Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Ieremia

Troparul Sfântului Prooroc Ieremia, glasul al 2-lea:

A proorocului Tău, Doamne, Ieremia pomenire prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
 

Condacul Sfântului Prooroc Ieremia

Glasul 3
Fecioara astăzi...
Curăţindu-ţi cu duhul inima ta cea dătătoare de lumină, mărite mare prooroc şi mucenic Ieremia, ai primit de sus harul proorociei, şi la margini cu mare glas ai strigat: iată Dumnezeul nostru, şi nu este asemenea ca Dânsul; căci Acesta întrupându-Se S-a arătat pe pământ.

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Apa trecând-o...

Stih: Sfinte Proorocule Ieremia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mai înainte de a te zidi, te-ai sfinţit din pântecele maicii tale, după mai înainte dumnezeiască cunoştinţă; şi te-ai uns a fi prooroc neamurilor, strigând: Să cântăm Mântuitorului şi Dumnezeului nostru.

Stih: Sfinte Proorocule Ieremia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce are mai înainte cunoştinţa tuturor, mai înainte văzând mişcările cugetului tău, o Ieremia descoperitorule de cele dumnezeieşti, te-a făcut pe tine îndreptător poporului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înţelepţeşte curăţindu-ţi vederea cugetului de necurăţiile trupului, te-ai arătat dorită mărturie adevărului, către Făcătorul tău.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca ceea ce mai presus de fire ai născut cu trup pe Cuvântul Tatălui, Care S-a sălăşluit întru tine, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, te-ai arătat stăpână tuturor făpturilor.

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti întărirea...

Stih: Sfinte Proorocule Ieremia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, Stăpâne, ai sfinţit pe proorocul Tău, mai înainte de naşterea lui, şi l-ai trimis îndreptător celor rătăciţi.

Stih: Sfinte Proorocule Ieremia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Locuind în buzele tale harul Duhului, ca pe o făclie luminoasă, te-a arătat celor din întuneric.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mirul tău cel cu bună mireasmă, nesuferindu-l poporul lui Israel cel înnoroit, te-a închis pe tine în groapă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prin tine preacurată, Fiul lui Dumnezeu, Cel mai presus de fiinţă şi fără de început, a binevoit să Se împreune cu oamenii.

Irmosul:

Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, taina...

Stih: Sfinte Proorocule Ieremia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prealuminată strălucirea Preasfântului şi Dumnezeiescului Duh, strălucind în inima ta, te-a făcut vrednic a lumina celor din întuneric.

Stih: Sfinte Proorocule Ieremia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-te mai iertător decât toţi proorocii, preafericite de Dumnezeu cuprinsule, învredniceşte-mă de iertare, pe mine care sunt întunecat de multe patimi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca unul ce te-ai făcut mijlocitor strălucirii celei arătătoare şi dumnezeieşti, prin mijlocirea ta, împacă viforul vieţii mele cel cu multă tulburare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dumnezeu aflând acum pe Israel cel iubit, i-a dat toată cunoştinţa ştiinţei, şi din tine Fecioară ne-a strălucit nouă.

Cântarea a 5-a. Irmos: Luminează-ne pe noi...

Stih: Sfinte Proorocule Ieremia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe un fulger ai trimis pe preasfinţitul Tău Ieremia proorocul, ca să Te vestească pe Tine, Hristoase, lumina celor din întuneric.

Stih: Sfinte Proorocule Ieremia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stăpânul tău cu mai înainte cunoştinţa Sa, la vremile cele căzute, săgeată aleasă ascunsă, în tolbă te-a arătat pe tine, Ieremia.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Având urechile cugetului curate, mărite prooroc, te-ai învrednicit a auzi Duhul când grăia către tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mare şi înfricoşătoare este taina Fecioarei, că printr-însa a aplecat ca o Maică pe Dumnezeu, Care S-a arătat oamenilor pe pământ

Cântarea a 6-a. Irmos: Adâncul păcatelor...

Stih: Sfinte Proorocule Ieremia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Precum ţi-ai lărgit gura sufletului, duhovniceşte din destul ai tras luminarea şi harul, purtătorulede Dumnezeu, şi îndestulându-te după împărtăşire, ai dat din strălucire tuturor celor ce au poftit, o proorocule.

Stih: Sfinte Proorocule Ieremia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând că marea cea lumească se înalţă cu întreite valuri de supărări, ai poftit locuirile cele mai de jos, şi izvor curgător de lacrimi ca un râu, ca să plângi cu amar pe poporul tău cel vrăjmaş.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Moartea Mântuitorului ai însemnat prin taină, mai înainte grăitorule de cele dumnezeieşti. Căci poporul cel fără de lege al iudeilor, ca pe un miel a spânzurat pe lemn pe Hristos, începătorul vieţii şi Făcătorul de bine a toată făptura.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cuvântul cel născut din Tatăl fără de trup, mai înainte de veci, din tine preacurată Se naşte în vreme cu trup, şi în umbra Lui toţi vom trăi, precum odinioară a proorocit Ieremia.

Irmosul:

Adâncul păcatelor şi viforul greşelilor mă tulbură, şi întru adâncul deznădăjduirii celei silnice mă surpă pe mine. Ci-mi întinde şi mie mâna Ta cea tare ca Iui Petru, o îndreptătorul şi mă mântuieşte.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

Curăţindu-ţi cu duhul inima ta cea dătătoare de lumină, mărite mare prooroc şi mucenic Ieremia, ai primit de sus harul proorociei, şi la margini cu mare glas ai strigat: iată Dumnezeul nostru, şi nu este asemenea ca Dânsul; căci Acesta întrupându-Se S-a arătat pe pământ

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evreieşti în cuptor...

Stih: Sfinte Proorocule Ieremia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu proorocule, acum nu întru nădejdi, ci în faptă văzând împlinite proorociile tale strigi: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfinte Proorocule Ieremia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Organ dumnezeiesc te-ai arătat, ocârmuindu-te cu mâna Mângâietorului, grăind glasuri cereşti, şi cântând: Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeule, în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Scriind tânguiri, o proorocule, nu ţi-ai împuţinat dumnezeiasca veselie, cu care împreună tu ai crescut din pruncie, strigând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Intrând în pântecele Fecioarei precum bine ai voit, vrând să mântuieşti pe oameni, arătat ai învăţat pe prooroci această minune; binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cei ce s-au făcut...

Stih: Sfinte Proorocule Ieremia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În ceruri te-ai suit cu veselie, de Dumnezeu insuflate Ieremia, şi împreună cu cei fără de trup, umbli împrejurul scaunului împăratului tuturor, strigând: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Proorocule Ieremia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te cu lumina razei celei dumnezeieşti, şi primind ca o oglindă mult-luminoasă strălucirile, le dăruieşti pe acestea celor ce le poftesc, cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Arătându-te propovăduitor sfinţit al dreptei credinţe, prealăudate, ai înfruntat slăbiciunea necredinţei, Ieremia, cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dătătorul de viaţă din tine a primit fiinţa mea, şi o a curăţit pe dânsa de întinările cele mai dinainte, o, Maică a lui Dumnezeu. Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinam Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cei ce s-au făcut cu harul Tău biruitori tiranului şi văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte poruncile Tale au strigat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a. Irmos: Cu adevărat Născătoare...

Stih: Sfinte Proorocule Ieremia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin lumina cea foarte curată te-ai amestecat cu strălucirea Dumnezeirii, căreia arătările le-ai dobândit, lămurit pe pământ, fericite.

Stih: Sfinte Proorocule Ieremia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ajungând până la izvorul cel nepieritor al strălucirilor celor de acolo, de Dumnezeu însuflate, arătat ai câştigat sfârşitul cel dorit de tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe toţi cei ce laudă pomenirea ta, preafericite Ieremia, învredniceşte-i a se lumina cu raza cea purtătoare de lumină, de care acum te îndulceşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cei ce suntem încredinţaţi de preacurată naşterea ta, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, te rugăm să ne izbăvim de primejdii.

Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, cei mântuiţi prin tine, cu cetele cele fără de trupuri slăvindu-te pe tine.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Poporul cel fără de lege, nevrând să primească mirosul dumnezeieştii cunoştinţe, te-a supus în noroi, pe tine care întăreai legile Mele drepte, înţelepte. Care ducându-se în robie silnică de barbarii cei fără de Dumnezeu, l-ai plâns prooroc fericit.

Acatistul icoanei Maicii Domnului"Bucurie neaşteptată"

 

Acatist - Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege "Rugăciune citită în picioare", deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează!)

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!
 

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
 

Condacele şi icoasele:

 Condac 1
Ţie, Maicii Lui Dumnezeu şi Împărătesei celei alese din toate neamurile, cântare de mulţumire Îţi aducem, Născătoare de Dumnezeu, iar Tu, Care ai negrăită îndurerare, de toate nevoile slobozeşte-ne pe noi ca să strigăm Ţie:Bucură-Te Cea care
dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!
 

Icos 1
Îngerii şi sufletele drepţilor s-au mirat când ai stat înaintea Fiului Tău şi Dumnezeu şi cu multă rugăciune ai mijlocit pentru omul ce petrecea pururea în păcate; văzând noi cu ochii credinţei, milostivirea Ta cea atât de mare, cu umilinţă strigăm Ţie:
Bucură-Te, Cea care primeşti rugăciunea tuturor
creştinilor!
Bucură-Te, că mijloceşti pentru ei înaintea Fiului Tău!
Bucură-Te, că le dai lor bucuria neaşteptată a mântuirii!
Bucură-Te, că nu lepezi rugăciunile păcătoşilor celor mai deznădăjduiţi!
Bucură-Te, că prin mijlocirea Ta mântuieşti pe toată lumea!
Bucură-Te, Maica Dumnezeului tuturor, Care mângâi sufletele celor necăjiţi!
Bucură-Te, Cea care dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!
 

Condac 2
Văzând Preasfânta pe omul care deşi era în fărădelege în fiecare zi cădea cu credinţă înaintea cinstitei Tale icoane, ai luat aminte la rugăciunea păcătosului, ca toţi văzând îndurarea Ta de Maică, în Cer şi pe Pământ, să-I cânte Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!
 

Icos 2
Dragostea Ta faţă de neamul creştinesc întrece înţelegerea omenească; că nici atunci când Fiul Tău Ţi-a arătat rănile cuielor pricinuite Lui de păcatele oamenilor n-ai încetat mijlocirea Ta pentru omul cel fărădelege. Fiind o mijllocitoare neobosită pentru noi păcătoşii cu lacrimi Îţi strigăm:
Bucură-Te, Apărătoare sârguitoare a neamului creştinesc, dăruită nouă de la Dumnezeu!
Bucură-Te, Povăţuitoarea noastră, Care ne duci spre patria cerească!
Bucură-Te, apărarea celor credincioşi!
Bucură-Te, ajutorul tuturor celor care cer îndurarea Ta!
Bucură-Te, că-i scoţi din groapa pierzării pe cei urâţi de toţi şi lepădaţi!
Bucură-Te, că i-ai luat în atotputernicile Tale mâini pe cei părăsiţi de doctori!
Bucură-Te, Cea care dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!
 

Condac 3
Puterea Harului a rodit îmbelşugat acolo unde s-a înmulţit păcatul, ca să se bucure în Cer Îngerii toţi pentru un păcătos care s-a pocăit şi I-a cântat Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia! 

