Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” (cu monede) din Sankt Petersburg
Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a proslăvit prin minuni în anul 1888, în orașul Sankt Petersburg, atunci când un fulger a lovit biserica în care se afla icoana Fecioarei Maria.
Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” (cu monede) din Sankt Petersburg este prăznuită pe 23 iulie.
Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a proslăvit prin minuni în anul 1888, în orașul Sankt Petersburg, atunci când un fulger a lovit biserica în care se afla icoana Fecioarei Maria. Imediat biserica a fost cuprinsă de flăcări și a ars în totalitate. După stingerea incendiului, icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” a fost găsită neatinsă de flăcări, pe podea, cu 12 monede mici (de jumătate de copeică) lipite de ea.
Se crede că monedele lipite de icoana Maicii Domnului provin din cutia în care se strângeau bănuții pentru ajutorarea săracilor ce veneau duminica la biserică.
În anul 1898 a fost rezidită o nouă biserică pe locul celei mistuite de flăcări.
În icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți”, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este zugrăvită stând în picioare, printre florile din Rai, cu brațele deschise și cu capul înclinat, ascultând rugăciunile creștinilor. Mântuitorul Hristos este zugrăvit deasupra, în nori, binecuvântând.
Deși stă în Rai, Maica Domnului este cu noi. Acest lucru este redat în această icoană prin faptul că Maica Domnului este înconjurată de credincioșii care se roagă, dar și de sfinții îngeri care poartă rugăciunile către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
Maica Domnului, deși este în Rai, ea ne primește și ascultă cu dragoste rugăciunile noastre, ale celor necăjiți, mijlocind către Fiul, pentru noi. Mijlocirea ei neîncetată și dragostea de mamă, ajută la vindecarea bolilor și potolirea necazurilor noastre.
Pe lângă icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” (cu monede) din Sankt Petersburg, Biserica Ortodoxă Rusă mai prăznuiește și alte icoane făcătoare de minuni de același tip:
- Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” din Bolişaia Ordînka, Moscova (prăznuită pe 24 octombrie);
- Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” din Paris (prăznuită pe 19 noiembrie);
- Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” din S.U.A.;
- Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” din Ivanovo;
Rugăciune către Maica Domnului ce se rostește înaintea icoanei sale „Bucuria tuturor celor necăjiți” (cu monede) din Sankt Petersburg
Cum Te vom numi pe Tine, Fecioară, Ceea Ce ce pe robii Tăi cei cuprinşi de mâhnire îi ridici la lumina izbăvirii şi picuri în suflete untdelemnul milostivirii spre înecarea durerilor celor de multe feluri? Nu ne părăsi în ceasul necazurilor şi mai cu seamă când norii grei ai deznădăjduirii se ivesc pe bolta inimii noastre. Cu ale Tale stăruitoare rugăciuni dobândeşte iertare păcatelor noastre şi ne întăreşte pe piatra credinţei. Primeşte din nevrednicele noastre mâini flori de cuvinte mulţumitoare şi ne împărtăşeşte de mireasma pocăinţei celei mântuitoare.
Ca Una Ce eşti Bucuria creştinilor, cercetează şi sufletul meu cel cuprins de lanţurile întristării şi îl călăuzeşte către izvorul dumnezeieştii liniştiri. Adapă-l din apa pocăinţei şi îl curăţeşte de toată răutatea, ca să aducă roade de fapte bună şi să se izbăvească de focul cel veşnic.
Bucuria celor necăjiţi eşti cu adevărat, căci numai Tu iei în mâinile Tale de Maică durerile noastre şi ai putere a ridica din adâncul deznădăjduirii pe cei ce te cinstesc pe Tine.
Mărire purtării Tale de grijă! Mărire milostivirii Tale Preacurată, prin care scoţi pe toţi din adâncurile cele mai de jos ale păcatului şi îi povăţuieşti la calea mântuirii. Nu ne părăsi nici pe noi până în sfârşit, ci în ceasul înfricoşător al morţii să ne fii Sprijinitoare, solindu-ne iertare şi mântuire de la Hristos, ca să Te cinstim pe Tine cu mulţumire în veci, strigând: Bucură-Te, Maica Luminii Celei neapuse, Pământul roditor de mântuire, Oglinda înţelepţilor, Bucuria celor smeriţi, Binecuvântarea rugătorilor!
Icoana Maicii Domnului de la Poceaev
Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu se află în Catedrala Adormirii Maicii Domnului a Lavrei Poceaev, Ucraina. Icoana este renumită în toată lumea slavă, fiind cinstită ca făcătoare de minuni în Rusia, Bosnia, Serbia, Bulgaria și alte locuri. Alături de creștinii ortodocși, vin și oameni din alte confesiuni pentru a cinsti icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Poceaevskaia”.
