Sărbătorită pe 24 august, Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Petru,
Mitropolitul Moscovei” a fost numită așa deoarece a fost pictată de
Sfântul Petru, Mitropolitul Moscovei (+ 21 decembrie 1326), în vremea în
care a fost egumen la Mănăstirea Ratsk, lângă Volinia.
Sărbătorită pe 24 august, Icoana Maicii Domnului „a Sfântului
Petru, Mitropolitul Moscovei” a fost numită așa deoarece a fost pictată
de Sfântul Petru, Mitropolitul Moscovei (+ 21 decembrie 1326),
în vremea în care a fost egumen la Mănăstirea Ratsk, lângă Volinia. În
timpul unei vizite la Mănăstirea Ratsk, a Sfântului Maxim, Mitropolit al
Kievului și a întregii Rusii (+ 06 decembrie 1306), Sfântul Petru i-a
oferit această Icoană în dar. Mitropolitul a luat-o la Vladimir, la
Klyazma, unde se afla catedrala lui.
La moartea Sfântului Maxim, egumenul Gherontie, care a dorit să devină
noul mitropolit, a intenționat să ofere această Icoană, Patriarhului
Atanasie al Constantinopolului (24 octombrie). Călătoria egumenului
Gherontie a fost însă amânată de o furtună mare. În timpul acestei furtuni, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat și a spus: „Demnitatea de episcop nu va fi acordată ție, ci mai degrabă celui care a pictat Icoana mea.”
Când a ajuns înaintea Patriarhului Atanasie, Sfântul Petru era deja în Constantinopol și fusese sfințit ca mitropolit. Patriarhul i-a dat Icoana Sfântului Petru rostind cuvintele: „Ia
sfânta Icoană a Maicii Domnului, pe care ai pictat-o cu mâinile tale;
pentru acest motiv, Însăși Pururi Fecioara ți-a dat acest dar, și a
prevestit calea ta.”
Sfântul Petru a luat Icoana la Vladimir, iar atunci când sediul
mitropolitan a fost transferat la Moscova, în anul 1325, Icoana a fost
așezată în Catedrala Adormirii Maicii Domnului, ca icoană mare a
altarului.
Arătarea Maicii Domnului Sfântului Serghie de Radonej
...dintr-o dată a fost luminat de o lumină strălucitoare, mai
strălucitoare decât soarele. El a văzut în apropierea slavei
nepieritoare a Maicii Domnului, pe Apostolii Petru și Ioan. Neputând
suferi raza cea strălucitoare, Sfântul Serghie a căzut cu fața la pământ
înaintea Maicii Domnului.
Arătarea Maicii Domnului Sfântului Serghie de Radonej este sărbătorită pe 24 august.
Odată, târziu în noapte, Sfântul Serghie (1314-1392) citea un
acatist al Maicii Domnului. După ce și-a terminat pravila zilnică, el
s-a așezat să se odihnească puțin, dar dintr-o dată a zis uncenicului
său, Sfântul Mihail (6 mai): „Fiule, trezește-te și priveghează, pentru că trebuie să avem o vizită minunată.” Acestea rostindu-le, îndată s-a auzit un glas: „Preacurata se apropie!”
Sfântul Serghie s-a grăbit spre intrarea în chilie, și dintr-o dată a
fost luminat de o lumină strălucitoare, mai strălucitoare decât soarele.
El a văzut în apropierea slavei nepieritoare a Maicii Domnului, pe
Apostolii Petru și Ioan. Neputând suferi raza cea strălucitoare, Sfântul Serghie a căzut cu fața la pământ înaintea Maicii Domnului. Ea i-a zis lui: „Nu
te spăimânta, alesul meu! Iată am venit să te cercetez, căci s-a auzit
rugăciunea ta pentru ucenicii tăi şi pentru locaşul tău să nu te mai
mâhneşti, că de acum înainte vei fi îndestulat cu de toate, nu numai
până ce vei fi în viaţa aceasta, ci şi după ducerea ta către Domnul,
nedepărtată voi fi de locaşul tău, cele trebuitoare dându-i nelipsit,
păzindu-l şi acoperindu-l”. După ce a spus acestea Maica Domnului s-a făcut nevăzută.
