt să o săvârşesc. Şi acum mă rog Ţie ca mâna necuratului diavol să nu se atingă de mine, să nu fiu tras eu în acest ceas în întunericul cel mai din afară. Ci pe îngerii Tăi trimite-i să mă poarte întru locaşurile Tale şi moştenitor al Împărăţiei celei dorite să mă facă. Primeşte sufletul meu şi ascultă rugăciunile tuturor celor care se roagă Ţie întru pomenirea mea. Priveşte către ei din Locaşul Tău cel Sfânt şi dăruieşte-le milele Tale cele bogate şi nepieritoare. Căci Tu eşti Unul Bun şi Milostiv şi Dătătorul tuturor bunătăţilor în veacul vecilor, Amin”.

Pentru că Trifon a luat mucenicia în Niceea şi multe minuni s-au săvârşit acolo după aceea la sfintele sale moaşte, cetăţenii Niceei au voit să-l îngroape pe Trifon în cimitirul lor. Dar sfântul li s-a arătat în vis şi le-a poruncit să-i împlinească dorinţa lui de a fi dus şi îngropat în satul lui, Lampsacus, unde păştea gâştele pe când era copil.

Luare aminte

Să luăm aminte la Mântuitorul Hristos Care este Aerul cel proaspăt şi sănătos al sufletului:

• La Hristos Aerul proaspăt şi sănătos pe care îl respiră sufletul şi astfel se mântuieşte de orice stricăciune;
• La Hristos Aerul proaspăt şi sănătos pe care l-au respirat prorocii, apostolii şi sfinţii, făcându-se cu totul sănătoşi cu sufletul;
• La Hristos Aerul proaspăt şi sănătos al sufletului meu, care alungă putoarea păcatului din mine şi-mi face sufletul curat, sănătos şi fericit.

Predică

Despre Cuvântul lui Dumnezeu cel curăţitor ca focul – „Acum sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus” (Ioan 15:3).

Cu cuvântul Său Dumnezeu a creat lumea; prin Cuvântul Său El a reînnoit lumea; cu cuvântul Său El a iertat păcatele; cu cuvântul Său El a vindecat bolile; cu cuvântul Său El a scos afară demonii; cu cuvântul Său El a potolit mânia furtunii şi vântului. Prin Cuvântul Său El curăţeşte şi acum oamenii, ca aceştia să aducă roadă multă. Aşa cum sunt viţele, când sunt curăţite şi tăiate, aşa este atotputernic cuvântul lui Dumnezeu căci este rostit de Cel Atotputernic. „Cu Cuvântul Domnului cerurile s-au întărit” (Ps. 32 : 6).

Cuvântul lui Dumnezeu este strălucitor ca soarele, dar, atunci când trebuie, este şi arzător ca razele lui şi îi arde pe toţi cei care merg împotriva Lui. Cuvântul lui Dumnezeu este dulce ca mierea ,dar, atunci când trebuie, este şi amar ca leacul cel mai amar. Cuvântul lui Dumnezeu este binevenit ca un prieten ce bate la uşă atunci când este mai mare nevoie de el, dar, atunci când trebuie, Cuvântul lui Dumnezeu este ca un judecător care vădeşte de păcat şi care judecă, fără să te mai poţi îndreptăţi.

Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat, drept, înţelept şi milostiv şi de aceea este atât de Atotputernic. Nimeni şi nimic, în cer sau pe pământ, nu-i pot sta vreodată împotrivă. Şi cuvântul omenesc este atotputernic atunci când este adevărat, drept, înţelept şi milostiv. Dar aşa cum boala poate să-l epuizeze şi să-l slăbească şi pe un uriaş, făcându-l să devină mai slab ca un copil, tot aşa falsitatea, minciuna, nedreptatea, nebunia şi nemilostivirea slăbesc cuvântul omenesc atât de mult, încât el devine un nimic, asemenea scheunatului vulpii la lună. Cuvintele omului care este scump cu cuvintele sunt făurite din argint curat.

Cuvântul Tău, Doamne, este adevărul şi viaţa. Curăţeşte-ne pe noi cu Cuvântul Tău Atotputernic aşa cum i-ai curăţit şi pe Apostolii Tăi, ca să putem şi noi să aducem roadă multă şi să ne învrednicim Împărăţiei Tale, căci a Ta este slava şi mulţumirea în veci, Amin!

Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici doctori fără de arginţi Chir şi Ioan şi către cei împreună cu dânşii

Troparul Sfinţilor Mucenici doctori fără de arginţi Chir şi Ioan şi al celor împreună cu dânşii, glasul al 5-lea:

Sălăşluindu-se darul Treimii în inimile voastre cele curate, Preafericiţilor Chir şi Ioan, v-aţi arătat înfricoşători izgonitori ai duhurilor celor necurate; şi aţi fost tămăduitori ai neputinţelor, nu numai ai celor descoperite, ci şi ai celor ascunse. Drept aceea, îndrăzneală având către Dumnezeu Cel Iubitor de oameni, prin rugăciunile voastre, cele neîncetate, tămăduiţi patimile noastre.
 

