17 iulie – Sfintii Mucenici si Tari Romanov ai Rusiei ;Sf. Mc. Marina; Sf. Cuv. Leonid Ustnedumsk

 

 

Sfintii Mucenici si Tari Romanov ai Rusiei- Mucenicii pentru tara si credinta ai poporului rus!

Nicolae Romanov a urcat pe tronul imperiului Rus in data de 1 noiembrie 1894, fiind incoronat oficial in anul 1895, in Moscova. Intreaga sa familie de mucenici este pomenita pe data de 17 iulie a fiecarui an.

Nicolae Romanov s-a logodit cu printesa Alix de Hesse-Darmstadt, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, care va deveni imparateasa Alexandra Feodorovna, cu putin timp mai inainte de moartea tatalui sau, casatoria avand loc la putin timp dupa aceea. Nicolae Romanov si Alexandra Feodorovna au primit de la Dumnezeu cinci copii: marile ducese Olga, Tatiana, Maria, Anastasia si micul Alexei.

In ziua de 16 iulie 1918, dupa miezul noptii (17 iulie), imparatul Nicolae al II-lea, imparateasa Alexandra Feodorovna, copiii lor, Olga, Tatiana, Maria, Anastasia si Alexei, precum si un grup de servitori fideli ai acestora, au fost impuscati mortal, in subsolul Casei Ipatiev.

Plutonul de executie, condus de bolsevicul Iacov Iurovski, a implinit un ordin primit de la Lenin. Se crede ca cei care au executat ordinul nu erau soldati rusi, ci maghiari, deoarece ar fi existat posibilitatea ca rusii sa nu traga in fostul imparat. Aceasta asasinare a fost, de fapt, o razbunare a lui Lenin impotriva familiei imperiale,

In anul 1998 cinstitele trupuri au fost inmormantate in cripta familiei Romanov, aflata in Catedrala Sfintii Petru si Pavel.

“O, sfinte si patimitorule tar Nicolae! Domnul te-a ales ca uns al Sau, prin mila si dragostea Lui, pentru a-i judeca drept pe supusii tai si sa fii pazitor al Bisericilor Ortodoxe. Pentru aceasta, ai slujit ca tar si ai ocrotit sufletele oamenilor cu frica de Dumnezeu, iar Domnul, incercandu-te ca pe mult-patimitorul Iov, a ingaduit asupra ta ponegrirea, chinurile amare, inselarea si tradarea celor de langa tine, instrainarea celor apropiati si ca in chinuri sufletesti sa parasesti imparatia pamanteasca. Toate acestea, pentru binele Rusiei le-ai rabdat, ca un fiu supus, ca un adevarat rob al lui Hristos, iar prin sfarsitul mucenicesc, la Imparatul Ceresc ai ajuns, unde te indulcesti de slava in fata Tronului Imparatului Imparatilor, impreuna cu sfanta ta sotie, tarina Alexandra si cu copiii vostri Alexei, Olga, Tatiana, Maria si Anastasia.”

 

Canon de rugăciune către Sfinții Țari Mucenici Romanov: Nicolae și Alexandra și fiii lor Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Alexei

Cântarea 1

Glasul al 6-lea: Irmos: Pe Cel Ce a acoperit...

Stih: Sfinților Mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

O, purtătorule de cunună, Nicolae, dimpreună cu mulțimea mucenicilor, cu Țarina, cu pruncii și cu slugile, dinaintea Cerescului Tron al lui Hristos aflându-vă, trimiteți nouă de sus luminare, ca strălucind în întunericul împietritelor noastre inimi, să putem slăvi cu bucurie cinstita voastră pomenire!

Stih: Sfinților Mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Acum s-a împlinit prorocia Starețului din Sarov, căci Dumnezeu a proslăvit pe cel care pe Stareț îl proslăvise oarecând, Biserica Rusiei proslăvind pe Țarul ei cel multpătimitor. Pentru care ne și rugăm, dimpreună cu Sfântul Serafim, ca harul Duhului Sfânt să-l dobândim asemenea.

Slavă...,

Inima împăratului este în mâna Domnului, zice Domnul. Iară tu, robul lui Dumnezeu, cel uns, ai zis: „Nu numai viața mea, ci soarta întreg pământului rusesc, în mâna Domnului se află.”