Sfântul, a fost cuprins de frică și de cutremur mare, dar venindu-și în
sine după o perioadă de timp, a aflat pe ucenicul său zăcând de frică,
ca mort, și l-a ridicat. “Spune-mi, părinte, pentru Domnul, ce era
aceasta minunată vedenie de vreme ce duhul meu numai puţin de nu s-a
despărţit de trupeasca-mi legătură, pentru vedenia cea strălucită?”
a întrebat el. Iar sfântul se bucura cu sufletul şi faţa lui strălucea
de acea negrăită bucurie, neputând să grăiască altceva nimic, fără numai
atât: “Aşteaptă, fiule, fiindcă duhul meu tremură în mine de acea minunată vedenie”.
După puțin timp, Sfântul Serghie a chemat pe doi dintre ucenicii săi,
Sfinții Isaac și Simon, și le-a spus cum a văzut pe Preacurata
Născătoare de Dumnezeu cu apostolii şi despre promisiunea făcută lui.
Apoi, împreună au cântat Paraclisul Maicii lui Dumnezeu. Iar sfântul a
petrecut toată noaptea aceea fără somn, socotind cu mintea la viziunea
divină.
Arătarea Maicii Domnului la chilia Sfântului Serghie, unde în prezent e
camera Serapionov, a fost într-una din zilele de vineri din postul
Nașterii Domnului, din anul 1385. Sărbătoarea vizitei Maicii Domnului și
a promisiunii ei, la Mănăstirea Sfânta Treime a fost păstrată cu
evlavie de către ucenicii Sfântului Serghie.
La data de 5 iulie 1422, Sfintele Moaște ale Sfântului Serghie
au fost descoperite întregi și nestricate, iar la scurt timp, o icoană a
arătării Maicii Domnului a fost așezată pe mormântul Sfântului. Icoana a fost cinstită cu mare respect.
În anul 1446 Marele Cneaz Vasile (1425-1462), a fost asediat la
Mănăstirea Sfânta Treime de către armatele Cnezilor Dimitrie Shemyaka și
Ioan din Mozhaisk. El s-a baricadat în Catedrala Sfintei Treimi, și
când a auzit că este căutat, el a luat icoana Arătării Maicii Domnului
și s-a întâlnit cu Cneazul Ioan la ușile bisericii din partea de sud,
zicând: „Frate, am sărutat Dătătoarea de Viață Cruce și această
Icoană a Dătătoarei de Viață Treimi, la acest mormânt al făcătorului de
minuni Serghie, care nu intenționează, nici nu dorește răul oricărui
dintre frații noștrii, și dintre noi. Acum, nu știu ce se va întâmpla cu
mine aici.”
Călugărul Ambrozie, a reprodus Icoana Arătării Maicii Domnului
Sfântulului Serghie, sculptată în lemn (pe la mijlocul secolului al
XIV-lea).
Țarul Ivan cel Groaznic a luat Icoana Arătării Maicii Domnului
în campania sa de la Cazan (1552). Cea mai vestită icoană, pictată în
anul 1558, a fost cea a iconomului Lavrei Sfintei Treimi – Serghiev,
Eustațiu Golovkin, având rama făcută din racla de lemn a Sfântului Serghie, care a fost dată la o parte în anul 1585, când moaștele Sfântului au fost mutate într-o raclă de argint (14 august).
Prin această Icoană, Maica Domnului a protejat în mod repetat armata rusă.