Icos 3
Având faţă de neamul creştinesc o îndurare de Maică, tuturor celor ce la Tine aleargă cu credinţă şi cu nădejde le dai mână de ajutor Stăpână, ca toţi cu o gură şi o inimă să-Ţi spună:
Bucură-Te, că prin Tine se coboară la noi bunăvoinţa Lui Dumnezeu!
Bucură-Te, că în toate necazurile noastre aduci rugăciuni sârguitoare Fiului Tău, pentru noi!
Bucură-Te, că şi rugăciunile noastre le faci plăcute Lui Dumnezeu!
Bucură-Te, că depărtezi de la noi pe vrăjmaşii cei nevăzuţi!
Bucură-Te, că prin Tine toate dorinţele cele bune se înfăptuiesc!
Bucură-Te, că mult poate rugăciunea Ta înaintea Fiului Tău şi Dumnezeu!
Bucură-Te, Cea care dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi

Condac 4
Cel păcătos cu frică şi cu plângere a strigat: Miluieşte-mă, Maică a Îndurărilor, să nu biruiască răutatea mea negrăita bunătate şi îndurare a Ta! Tu eşti singura nădejde şi scăpare a tuturor păcătoşilor. Pleacă-Te spre îndurare, Maică Bună şi roagă-L pentru mine pe Fiul Tău şi Ziditorul meu, ca neîncetat să-I cânt Lui: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 4
Auzind cei din Ceruri despre minunata scăpare, pentru rugăciunile Tale, a fratelui lor pământesc care pierea, Te-au proslăvit pe Tine - Împărăteasa Cerului şi a Pământului, Cea cu bună îndurare; şi noi aflând de apărarea unui păcătos asemenea nouă, din adâncul inimii noastre umilite, spunem:
Bucură-Te, căutarea celor pierduţi!
Bucură-Te, bucuria cea fără de veste a păcătoşilor!
Bucură-Te, ridicarea celor căzuţi!
Bucură-Te, că de glasul rugăciunilor Tale demonii se cutremură şi Îngerii se bucură!
Bucură-Te, că prin rugăciunile Tale, din tina păcatelor ne scoţi!
Bucură-Te, că stingi văpaia patimilor noastre!
Bucură-Te, Cea care dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!

Condac 5
Stele cu Dumnezeiască mergere sunt icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, că privind la chipul Ei, cu mintea şi cu inima ne înălţăm la Dumnezeu şi Îi cântăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 5
Văzând că Maica Lui Dumnezeu ajută oamenilor, îi povăţuieşte, îi apără şi îi mântuieşte, Îngerii păzitori ai creştinilor Îi strigă Celei mai cinstite decât Heruvimii şi mai slăvite decât Serafimii:
Bucură-Te, Cea care veşnic împărăţeşti cu Fiul Tău şi Dumnezeu!
Bucură-Te, Cea care pururea Îi aduci Lui rugăciuni pentru neamul creştinesc!
Bucură-Te, dezrădăcinătoarea eresurilor celor stricătoare şi a dezbinărilor!
Bucură-Te, că ne păzeşti de smintelile cele ce vatămă sufletul şi trupul!
Bucură-Te, că dăruieşti celor ce nădăjduiesc în Tine, sfârşit bun vieţii!
Bucură-Te, că prin mijlocirea Ta de Maică îi izbăveşti din munca cea veşnică pe cei adormiţi!
Bucură-Te, Cea care dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!

Condac 6
Sfântul Dimitrie al Rostovului a scris despre lucrările cele mari, slăvite şi preaalese ale îndurării Maicii Domnului, spre povăţuirea şi mângâierea tuturor credincioşilor; ca, şi aceştia fiind în păcate, în nevoi, în necazuri, în fiecare zi cu credinţă să-şi plece genunchii în rugăciune înaintea Maicii Sfinte, şi primind ajutor să-I cânte Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 6
Ca zorile cele prealuminoase au răsărit icoanele Tale făcătoare de minuni, Maica Lui Dumnezeu, alungând întunericul nevoilor şi al necazurilor de la toţi care cu dragoste Îţi spun:
Bucură-Te, Tămăduitoarea bolilor noastre trupeşti şi sufleteşti!
Bucură-Te, mângâierea cea bună în întristările noastre!
Bucură-Te, că prefaci necazul nostru în bucurie!
Bucură-Te, hrănitoarea celor flămânzi şi îmbrăcămintea celor goi!
Bucură-Te, mângâietoarea văduvelor şi îngrijitoarea orfanilor!
Bucură-Te, sprijinitoarea celor prigoniţi pe nedrept şi obijduiţi!
Bucură-Te, Cea care dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!

Condac 7

Domnul Cel Milostiv S-a plecat spre rugăciunea Ta, cea cu osârdie pentru omul cel fărădelege, Preabinecuvântată Maică, zicând: Legea porunceşte ca fiul să-şi cinstească mama! Eu sunt Fiul Tău, iar Tu, Maica Mea! Eu sunt dator să cinstesc, ascultând rugăciunea Ta! Fie deci precum voieşti, i se iartă acum păcatele penrtu Tine! Iar noi, văzând puterea rugăciunii Mijlocitoarei noastre pentru iertarea păcatelor, proslăvim îndurarea şi negrăita bunătate a Ta cântând:Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 7
Semn nou, minunat şi slăvit s-a arătat tuturor credincioşilor, că nu numai Maicii Tale ci şi preacuratului ei chip zugrăvit pe icoană i-ai dăruit, Doamne, putere de a face minuni. De taina aceasta minunându-ne strigăm către Dânsa, în umilinţă, unele ca acestea:
Bucură-Te, descoperitoarea înţelepciunii şi bunătăţii Lui Dumnezeu!
Bucură-Te, întărirea credinţei şi arătarea Harului!
Bucură-Te, dăruirea cunoştinţelor celor folositoare sufletului!
Bucură-Te, că dai înţelegere copiilor celor greoi la învăţătură!
Bucură-Te, Povăţuitoarea cea bună şi păzitoarea tinereţii!
Bucură-Te, că dăruieşti cuvântul înţelepciunii celor care-l cer!
Bucură-Te, Cea care dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!

Condac 8
Unui om oarecare fărădelege Maica Domnului i-a arătat în vedenie bunătatea Domnului, care îi ierta păcatele. Îndreptându-şi de atunci viaţa, a trăit plăcut Lui Dumnezeu, astfel ca noi văzând lucrurile slăvite şi înţelepciunea Lui Dumnezeu cea de multe feluri în lume, să lăsăm grijile lumeşti, şi să ridicăm mintea şi inima noastră spre Ceruri cântându-I Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 8
Cu totul petreci întru cele de Sus şi de cele de jos nicidecum nu te-ai despărţit, Preamilostivă, că şi după adormirea Ta Pământul cel păcătos nu l-ai părăsit, arătându-Te părtaşă la purtarea de grijă a Fiului Tău pentru neamul creştinesc; pentru aceasta Te fericim după datorie:
Bucură-Te, slujitoarea Sfântă a Fiului Tău pentru îngrijirea neamului creştinesc!
Bucură-Te, că pururea ne arăţi dragostea cea de Mamă!
Bucură-Te, dătătoarea darurilor duhovniceşti şi trupeşti!
Bucură-Te, solitoarea bunătăţilor celor vremelnice şi a celor veşnice!
Bucură-Te, că deschizi celor credincioşi uşile Împărăţiei Lui Hristos!
Bucură-Te, că pe Pământ umpli inimile credincioşilor de veselia cea curată!
Bucură-Te, Cea care dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!

Condac 9
Toată firea îngerească s-a minunat de bogăţia îndurării Tale, Doamne. Ne-ai dăruit nouă tare şi caldă Sprijinitoare şi Ocrotitoare a neamului creştinesc, pe Maica Ta, care nevăzut petrece cu noi; drept aceea auzi de la noi cântarea: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 9
Ritorii mult vorbitori nu înţeleg că cinstirea sfântului Tău chip ne ridică la Chipul cel dintâi. Auzind despre multe faceri de minuni ale icoanelor Tale, Maica Lui Dumnezeu, şi noi ne închinăm Ţie şi cele trebuincioase pentru viaţa vremelnică şi veşnică le primim, şi cu veselie spunem:
Bucură-Te, că de la sfântul Tău chip minuni se lucrează!
Bucură-Te, că înaintea tuturor îi ruşinezi pe cei care se leapădă de Tine!
Bucură-Te, că pe cei care aleargă la Tine îi izbăveşti de potop, de foc, de sabie, şi de tot răul!
Bucură-Te, că toate bolile sufleteşti şi trupeşti ale oamenilor, cu milostivire le tămăduieşti!
Bucură-Te, căci cu rugăciunile Tale potoleşti mânia Lui Dumnezeu pornită asupra noastră!
Bucură-Te, că Tu eşti limanul cel lin al celor înviforaţi pe marea vieţii!
Bucură-Te, Cea care dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!

Condac 10
Vrând să mântuieşti pe un oarecare om fărădelege de la rătăcirea căii lui, i-ai arătat o minunată vedenie de la preacurata Ta icoană, ca văzând minunea să se pocăiască şi din adâncul păcatelor să se ridice, prin purtarea Ta de grijă, şi să-I strige Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 10

Zid eşti fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu şi tuturor celor ce aleargă la Tine, că Făcătorul Cerului şi al Pământului, Care S-a născut din pântecele Tău, Te-a arătat pe Tine Pururea Fecioară, straja fecioriei, curăţiei şi a întregii înţelepciuni şi vas al oricărei lucrări bune.

Bucură-Te, stâlpul şi îngrădirea fecioriei!
Bucură-Te, împodobirea cea bună şi chezăşia mireselor!Bucură-Te, desăvârşirea cea întru tot dorită a căsniciilor celor bune!
Bucură-Te, grabnica dezlegare a mamelor Născătoare de prunci!
Bucură-Te, mângâierea maicilor celor întristate!
Bucură-Te, veselia cea de taină a fecioarelor şi a văduvelor care trăiesc în curăţie!
Bucură-Te, Cea care dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!

Condac 11
Cântarea cea cu totul plină de umilinţă aducând Ţie noi nevrednicii, Te rugăm Fecioară de Dumnezeu Născătoare, nu trece cu vederea glasul robilor Tăi, că la Tine alergăm în năpaste şi în necazuri şi înaintea Ta, vărsăm lacrimi în necazurile noastre şi cântăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 11
Făclie dătătoare de lumină, care s-a arătat celor ce sunt întru întunericul păcatelor şi în valea plângerii, O vedem pe Preasfânta Fecioară, că focul duhovnicesc al rugăciunilor şi al povăţuirii Sale îi trece la lumina cea neînserată pe toţi cei ce O cinstesc cu chemările acestea:
Bucură-Te, raza Soarelui dreptăţii - Hristos - Dumnezeul nostru!
Bucură-Te, că pururea eşti cu cei ce ţin post, se roagă şi cugetă la Dumnezeu!
Bucură-Te, că îi îmbărbătezi şi îi înţelepţeşti pe păstorii cei credincioşi ai Bisericii!
Bucură-Te, mângâierea câlugărilor celor temători de Dumnezeu şi a călugăriţelor!
Bucură-Te, sprijinitoarea păcătoşilor care se căiesc pentru păcatele lor!
Bucură-Te, rugătoare caldă pentru toţi creştinii!
Bucură-Te, Cea care dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!

Condac 12
Dumnezeiescul Har cere-l nouă de la Fiul Tău şi Dumnezeu! Ajută-ne şi depărtează de la noi pe tot vrăjmaşul şi pizmaşul! Împacă viaţa noastră ca să nu pierim cumplit şi primeşte-ne pe noi în corturile veşnice ca, bucurându-ne să-I cântăm Celui ce ne mântuieşte: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 12
Cântând negrăită milostivirea Ta cea de Maica spre omul cel fărădelege, Te lăudăm pe Tine toţi ca pe o sprijinitoare tare pentru noi cei păcătoşi şi ne închinăm Ţie, Care Te rogi pentru noi. De aceea credem şi nădăjduim că vei cere de la Fiul Tău şi Dumnezeu, bunătăţile cele vremelnice şi cele
veşnice, tuturor celor care cu dragoste spunem Ţie acestea:
Bucură-Te, îndreptarea păcătoşilor care se pocăiesc!
Bucură-Te, că ne îndestulezi pe noi cu darul smereniei şi al răbdării!
Bucură-Te, mustrarea călcătorilor de jurăminte şi a celor ce agonisesc cu nedreptate!
Bucură-Te, că nevăzut ne fereşti de îndemnurile pierzătoare şi de poftele nechibzuite!
Bucură-Te, sprijinitoarea noastră cea de-a pururea întru gândurile noastre cele bune!
Bucură-Te, ajutătoarea noastră a tuturor în ceasul sfârşitului!
Bucură-Te, Cea care dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!