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Tu ești puterea noastră, tu lauda și veselia noastră, nebiruită Mijlocitoare, Doamnă și Apărătoare a pământului rusesc. O Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te dimpreună cu Sfinții Țari Mucenici Mult-pătimitori și cu toți Noii Mucenici, să se mântuiască sufletele robilor tăi.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul: Pe Tine, Cel Ce pe ape...

Stih: Sfinților Mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Văzându-ți țara sfâșiată și pângărită de cei fără-deDumnezeu, o, Cuvioase Țarule, cu amar ai plâns din adâncul inimii, ca Ieremia - Proorocul oarecând, cu amar suspinând și rugându-te pentru norodul ce păcătuise: „Atotmilostive Doamne, să nu părăsești pe cei care m-au părăsit!”

Stih: Sfinților Mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Pe pământ ai flămânzit și ai însetat după neprihănirea cea dumnezeiască, pentru care ți-ai și dat cu smerenie viața, Nicolae, Dreptule. Iar acum, de preaplinul Cereștii Împărății desfătat fiind, în locașurile ei veșnic te-ai sălășluit.

Slavă...,

Vindecări și minuni revărsați din Ceruri, Sfinților Țari Mucenici Mult-pătimitori, peste norodul care cu credință către voi aleargă. Pentru aceasta, cu rugăciunile voastre, și durerea noastră în bucurie preschimbați-o!

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Pe tine te știm liman și acoperământ ceresc, Preabinecuvântată Maică a lui Dumnezeu. Mântuiește-ne și ne apără cu ajutorul tău, tu una Cea de toți cântată!

 

Sedealna
glasul al 4-lea:

Când mulți din frații noștri au lepădat pe Dumnezeu și poruncile Lui, ridicându-se împotriva Domnului și-a unsului său, aprinsu-s-a mânia lui Dumnezeu asupra pământului rusesc. Dragostea multora răcindu-se, frate pe frate a ucis, iară poporul rus împrăștiat a fost pe fața pământului întreg. Bisericile neau fost pângărite, foametea ne-a pustiit, străinii ne-au cotropit și urâți am ajuns între neamuri. Iar acum, pricepând acestea, din nimi înfrânte strigăm cu pocăință: Iartă-ne și ne miluiește, Dumnezeule, după mare mila Ta; fărădelegea noastră o șterge și revarsă asupra țării rusești, pentru mijlocirile Sfinților Tăi Mucenici Mult-pătimitori, iertare de păcate, pace și mare milă (de două ori).

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

O, Maica Luminii cea plină de dar, roagă pe Fiul tău și Dumnezeul nostru, ca iarăși să așeze pământul nostru pravoslavnic, în pace și în belșug să-l țină, și de războiul cel dintre noi să îl păzească, Sfânta Sa Biserică întărindu-o și de necredință, dezbinare și învățătura cea greșită păzindu-o pe dânsa!

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Deșertarea Ta cea Dumnezeiască...

Stih: Sfinților Mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Cu sărăcia duhului te-ai îmbogățit, Sfinte Nicolae, iar Domnul vrednic te-a făcut nu doar de împărăția pământească, ci și de cea cerească.

Stih: Sfinților Mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Cuprins ai fost de întristare, purtătorule de cunună, Nicolae, văzând orbirea norodului care de împăratul cel Ceresc s-a lepădat, precum și de cel pământesc.

Slavă...,

Cu bărbăție punându-ți nădejdea întreagă în Dumnezeu, încă din zorii domniei tale, și multele suferințe răbdându-le ca un alt Iov, răsplată ai dobândit însutită în Ceruri, unde acum te desfătezi, Sfinte Tarule Mucenice!

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Deschide-ne nouă porțile milostivirii celei iubitoare, Preabinecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să fim izbăviți noi de tot necazul și durerea, și neîncetat să îți cântăm unele ca acestea, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Văzând lumina cea neapusă...

Stih: Sfinților Mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Făcător de pace te-ai arătat, Sfinte Țarule Nicolae, pacea lumii întregi căutându-o, mii de oameni mântuind și apărând în patria ta și pretutindeni. Pentru aceasta, fiu al lui Dumnezeu teai chemat, după cuvântul Domnului.