Țarul Alecsei Mihailovici (1645-1676) a luat-o în campania poloneză în
1657. În anul 1703, Icoana a participat la toate campaniile militare
împotriva regelui suedez Carol al XII-lea, iar în 1812 Mitropolitul
Platon a trimis-o la Moscova ca donație militarilor. Icoana a fost
purtată în războiul ruso-japonez din 1905, și în timpul primului război
mondial, în 1914, aceasta a fost în casa comandantului de căpetenie.
O biserică a fost construită peste mormântul Sfântului Mihail,
iar când a fost sfințită pe 10 decembrie 1734, a fost numită în cinstea
Arătării Maicii Domnului și a Sfinților Apostoli Sfântulului Serghie de
Radonej.
La data de 27 septembrie 1841, biserica a fost restaurată și resfințită de Mitropolitul Filaret al Moscovei, care a spus: „Prin
harul Preasfântului și Preasfințitului Duh, restaurarea acestui templu
este acum realizată, închinată înainte de noi în cinstea aducerii-aminte
a Arătării Doamnei noastre, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a
fost la poarta Sfântului Serghie, la care Sfântul Mihail a fost de
asemenea martor ocular.”
Sărbătorirea acestui eveniment, este marcată pe bună dreptate de
sfințirea unei Biserici. Toată această mănăstire este o aducere aminte a
minunatei vizite. Prin urmare, intenția sa, în decursul veacurilor este
să continue împlinirea făgăduinței vizitatorului ceresc: „Acest loc va dăinui!”
În amintirea vizitei Maicii Domnului la Mănăstirea Sfânta Treime –
Serghiev, Acatistul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este cântat în
zilele de vineri, și o slujbă specială în cinstea Arătării Maicii
Domnului este săvârșită la mănăstire pe 24 august, în a doua zi a
odovaniei Praznicului Adormirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.
Mutarea moaştelor Sfântului Dionisie din Zakynthos
Viaţa Sfântului Dionisie din Zakynthos
Sfânt al iertării
Sfântul Dionisie este pildă pentru noi pentru iertarea semenilor noştri, dar şi pentru dragoste faţă de ei. În viaţa sfântului se relatează că un om a venit la chilia lui şi l-a implorat să îl ascundă de urmăritorii lui. Sfântul l-a întrebat de ce este urmărit şi a aflat că acesta omorâse un călugăr. Acel călugăr era chiar fratele după trup al sfântului. Sfântul a fost foarte îndurerat, dar l-a ascuns pe bărbat şi nu l-a predat nici celor care îl căutau, nici justiţiei. Mai târziu, ucigaşul s-a pocăit şi a devenit monah la rândul lui. De aceea, sfântul este model de iertare pentru noi faţă de cele mai grave greşeli pe care le-ar face cineva împotriva noastră.
Sfânt făcător de minuni
Sfântul revarsă blagoslovenii tuturor credincioşilor care îl cheamă în ajutor. De asemenea, înfăptuieşte minuni nenumărate. Cea mai recentă minune s-a petrecut în timpul evenimentului din 11 septembrie 2001, când Biserica Ortodoxă Greacă Sfântul Gheorghe, situată chiar lângă World Trade Center în New York, a fost distrusă. Doar două lucruri au fost descoperite intacte: o cruce şi o icoană din hârtie a sfântului Dionisie.
Sfânt care umblă
Moaştele sfântului se află în Biserica ce îi poartă numele din oraşul Zachintos şi, uneori, este imposibil ca racla să fie deschisă. Se pare că acest lucru se întâmplă atunci când sfântul iese afară şi înfăptuieşte minuni. După ce racla se poate deschide, pe picioarele lui se găsesc alge marine, iar hainele lui sunt uzate. De fapt, papucii lui trebuie să fie înlocuiţi în continuu, deoarece sunt purtaţi foarte des. Deseori, el este văzut umblând pe străzi.
• Pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Eutihie
Sfintul Eutihie a fost unul dintre apostolii mai mici, iar locul naşterii lui a fost Sevastopolul. El a fost ucenicul Sfîntului loan Teologul şi al Sfîntului Apostol Pavel.