Condac 13

Maică întru tot lăudată, Care ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel neîncăput şi ai născutBucur ie la toată lumea, primind cântarea noastră cea de acum, toate întristările noastre în bucurie le întoarce şi din munca cea viitoare scapă-i pe toţi cei ce pentru Tine Îi cântă Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia! (de 3 ori)

(apoi icos 1 şi condac 1)

Rugăciune

O, Preasfânta Fecioară, primeşte această rugăciune de la nevrednicii robii Tăi şi roagă-L pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru ca şi nouă tuturor, celor ce ne închinăm cu credinţă şi cu umilinţă înaintea icoanelor Tale, să ne dăruiască bucurie neaşteptată după trebuinţa fiecăruia. Păzeşte în bunătate pe cei ce până la sfârşitul lor vieţuiesc în dreapta credinţă! Pe cei răi fă-i buni! Pe cei rătăciţi întoarce-i pe calea cea dreaptă! Căsniciile în dragoste şi unire le păzeşte! Pe soţii care se află în duşmănie şi despărţire împacă-i! Uneşte-i unul cu altul şi pune-le lor dragoste nestricată! Maicilor născătoare de fii dăruieşte-le grabnică dezlegare! Pe prunci creşte-i! Pe tineri înţelepţeşte-i şi deschide- le mintea spre primirea învătăturilor folositoare, povăţuieşte-i spre frica de Dumnezeu! Pe cei de un sânge, prin pace şi dragoste izbăveşte-i de ceartă şi de vrăjmăşii! Fii toiag bătrâneţilor! De moartea cea fără de veste şi fără de pocăinţă pe toţi izbăveşte-ne şi ne dăruieşte nouă tuturor sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, în pace şi răspuns bun la Înfricosătoarea Judecată a Lui Hristos! Pe cei
mutaţi din viaţă, în credinţă şi pocăinţă, fă-i să locuiască împreună cu Îngerii şi cu toţi Sfinţii! Roagă- L pe Fiul Tău, pentru cei ce s-au sfârşit de moarte năpraznică, să le fie milostiv! Pentru toţi cei răposaţi fără să aibă rudenii care să roage pe Fiul Tău pentru odihna lor, Singură fii neîncetată şi caldă rugătoare, ca toţi, în Cer şi pe Pământ, să Te cunoască ca pe O sprijinitoare neînfruntată a neamului creştinesc şi cunoscându-te, să Te slăvească pe Tine şi prin Tine pe Fiul Tău, cu Cel fără-de-început al Său Părinte şi cu Preasfântul şi de Viaţă Făcătorul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

1 mai – Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Bucurie neașteptată”; Sfântul Cuvios Mucenic Eftimie; Sfântul Cuvios Mucenic Ignatie; Sfânta Cuvioasă Isidora;Sf. Prooroc Ieremia; Sf. Cuv. Mc. Acachie pantofarul; Sf. Cuv. Pafnutie din Borovsk

Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată”

Un tânăr ce era stăpânit de o grea patimă trupească, dar care avea evlavie către Maica Domnului, s-a rugat într-o zi înaintea icoanei Maicii Domnului, înainte să meargă să păcătuiască din nou.

Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată” este prăznuită pe 9 decembrie, 25 ianuarie și 1 mai.

Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată” este pictată în amintirea unei minuni săvârșite în fața icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Un tânăr ce era stăpânit de o grea patimă trupească, dar care avea evlavie către Maica Domnului, s-a rugat într-o zi înaintea icoanei Maicii Domnului, înainte să meargă să păcătuiască din nou. Terminându-și rugăciunea și, ridicând privirea către icoană, a văzut că Pruncul Iisus avea răni pe mâini și pe picioare din care curgea sânge. Privind mai atent el a observat că și chipul Maicii Domnului se mișca, fiind ca și viu.

Îngrozit de ce vedea, el a exclamat: O, Preasfântă Maică, cine a făcut aceasta?

Atunci, Maica Domnului din icoană i-a glăsuit: Tu și ceilalți păcătoși, prin păcatele voastre, răstigniți pe Fiul meu încă o dată.

Conștientizând adâncul păcătoșeniei sale, tânărul ceru milă prin rugăciuni stăruitoare cu lacrimi către Preasfânta Fecioară și Mântuitorul Hristos. El a rostit: O, Stăpână, să nu fie mai presus păcatul meu decât bunătatea ta neasemuită! Tu eşti nădejdea păcătoşilor. Roagă pe Fiul tău să-mi vină în ajutor!

Maica Domnului a rostit de două ori o rugăciune către Pruncul Hristos, vreme în care El a rămas neclintit, dar după aceea a răspuns rugăciunii stăruitoare a Maicii Sale: Voi îndeplini cererea voastră. Pentru rugăciunea voastră, păcatele acestui om sunt iertate. Lasă-l, în semn de iertare, să-mi sărute rănile.

Păcătosul iertat, în faţa căruia s-a arătat nesfârșita milă a Maicii Domnului, în chip minunat, s-a ridicat şi a sărutat rănile Mântuitorului cu bucurie nespusă. Din acel moment, el a dus o viaţă curată şi cucernică. A primit bucuria neașteptată a iertării păcatelor sale.

Această minune este consemnată de Sfântul Dimitrie al Rostovului în cartea sa „Lâna rourată”. Un credincios, inspirat fiind, a zugrăvit icoana Maicii Domnului „Bucurie Neaşteptată", în următorul fel: icoana Maicii Domnului se află în biserică, iar lângă ea este pictat un tânăr îngenuncheat la rugăciune. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu are privirea întoarsă spre tânăr, iar Pruncul Iisus este înfățișat cu răni pe mâini și pe picioare. De obicei, în josul icoanei sunt scrise cuvintele de la începutul istorisirii: „A fost cândva un om păcătos...".

Această icoană făcătoare de minuni din Rusia este cunoscută ca vindecătoare de diferite boli fizice și psihice, dar și ca alungătoare a tristeții și ajutătoare a celor stăpâniți de patimi trupești.

• Pomenirea Sfântului Prooroc Ieremia

Sfîntul Prooroc Ieremia a trăit cu aproximativ şase sute de ani mai înainte de Mîntuitorul Hristos, în satul Anathoth, nu departe de Ierusalim. El a început să proorocească de la vîrsta de cincisprezece ani, în timpul împăratului losia. El predica pocăinţa către rege şi către nobilii săi, către prorocii cei mincinoşi şi către preoţii templului. În timpul domniei regelui losia, Proorocul Ieremia a scăpat ca prin urechile acului de moartea pe care i-o doreau mîinile ucigaşe ale nobililor înnebuniţi de ură împotriva lui. Privitor la regele lohiachim, el a proorocit că înmormîntarea acestuia va fi ca îngroparea unui măgar, adică, că după ce va muri trupul lui va fi aruncat în afara zidurilor Ierusalimului, apoi tîrît pe pămînt, fără cinstea unei îngropări omeneşti. Din pricina acestei proorocii marele prooroc a fost aruncat în temniţă. Neputînd să scrie în temniţă, proorocul Ieremia 1-a chemat pe Baruh, fiul lui Neria, care, stînd la fereastruica închisorii, scria ceea ce dicta marele prooroc. Cînd această proorocie a fost citită în urechile regelui acesta a smuls furios hîrtia din mîinile cititorului şi a aruncat-o în foc. Dar Pronia Dumnezeiască 1-a mîntuit pe Ieremia de închisoare, iar cuvîntul lui proorocesc s-a împlinit întocmai cu regele lehoiachim. Despre regele leconia, fiul lui lehoiachim, regele din Iuda, Ieremia a proorocit că va fi luat rob în Babilon împreună cu toată casa lui şi că va muri acolo. Toate acestea s-au împlinit la scurt timp după ce prorocul şi-a rostit cuvîntul. In timpul regelui Zedechia, Ieremia şi-a luat un jug în jurul gîntului şi a umblat prin Ierusalim, prorocind căderea lui şi robia babiloniană. Ieremia le-a scris după aceea captivilor din Babilon, vestindu-le să nu nădăjduiască întoarcere grabnică acasă, la Ierusalim, căci captivitatea lor se va prelungi pînă la şaptezeci de ani, ceea ce s-a întîmplat întocmai. In valea Tofeth de lîngă Ierusalim [Valea Măcelului], unde iudeii îşi aduceau proprii lor copii jertfe idolilor, Ieremia a luat un vas de lut în mîinile lui şi 1-a spart la pămînt înaintea poporului, proorocind prin aceasta curînda zdrobire şi umilire a regatului ludeei. Babilonienii au capturat la scurt timp după aceea Ierusalimul, 1-au ucis pe regele Zedechia, au jefuit şi au trecut cetatea prin ascuţişul săbiei, şi au tăiat capetele unei mari mulţimi de iudei în Valea Tofeth, chiar pe locul în care aceştia îşi omorîseră copiii ca jertfe criminale aduse idolilor, şi chiar la locul unde Ieremia sfârîmase vasul olarului. Ieremia împreună cu leviţii, au luat Chivotul Legămîntului din Templu şi 1-au dus la Muntele Nebo, acolo unde murise Moise, şi 1-au ascuns într-o peşteră. Dar focul Templului Ieremia 1-a ascuns într-o fîntînă adîncă. Ieremia după aceea a fost silit de nişte iudei să meargă cu ei în Egipt, unde proorocul a trăit timp de patru ani, ca după aceea să fie omorît cu pietre de conaţionalii lui. Egiptenilor Ieremia le-a prorocit căderea idolilor lor şi sosirea Fecioarei împreună cu Pruncul ei în Egipt. Există o tradiţie după care însuşi împăratul Alexandru cel Mare a cercetat mormîntul Prorocului Ieremia, după care a dat porunca strămutării moaştelor Proorocului şi a îngropării lor la Alexandria.

• Pomenirea Sfântului Cuvios Mucenic Acachie pantofarul

Acest sfint Acachie era din satul Neohorion de lîngă Tesalonic. Maltratat cumplit de către stăpînul lui la Serres, Acachie a trecut la mahomedanism. Mai tîrziu, pocăindu-se cu amar şi luînd asupră-şi chipul monahicesc, al a vieţuit la Muntele Athos la Mîntăstirea Hilandar. Biata lui maică, o femeie săracă şi iubitoare de Hristos, 1-a povăţuit astfel: „Aşa cum de bună voia ta te-ai lepădat de Domnul, aşa acum trebuie tot de bună voia ta să iei asupră-ţi cu curaj mucenicia pentru El.” Fiul a urmat sfatul maicii lui. Cu binecuvîntarea Părinţilor de la Sfîntul Munte, Acachie a călătorit la Constantinopole, unde turcii 1-au prins şi i-au tăiat capul în ziua întîia a lunii mai, în anul 1816. Sfîntul cap al acestui cuvios mucenic se păzeşte în Mînăstirea Sfîntul Pantelimon din Sfîntul Munte Athos.

• Pomenirea Sfântului Cuvios Pafnutie din Borovsk

Pafnutie fusese fiul unei mari căpetenii tătare, care mai tîrziu a trecut cu toată inima la credinţa creştină. La vîrsta de douăzeci de ani el a fost tuns monah, trîind în acest chip într-o mînăstire pînă la vîrsta de nouăzeci şi patru de ani, cînd a răposat întru Domnul. Pafnutie a fost în tot timpul vieţii lui feciorelnic şi mare nevoitor, din care pricină a fost învrednicită de Dumnezeu cu darul facerii de minuni şi al străvederii. Sfîntul Cuvios Pafnutie a trecut la Domnul la anul 1478.

Sinaxar 1 Mai

Ziua întâi, pomenirea sfântului prooroc Ieremia.