Stih: Sfinților Mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Surghiun ați îndurat, ocară și prigoană, și tot cuvântul rău împotriva voastră s-a grăit, Sfinților Mucenici Multpătimitori. Bucurați-vă, dar, și vă veseliți foarte, că multă plată ați aflat în Ceruri.

Slavă...,

Slujitorii tainei fărădelegii, cunună de spini împletind, pe fruntea ta au așezat-o, cap împărătesc, Mucenice Nicolae. Pierit-au, însă, faptele lor în veac.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

În noroiul păcatelor căzuți zăcând și furtuna fărădelegilor înecându-ne, către tine strigăm, Doamnă, noi, robii tăi, căci pe Mântuitorul nostru ai născut cu trup. Caută, deci, spre noi, și ne izbăvește de patimile cele stricătoare de suflet.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Prins a fost, dar nu s-a ținut...

Stih: Sfinților Mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Păzitor întreg neamului celui drept-slăvitor te-ai arătat, Nicolae, Alesule al lui Dumnezeu, și îndrăzneț apărător al slavilor, ajutându-i în necazuri după cum fratele pe frate ajută.

Stih: Sfinților Mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

O, fiule credincios al Sfintei Biserici, râvnitor te-ai arătat al proslăvirii sfinților și ziditor de biserici, căci cu podoabă ai înfrumusețat sfintele mănăstiri, și cu binefaceri ai miluit Țara Sfântă și Muntele cel Sfânt al Athonului, ca un păzitor al luminii celei drept-măritoare și al cinului celui călugăresc.

Slavă...,

Prin viețuirea și lucrarea voastră, faptele dragostei săvârșind din destul, pilde v-ați făcut creștinilor, Sfinților Mucenici împărătești, de Dumnezeu încununați, Țarule Nicolae și Țarină Alexandra, căci pe Hristos Dumnezeul nostru, Piatra de temelie a Bisericii, în capul unghiului L-ați așezat.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

La tine alergăm, împărăteasă Doamnă, a credincioșilor Apărătoare și în tine punem nădejdea mântuirii noastre. O, Preasfântă Doamnă, de Dumnezeu Născătoare, nu trece cu vederea rugăciunea noastră.

 

Condac
glasul al 8-lea:

Voi, care ați fost aleși de Împăratul împăraților și Domnul domnilor, care din neamul țarilor Rusiei coborâți, Drept-credincioșilor Mucenici, care ați pătimit cu sufletul și cu trupul moartea cea pentru Hristos, și cu cereștile cununi v-ați încununat; către voi ca și către niște păzitori ai noștri plini de har, cu dragoste strigăm, cântare de mulțumire aducând: Bucurați-vă, Mult-pătimitorilor, împărăteștilor Mucenici, mijlocitori fierbinți ai Sfintei Rusii dinaintea lui Dumnezeu!

Icos

Strălucirea slavei și a cuvioșiei comoară, dimpreună cu purpura și coroana cea de mult preț purtându-le, cu milostivire și cu dreptate v-ați împodobit, credința, nădejdea și dragostea cele către Dumnezeu până la moarte vădindu-le. Către voi ca și către niște păzitori ai noștri plini de har, cu dragoste strigăm, cântare de mulțumire aducând: Bucurați-vă, Multpătimitorilor, împărăteștilor Mucenici, mijlocitori fierbinți ai Sfintei Rusii dinaintea lui Dumnezeu!

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Negrăită minune! Cel Ce a...

Stih: Sfinților Mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Ca niște părinți iubitori de fii ați cercetat pe ostașii cei răniți, și ca de cei născuți din voi v-ați îngrijit, Sfinților Țari Mucenici, cu dragoste mângâindu-i și cu lacrimi înrourându-le mormintele.

Stih: Sfinților Mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Pildă v-ați făcut de virtuoasă viețuire în Sfânta Taină a Cununiei, în cuvioșie crescânduvă pruncii, Sfinte Țarule Nicolae și Țarină Alexandra, ca pe o cerească grădină tocmindu-vă casa. Pentru aceasta vă bucurați acum în Ceruri, cu pruncii voștri dimpreună!

Slavă...,

În culmea slavei omenești aflându-te, Sfinte Nicolae, și ca pe un nimic socotindu-o, slava cea cerească o ai râvnit-o mai mult, pentru care s-a și nevoit sufletul tău până la moarte.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, înviază mintea noastră cea de multe patimi omorâtă și întărește-ne ca să lucrăm cele plăcute lui Dumnezeu, ca astfel să ne învrednicim să te mărim pe tine, Apărătoarea neamului celui creștinesc.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Spăimântează-te, înfricoșându-te, cerule...