Chiar dacă numele lui nu figurează printre numele celor șaptezeci, el
cu toate acestea este socotit pe drept apostol, din pricină că a fost
ucenic al Apostolilor celor mari, şi din pricină că în munca lui
apostolică el a dat dovadă de o rîvnă de foc. Sfântul
Eutihie a fost sfinţit din capul locului să fie Apostol misionar, întru
care sfîntă lucrare el a călătorit enorm şi a predicat neobosit. Pe el
1-a însoţit mereu un înger. El a primit pîine de la îngerul
Domnului pe cînd se afla aruncat în temniţă. Cînd i-au strujit trupul cu
unghii de fier, din el a curs sînge care a înmiresmat văzduhul tot de
bunămireasmă. El a fost aruncat în foc şi înaintea fiarelor sălbatice,
şi şi-a săvîrşit călătoria pămîntească în Sevastopolul natal, fiind
omorît cu sabia.
• Pomenirea Sfântului Mucenic Tation
Acest sfînt mucenic a fost dintr-un loc
numit Maninaeas, ce se afla lîngă cetatea Claudiopolis din Bitinia. El a
luat mucenicia în vremea lui Diocleţian. După torturi bestiale el a
fost ars de viu, luînd astfel cununa muceniciei şi strămutîndu-se la
locaşurile împăratului Hristos.
• Pomenirea Sfintei Muceniţe Syra
Sfînta muceniţă Syra era înrudită cu
Sfînta Muceniţă Golinduc (vezi pomenirea la 12 iulie). Ea a fost de neam
persan, trăgînduse din cetatea Khirkhaselevkos. Ea a fost fiica unui
vestit preot păgîn, închinător al focului. Crescută întru toată
învăţătura păgînească, fecioara Syra a aflat despre Hristos de la nişte
femei creştine sărace, şi atunci inima ei s-a aprins de dragoste şi
rîvnă pentru El. În timpul unei boli, încă
nebotezată fiind ea, Syra a rugat un preot creştin să îi aducă ţarină de
la locul unde se afla biserica, dar acel preot a refuzat, căci ea încă
nu era botezată. Ea atunci s-a atins cu credinţă de veşmîntul preotului,
şi s-a vindecat. Această vindecare minunată a bolii ei a întărit-o şi
mai mult în Sfînta Credinţă. Păgînescul ei părinte trupesc a
dat-o pe fiica lui fără milă la cele mai bestiale torturi, în timpul
cărora ea a primit ajutor minunat şi întărire de la nişte vedenii
cereşti pe care le-a avut. Ea a fost sugrumată cu o funie iar apoi
aruncată în mare, în anul 558, pe cînd era în vîrstă de optsprezece ani.
Acestea s-au întîmplat în timpul domniei împăratului persan Hosroe
întîiul. Aşa şi-a săvîrşit această muceniţă călătoria pămîntească, şi
s-a strămutat cu sufletul la locaşurile cele cereşti ale lui Hritos, de
Care se bucură împreună cu ostile celor fără de trup.
• Pomenirea Sfântului Preacuvios Arsenie din Komel
Acest Sfînt Arsenie s-a născut la
Moscova, într-o familie de nobili. El s-a călugărit de tînăr în Lavra
Sfîntului Serghei din Radonej. Ducîndu-şi exemplar viaţa monahală, el a
fost ales egumen de către toată obştea, însă dorinţa inimii lui era
pustia, nevoinţa şi tăcerea. De aceea s-a retras în pustia pădurii
Komel. Acolo Sfîntul Arsenie a dus viaţa
tuturor nevionţelor pustniceşti pînă la moartea lui, avînd de luptat
cumplit cu demonii şi cu toate ispitele diavoleşti. Sfîntul Arsenie s-a săvîrşit cu pace către Domnul la anul 1550.