Acesta din pântecele mamei sale s-a sfinţit, şi era sfânt Domnului şi prooroc, trăgându-se din Anatot. După ce a fost robit Ierusalimul de către Nabucodonosor, împăratul Babilonului, el s-a coborât la Dafne în Egipt şi acolo proorocind a fost ucis cu pietre de poporul lui Israel. Şi murind a fost îngropat în locul de înmormântare a lui Faraon, pentru că egiptenii l-au mărit, văzând folosul de la el. Fiindcă prin rugăciunea lui fuseseră omorâte aspidele, care prăpădeau pe egipteni; de asemenea fuseseră omorâte şi fiarele ce se aflau prin ape, pe care egiptenii le numesc efot, iar elinii crocodili. Pentru aceasta creştinii din acele părţi, până astăzi, rugându-se merg în locul unde este mormântul proorocului, şi luând ţărână se tămăduiesc de muşcările aspidelor. Se spune că Alexandru Macedon stând deasupra mormântului proorocului, şi aflând cele despre el, i-a mutat moaştele în Alexandria.
Deci a zis Ieremia către preoţii Egiptului, că va să se facă un semn, adică au să se cutremure idolii Egiptului, şi vor cădea la pământ din pricina Mântuitorului prunc ce se va naşte în iesle din Fecioară. Şi pentru aceea până astăzi, ei au în loc de Dumnezeu o fecioară lehuză, şi punând un prunc în iesle, i se închină. Despre aceasta fiind întrebaţi de regele Ptolomeu, i-au spus că taina aceasta se trage de la strămoşi, şi a fost transmisă părinţilor lor de un cuvios prooroc, şi că aşteaptă sfârşitul tainei. Şi spun despre proorocul acesta că mai înainte de prădarea Templului a luat chivotul legii şi cele ce erau în el, şi a pus de le-a îngropat sub o stâncă de piatră, şi a zis către cei ce erau acolo: "S-a dus Domnul din Sinai la cer. Şi iarăşi va să vină în Sinai cu putere, şi va fi vouă semnul venirii Sale, când se vor închina toate neamurile la lemn". Şi a zis că nimeni în afară de Aaron preotul, nu va putea scoate chivotul acesta şi că nimeni nu va deschide tablele care sunt în el, nici dintre preoţi, nici dintre prooroci, în afară de Moise alesul lui Dumnezeu.
Iar la înviere întâi se va ridica chivotul şi va ieşi din pământ, şi va fi pus în muntele Sinai, şi se vor aduna toţi sfinţii acolo, aşteptând pe Domnul, şi fugind de vrăjmaşul care va căuta să-i omoare. Iar în piatra aceea a scris cu degetul său numele lui Dumnezeu şi s-a făcut tiparul literelor ca o cioplitură de fier. Şi nor luminos îndată a acoperit numele acela. Şi nu va putea nimeni să chibzuiască locul, şi nici nu va putea să cinstească numele lui Dumnezeu până în ziua aceea. Însă piatra este în pustiu, unde s-a făcut întâi chivotul de Veseleil între doi munţi, unde zac Moise şi Aaron. Şi se arată noaptea norul ca lumina la locul acela în chipul cel dintâi, după cum israelitenilor li se arăta norul noaptea şi-i lumina.
Proorocul Ieremia era bătrân de ani, mic la statul trupului, barbă având din sus lată şi jos îngustă. Şi se face soborul lui în biserica sfântului apostol Petru, care este aproape de biserica cea mare.

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Vatá Persul, care de sabie s-a săvârşit în timpul prigoanei lui Sapor al II-lea, împăratul perşilor şi închinător al focului.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Filozoful, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea cuvioasei Isidora, nebuna în Hristos, de care vorbeşte şi Paladie în a sa Istorie lausiacă.

Sfanta Isidora, cea Nebuna-pentru-Hristos, s-a nevoit in Manastirea Tabenna din Egipt in timpul secolului al VI-lea. Prefacandu-se nebuna, ea se comporta ca o persoana anormala, care nu statea la masa cu celelalte maicute din manastire. Unele o priveau cu mila dar Isidora a indurat acestea cu rabdare si smerenie, multumind lui Dumnezeu pentru toate.

Ea facea cele mai urate si murdare munci de la bucatarie si din toata manastirea. Isi acoperea capul cu o carpa si in loc de mancare gatita, se hranea cu spalaturile ramase in oalele murdare. Ea nu s-a maniat niciodata, nu a spus nici o vorba jignitoare nimanui, nu a cartit niciodata impotriva lui Dumnezeu sau a vietuitoarelor manastirii, folosind mult tacerea.

Odata, un calugar din desert, Sf. Pitirim, a avut o viziune in care i-a aparut ingerul Domnului care i-a spus sa mearga la manastirea Tabenna unde va vedea o maicuta care umbla cu o carpa pe cap. Ea slujeste tuturor cu dragoste si indura mila lor fara sa se planga iar inima si gandurile ei sunt numai la Dumnezeu. "Dar tu, care stai in singuratate, ai ganduri care zboara deasupra intregii lumi."

Parintele s-a pornit spre manastirea Tabenna dar nu a gasit-o printre maicute pe cea despre care i s-a spus in vedenie. Dar ele au dus-o pe Isidora la sfant, considerand-o demonizata. Aceasta a cazut in genunchi in fata lui cerand binecuvantare dar Sf. Pitirim s-a inchinat pana la pamant cerandu-i ei sa-l binecuvanteze mai intai. 
Maicutele au ramas uimite de cele intamplate si sfantul le-a raspuns urmatoarele: "In fata lui Dumnezeu Isidora este mult mai sus decat noi toti!"  Auzind acestea ele s-au cait si au marturisit ca s-au comportat necuviincios cu aceasta sfanta maicuta, cerand iertare pentru fapta lor.
Sfanta Isidora, stanjenita ca a fost descoperita in lucrarea ei, s-a ascuns intr-un loc nestiut de nimeni si se presupune ca s-a mutat la Domnul in jurul anului 365.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Sava, care s-a săvârşit fiind spânzurat în smochin.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor măriţilor trei noi cuvioşi mucenici: Eftimie, ce se trăgea cu neamul din Demiga Peloponesului, şi în Constantinopol la anul 1814, la douăzeci şi două martie în Duminica Floriilor, prin sabie s-a nevoit; a lui Ignatie cel ce se trăgea din Zagora veche şi în Constantinopol, în acelaşi an, la opt octombrie, prin sugrumare s-a săvârşit; şi a lui Acachie, cel ce se trăgea din Tesalonic şi în Constantinopol la anul 1815, la întâi mai, prin sabie s-a săvârşit.

Se săvârşeşte pomenirea acestor trei sfinti noi-mucenici în cinstitul lor mucenicesc locaş ce se află la Schitul cinstitului Înaintemergător de la Manastirea Sfântul Pantelimon din Muntele Atos, unde se gasesc si capetele mucenicilor.
Sfântul noul mucenic Eftimie este pomenit aparte si in ziua de 22 martie. Iar sfântul noul-mucenic Ignatie este pomenit aparte în ziua de 8 octombrie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântare de laudă la Sfântul Prooroc Ieremia

Sfîntul Prooroc leremia cel feciorelnic

Descoperă poporului tainele lui Dumnezeu.

Poporului ce se înstrăinează de la a Lui lege

leremia îi strigă cu lacrimi şi cuvinte aspre

Cuvinte ca o flamură de foc;

Cuvintele Proorocului ard pe cei păcătoşi,

Iar pe drepţi îi luminează.

Lacrimile lui lacrimi de maică sînt,

Cu care maica îşi plînge pruncii ce-i mor.

Prorocul vede de mai înainte toate:

Pedeapsa Domnului vine peste popor.

Pedeapsa Domnului este însutit meritată,

Mila Domnului în dreptate plină de urgie se preface.

Proorocul strigă cu lacrimi şi cuvinte aspre,

Chemîndu-ipe păcătoşi la pocăinţă.

Dar poporului îi place după căpeteniile cele fărădelege

Să umble,

Căpetenii care de proorocul Domnului îşi bat joc,

Iar cuvintele lui le numesc minciună.

Dar proorocul fără ostenire strigă,

El cuvintele sale cu suferinţe le pecetluieşte.

Ucigaşii pe Prooroc îl omoară

Dar numele lui cu atît mai vestit îl fac.

Cuvintele Proorocului se împlinesc toate,

Căci împărăţia nelegiuirii piere,

Iar Proorocul este proslăvit.

Luna lui mai in ziua intai: pomenirea Sfantului Prooroc Ieremia (sec. VI i.Hr.).     Acest Sfant si Mare Prooroc Ieremia era evreu si a trait in vremea vechiului testament, sub patru regi din tara lui Iuda: Iozie, Ioachim, Iehonia si Sedechia (612-586 i.Hr.). El era din Anatot, orasel din Iuda tribul lui Vesiamin, si a fost de neam preotesc, iar tatal lui se numea  Hilkia preotul. Si era un tanar ca de 20 de ani, cand Dumnezeu l-a chemat la slujirea prooroceasca, ca era ales pentru aceasta inca din pantecele maicii sale.
    Din cartea ramasa de la el, care se afla in Biblie, se vede ca Ieremia a trait in vremea celor mai tulburari din istoria evreilor, vremea cand se pregatea daramarea Templului si a Ierusalimului si ducerea poporului evreu in robia Babilonului. Aceste fapte s-au petrecut o data cu navalirea vestitului Nabucodonosor, marele imparat chaldeu al Babilonului (604-597). Si robia avea sa dureze vreme de 70 de ani.
    Doua mari imparatii voiau atunci sa puna stapanire asupra poporului ales: Babilonul lui Nabucodonosor si Egiptul faraonului Necao. Iar cuvantul lui Dumnezeu, pe care Ieremia trebuia sa-l vesteasca, era: intai, sa aiba toti supunere cinstita fata de Nabucodonosor, care este "slujitorul lui Dumnezeu" pentru curatirea faradelegilor poporului ales si pentru mantuirea lui, iar, al doilea, toti sa fuga de orice legatura cu Egiptul. Dar, pentru acest cuvant, Ieremia a fost socotit tradator, vandut Babilonului. Si, de aici, a pornit tot chinul profetului si toata lupta sa cu neincrederea poporului in cuvantul lui.
    A fost condamnat la moarte: "Cu moarte sa moara, cela ce spune unele ca acestea." Cand regele a citit cuvintele lui Ieremia, scrise de Baruh, ucenicul acestuia, cartea a fost rupta in bucati si aruncata in foc. Adeseori Profetul a fost inchis in temnita, cu picioarele in butuci, sau aruncat in fantana cu noroi, pana la gat. A avut insa si aparatori, care de mai multe ori l-au scapat de la moarte.
    Cand bogatii si capetenile iudeilor au fost dusi in robia Babilonului, Ieremia a ramas aproape de poporul sarac, pe pamantul pustiit al tarii, indepartand toate cinstirile, cu care il imbia regele cuceritor. Iar, dupa uciderea lui Godolias, omul Babilonului, in Ierusalimului daramat, cand poporul a fugit in Egipt, de frica razbunarilor, Proorocul s-a dus si el acolo, nevrand sa se desparta de poporul sau.
    Ieremia a luat parte la innoirea vietii religioase a poporului sau, inceputa sub regele Iozia, in anul 621, dupa descoperirea Deuteronomului in templu si dupa citirea lui in auzul tuturor. Pe langa alte scrieri, alcatuite prin ucenicul sau Baruh, Proorocul a descris, ca un martor, care a vazut cu ochii lui, cu multa jale, daramarea Templului si a Ierusalimului si robia babilonica, dar si timpurile de lumina ale venirii lui Mesia, a Carui imparatie o vedea ca pe un nou, asezamant, scris nu pe table de piatra, ci pe tablele vii ale inimii, iar pe Mesia, ca pe un sol trimis al lui Dumnezeu, sa faca dreptate pe pamant.
    Cand si unde si-a sfarsit zilele, nu se stie. Traditia ne spune ca ar fi fost ucis cu pietre de evreii fugiti in Egipt. A propovaduit cuvantul lui Dumnezeu, cam cincizeci de ani, si a mai fost numit "Proorocul dreptatii lui Dumnezeu."
 