Icoana Maicii Domnului de la Poceaev (Poceaevskaia) este prăznuită pe 23 iulie, pe 8 septembrie și în vinerea din Săptămâna Luminată.
Icoana Maicii Domnului de la Poceaev este una dintre cele mai cinstite sfinte odoare ale Bisericii Ortodoxe din Rusia.
Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu se află în Catedrala Adormirii Maicii Domnului a Lavrei Poceaev, Ucraina. Icoana este renumită în toată lumea slavă, fiind cinstită ca făcătoare de minuni în Rusia, Bosnia, Serbia, Bulgaria și alte locuri. Alături de creștinii ortodocși, vin și oameni de alte confesiuni pentru a cinsti icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Poceaevskaia”.
Lavra Poceaev, un bastion vechi al ortodoxiei, adăpostește icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de aproximativ 400 de ani. Mutarea icoanei Născătoarei de Dumnezeu la Mănăstirea Poceaev este prăznuită pe 8 septembrie.
Minunile săvârșite înaintea Sfintei Icoane a Maicii Domnului sunt numeroase și sunt mărturisite în registrele pe care mănăstirea le ține, cu explicațiile detaliate (și semnăturile) făcute de credincioși, care prin rugăciune au dobândit eliberare de duhuri necurate, eliberarea din captivitate, și care au fost aduși la calea cea dreaptă.
Sărbătoarea în cinstea icoanei Maicii Domnului de la Poceaev de pe 23 iulie a fost stabilită în amintirea eliberării Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, de asediul tătarilor din 20-23 iulie 1675.
În vara anului 1675 în timpul războiului de la Zbaraj cu turcii, din timpul domniei regelui polon Ioan al III-lea Sobieski (1674-1696), regimentele alcătuite din tătarii ce se aflau sub comanda hanului Nurredin, trecând spre Vișneveț, au observat Mănăstirea Poceaev pe care au înconjurat-o pe trei laturi.
Zidurile slabe ale mănăstirii, la fel ca unele clădiri din piatră, nu puteau oferi o prea mare apărare împotriva unui asediu. Egumenul Iosif Dobromirski a îndemnat pe monahi și mireni să se transforme în mijlocitori cerești către Maica Domnului și către Sfântul Cuvios Iov de la Poceaev (sărbătorit pe 28 octombrie).
Monahii și laicii se rugau fierbinte, făcând metanii înaintea Icoanei Făcătoare de minuni a Maicii Domnului și a raclei în care se aflau Sfintele Moaște ale Sfântului Iov. În dimineața zilei de 23 iulie, la răsăritul soarelui, tătarii s-au adunat pentru a ataca mănăstirea. Egumenul a poruncit să se cânte un acatist Maicii Domnului. Odată cu primele cuvinte „O, Împărăteasă a oștilor îngerești…” a apărut dintr-o dată deasupra bisericii Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, însăși, într-un „omofor alb, strălucitor” împreună cu oștile îngerești cu săbiile scoase din teacă. Sfântul Iov era alături de Maica Domnului, se închina ei, implorând-o să apere mănăstirea.
Tătarii au luat armata cerească drept arătare, iar în confuzie, au început să tragă cu săgeți în Maica Domnului și în Sfântul Iov, dar săgețile cădeau înapoi, rănindu-i pe cei ce le trăgeau. Teroarea a pus stăpânire pe inamici. Cuprinși de panică, au început să fugă fără să privească, călcându-se în picioare unii pe alții și omorându-se. Apărătorii mănăstirii au încercat să-i urmărească și au luat mulți prizonieri. Unii din prizonieri au acceptat ulterior credința creștină și au rămas în mănăstire.
În anul 1721, Mănăstirea Poceaev a fost ocupată de către uniați (greco-catolici). Dar chiar și în această perioadă dificilă pentru Lavră, cronicile mănăstirii iau act de 539 de minuni săvârșite de Sfânta Icoană ortodoxă a Maicii Domnului.
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, contele Nicolae Pototski (nobil greco-catolic) a devenit binefăcător al Lavrei Poceaev după ce a trăit el însuși o minune a Maicii Domnului. Cu banii donați de el au fost zidite Catedrala Adormirii Maicii Domnului, precum și alte clădiri și chilii pentru călugări.
Revenirea Mănăstirii Poceaev în sânul Ortodoxiei în 1832 a fost marcată de vindecarea miraculoasă a unei fete oarbe, Ana Akimciukova, care a venit în pelerinaj împreună cu bunica sa de șaptezeci de ani, din Camenița care era la 200 de vestre depărtare.