• Pomenirea Sfântului Grigorie Limniotes
Sfîntul Grigorie acesta a fost un mare
nevoitor de la Muntele Olimp. El s-a săvîrşit către Domnul la anul 716,
în timpul luptelor împotriva sfintelor icoane, pe cînd se afla întru al
nouăzeci şi cincilea an al vieţii sale.
El a strabatut multe tari, propovaduind pe Hristos, nu numai cu dansii, ci si singur. Dar, chiar si singur, el avea impreuna calator cu sine pe ingerul lui Dumnezeu, care il intarea si-i spunea dinainte cele ce aveau sa i se intample. A suferit pretutindeni legaturi si batai, dar patimea cu barbatie, pentru Domnul sau. Odata, fiind chinuit de foame in temnita, o mana nevazuta i-a adus paine si l-a intarit intr-atat, incat socotea chinurile ca nimic. I-au strujit trupul cu unghii de fier, dar sangele lui a imbalmasat vazduhul, ca un nor de buna mireasma. A fost aruncat in foc si dat fiarelor, dar una din ele, graind omeneste maririle lui Hristos, i-a ingrozit pe toti, cei ce priveau. Asa, savarsindu-si nevointa alergarii sale, Sfantul a fost dus legat de la Efes, in patria sa Sevastopol, din Palestina.
Slujba sa din Minei pomeneste ca Sfantul s-a sfarsit prin taierea capului cu sabia, luand de la Hristos cununa biruintei.
Intru aceasta zi, cuvant din Pateric.
Asemenea cu aceasta, ne-a spus si un alt batran mare, un lucru infricosator, dar, mai ales, de folos. Ca, adica, dupa ce a adunat fratii si a facut manastirea, auzind de dansul un frate al lui, dupa trup, a venit la el si, calugarindu-se in manastire, si-a sfarsit viata in multa lipsa de griji si fara luare aminte. Iar staretul, cu multa osteneala, purta grija de dansul. Si mult se ruga lui Dumnezeu, ca sa-i descopere lui cele despre fratele sau adormit. Si i s-a dat lui de a vazut sufletul aceluia in mainile dracilor. Deci, dupa ce a vazut aceasta, a poruncit fratilor sa caute, cu de-amanuntul, in chilia fratelui sau si orice vor afla acolo, sa duca la staret. Si aceasta facandu-se, din purtarea de grija a lui Dumnezeu, au gasit in fata chiliei multi saraci si scapatati. Si staretul indata a poruncit sa imparta toate cele ramase saracilor, iar fratilor din manastire le-a poruncit ca nimeni sa nu ia ceva din acelea, de la mic, pana la mare. Iar, dupa ce au facut asa, staretul, iarasi, a stat la rugaciune si a vazut judecata lui Dumnezeu si pe ingerii lui Dumnezeu luand indrazneala, din pricina milosteniei, si stand impotriva dracilor celor necurati, pentru sufletul fratelui mort. Insa, un lucru foarte infricosator si plin de multa spaima trebuie sa spunem. Ca dracii cei necurati, cu mare glas, strigau catre Dumnezeu, zicand: "Drept esti, cu dreptate sa judeci Acest suflet al nostru este, ca faptele noastre le-a facut." Iar ingerii lui Dumnezeu graiau impotriva lor zicand: "Dar, pentru el, milostenie multa s-a facut si scris este ca bogatia omului, folosita ca milostenie, este izbavirea lui." Iarasi, se impotriveau necuratii draci, zicand: "Dar, el a dat milostenia aceea? Nu el, ci staretul." Dar marele staret a raspuns, zicand: "Ca adevarat, eu am facut milostenie, insa pentru sufletul lui am facut-o." Deci, zicand acestea, indata au pierit dracii cei necurati si a ramas sufletul in mainile ingerilor.