Intru aceasta zi, cuvant despre dragostea cea adevarata, pentru care Dumnezeu iarta pacatele.     Doi frati au mers impreuna la un targ ca sa-si vanda lucrul mainilor lor. Si daca au intrat in targ, s-au despartit unul de altul. Iar unul, cu mestesugul si indemanarea diavolului, s-a inselat si a cazut in pacatul desfranarii. Si, dupa aceea, aflandu-l pe el fratele si insotitorul sau, i-a zis lui: "Sa mergem, frate, la locul si la chiliile noastre." Iar el a zis: "Eu, frate, nu voi merge astazi cu tine." Iar, fratele, auzind acest cuvant, s-a minunat si l-a intrebat, zicand: "Pentru ce, frate, zici ca nu vei merge cu mine?" Iar el a oftat si i-a spus lui, zicand: "Eu frate, dupa ce te-ai dus tu si te-ai despartit de mine, am cazut in pacatul desfranarii si, pentru asta, nu voi merge acum cu tine la chilia mea." Iar fratele, auzind acestea si vazandu-l foarte mahnit, necajit si deznadajduit, si vrand sa-i scoata sufletul lui din pieirea deznadejdei, i-a zis lui: "Frate, si eu, daca m-am despartit de tine, am cazut in acelasi pacat. Pentru aceasta, dar, frate, sa mergem degraba la chiliile noastre si cu osardie sa ne pocaim si Dumnezeu ne va ierta noua greseala si pacatul nostru."
    Si asa, ascultand, fratele a mers la chilia sa. Deci, mergand la duhovnic, si-au marturisit amandoi impreuna caderea lor in pacatul desfranarii. Iar barbatul le-a dat lor canon de pocainta. Iar, ei, cu dragoste primind canonul, se rugau amandoi unul pentru altul. Si, vazand Dumnezeu silinta si osteneala pe care o facea fratele ce nu cazuse in pacat, pentru mantuirea si dragostea fratelui sau, peste putine zile, a iertat pacatul lui. Si a instiintat Dumnezeu pe batranul ca, pentru multa dragostea fratelui, ce n-a gresit, s-a iertat pacatul celui ce a gresit.
    Iata, fratilor, aceasta este dragostea cea adevarata, ca sa-si puna cineva sufletul pentru mantuirea fratelui sau.
 


Intru aceasta zi, cuvant din cartea Sfantului Ieremia Proorocul despre calea cea placuta lui Dumnezeu, pe care umbland ne vom mantui.     Asa zice Domnul: "Iata, am dat inaintea ochilor vostri calea vietii si calea pierzarii; pe care veti voi, pe aceea veti merge. Sa cunoasteti, dar, cursele diavolului si departe de ele sa umblati. Tuturor vaduvelor si saracilor sa nu le faceti rau. Iar, de-i veti asupri cu nedreptate si de vor striga, suspinand, aceia, catre Mine, ii voi auzi pe ei si Ma voi mangaia asupra voastra, si va voi pierde pe voi cu sabia si vor fi femeile voastre vaduve si fiii vostri saraci. Ci, sa fiti, spre cei saraci, ca niste parinti, si, spre vaduve, ca niste soli ai lui Dumnezeu, ca, printr-insii sa intrati in calea vietii vesnice, intru Imparatia Cerului", asa a zis Domnul. Iar voi, ascultati-ma pe mine, ca fiecare sa ierte pe fratele sau si pe aproapele sau.
 




Intru aceasta zi, cuvant al Preacuviosului Parintelui nostru Teodor Studitul, ca, intru nevointa si cu grija, sa traim toata viata noastra.     Fratilor si parintilor, fiindca ne-am invrednicit, cu darul lui Dumnezeu, a petrece praznicul Sfintelor Pasti, pentru aceea sa ne apropiem, iarasi, de lucrul nostru. Intai, sa ducem mai departe nevointa noastra, iar, al doilea, sa avem de-a pururea inaintea ochilor nostri mantuitoarele Patimi, Rastignirea, Ingroparea si Invierea. Ca, prin indeletnicirea cu ele, neprinsi si nebiruiti sa fim de patimi. Iar, chiar daca am fi prinsi si robiti, candva, din neluare aminte, indata sa privim in sus, la Iisus cel rastignit si Domnul slavei si, indata, va rasari vindecarea sufletelor nostre, fiindca, de demult, si Israel, cand era muscat de serpi, cautand la sarpele cel de arama, s-a tamaduit.
    Si stiti ca gandurile rele, ca niste serpi ne musca si varsa venin si otrava in sufletul nostru. Pe acest venin, se cuvine, cu toata puterea si sarguinta noastra, indata ce se va ivi, sa-l varsam, ca, daca zabovim, sa nu se faca mai cumplita rana. Vedeti ca primavara este nascatoare si inmultitoare de viata. Trupul pofteste impotriva duhului si duhul impotriva trupului. Si sporirea unuia se face celuilalt scadere. Deci, sa cautam masurata hrana, bautura si somn si toate celelalte trupesti lucruri sa le iconomisim, ca nu cumva pe suflet sa-l silniceasca si sa-l stapaneasca, ci, el sa aiba biruinta asupra trupului. Cel ce alearga in arena de lupta nu se numeste biruitor, daca alearga numai unul sau doua stadii, ci daca va savarsi toata alergarea. Deci, si noi, nu numai cand vom savarsi postul cel de patruzeci sau cincizeci de zile, vom putea sa scapam de cursele diavolului, ci, de vom avea grija si nevointa, toata viata noastra. Ca, pentru biruinte, plata vom lua.
    Pentru aceea, o, fratilor, sa ne nevoim, nevointa cea buna, si, inca sa asudam pentru fapta cea buna, sa trudim si sa necajim trupul, sa robim pe omul cel dinafara, sa supunem si sa biruim patimile, totdeauna, Jertfa Domnului Iisus, in trupul nostru purtand-o, si ceasul mortii in noi avandu-l. Ca acum si noi, negresit, vom muri, precum si parintii si fratii nostri, si ne vom muta din lumea de aici, si ne vom duce in locuri straine si vom vedea lucruri pe care niciodata nu le-am vazut. Ca infricosator, si plin de toata spaima, pentru cel ce are minte, este cuvantul ce se graieste din Scriptura. Drept aceea, cutremurati si infricosati de-a pururea sa fim, infranandu-ne simturile de la auzirea desarta, de la vederea vatamatoare si de la toata mestesugirea cea rea, daruindu-ne cu toata fiinta noastra Sfantului Dumnezeu. Ca, bine placandu-I, mostenitori sa ne facem si vesnicelor bunatati, intru Hristos Iisus Domnul nostru, Caruia se cuvine slava si stapanirea, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Cugetare

Cuviosul Pafnutie din Borovsk a zis ucenicilor săi că sufletul omului şi lucrările lui ascunse se cunosc limpede din ochii şi privirea lui. Acest lucru a părut de mirare ucenicilor, pînă cînd cuviosul le-a arătat din belşug, cu fapta, adevărul cuvintelor lui.

Văzînd mai dinainte soarta oamenilor, Cuviosul Pafnutie a văzut-o mai dinainte şi pe a lui însuşi. Cu o săptămînă mai înainte de sfîrşitul lui, încă în deplină sănătate aflîndu-se el, Cuviosul a proorocit că în următoarea joi el va pleca din această lume. Sosind acea zi de joi, Cuviosul a strigat cu bucurie:

„Iată ziua Domnului, bucuraţi-vă, popoare! lată ziua cea mult aşteptată a sosit!”

Iată ce fel este moartea drepţilor, a oamenilor sfinţi! A oamenilor care, în toată viaţa lor, cugetă neîncetat la ceasul despărţirii sufletului de trup şi al şederii înaintea Judecăţii Domnului!

Luare aminte

Să luăm aminte la înălţarea Domnului nostru lisus Hristos:

• La cum înaintea ucenicilor care încă priveau la cer, au apărut doi îngeri;
• La cum aceşti îngeri au vestit că Domnul va veni din nou în acelaşi fel în care ucenicii L-au văzut înălţîndu-Se.

Predică

Despre puterea cuvîntului lui Dumnezeu – „Cuvîntul Meu nu este el, oare, ca un foc, zice Domnul, ca un ciocan care sfărîmă stînca?” (Ieremia 23: 29)

Da, Doamne, cuvîntul Tău cu adevărat foc este; el este foc care îi încălzeşte pe cei drepţi şi îi arde pe cei păcătoşi. Cu adevărat, cuvîntul Tău ca un ciocan este: ca un ciocan ce înmoaie împietrirea inimii celui credincios şi sfărîmă în pulbere inima păcătosului care nu vrea să se pocăiască.

„Oare, nu ardea în noi inima noastră cînd ne vorbea pe cale şi cînd ne tîlcuia Scripturile?” (Luca 24: 32), au întrebat apostolii după ce au grăit cu Domnul înviat.

Cînd inima omului are o aşezare bună, ea arde la cuvîntul Domnului; ea se topeşte de bunătate şi creşte de bucurie şi de iubire. Dar cînd inima omului are o aşezare rea, fiind împietrită de păcat, atunci ea se arde la cuvîntul Domnului, şi se face şi mai împietrită.

Dar inima lui Faraon s-a învîrtoşat (Ieşirea 8: 19). Zadarnic li se pare răilor că se întăresc în spatele inimilor lor împietrite, în spatele împrejmuirilor lor de fier, în întăriturile lor de aur şi de argint, crezînd că zdrobesc armura dreptăţii lui Dumnezeu.

Cuvîntul Domnului este puternic ca un ciocan de fier de a cărui zdrobire nu poţi scăpa, atunci cînd El dă sentinţa pieirii cetăţilor împietrite în spatele cărora se ascund păcătoşii.

Zadarnic se ascund necredincioşii în spatele fortăreţelor şi întăriturilor lor din piatră, zadarnic întăresc şefii de state statele lor, cele împietrite în înţelepciunea deşartă a acestei lumi care îl alungă departe pe Dumnezeul Cel Viu. Cuvîntul Domnului se abate de sus ca o lovitură de trăznet, ca un ciocan care sfărîmă desăvîrşit toate turnurile cele înălţate fără El sau împotriva Lui, ca un ciocan de a cărui zdrobire nimeni nu va putea scăpa. O fraţilor, să nu ne punem nădejdea în alcătuirile noastre din piatră, marmură, aur sau argint, în pietrele cele fără Dumnezeu ale propriilor noastre cugete. Toate acestea mai slabe sînt înaintea puterii lui Dumnezeu decît praful uliţelor pe care îl suflă vîntul.

O, Stăpîne şi Atotputernice Doamne, ajută-ne nouă să primim cuvîntul Tău, ca pe piatra cuvîntului Tău să ne clădim vieţile noastre şi în lumea aceasta şi în cea care va să fie. Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Iacob al lui Zevedeu

Troparul Sfântului Apostol Iacob al lui Zevedeu, glasul al 3-lea:

Apostol al lui Hristos preaales şi frate al cuvântătorului de Dumnezeu celui iubit ai fost, Prealăudate Iacob; cere iertare de greşeli, pentru cei ce te laudăpe tine şi sufletelor noastre mare milă.
 

Condacul Sfântului Apostol Iacob al lui Zevedeu

Glasul 2
Cele de sus căutând...

Glas Dumnezeiesc auzind chemându-te pe tine, dragostea de tată ai trecut-o cu vederea şi ai alergat la Hristos, cu fratele tău, Sfinte Mărite Iacob. Cu care împreună te-ai şi învrednicit a vedea Dumnezeiasca Schimbare la Faţă a Domnului.

 

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe Faraon cel ce...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu mreaja ta, ca un pescar isteţ, sufletul meu scoţându-l din adâncul greşelilor, fericite, luminează-l cu străluciri luminoase şi ca să laude după vrednicie a ta sfântă pomenire, bine îl povăţuieşte, de Dumnezeu grăitorule, Sfinte Apostole Iacob.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel mai înainte de veci împreună fără de început cu Tatăl şi Dumnezeul Cel Desăvârşit, Întrupându-Se, S-a arătat pe pământ ca un Om şi împreună lucrător şi slujitor harului preaînţelept, te-a arătat, fericite, cu Îuterea Lui întărit.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cunoscând bunul fel al sufletului tău, Dumnezeu Cel mai înainte Atotştiutor şi tăria ta şi gândul tău cel nebiruit, mărite, mai înainte socotind, cu slujitorii Săi te-a aşezat, ca să-L vesteşti peDânsul neamurilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îngerul Sfatului Celui Mare al Tatălui, din Maica ce n-a ştiut de bărbat, arătându-Se lumii, Trup a luat; Care pe tine ucenic cu virtuţi împodobit te-a arătat şi de Dumnezeu grăitor, ca să vesteşti cuvintele Lui, Apostole Iacob.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lucruri preamărite de tine s-au grăit în neamurile neamurilor; că pe Dumnezeu Cuvântul în pântece L-ai încăput, şi Curată ai rămas, de Dumnezeu Nascătoare, Marie. Pentru aceasta toţi te cinstim pe tine cea după Dumnezeu Ocrotirea noastră.

Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce a întărit cerul...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine suflarea cea repede de sus a Mângâietorului aprinzându-te, înţelept de Dumnezeu grăitor te-a arătat, spunând luminat Măririle Cuvântului Celui Ce S-a Întrupat, Căruia şi însuţi văzător ai fost.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine ca pe o săgeată aleasă şi ascuţită, Cuvântul în inimile vrăjmaşilor te-a înfipt, ca să rupi sufletele celor potrivnici, preaînţelepte şi să dobândeşti prăzile lor, Sfinte Tăinuitorule, Apostole Iacob.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinţită şi de lumină purtătoare naşterea ta, înţelepte, pentru apropierea cu rudenia cea cu Dumnezeu, preafericite, luminat arătată se vede; că din pruncie te-ai arătat trăitor cu Cuvântul împreună.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Bucuria nepătatului tău suflet fiind văzută de Stăpânul şi mai înainte de chemare, Fericite Iacob, te-ai arătat lui vrednic de primit şi orânduielii Lui cunos­cător te-ai făcut.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai Înaltă decât Heruvimii şi decât Serafimii te-ai arătat, de Dumnezeu Născătoare; că tu Singura ai primit în pântecele tău pe Dumnezeu Cel Neîncăput, Ceea ce eşti Neîntinată. Pentru aceasta pe tine toţi credincioşii cu cântări pururea te fericim.

Cântarea a 4-a. Irmos: Tu eşti Tăria mea Doamne...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiesc propovăduitor al lui Hristos te-ai făcut Fericite Iacob, că tu chemat fiind, degrab ai urmat, nesocotind părinteasca legătură şi cele trecătoare cu cele veşnice schimbându-le. Pentru aceasta şi moştenirii cereşti celei negrăite te-ai învrednicit, pururea vrednicule de cântare.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, căldurosul tău dor către Stăpânul! Că tu pe Dânsul foarte L-ai iubit, cu Ctrălucirea Lui fiind luminat şi preschimbat te-ai arătat tuturor a doua lumină, cu razele cele dintâi şi cu mărirea, fiind strălucit, Preafericite Iacob.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţă cinstită şi preaminunată ai avut, căci cu dorinţa luând şi dorirea cea de neoprit, ai dobândit fericirea cea mai de pe urmă, a gândului binelui, de Dumnezeu înţelepţite, cântând împreună cu cei fără de trup: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe tine însuţi dându-te tot voilor Stăpânului, Apostole de Dumnezeu învăţate, la înălţimea virtuţilor te-ai ridicat în chip vădit şi la Dumnezeiasca culme cu adevărat; şi de acolo râuriletămăduirilor izvorăşti, celor ce măresc sfântă pomenirea ta, fericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tu eşti Lauda credincioşilor, Ceea ce nu ştii de mire, tu Ocrotitoarea, tu şi Scăparea credincioşilor, Zid şi Liman; că duci rugăciunile către Fiul tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană şi izbăveşti din primejdii pe cei ce te cunosc pe tine cu credinţă şi cu dragoste, de Dumnezeu Născătoare, Preacurată.

Cântarea a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca alt Ilie nou cu râvnă fiind aprins, pe cei ce nu se plecau propovăduirii tale ai vrut să-i arzi, mărite. Dar te-a oprit pe tine Voitorul Milostivirii, povăţându-te cu blândeţele harului.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suitu-te-ai la înălţimea virtuţii într-aripându-te prin iubirea de Scaunele cele alese ale Stăpânului şi ai dorit, mărite, a avea cinste mai mare, nu ca şi cum ai fi poftit mărirea cea deşartă, ci ca să vezi fără mijlocire pe Cel pe Care L-ai iubit.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Covârşit-a Sfântul Apostol Iacob, Mântuitorule, hotarele omenirii, că întru Puterea Ta, ca întru o haină îmbrăcându-se, izvorăşte râuri de tămăduiri şi de minuni şi luminează marginile lumii prin credinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nor luminos pe tine cel îndumnezeit şi luminat cu Slava Cuvântului, în MunteleTaborului te-a umbrit, Fericite Iacob. Şi te-ai învrednicit a auzi Glasul Părintesc, Care a adeverit Fiimea Lui.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Îndrăznire ca o Maică către Fiul tău câştigând, Preacurată, purtarea de grijă cea pentru noi cei de un neam, te rugăm, nu o trece cu vederea. Că pe tine Una către Stăpânul, noi creştinii Rugătoare Binevoitoare te avem.

Cântarea a 6-a. Irmos: Adâncul păcatelor...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Curgeri ca din izvorul tămăduirilor neîncetat vărsând şi luminarea învăţă­turilor dreptei credinţe izvorând, mărite, sufletele celor ce vin la tine cu creştinească dorinţă, le luminezi, Preafericite Iacob.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vas de încăpere al bogatei şi cinstitei Lui propovăduiri aflându-te Stăpânul, preafericite, te-a umplut de darurile Tainelor celor mai presus de minte, slujitorule al Vieţii Celei veşnice.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mărirea cea de pe pământ cerând de la Hristos, ca de la un Împărat pământesc, să-ţi dea ţie, ai dobândit Împărăţia, nu cea de jos şi stricărioasă, Preafericite Iacob, ci pe cea Nestricăcioasă, pe care prinluptă ai luat-o.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stăpânul binevoind a lua pentru noi omorârea, care este pricina învierii celei adevărate a morţilor, ca pe un învăţător de Tainele Sale, pe tine, preafericite, te-a luat împreună lucrător în noaptea în care a fost vândut.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce ai născut Adâncul milostivirilor, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, izbăveş­te-mi sufletul de suferinţele vieţii şi deschide-mi uşa bucuriei duhovniceşti, că spre tine, Fecioară, nădejdea mi-am pus.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Glas Dumnezeiesc auzind chemându-te pe tine, dragostea de tată ai trecut-o cu vederea şi ai alergat la Hristos, cu fratele tău, Sfinte Mărite Iacob. Cu care împreună te-ai şi învrednicit a vedea Dumnezeiasca Schimbare la Faţă a Domnului.

Cântarea a 7-a. Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Paharul Stăpânului Hristos ai băut, precum ai făgăduit şi cu Botezul Lui te-ai botezat, de Dumnezeu fericite, Căruia acum cu osârdie strigi, bucurându-te: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Razele vederii de Dumnezeu strălucit te-ai arătat, Sfinte Apostole Iacob; pentru aceasta cu cununa Împărăţiei Hristos Domnul te-a împodobit pe tine, care cânţi împreună cu îngerii: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lumina Cea Neînserată tu în Muntele Taborului văzând, la pământ ai căzut, neputând a o ve­dea cu ochii şi dacă ai auzit Glasul Părintesc, ai strigat luminat: Binecuvântat eşti Dumnezeule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iată ţi-a împlinit ţie făgăduinţele Cel de mari lucruri Dătător; la Dânsul înălţându-te cu urmarea Patimilor Lui, Căruia stându-I înainte acum, strigi bucurându-te: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Doimea firilor, iar nu a feţelor, Celui Ce S-a Întrupat din tine, Fecioară, propovăduim; pe Care după Trup Îl închipuim şi ne închinăm asemănării Chipului Lui, cei ce ne-am împăcat cu Dumnezeu prin tine, Preacurată.

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori chinuitorii...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cugetul lui Avraam tu, de Dumnezeu văzătorule, agonisindu-ţi lui Hristos, Celui Ce te-a chemat pe tine, ai urmat, de Dumnezeu înţelepţite şi rob te-ai făcut Lui, ca Făcătorului şi Mântuitorului, strigând: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mai tare decât tunetul a fost glăsuirea ta şi decât răsunarea cea de demult închipuitoare a celor din Lege; că pe Hristos ca un Tunet L-ai vestit în toată lumea Dumnezeu şi Făcător şi Mântu­itor cântând: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Minunat te-ai făcut, mărite, cu luminarea mărturisirii şi cu strălucirea slujirii celei adevăratelui Dumnezeu, şi domn a tot pământul fiind pus, Apostole, Făcătorului şi Mântuitorului cânţi: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe SfântulDuh, Domnul.

În tot pământul a străbătut cuvântul tău Sfinte Apostole Iacob, lovind ca un tunet mintea celor necredincioşi, ai luminat cu Dumnezeiască lumina credinţei ca un fulger pe toţi cei ce strigă cu supunere: tineri binecuvântaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Limbile ritorilor nu pot să te laude pe tine, o, de Dumnezeu Născă­toare Marie, Dumnezeiască Mireasă: că pe Hristos, Cel Ce este peste toate Dumnezeu, L-ai născut, Fecioară, pe Făcătorul şi Mântuitorul, Căruia strigăm: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a cerul...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sfinţenie săvârşindu-ţi călătoria ta, acum fiind în Locaşurile Sfinţilor, mărite,bucurându-te vezi Raza Cea Întreit Strălucitoare; de care bucurându-te, preaînţelepte, pe cântăreţii tăi plini de veselie şi de bucurie arată-i, cu rugăciunile tale, Preafericite Iacob.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nesuferind a te vedea pe făcătorii de rele şi ucigaşii, ca şi mai înainte pe Stăpânul tău, te-au ucis cu sabia pe tine următorul lui Hristos, Celui Ce S-a Răstignit cu Trupul pentru noi că faptele lor defăimându-le, cu pilda vieţii tale le-ai vădit ca un grăitor de Dumnezeu, preafericite.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sabia cerească fiind pedepsit Irod, de răni a pierit; căci pe slujitorii şi pe ucenicii Tăi Cuvinte, pe care Apostoli i-ai numit, n-a amorţit ucigându-i ticălosul. Pentru aceasta uimiţi de a ta dreaptă veghere, Făcătorule de bine, pe Tine Te slăvim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cinstind pomenirea ta cu bucurie, te lăudăm pe tine, Preafericite Iacob, tăinuitorule al lui Hristos, cântând râvna ta cea fierbinte şi călătoria cea lungă şi luptele tale şi înjunghierea; fiu al tunetului şi lumină şi judecător şi de Taine grăitor, cu credinţă pe tine toţi te numim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai, o, Fecioară, Maică a lui Dumnezeu, mai presus de fire născând cu Trup pe Cuvântul Cel Bun, pe Care Tatăl din inima Sa L-a rostit mai înainte de toţi vecii ca un Bun, pe Care acum şi mai presus de trupuri Îl cunoaştem, deşi este îmbrăcat cu Trup.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Făcându-te ucenic al lui Hristos şi bând paharul Lui, înţelepte, precum ţi-a zis ţie, fericite, de sabie ai fost omorât, Sfinte Apostole Iacob. Pentru aceasta toată Biserica dănţuieşte, prăznuind sfântă pomenirea ta, întru care te lăudăm pe tine.

Acatistul Sfântului Ierarh Ignatie Briancianinov

Condacul 1

Cel ce ai fost ales de împăratul Ceresc şi proslăvit de El, părinte Ierarhe Ignatie, prăznuind acum preacinstita pomenirea ta, cu osârdie te rugăm: călăuzeşte-ne la calea mântuirii, izbăveşte-ne de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de scârbe şi de dureri pe cei ce cu dragoste strigăm ţie: Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!

Icosul 1

Arhanghelii şi îngerii se minunau de vieţuirea ta, Părinte Ierarhe Ignatie, căci din pruncie ai avut mare dorire către Dumnezeu şi întru poruncile Lui ai petrecut neabătut viaţa ta. Minunându-ne de această bună pricepere a ta, cu umilinţă strigăm ţie:
Bucură-te, că pe părinţii tăi îndureraţi de nerodire, cu naşterea ta i-ai mângâiat;
Bucură-te, odraslă minunată şi de neam cinstit;
Bucură-te, necontenita bucurie a îngerului tău păzitor;
Bucură-te, cel ce cu blândeţea şi supunerea ta pe părinţii şi povăţuitorii tăi i-ai uimit;
Bucură-te, cela ce din pruncie te-ai gătit pentru ascultare monahicească;
Bucură-te, cel ce sufletul tău de prunc către Dumnezeu l-ai îndreptat;
Bucură-te, cel ce clipele de răgaz ale prunciei tale în rugăciune şi cugetare la Dumnezeu le-ai petrecut;
Bucură-te, cela ce pentru fraţii şi surorile tale mai mici pildă de rugăciune şi ascultare te-ai arătat;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!