Stih: Sfinților Mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Sfinții lui Dumnezeu vestindu-vă mai dinainte sfârșitul cel mucenicesc, precum Agav, proorocul, lui Pavel oarecând, nici voi, Sfinților Mucenici și Mult-pătimitori împărătești nu v-ați spăimântat, neabătându-vă la dreapta ori la stânga de pe cale, ci cu bărbăție înaintând, ați privit pururea la Hristos, Cel Ce credința voastră o a desăvârșit.

Stih: Sfinților Mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

În vremea pătimirii voastre, Sfinților Mucenici, nu v-ați lepădat de Calea Adevărului și a Vieții, de Hristos Dumnezeul nostru, ci nespăimântându-vă de cei ce cu ură luptau împotriva Lui, răbdând până la capăt, ați urmat căii celei împărătești, dobândind viața cea de veci.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Vai nouă, care am călcat legământul părinților noștri, necredincioși arătându-ne neamului împărătesc rânduit să stăpânească peste noi cu binecuvântarea Sfintei Biserici. Că iată, astfel ne-am abătut de la calea lui Dumnezeu. Iartă-ne, Doamne, de toate cele câte am făcut și milostivește-Te spre noi, pentru rugăciunile Sfinților Mucenicilor Tăi Multpătimitori!

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Pe tine singură te știm Apărătoare, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. Roagă-te, dar, neîncetat pentru noi, ca să dobândim pocăința și îndreptarea, că tu ești nădejdea și limanul sufletelor noastre.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Nu te tângui, Maică...

Stih: Sfinților Mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Să învieze Sfânta Rusie, Doamne, cu rugăciunile Sfinților Tăi Mucenici, Țarii cei Mult-pătimitori și ale tuturor Noilor Mucenici și să se risipească degrabă vrăjmașii ei, și să piară de la fața ei toți cei ce o urăsc pe dânsa, de acum și până în veac.

Stih: Sfinților Mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Țarul și Suveranul nostru toată nădejdea în Domnul și-a pus. Pentru aceea și noi, asemenea, să ne rugăm Dumnezeului nostru cu nădejde, ca prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și ale Sfântului Mucenic Nicolae, să adeverească Domnul pământul cel rusesc întru dreapta credință și să mântuiască sufletele noastre.

Slavă...,

Primiți puțina noastră rugăciune, Sfinților Mucenici Mult-pătimitori, ca pe o slăvită cântare după vrednicie, precum a primit Hristos, oarecând, cei doi bani ai văduvei. Să nu ne treceți cu vederea pe noi, cei netrebnici și de patimi luptați, umili cinstitori și închinători ai voștri.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Sub împărătescul tău Acoperământ se mântuiesc robii tăi, Preacurată, de orice rău fiind păziți. Că pe tine singură te-am aflat ajutor în nevoi, în întristări, în mângâiere și în lupte, pricină de biruință.