Condacul Sfinţilor Mucenici doctori fără de arginţi Chir şi Ioan şi al celor împreună cu dânşii

Glasul 3
Fecioara astăzi...

Din Dumnezeiescul har primind, sfinţilor, dar de minuni, faceţi minuni neîncetat, tăind toate patimile noastre cu meşteşugul tămăduitor cel nevăzut, de Dumnezeu Înţelepţite Chir, cu Sfântul Ioan cel pururea mărit. Că voi sunteţi Dumnezeieşti doctori.

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roşii...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stăpânire asupra înşelăciunii ai luat, Fericite Chir, având împreună pătimitor al ostenelilor pe măritul Mucenic Ioan. Pentru aceasta, împreună vă îndulciţi de cea mai aleasă desfătare în ceruri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ascultare duhovnicească încingându-te, Sfinte Chir Prea­cinstite şi părăsind oştirea pământească, vrednicule de laudă, Sfinte Ioan, aţi ridicat împotriva demonilor semne de biruinţă, de la Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Femeile îndumnezeite râvnind la fapta cea bună a Sfinte Tecla, cucernic s-au îmbrăcat în veşmântul fecioriei, cel asemenea cu îngerii; şi de dragostea muceniciei, în vederea luptelor, s-au pregătit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din tine, Preacurată, cea Plină de har, ne-a Răsărit nouă Soarele dreptăţii, Hristos; şi a luminat pe cei ce şedeau înainte întru cele mai întărite închisori ale întunericului.

Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mucenicii cei prealăudaţi, cu trupul cel neputincios, împuterniciţi de Patimile lui Hristos, au biruit pe ucigaşul de oameni.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mucenicii lui Hristos primind chinurile trupeşti, se bucurau duhovniceşte, de Desfătarea Cea Nepieritoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu Crucea, slăbiciunea firii femeieşti s-a întărit; drept aceea bărbăteşte a pus pe fugă pe vrăjmaşul balaur.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Numai tu, Maica lui Dumnezeu, te-ai făcut celor de pe pământ Mijlocitoare a bunătăţilor celor mai presus de fire. Pentru aceasta strigăm ţie: Bucură-te!

Irmosul:

Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea mea.

Cântarea a 4-a. Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Lumina Cea Neînserată a harului a pus capăt înşelăciunii celei iubitoare de întuneric a vrăjmaşului, arătând pe Sfinţii Mucenici Chir şi Ioan, strălucind ca nişte luminători.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Atraşi au fost de dragostea Preasfintei Treimi, mucenicii; şi de Dânsa fiind întăriţi, Sfinţii Chir şi Ioan cu unirea cea mai bună, s-au arătat organe ale lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cât de sfânt este locaşul vostru cel de tămăduiri, nebiruiţilor mucenici? Că alungă lepra duhurilor celor viclene şi tuturor celor ce bolesc le dă har tămăduitor de rele.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fără ispită de nuntă ai născut, o, Fecioară! Şi după naştere te-ai arătat iarăşi Fecioară. Pentru aceasta neîncetat şi cu credinţă neîndoielnică strigăm ţie: Bucură-te Stăpână!

Cântarea a 5-a. Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cei doi mucenici Te-au dorit pe Tine, Mântuitorule; Tu Sfinte, după vrednicie te-ai odihnit întru Sfinţii Tăi Chir şi Ioan.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Al Tău lucru este, Bunule, surparea vrăjmaşului; Tu, cu Crucea Ta, i-ai făcut pe ei mărturisitori ai dreptei cinstiri de Dumnezeu şi cu mărire i-ai încununat pe ei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinţii Mucenici Ioan şi Chir cu cuget neînfricat viteze au făcut pe fecioare, îmbărbătându-le să Te iubească numai pe Tine, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine Pavăză Nebiruită asupra vrăjmaşilor te punem înainte; pe tine Ancoră şi Nădejde a mântuirii noastre te-am câştigat, Dumnezeiască Mireasă.

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie, Doamne...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mucenicii au ales mai bine a se jertfi pentru Hristos, decât a jertfi vrăjmaşului; au dat întâietate, faţă de vicleanul tiran, Celui Ce ca un Miel S-a jertfit pentru noi, din milostivire.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cei ce sfâşiau fără de milă pe mucenici, simţeau durere; iar celor sfâşiaţi, rănile li se păreau ca nişte săgeţi de copii; căci erau întăriţi, în chip minunat, de Dumnezeiescul Duh.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Doimea celor ce cugetau deopotrivă, mărturisindu-Te cu credinţă şi cu luptă bărbătească Domn şi Împărat a toată făptura a stat împotriva celor fărădelege, până la sânge.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Muceniţa Atanasia împreună cu Eudoxia, cu Teodota şi cu Dumnezeiasca Teoctista, odraslele ei, cu moartea lor şi-au agonisit laudă nemuritoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prin naşterea ta ne slobozim din blestemul strămoaşei Eva; că tu, Fecioară Maică, născând pe Hristos, în locul blestemului, ne-ai izvorât toată Binecuvântarea.