Condacul al 2-lea

Văzând darurile tale cele mari, părinţii tăi te-au îndreptat către oraşul împărătesc, ca să dobândeşti învăţătura spre a primi cinul ostăşesc. Ci tu, alesule al lui Dumnezeu, tânăr fiind cu anii, dar bătrân cu înţelegerea, toate acestea stricăcioase şi degrab trecătoare le-ai socotit şi către Singura Frumuseţe şi Negraita Desfătare – Domnul Iisus Hristos – cu mintea şi cu inima ai năzuit, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Înţelegere dumnezeiască ai primit de la Iubitorul tău Mântuitor Hristos, Ignatie, vrednicule de mirare, atunci când încă prunc fiind, în toate chipurile cele văzute ale acestei lumi vedeai mâna Cerescului Făcător şi Purtător de grijă. Pentru aceasta mult slăvindu-te, îţi strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, cela ce în priveliştile cele văzute ale firii L-ai contemplat pe Dumnezeu Cel Nevăzut;
Bucură-te, cela ce liniştea şi însingurarea pădurii ai iubit;
Bucură-te, cela ce din anii copilăriei mare dorire către Dumnezeu ai avut;
Bucură-te, cela ce toate cele frumoase şi desfătate ale lumii acesteia cu vederea le-ai trecut;
Bucură-te, cela ce de la Domnul răsplătire cerească ai primit;
Bucură-te, cela ce rugăciunea lui Iisus neîncetat ai săvârşit-o cu gura şi ai păstrat-o în minte;
Bucură-te, cela ce iubire desăvârşită către Domnul ai arătat;
Bucură-te, cela ce pe mult doritul tău Iisus în inimă pururea L-ai purtat;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!

Condacul al 3-lea

Umbrit ai fost de puterea Celui Prea Înalt, Părinte preafericite, atunci când cele ce în lumea aceasta se socotesc ca bunătăţi le-ai lepădat, şi luând crucea, după porunca Mântuitorului Hristos urmatu-l-ai fără a te uita înapoi, neîncetat cântând în inima ta: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având în sufletul tău înflăcărata dorinţă de a părăsi lumea şi a urma lui Hristos, nu te-ai temut nici de mânia ţarului, nici de împotrivirile părinteşti, şi încă vieţuind în lume, cu petrecere monahicească te-ai împodobit. Pentru aceasta, cinstind bărbăţia şi iubirea ta către Preadulcele Domn Iisus, te fericim aşa:
Bucură-te, cela ce în tinereţile tale tărie de diamant a duhului ai arătat;
Bucură-te, cela ce împărtăşirea în fiecare săptămână cu Sfintele lui Hristos Taine ca pe cea mai mare comoară o ai dorit;
Bucură-te, cela ce te împărtăşeşti acum de Hristos în ceruri, precum ai dorit încă fiind pe pământ;
Bucură-te, că sămânţa cea dumnezeiască pusă în pământul cel bun al inimii tale, cu lacrimi îmbelşugate o ai udat;
Bucură-te, că în mijlocul neghinelor lumii roada însutită a virtuţilor, Domnului ai adus;
Bucură-te, păzitor plin de osârdie al curăţiei sufletului şi trupului;
Bucură-te, podoaba cea aleasă a înfrânării;
Bucură-te, că marea cuviinţă a chipului tău frumuseţea ta sufletească o mărturisea;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!

Condacul al 4-lea

Viforul gândurilor necredincioase nu te-a clătit Ignatie, fericite, atunci când, netemându-te de mânia ţarului, cinul ostăşesc l-ai lepădat şi luând asupra ta jugul lui Hristos, lumea cu smintelile ei ai trecut-o cu vederea şi în pustie te-ai sălăşluit. Acolo dobândind odihna cea dorită sufletului tău, neîncetat ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Când s-a auzit pe meleagurile tale că tu, tânăr fiind de ani, împodobit cu frumuseţe şi cu daruri, ai urât slava acestei lumi şi desfătarea ei, şi de aceea în pustie ai plecat, toate rudeniile tale mult se mirau; iar îngerii în ceruri foarte se bucurau şi proslăveau pe Dumnezeu, Cel Ce te-a răpit din calea lumească cea deşartă şi te-a aşezat pe calea cea strâmtă a călugăriei, care duce în împărăţia Cerurilor. Iar noi, lăudând sfânta ta râvnă pentru Domnul, strigăm ţie:
Bucură-te, cela ce ai socotit mai de cinste a fi ostaş al împăratului Ceresc decat al celui pământesc;
Bucură-te, cela ce împotriva ispitelor ce vin de la lume, de la trup şi de la diavol, cu tărie te-ai oştit;
Bucură-te, cela ce cu dumnezeiasca armă, Crucea lui Hristos, toate uneltirile vrăjmaşului le-ai biruit;
Bucură-te, cel ce cu platoşa dreptăţii te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, cel ce coiful mântuirii ai dobândit;
Bucură-te, cel ce duhovnicească sabie, care este Cuvântul lui Dumnezeu, mai presus de toată arma omenească o ai iubit;
Bucură-te, cel ce de săgăţile celui viclean cu pavăza credinţei te-ai îngrădit;
Bucură-te, cela ce negraita fericire a cinului îngeresc în cămara cerească o ai dobândit;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!

Condacul al 5-lea

Asemanatu-te-ai unei stele cu dumnezeiască mergere, Ignatie, Prea Cuvioase, atunci când înaintea egumenului unei mănăstiri îndepărtate şi sărace ai stătut, cerându-i a te primi în rândul obştei; iar egumenul, cercându-te, nimica împotrivă n-a grăit, binecuvântându-te să păşeşti pe calea cea monahicească. Iar tu, învrednicindu-te de plinirea legămintelor tale, cu recunoştinţă ai strigat, întru zdrobirea inimii, Făcătorului tău de bine, Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Toata obştea mănăstirii s-a minunat văzând marea ta osârdie spre plinirea ascultărilor prin care îţi cerca smerenia părintele tău duhovniceşc. Iar noi, cinstind nevoinţele şi ostenelile tale, pe care tânăr fiind cu vârsta le-ai îmbrăţişat pentru Hristos, cu uimire strigăm ţie:
Bucură-te, cel ce pe umeri crucea ta o ai luat şi următor lui Hristos te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce calea monahicească cea strâmtă şi necăjită de voie o ai ales;
Bucură-te, cel ce nicicând îndărăt nu te-ai întors;
Bucură-te, cel ce prin smerenia ta duhul trufiei l-ai surpat;
Bucură-te, cel ce talantul tău în pământ nu l-ai îngropat;
Bucură-te, cel ce întru slava lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor omeneşti l-ai întrebuinţat;
Bucură-te, cel ce prin scrierile tale pline de dumnezeiască înţelepciune multe suflete înglodate în păcat ai înviat;
Bucură-te, cel ce dulcele glas al Cerescului Stăpân: "Slugă bună şi credincioasă, intră întru bucuria Domnului Tău", ai auzit;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!

Condacul al 6-lea

Prin smerenie, prin osârdie şi mai cu seamă prin necontenita rugăciune, asupra patimilor trupeşti cu dârzenie te-ai oştit, Ierarhe, până ce trupul tău rob duhului l-ai făcut; pentru aceasta dimpreună cu cetele îngerilor stai acum înaintea Scaunului Prea Sfintei Treimi, pururea cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Cu îmbelşugare a răsărit în tine harul lui Dumnezeu atunci când, primind tu cinul monahicesc, cu treapta preoţiei curând ai fost cinstit, căci duhul tău, primit în braţele cele Părinteşti deschise ţie, nespusă fericire au gustat. Iar când ai fost ales de Dumnezeu egumen al mănăstirii Pelsema, ziua şi noaptea ai îngrijit de oile cele cuvântătoare încredinţate ţie de Domnul, ca nici una din ele să nu piară din nepăsarea ta. Bucurându-ne de o asemenea purtare de grijă dumnezeiască pentru tine, strigăm ţie:
Bucură-te, cela ce prin primirea cinului îngeresc săvârşirea faptelor tale o ai văzut;
Bucură-te, cela ce apărătorului tău ceresc, Sfântului Mucenic Ignatie, purtătorul de Dumnezeu, ai urmat;
Bucură-te, cela ce în inima ta pe Domnul Iisus Hristos, pururea, ca şi acela, L-ai purtat;
Bucură-te, cela ce dregătoria preoţiei ca pe un mare dar de la Dumnezeu ai primit;
Bucură-te, cela ce eşti numit cu numele focului, aprins fiind de focul credinţei şi iubirii de Dumnezeu şi de aproapele;
Bucură-te, cel ce Jertfa cea fără de sânge, cu mare evlavie şi frică o ai adus;
Bucură-te, cela ce pe Maica cea prea nevinovată a lui Hristos, Dumnezeului nostru, ca pe o Prea Curată Vistierie şi Sfânt Odor al dumnezeieştii slave o ai cinstit;
Bucură-te, cela ce în mănăstire, Biserică frumos împodobită, cu hramul Milostivei Portaitisse ai înălţat;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!

Condacul al 7-lea

Voind Domnul Cel Iubitor de oameni ca să nu stea sub obroc făclia virtuţilor tale, ci tuturor să lumineze, încât toţi oamenii văzându-te, să slăvească pe Tatal Cel Ceresc, te-a scos din însingurata mănăstire, spre a-ţi da ascultări mult-ostenicioase. Minunându-ne de o asemenea purtare de grijă a lui Dumnezeu, cu zdrobire strigăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Noii mănăstiri a Preacuviosului Serghie, care este în apropierea oraşului împărătesc te-a dăruit pe tine Domnul ca întâi stătător şi bun păstor, iar tu, fără de odihnă ai purtat grijă de turma ta cea cuvântătoare şi ai râvnit la înfrumuseţarea chinoviei. Pentru aceasta, obştea ta te slăvea, strigând:
Bucură-te, cela ce ocrotitorului ceresc al mănăstirii tale Preacuviosului Serghie, egumenului de la Radonej, următor ai fost;
Bucură-te, cela ce mănăstirea cu minunate Biserici şi clădiri o ai împodobit;
Bucură-te, cela ce, ca un părinte iubitor de fii, pe fiii tăi, pe calea mântuirii către împărăţia cerurilor l-ai călăuzit;
Bucură-te, cel ce pe cei însetaţi a purcede pe calea monahicească în mănăstire cu bucurie i-ai primit;
Bucură-te, cela ce pe monahii cei neascultători, prin îndemnurile tale, la pocăinţă înlăcrimată i-ai adus;
Bucură-te, cela ce, ca un bun păstor, prin viaţa şi obiceiurile tale, pildă de nevoinţă monahicească întregii obşti ai dat;
Bucură-te, cela ce pentru mântuirea lor gata a-ţi pune sufletul ai fost;
Bucură-te, lauda şi slava monahilor;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!

Condacul al 8-lea

Străin şi călător fost-ai pe pământ, Ierarhe, ca şi ceilalţi oameni. Dar Domnul te-a ales, ca pe un bine plăcut al Său, încă din anii tinereţii tale, iar prin viaţa şi scrierile tale cele de Dumnezeu insuflate cu osârdie Domnului I-ai slujit. Drept aceea, slavă înălţând Făcătorului tău de bine, Dumnezeu, îi strigăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Întru totul fiind plin de virtuţi, înger în trup cu adevărat te-ai arătat, Ierarhe Ignatie, cu dragoste primind pe toţi cei ce alergau la tine, durerile lor alinand, la calea pocăinţei povăţuind, neîncetata rugăciune şi plânsul cel din inimă învăţând. Pentru aceasta, bogaţii şi săracii, oameni cu faimă şi sărmani, fiii tăi duhovniceşti strigau ţie:
Bucură-te, noule Gură de Aur, care prin cuvintele tale de foc, pe mulţi rătăciţi, prin pocăinţă i-ai adus la Dumnezeu;
Bucură-te, cela ce prin scrierile tale, sufletele şi inimile celor ce te cinstesc le-ai luminat;
Bucură-te, cela ce a ne ruga pentru vrăjmaşi ne-ai povăţuit;
Bucură-te, cela ce însuţi te-ai rugat cu dragoste fierbinte pentru vrăjmaşii tăi;
Bucură-te, cela ce ne-ai învăţat a vedea în cei ce ne vrăjmăşesc unelte ale lui Dumnezeu spre îndreptarea noastră;
Bucură-te, cela ce ochilor duhovniceşti ai celor ce se pocăiau, lacrimile lui Ezechia şi suspinarile lui Manase ai înfăţişat
Bucură-te, cela ce în cărţile tale pline de dumnezeiască înţelepciune, nevoinţele şi ostenelile vechilor nevoitori ai arătat
Bucură-te, cela ce în viaţa ta acestora cu desăvârşire ai urmat;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!