Sinaxar 24 August
În aceasta luna, în ziua a douazeci si patra,
pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Eutihie, ucenicul Sfântului Ioan
cuvântatorul de Dumnezeu, si al Sfântului Apostol Pavel.
Acest sfânt umplându-se de darul lui Dumnezeu, si urmând Sfântului
Apostol Pavel, a mers cu mare îndrazneala la propovaduire, si surpând
capistile idolesti, a rabdat legaturi si batai, si a patimit rau multa
vreme în temnita, unde primea pâine din cer. Si a fost bagat în foc si
dat fiarelor salbatice. Si toate acestea biruindu-le, s-a dus în patria
sa, la Sevasti; unde, ajungându-l vreme de batrânete, a raposat în
Domnul.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Tation (sau Tatian).
Sfântul mucenic Tation (Tatian) a trait in Bitinia si a suferit
mucenia sub împaratul Diocletian (284-305). El era din locul ce se
numea Mantineu, ce este mai jos de Mitropolia cetatii lui Claudie, din
Eparhia Onoriadei. Deci fiind prins pentru ca credea în Hristos, a stat
de fata în Claudiopole înaintea guvernatorului Urban. Si marturisind ca
este crestin a fost bagat în temnita, si iarasi a fost scos la întrebare
si stând cu puterea lui Hristos în credinta, a fost batut cu toiege si
sfâsiat cu unghii de fier. Deci sosind la poarta cetatii, si facându-si
semnul Crucii, si auzind glas de sus care îi binevestea bunatatile ce-l
asteptau, si-a dat sufletul lui Dumnezeu.
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru si Marturisitorul Gheorghe Limniotul (din Limnos sau Lemnos).
Acest fericit cuvios din tânara vârsta si-a petrecut viata
pustniceste în Muntele Olimpului. În zilele lui Leon Isaurul (716-741)
care sfarâma icoanele si ardea moastele sfintilor, a propovaduit cu
îndrazneala Ortodoxia, si a mustrat pagânatatea si necredinta. Si a
propovaduit adevarata credinta, la adânci batrâneti ajungând, ca, precum
se spune, a fost de 95 de ani, rabdând mult si multe feluri de chinuri.
Si taindu-i-se nasul si arzându-i-se capul, multumind si rugându-se,
si-a dat sufletul la Dumnezeu in anul Domnului 718.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Cântare de laudă la Sfânta Muceniţă Syra
Tînără ca rouă dar cu înţelepciunea bătrînă,
Bogată întru credinţă, nădejde şi iubire,
Syra persana este creştină
Şi-a ei viaţă creştinilor luminează frumos.
Ea noaptea Domnului se roagă, pînă la revărsat de zori.
Syra cu rugăciunea pe al ei suflet mai bogat şi-l face;
De-a rugăciunii bucurie se veseleşte-al ei duh.
Întru al casei părinteşti păgînesc întuneric,
Şi-al durerii ce vine
Din al cîmpurilor de bătaie sîngeros tumult,
Syra fecioara lui Hristos se roagă
Şi cu linişte înconjoară sufletul ei.
Al ei suflet şi-l umple de-a păcii bucurie,
A păcii ce vine de la Domnul Hristos.
Împotriva ei se pornesc păgânii
Şi-a lor împărăţie, toată împrejur.
Dar Hristos e cu Syra şi-al Lui sfinţit cler, la fel.
Fecioara cu rîvnă se roagă întru-al temniţei întuneric,
În el Syra străluce ca un diamant;
Cerească-i lumina Syrei, lumea nu o vede,
Căci lumea adînc zace în negrul păcat.
Dar cereasca lumină întru creştini creşte,
Creşte puternic pe Crucea lui Hristos.
Oricine crucea-şi ia de lumină se umple,
A inimii lumină,
A Domnului Hristos.
Lumina din inimă tainic străluce,
Ea luminează şi al feţei chip, frumos.