În cinstea acestui eveniment, Arhiepiscopul de Volânia și Arhimandritul Inochentie al Lavrei (1832-1840) au stabilit ca să se citească Acatistul Icoanei Maicii Domnului de la Poceaev în fața icoanei făcătoare de minuni, în fiecare sâmbătă. În timpul Arhimandritului Agatanaghel, Arhiepiscop de Volânia (1866-1876), a fost construit un paraclis separat în galeriile Bisericii Sfânta Treime, în amintirea victoriei asupra tătarilor, paraclis ce a fost sfințit pe 23 iulie 1875.
• Pomenirea Sfinţilor Mucenici Trofim şi Teofil, şi a celor treisprezece împreună cu dînşii
Aceştia cu toţii au luat mucenicia în Lichia, în timpul domniei împăratului Diocleţian. Pentru că ei nicicum nu au voit să se lepede de Hristos sau să aducă jertfe idolilor, au fost schinguiţi bestial.
Ei au fost bătuţi cu pietre, zgîriaţi cu unghii de fier, lor li sau
zdrobit genunchii. Fiind mai mult morţi decît vii, au fost aruncaţi la
urmă în foc. Dar puterea lui Dumnezeu i-a păzit, şi au rămas nevătămaţi
de flăcările focului. Ei atunci au fost scoşi afară din foc şi omorîţi
prin decapitare. Stăpînul i-a proslăvit şi pe pămînt şi în cereasca Lui
împărăţie. Ei au luat cu cinste mucenicia la anul 308 după Hristos.
• Pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Apolinarie
Sfîntul Apolinarie a fost ucenic al
Sfîntului Apostol Petru. El s-a născut în cetatea Antiohiei. Sfîntul
Petru 1-a luat pe Apolinarie cu sine din Antiohia, la Roma, unde 1-a
sfinţit Episcop al Ravennei. La Ravenna Sfîntul Apolinarie a intrat în casa soldatului roman Irineu, căruia i-a vindecat fiul de orbire.
Prin minunea aceasta, toată casa soldatului Irineu a crezut şi s-a
botezat întru Sfînta Credinţă Creştină. Sfîntul Aplinarie a mai
vindecat-o şi pe soţia comandantului militar al cetăţii, botezînd de
asemenea şi toată casa lui. Apolinarie atunci, la rugămintea
comandantului, s-a sălăşluit în casa lui. În casa acestui comandant el a
organizat o mică biserică, locuind şi învăţînd în ea timp de
doisprezece ani. El acolo a predicat Cuvîntul lui Dumnezeu şi a botezat
mulţime de oameni. De multe ori a luat
bătăi, schingiuiri şi prigoniri de la mai marii şi bătrînii paginilor,
dar mîna lui Dumnezeu l-a apărat şi l-a mîntuit întotdeauna. La
urmă a fost osîndit la surghiun în Balcani, în Iliria. Corabia în care
plutea spre Iliria a fost însă cuprinsă de furtună şi a naufragiat, de
pe ea pierind toţi în afară de Sfîntul Apolinarie, trei clerici ai săi,
şi doi soldaţi. Soldaţii, văzînd minunea scăpării lor cu viaţă, au
crezut în puterea Dumnezeului lui Apolinarie, au crezut şi s-au botezat.
Sfîntul Apolinarie atunci a mers şi a
vestit Evanghelia în Balcani, coborînd pînă la râul Dunărea. După aceea a
mers în Tracia unde, în pofida cumplitelor prigoane şi obstacole, a
predicat şi acolo Evanghelia Domnului. După trei ani de nevoinţe
ale propovăduirii în Balcani, Sfîntul Apolinarie a fost surghiunit
înapoi în Italia. El s-a întors la Ravenna, unde credincioşii s-au
bucurat cu bucurie mare văzîndu-1 că se întoarce viu. Auzind acestea, o
necurată căpetenie şi sfătuitor al păgînilor i-a scris împăratului
Vespasian despre Apolinarie, acuzîndu-l pe Sfînt că este vrăjitor. Acest
necurat bătrîn 1-a mai întrebat cu obrăznicie pe împărat dacă nu ar
trebui ca mai marii Ravennei să-1 omoare pe Apolinarie, ca oponent al
zeilor lor. Împăratul a răspuns şi a zis că mai marii nu trebuie să facă
una ca aceasta, ci să-1 invite pe bătrîn să jertfească idolilor, iar
dacă nu vrea, să fie izgonit din cetate. Împăratul a zis: „Nu este demn
să vă răzbunaţi pe cineva din pricina zeilor, căci ei se pot răzbuna
singuri pe duşmanii lor, dacă doresc”. Dar în răspărul decretului
imperial păgînii 1-au atacat pe Sfîntul Apolinarie şi 1-au înjunghiat cu
cuţite. Robul lui Dumnezeu a murit de pe urma acestor înjunghieri, iar
sufletul lui a fost primit în împărăţia lui Dumnezeu. Moaştele Sfântului Sfinţit Mucenic Apolinarie se odihnesc într-o biserică închinată lui din oraşul Ravenna, din Italia.