Irmosul:

Jertfi-voi Ţie, Doamne, cu glas de laudă; strigă către Tine Biserica, curăţindu-se de spurcatul sânge al demonilor, cu Sângele cel curs, prin milostivire, din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

Din Dumnezeiescul har primind, sfinţilor, dar de minuni, faceţi minuni neîncetat, tăind toate patimile noastre cu meşteşugul tămăduitor cel nevăzut, de Dumnezeu Înţelepţite Chir, cu Sfântul Ioan cel pururea mărit. Că voi sunteţi Dumnezeieşti doctori.

Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptorul persienesc...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Luptătorii cumpănind cugetarea, ca într-un taler de cântar, cu greutatea Slavei Celei Preacurate, strigau: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mucenicii necunoscând planurile vrăjmaşului şi îndepărtând cu scârbă toate feluritele lui amăgiri şi chinuri, strigau: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu răbdarea suferinţelor încununându-se Sfinţii Mucenici Chir şi Ioan, adevăraţii slujitori ai Treimii, strigau: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti Locaş Dumnezeiesc Sfânt al Celui Preaînalt, Bucură-te. Că prin tine s-a dat Bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă: Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.

Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Nelegiuiţii îndemnau cumplit la tăgăduirea lui Dumnezeu Cel Adevărat din Fire; dar Sfinţii Mucenici şi doctori fără de arginţi Chir şi Ioan, cei nebiruiţi, pornind de la zidire, arătau pe Cel Ce este Ziditorul tuturor, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Nebuneşte fiind turbaţi de înşelăciune, tiranii cei ce cugetau cele pământeşti, împingeau la viaţă, prin moarte, pe cei ce aveau vieţuirea nestricată întru înălţime şi care strigau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Moaştele mucenicilor au arătat fulgere de minuni în lume, Hristoase, biruind înşelăciunea nălucirii celei ticăloase şi dând vindecări celor ce strigă cu bună cuviinţă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cuvântul Cel din Tatăl, fiind mai înainte fără de maică, mai târziu a fost fără de tată, Întrupându-Se din tine, Preacurată, Cel Ce era mai înainte fără de trup, vrând, pentru milostivire, să mântuiască pe cei ce cântă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzându-şi Daniel în groapă, gurile leilor cele deschise le-a închis; iar puterea focului au stins-o, încingându-se cu fapta bună, tinerii cei iubitori de dreapta cinstire de Dumnezeu, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ascultătoare până la moarte s-a arătat perechea nebiruiţilor Mucenici Chir şi Ioan faţă de Dumnezeieştile Porunci ale Stăpânului. Pentru aceea în mâinile Ziditorului şi-au dat sufletele lor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Doi luminători luminează făcliile minunilor, dintr-O Singură Fântână purtătoare de Lumină, scoţând bolnavilor tămăduiri, din harul cel nestricăcios; pe aceştia după vrednicie să-i mărim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Doimea mucenicilor celor nebiruiţi a teologhisit bărbăteşte Unimea Dumneze­ieştii Fiinţe şi Treimea Ipostaselor; iar pe Cuvântul Cel Întrupat L-au mărturisit un Hristos în două firi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Milostiveşte-te spre mine, Hristoase, când vei veni cu Slavă să judeci lumea; risipeşte negura patimilor mele, cu rugăciunile Aceleia ce Te-a născut şi cu ale Sfinţilor Tăi mucenici, ca un Bun şi Mult Milostiv.

Irmosul:

Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, Fecioară, Munte Netăiat, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta bucurându-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Călcând la pământ desfătările cele josnice, v-aţi ridicat cu strălucire, prin har, către Dumnezeiasca înălţime a muceniciei, Luptătorilor Chir şi Ioan, luminătorii lumii. Pentru aceea ne rugăm ca să ne izbăviţi pe noi de întunericul păcatelor şi de boli, rugându-vă Dumnezeului tuturor.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

După Dumnezeu, la Acoperă­mântul tău cel Dumnezeiesc alergând eu smeritul, Născătoare de Dumnezeu, mă rog ţie: miluieşte-mă, Preacurată; că păcatele mele, Stăpână, îmi covârşesc capul şi mă tem de pedepse şi mă cutremur. Fă rugăciune, Preacurată, către Fiul tău, ca să mă mântuiesc de acestea.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Pe Tine, Cel Născut din Tatăl Cel fără de început, văzându-te pe Cruce spânzurat, Ceea ce în vremile cele de pe urmă te-a născut, cu Trup, striga: vai mie, Preaiubite Iisuse! Fiule, Cel Ce eşti Slăvit de Îngeri ca un Dumnezeu, de ce voind eşti acum Răstignit de oamenii cei nelegiuiţi? Te laud pe Tine, Îndelung Răbdătorule.