Syra strălucit-a cu frumuseţe de taină,
Ca o stea luminoasă, A Domnului Hristos.
Ea cu a ei mucenicească moarte
La Ceruri grăbit-a, la Domnul Hristos.
Cugetare
Dacă întrebăm oamenii de ce nu merg să se roage la sfintele biserici, ei în general ne răspund că «nu au timp», că «au mult de lucru».
Dar să privim la vieţile acestor oameni
care niciodată nu au timp, care muncesc din zori şi pînă în seară,
punîndu-şi toată nădejdea numai în munca lor, şi să le comparăm cu
vieţile celorlalţi oameni, care fac loc mai întîi rugăciunii în viaţa
lor, fără să neglijeze în plan secund nici munca. Vom
vedea că aceştia din urmă nu sînt cîtuşi de puţin oameni lipsiţi, iar
ceea ce este şi mai important: aceştia sînt mult mai împliniţi şi mai
mulţumiţi sufleteşte!
Iată aici istoria a doi vecini, ambii croitori, dar care erau oameni foarte diferiţi în atitudinea pe care o aveau faţă de muncă şi de credinţă, şi de asemenea şi în privinţa îndestulării lor materiale şi a mulţumirii sufleteşti. Unul dintre ei avea o familie numeroasă, iar celălalt nu era căsătorit. Primul avea obiceiul să meargă la biserică în fiecare dimineaţă ca să se roage, pe cînd burlacul nu mergea niciodată la biserică. Nu numai că cel cu familie numeroasă lucra şi mai puţin, avînd comenzi mai puţine, dar nici măcar nu era tot aşa de priceput la meserie ca celibatarul. Şi cu toate acestea, celui cu mulţi copii nu îi lipsea nimic, pe cînd acestuilalt îi lipseau toate. Burlacul 1-a întrebat pe familist cum face că are de toate, deşi lucrează mai puţin? Familistul cel credincios i-a răspuns atunci că se întîmpă aşa deoarece el, cînd se întoarce în fiecare dimineaţă de la biserică, găseşte pe drum aur pierdut de alţii. El 1-a chemat pe burlac să vină şi el la biserică, spunîndu-i că astfel vor împărţi aurul pe care îl vor găsi la întoarcere, pe drum. Amîndoi vecinii au început să meargă împreună regulat la sfînta biserică, şi nu a trecut mult pînă şi burlacul a început să o ducă bine şi să fie bucuros şi mulţumit. Desigur, ei nu găseau nici un aur la întoarcere pe drum, dar veneau de la biserică cu o comoară mult mai de preţ: cu binecuvîntările Bisericii odihnind ca un tezaur mereu sporit în sufletele lor, mereu mai curăţite şi mai credincioase.
Căci celor
care caută mai întîi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui (Matei 6:
31), Dumnezeu le adaugă şi le sporeşte şi din belşug le sporeşte, cu
toate cele de folos şi pentru trup, şi pentru suflet.
Luare aminte
Să luăm amine la purtarea de grijă a lui
Dumnezeu Care 1-a apărat pe David, nelăsîndu-1 să cadă în mîinile lui
Saul (I Samuel 23):
- La cum Saul a venit să asedieze cetatea Cheila, în care se afla David; dar Domnul i-a descoperit mai înainte acestea lui David, şi el a putut fugi de la faţa lui Saul;
- La cum Saul aproape că 1-ar fi prins pe David la Maon, dacă nu ar fi sosit un vestitor care să-i spună că năvălesc filistenii; şi aşa a plecat fără veste Saul de la stanca Maon, iar David a scăpat cu viaţă;
- La cum Domnul păzeşte întotdeauna căile drepţilor, şi preface întru nimic uneltirile păcătoşilor.
Predică
Despre caracterul Domnului Hristos, aşa cum l-a prezis mai înainte Prorocul Isaia
– „Nu va striga, nici nu va grăi tare, şi în pieţe nu se va auzi glasul
Lui. Trestia frîntă nu o va zdrobi şi feştila ce fumegă nu o va stinge.