Cântare de laudă la Sfântul Apolinarie
Pentru dragostea lui Hristos Dumnezeu
Sfîntul Apolinarie îndură chinuri mari
Fără mînie, şi fără mirare.
El ştie că fără suferinţă mîntuire nu este.
El ştie că a Domnului cale suferinţă este,
Căci el a văzut mîinile străpunse ale Marelui Petru.
El pre mulţi mucenici a cunoscut,
Măcelăriţi ca nişte miei fără de glas,
Prin tăişul săbiei trecuţi,
Pentru-a Domnului împărăţie.
El sufletul pururea şi-a pregătit
Pentru aceeaşi moarte:
Moartea de ruşine în ochii întregii lumi
Pentru dragostea lui Hristos Celui Viu,
Şi toate cele pe care drăceştile puteri
Le-au pregătit spre chinul credincioşilor.
Sfîntul pe toate le- a îndurat, pe toate le-a purtat
Cu credinţă.
În sinistre chinuri petrecutu-s-a viaţa lui,
Sub ele sfîntul a îmbătrînit.
Şi chiar în vîrstă-naintată fiind,
Chinuitorii de chinuri nu l-au scutit.
Ei l-au junghiat bestial
Pentru credinţa lui în Hristos.
Sfîntul Apolinarie pre mulţi a uimit
Cu puterea răbdării lui.
Sfîntul Apolinarie nu a murit
Ci strămutatu-s-a doar
La veşnica viaţă.
Intru aceasta zi, cuvant din Pateric despre un calugar, care a cazut in desfranare.
Sinaxar 23 Iulie
În aceasta luna, în ziua a douazeci si treia,
pomenirea aducerii moastelor Sfântului Sfintitului Mucenic Foca, episcop
de Sinope.
Mutarea
moastelorr sfantului sfintitului mucenic Foca din Sinope la
Constantinopol s-a petrecut in aceasta zi de 23 iulie in anul 403 sau
404. Praznuirea sa se face la data de 22 septembrie.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Foca.
Foca acesta nu este sfintitul mucenic pomenit mai sus, nici Foca
gradinarul, ci altul, al treilea cu acelasi nume. Acesta a trait în
zilele împaratului Traian, stralucind cu toate faptele cele bune si cu
petrecere neprihanita. Când a fost adus la eparhul African si întrebat
de acesta, el a grait cuvinte dumnezeiesti cu îndrazneala si a învatat
credinta în Hristos. Iar daca a început African a huli pe Hristos si a
face rau sfântului, s-a facut cutremur si fara de veste cazând el
împreuna cu slujitorii zacea fara suflare. Dar l-a înviat pe el sfântul
caci îl ruga femeia lui. Dupa aceea l-au dus la împaratul Traian si,
marturisind pe Hristos, a fost spânzurat si chinuit, si rugându-se el
si-a dat sufletul la Dumnezeu.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Apolinarie si Vitalie, episcopii Ravenei.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Apolonie, episcopul Romei.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici ce s-au savârsit în Bulgaria, crestini în zilele împaratului Nichifor.
Tot în aceasta zi, pomenirea celor sapte Mucenici din Cartaghen.
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Ana cea din Lefcadia.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Cugetare
Marii
învăţători ai Bisericii s-au străduit să îi înveţe pe oameni adevărurile
cele mari ale vieţii nu doar cu cuvîntul, ci şi cu exemplul vieţii lor.