Condacul al 9-lea

Toată oştirea cea îngerească şi soborul ierarhilor se minunau văzându-te pe tine noul bine plăcut al lui Dumnezeu, cum străluceai prin mari osteneli şi nevoinţe. Iar noi, fericindu-te, lui Dumnezeu, Celui ce te-a proslăvit, strigăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Către o nouă şi mult ostenicioasă ascultare într-un ţinut îndepărtat al patriei tale, ai plecat, Ierarhe Ignatie, atunci când de la Arhiereul Cel
Bucură-te, cel ce la hirotonie harul dumnezeiesc cu îmbelşugare l-ai primit;
Bucură-te, cel ce eşti plin de apostolească învăţătură şi cu darurile ei mântuitoare pe toţi credincioşii îi adăpi;
Bucură-te, credincios lucrător al viei lui Hristos;
Bucură-te, alaută duhovnicească, mişcata de Duhul Sfânt;
Bucură-te, podoabă cea de Dumnezeu insuflată a arhiereilor;
Bucură-te, că prin gura ta Domnul Cel iubit de tine propovăduia;
Bucură-te, că pe fraţii şi fiii tăi duhovniceşti din mănăstirea Preacuviosuiui Serghie, deşi cu trupul i-ai părăsit, însă în rugăciunile tale nicicum nu i-ai uitat;
Bucură-te, milostiv apărător al tuturor credincioşilor şi necredincioşilor, care te cheamă în ajutor;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales! mai înainte de veci, Domnul nostru Iisus Hristos, ţi s-a înmânat toiagul arhieresc de arhipăstor al oraşului împărătesc, în catedrala din Kazan a împărătesei Cereşti. Cunoscând întru aceasta voia lui Dumnezeu, ca şi în ţara străină să se propovăduiască de către tine Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu, cu smerenie strigăm ţie:

Condacul al 10-lea

Îngreunat fiind de neputinţa trupească şi de nevoinţele întru care ai petrecut, ai mers în mănăstirea Sfântului Nicolae, cea care este lângă râul Volga, Ierarhe Ignatie, venind a-ţi găti sufletul pentru plecarea din această lume, şi acolo întru cugetare la Dumnezeu şi pustnicească rugăciune zilele săvârşindu-ţi, fără tăcere ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Grabnic ajutător şi mângâietor, ai fost Ierarhe Ignatie, nu numai celor ce veneau la tine, ci şi celor din depărtare, cu scrierile tale mângâindu-i, duhul lor îmbărbătându-l şi înţelepţindu-l. Pentru aceasta îţi şi strigă cei ce preţuiesc cărţile tale cele pline de dumnezeiască înţelepciune:
Bucură-te, păstorul nostru cel bun;
Bucură-te, că pe cei care veneau la tine nicicând afără nu i-ai scos;
Bucură-te, că pe cei de aproape şi de departe care cereau ajutorul tău cu dragoste i-ai îmbrăţişat;
Bucură-te, că pe cei ce cu osârdie cinstesc scrierile tale în cea mai stransă unire cu sufletul tău i-ai primit;
Bucură-te, că pe fiii tăi cei duhovniceşti, cu răbdarea creştinească i-ai deprins;
Bucură-te, că a vedea împătimirile noastre, purtarea de grija a lui Dumnezeu, ne-ai povăţuit;
Bucură-te, că pe fiii tăi, a se încredinţa cu totul dumnezeieştii pronii i-ai învăţat;
Bucură-te, că împlinirea întru noi a voii Lui, la Domnul ca pe o mare milă a o cere ai poruncit;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!

Condacul al 11-lea

Cântare cu umilinţă ai adus Prea Sfintei Treimi în toate zilele vieţii tale pământeşti, Ignatie prealăudate. Iar acum, stând înaintea Scaunului împăratului Slavei, roagă-te pentru noi, cei ce cinstim sfântă pomenirea ta, ca prin rugăciune şi pocăinţă curăţindu-ne, dimpreună cu tine să cântăm în veci lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Mare luminător al Sfintei Biserici Ortodoxe ai fost în viaţa ta, Ierarhe Ignatie, şi pentru aceasta ţi-a dăruit sfârşit minunat Domnul Atotţiitorul, şi în ceruri te-a proslăvit. Rugămu-te, milostive ierarhe, cere şi pentru noi, păcătoşii, care îţi cerem ajutorul şi mijlocirea, sfârşit în pace şi fără de durere vieţii noastre, răspuns bun la înfricoşata Judecată a lui Hristos şi moştenirea împăraţiei cerurilor, ca să strigăm ţie cu bucurie:
Bucură-te, cel ce prin dreptul tău sfârşit, viaţa ta cea dreaptă o ai pecetluit;
Bucură-te, cel ce apropierea plecării tale mai înainte o ai văzut;
Bucură-te, cel ce pe Cerescul Mire al sufletului tău cu făclia aprinsă l-ai întâmpinat;
Bucura-te, cel ce în ziua sfârşitului tău, pe Mântuitorul înviat dimpreună cu femeile mironosiţe L-ai văzut;
Bucură-te, cel ce pe cinstitorii tăi, nici după moarte de mijlocirea ta nu îi lipseşti;
Bucură-te, cela ce pe toţi care se roagă ţie cu osârdie, cu harul şi cu purtarea ta de grijă îi acoperi;
Bucură-te, cela ce pe fiii tăi a se ţine fără abatere de sfânta credinţă ortodoxă, singura adevărată i-ai învăţat;
Bucură-te, cela ce a primi înşelările cele iereticeşti şi a lua aminte la viclenele lor îndemnuri cu străşnicie ai oprit;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!

Condacul al 12-lea

Har s-a dat ţie de la Dumnezeu, Ierarhe al lui Hristos, Ignatie, a te ruga pentru noi şi a ne călăuzi pe calea mântuirii, ca fiind curăţiţi prin pocăinţă, în cămara cea prea împodobită a Mântuitorului să intram şi acolo, dimpreună cu tine şi cu toţi cei ce bine au plăcut lui Dumnezeu, bucurându-ne să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând lui Dumnezeu, Celui Minunat întru sfinţii Săi, te lăudăm pe tine, Ignatie fericite, ca pe un prieten a lui Hristos, care prin neabătuta lucrare a poruncilor Lui fericirea raiului ai dobândit. Roagă-te pentru noi, păcătoşii, ca dimpreună cu tine părtaşi ai Cinei Domnului să fim şi noi, cei ce cu dorire strigăm ţie:
Bucură-te, că prin prea adancă smerenia ta, şi prin sărăcia cea duhovnicească, împărăţia cerurilor ai aflat;
Bucură-te, că această virtute la temelia tuturor nevoinţelor monahiceşti o a pune ai poruncit;
Bucură-te, că plângând pentru păcatele tale de Domnul Însuşi ai fost mângâiat;
Bucură-te, că pentru blândeţea sufletului tău, drept răsplată moştenirea vieţii veşnice ai dobândit;
Bucură-te, că în viaţa cea pământească, dreptatea lui Hristos, iar nu hrana trupească ai căutat, iar acum, în ceruri, cu ea din beşug te-ai săturat;
Bucură-te, că pentru milostivirea ta faţă de aproapele, de Dumnezeu, Dăruitorul îndurărilor, ai fost miluit;
Bucură-te, că pentru curăţia îngerească a inimii tale pe Dumnezeu L-ai văzut;
Bucură-te, că toate clevetirile şi ocările celor ce te urau, pentru Domnul le-ai iertat, şi pentru aceasta, de comoara cea mare – dumnezeiasca înfiere – ca un făcător de pace te-ai învrednicit;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!

Condacul al 13-lea

O, prea minunatule şi bine plăcutule al lui Hristos, Părinte Ierarhe Ignatie! Primeşte această mică rugăciune, însă din inimi ce te iubesc şi te cinstesc adusă, şi ne izbăveşte pe noi cu atotputernica ta mijlocire de toată durerea, suferinţa şi întristarea; aprinde inimile noastre reci cu focul credinţei şi al dragostei de Dumnezeu, daruieşte-ne pocăinţă mai înainte de sfârşit, fii nouă călăuzitor către împărăţia cerurilor, ca acolo, dimpreună cu tine şi cu toţi cei ce au bine plăcut lui Dumnezeu, în vecii vecilor să îi cântăm: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi iarăşi se zice Icosul întâi şi Condacul întâi

Icosul 1

Arhanghelii şi îngerii se minunau de vieţuirea ta, Părinte Ierarhe Ignatie, căci din pruncie ai avut mare dorire către Dumnezeu şi întru poruncile Lui ai petrecut neabătut viaţa ta. Minunându-ne de această bună pricepere a ta, cu umilinţă strigăm ţie:
Bucură-te, că pe părinţii tăi îndureraţi de nerodire, cu naşterea ta i-ai mângâiat;
Bucură-te, odraslă minunată şi de neam cinstit;
Bucură-te, necontenita bucurie a îngerului tău păzitor;
Bucură-te, cel ce cu blândeţea şi supunerea ta pe părinţii şi povăţuitorii tăi i-ai uimit;
Bucură-te, cela ce din pruncie te-ai gătit pentru ascultare monahicească;
Bucură-te, cel ce sufletul tău de prunc către Dumnezeu l-ai îndreptat;
Bucură-te, cel ce clipele de răgaz ale prunciei tale în rugăciune şi cugetare la Dumnezeu le-ai petrecut;
Bucură-te, cela ce pentru fraţii şi surorile tale mai mici pildă de rugăciune şi ascultare te-ai arătat;
Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!

Condacul 1

Cel ce ai fost ales de împăratul Ceresc şi proslăvit de El, părinte Ierarhe Ignatie, prăznuind acum preacinstita pomenirea ta, cu osârdie te rugăm: călăuzeşte-ne la calea mântuirii, izbăveşte-ne de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de scârbe şi de dureri pe cei ce cu dragoste strigăm ţie: Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!

Rugăciune

O, mare, prea minunate şi bine plăcutule al lui Hristos, Părinte Ierarhe Ignatie! Primeşte cu milostivire rugăciunile pe care cu dragoste şi recunoştinţă ţi le aducem! Auzi-ne pe noi, cei sărmani şi neajutoraţi, care cu credinţă şi iubire la tine cădem şi cerem călduroasa ta solire pentru noi înaintea Scaunului Domnului Slavei. Ştim că mult poate rugăciunea dreptului, care milostiv face pe Stăpânul. Tu, din anii prunciei tale, pe Domnul cu înflăcărare L-ai iubit şi numai Lui a-I sluji voind, toate cele frumoase ale lumii acesteia întru nimica le-ai socotit. Tu, lepădandu-te de tine şi luându-ţi crucea ai urmat lui Hristos. Tu de voie ai ales calea cea stramtă şi mâhnicioasă a vieţii monahiceşti şi pe această cale virtuţi mari ai dobândit. Tu, prin scrierile tale, inimile oamenilor de cea mai adâncă evlavie şi supunere către Atotputernicul Ziditor le-ai umplut, iar pe păcătoşii cei căzuti cu înţeleptele tale cuvinte a-şi cunoaşte nimicnicia şi a alerga întru pocăinţă şi smerenie la Dumnezeu, afară nicicând nu i-ai scos, ci părinte iubitor de fii şi bun păstor tuturor le-ai fost; nici acum nu ne părăsi pe noi, care ţie cu osârdie ne rugăm şi ajutorul şi la acoperământul tău scăpam.
Cere pentru noi de la Domnul Cel iubitor de oameni, sănătate trupului şi sufletului; neclintită fă credinţa noastră, întăreşte puterile noastre care slăbesc întru ispitele şi întristările veacului acestuia, încălzeşte cu focul rugăciunii sufletele noastre cele reci, ajută-ne ca prin pocăinţă fiind curăţiţi, sfârşit creştinesc vieţii noastre să primim şi în cămara cea prea împodobită a Mântuitorului să intrăm dimpreună cu toţi cei aleşi, şi împreună cu tine să ne închinăm Tatalui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.