El va propovădui legea Mea cu credincioșie” (Isaia 42: 2-3).
Oare cine mai mult decît Domnul, Fiul lui Dumnezeu, ar fi avut dreptul să-ŞI ridice vocea la nelegiuiţii care lucrau pururea fărădelegea întru via Lui de pe pămînt? Cine oare ar fi avut mai mare drept să îi pedepsească amarnic pe păcătoşii care îşi băteau pururea joc de Dumnezeu şi de Legea Lui?
O, dumnezeiască şi dulce blîndeţe, de
oameni nevăzută! O, izvor limpede de munte, ce curgi din înălţimi şi
speli în tăcere necurăţiile din locuinţele oamenilor!
Mulţi păgîni zic că ar crede în Hristos dacă L-ar auzi tunînd şi fulgerînd, iar nu grăind blînd. Dar să ne spună chiar păgînii ce cred că se aude mai bine? Cuvintele tunătoare, cu strigări şi zgomot mult, al căror efect ar fi ca fumul care îneacă puţin apoi se împrăştie de vînt, sau cuvintele blînde şi rostite liniştit, al căror efect este mai puternic decît tunetul şi mai durabil?
Oare va putea strigătul tunetului să
scoată legiuni de draci din sufletele posedaţilor? Deasupra Gadarei a
tunat şi a fulgerat, dar cu toate acestea legiunile de diavoli ce se
sălăşluiseră în acei doi nenorociţi de oameni nu s-au speriat deloc, şi
nu au ieşit din ei. Dar Stăpînul Hristos nu a tunat şi nu a fulgerat la
ei, ci le-a zis liniştit să iasă din acei oameni, iar ei, tremurînd de
spaimă, au ieşit. Căci fraţilor, să înţelegem bine: acestea nu sînt
fapte ale tunarii şi fulgerării, ci fapte ale puterii. „Trestia frîntă
nu o va zdrobi şi feştila ce fumegă nu o va stinge.” Aceste cuvinte se
referă la Legea Vechiului Testament, pe care fariseii o stricaseră cu
totul, făcînd-o ca pe o feştilă fumegîndă, căci formalizaseră Sabatul,
golindu-1 de conţinut, şi astfel Legea nu mai lumina vieţile oamenilor,
ci dădea o lumină ce semăna mai mult cu un întuneric înecăcios: ei
lăsaseră sufletele oamenilor să zacă întru obscuritatea unor inimi
împietrite. Dar Domnul nu a voit să zdrobească trestia frîntă, nici să
stingă feştila fumegîndă a acelei Legi Vechi pe care El o dăduse lui
Israil. Căci aceste cuvinte se referă la cei păcătoşi.
El nu îi va zdrobi pe păcătoşi, nici va stinge sufletele celor întru care Lumina de El pusă s-a prefăcut în feştilă fumegîndă. Ci El va îndrepta trestia frîntă, iar feştila fumegîndă din sufletele oamenilor o va curăţa, şi va reaprinde în ele focul dumnezeirii.
Căci El a venit în lume pentru cei păcătoşi. El a propovăduit dreptatea cu blândeţe şi cu dragoste, dar cu o putere de nebiruit, pe care doar adevărul o are.
El S-a purtat cu blîndeţe şi cu smerenie, cu îndurare ca un doctor bun,
dar a fost mai sublim şi mai îndurat decît orice doctor pămîntesc
atunci cînd a intrat în casa bolnavului suflet omenesc.
O, Stăpîne Atotîndurate Doamne, Cela
Ce vii smerit şi blînd, umple-ne pre noi păcătoşii de a Ta dumnezeiască
smerire şi blîndeţe. Ca drept să Te slăvim pre Tine şi drept să ne
închinăm Ţie în veci, Amin!