Astfel, în scopul de a-i povăţui pe monahi, Avva Isaia a zis că nimeni nu va primi cunună de la Dumnezeu dacă nu se va jertfi pentru El întreaga lui viaţă de pe pămînt. El atunci i-a dus pe ucenicii lui la un loc de treierat, unde lucrătorul aduna în hambar boabele cele treierate. El i-a zis lucrătorului: „Dă-mi nişte grîu!”. Iar lucrătorul a răspuns: „Dar oare ostenitu-teai cu culesul, Părinte?”. „Ba,” a răspuns Avva. „Şi atunci cum voieşti să primeşti grîu, dacă nu te-ai ostenit să-1 culegi?”. La acestea, Avva a întrebat: „Vasăzică, cel care nu se osteneşte cu culesul, nu primeşte grîu?” „Cu adevărat, nu, Părinte,” a zis lucrătorul. Auzind răspunsul acesta Avva Isaia s-a întors tăcut în calea lui. Cînd ucenicii l-au rugat să le tîlcuiască lor fapta aceasta, Bătrînul a zis: „Am făcut aceasta ca să vă arăt că cel care nu se nevoieşte în această viaţă cu curăţirea trupului şi sufletului nu primeşte răsplată fericită de la Dumnezeu”.
Luare aminte
Să luăm aminte la suferinţele întregului popor din pricina păcatului unuia singur (Iosua):
- La cum poporul lui Israel a fost oprit de Dumnezeu de la a lua în stăpînire cele ce apraţineau poporului luat în stăpînire prin cucerirea cetăţii Ierihonului;
- La cum unul dintre ei a călcat porunca lui Dumnezeu şi a luat o oarecare pradă de acolo, din care pricină tot poporul lui Israel a fost înfrînt de către oamenii lui Ai;
- La cum chiar şi astăzi mulţi sînt cei care suferă din pricina unuia singur care păcătuieşte faţă de Legea lui Dumnezeu.
Predică
Despre izvoarele fără de apă – „Aceştia sunt
izvoare fără de apă şi nori purtaţi de furtună, cărora li se păstrează
în veac întunericul cel de nepătruns” (II Petru 2: 17).
Apostolul îi numeşte pe toţi cei necuraţi izvoare fără de apă. Aceştia sînt cei care umblă după îmboldirile cărnii în pofte spurcate şi dispreţuiesc domnia cerească, îndrăzneţi, îngîmfaţi, ei nu se cutremură să hulească măririle (din cer).
„[…] Ei, nişte dobitoace fără de minte,
din fire făcute să fie prinse şi nimicite, hulind cele ce nu cunosc, vor
pieri în stricăciunea lor” (II Petru 2: 10, 12). O, izvoarelor fără de
apă, împodobite din toate părţile dar goale ce sînteţi, cum de sînteţi
numiţi voi „izvoare” cînd nimic nu daţi de la voi decît setea? O,
norilor ceţoşi şi fără de apă, de ce vă umflaţi cu trufie ca şi cînd aţi
potopi lumea toată, cînd nici măcar un singur strop de ploaie nu picură
din voi, o, voi, pe care suflarea Duhului lui Dumnezeu vă va spulbera
şi vă va împrăştia întru o singură clipeală năpraznică!
Vouă nici nu vă pasă de curăţie, şi de aceea vă bălăciţi şi vă tolăniţi pururea întru toată necurăţia trupului. Nici vă pasă vouă de rînduială, şi de aceea urîţi orice ierarhie. Nici vă doare de cinste şi onoare, şi de aceea sînteţi cu totul fără de ruşine. Nici gîndiţi vreodată la voia lui Dumnezeu, şi de aceea v-o împliniţi pururea pe a voastră; nici cugetaţi vreodată la cunoaşterea adevărului, şi de aceea criticaţi ceea ce niciodată nu v-aţi ostenit să înţelegeţi. Vouă vi se păstrează în veac întunericul cel de nepătruns. Aceasta nu din voia lui Dumnezeu, ci din voia voastră. Nu Dumnezeu v-a hotărît vouă această cale, voi înşivă aţi ales-o.
Dumnezeu este drept şi nu îngăduie batjocura, nu îngăduie batjocorirea Legii Lui!
El răsplăteşte fiecăruia cu dreptate după păcatele lui, şi fiecăruia
după inima lui cea în veci nepocăită! Dar care sînt, fraţilor, poftele
cele trupeşti ale celor care sînt izvoare fără de apă? Şi ce rod iese
din ele, în afară de spini şi pălămidă ce de apă nu au nevoie nicicînd? Oamenii poftelor trupeşti sînt cu nimic mai buni decît poftele lor, şi din cauza lor sînt orbi: după ele vor fi şi judecaţi.
O, Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase,
Făcătorule al sufletelor şi trupurilor noastre, dăruieşte-ne nouă harul
Duhului Tău Celui Sfint, ca să putem să ne păzim sufletele şi trupurile
întru toată curăţia, ca să ne înfăţişăm curaţi la înfricoşatul Tău Scaun
de Judecată, al Făcătorului nostru. Căci numai Ţie se cuvine toată
slava şi mulţumirea în veci, Amin!