• Pomenirea Sfintei Mari Muceniţe Marina

Sfînta Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei din părinţi păgîni. La vîrsta de doisprezece ani, Marina a aflat cele despre Stăpînul lisus Hristos, Domnul: despre întruparea Lui din Preasfînta Născătoare de Dumnezeu, despre minunile Lui nenumărate, despre patima Lui pe cruce şi despre slăvită învierea Lui. Inima ei tînără s-a înflăcărat de dragostea pentru Hristos şi a luat în inima ei hotărîrea de a nu se mărita niciodată, ci de a-şi închina toată viaţa lui Hristos Domnul, cu dorinţa de a muri ca muceniţă a Lui, botezîndu-se cu botezul sîngelui. Tatăl ei a urît-o pentru credinţa ei creştină şi nu a mai socotit-o ca pe fiica lui. Cezarul locului, Olymbrius, aflînd de la Marina că este creştină, mai întîi a voit să o ia de soţie. Cînd Marina a refuzat, el i-a poruncit ca să se plece şi să se închine idolilor. Atunci Sfînta Marina i-a zis: «Nu mă voi pleca înaintea idolilor, nici voi jertfi înaintea unora care nu suflă şi sînt morţi, care nu se cunosc pe ei înşişi, nici pot să îşi dea seama dacă oamenii îi cinstesc sau îi necinstesc. Eu nu le voi da lor cinstea care se cuvine doar Unuia Dumnezeu, Făcătorul meu». Atunci Olymbrius a dat-o pe Marina la chinuri, iar după ce a umplut-o de sînge din cap pînă în picioare a aruncat-o în temniţă. În temniţă Marina s-a rugat lui Dumnezeu. După rugăciune, în celulă a intrat diavolul, care luînd chipul unui şarpe sinistru i s-a încolăcit în jurul capului. Cînd Marina s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, şarpele a crăpat şi s-a făcut nevăzut. Atunci pe Marina a înconjurat-o o lumină cerească, care a făcut parcă să se topească pereţii închisorii şi tavanul, în locul acela arătîndu-se o cruce nespus de înaltă, în vîrful Crucii se afla o porumbiţă albă, care zicea cu glas: „Bucură-te, Marino, porumbiţă cuvîntătoare a lui Hristos, fiică a Sionului celui de sus, căci iată ziua bucuriei tale s-a apropiat!”. Atunci Sfînta Marina s-a vindecat desăvîrşit de toate rănile şi durerile ei, cu puterea lui Dumnezeu. Dementul jude a schinguit-o atunci bestial în toată ziua următoare, aruncînd-o şi în foc şi în apă, dar Sfînta Marina a îndurat toate ca şi cînd ar fi fost în trup străin. La urmă judecătorul a osîndit-o la moarte prin decapitare. Mai înaintea morţii ei Stăpînul Hristos a venit la ea, înconjurat de îngeri. Ea a fost decapitată în timpul împărăţiei lui Diocleţian, dar cu sufletul şi cu puterea ea a rămas vie şi pe pămînt şi în ceruri. Mîna Sfintei Marina odihneşte la Mînăstirea Vatopedi din Sfîntul Munte Athos. Sfînta Marina are şi o mănăstire închinată ei, în care se află şi parte din sfintele ei moaşte făcătoare de minuni, situată în vîrful Muntelui Lângă din Albania, cu vedere spre Lacul Ohrid. Nenumărate minuni s-au lucrat şi se lucrează încă în această Sfânta Mănăstire, cărora le stau martori nu doar creştinii, ci şi musulmanii. Aşa de mult au respectat turcii acest sfînt locaş, încît nu au îndrăznit niciodată să tulbure nici obştea mînăstirii, nici să confişte proprietăţile ei. Într-o vreme paznicul mînăstirii a fost chiar un turc musulman.

 

 

 

 

 

 

• Pomenirea Sfântului Cuvios Leonid Ustnedumsk

Încă din tinereţile lui, acest sfînt rus s-a nevoit întru monahiceştile lupte în mai multe mînăstiri, între care Solovki şi Miroj. El după aceea a întemeiat propria lui mînăstire de-a lungul văii Rîului Luza, în ţinutul Vologda. El a vieţuit foarte aspru, astfel încît, cu puterea Duhului Sfînt, curăţindu-şi trupul şi sufletul, s-a făcut locaş Sfîntului Har. El a fost un luminător duhovnicesc al oamenilor, atrăgînd pre mulţi la viaţa monahală. El s-a numit «Ustnedumsk» pentru că odată, cînd 1-a muşcat un şarpe otrăvitor, el nu a spus nimănui depsre aceasta, nici nu s-a gîndit la acest lucru, şi cu toate acestea a rămas viu. Plăcîndu-i lui Dumnezeu, Cuviosul Leonid a adormit cu pace în şaptesprezece zile ale lunii iulie, din anul 1653. Sfintele lui moaşte odihnesc în mănăstire de el întemeiată.

Cântare de laudă la Sfânta Mare Muceniţă Marina

Sfînta Marina Domnului se roagă,

Ruga întărindu-şi cu lacrimi fierbinţi.

«Stăpîne Doamne lisuse, Mîntuitorule al meu,

Tu în ajutor stai celor

Ce nădăjduiesc către Tine.

Aproape mie fii, Stăpîne, aproape sufletului meu,

Cînd vor voi necredincioşii

Trupul să-mi ucidă.

Fii lingă mine Doamne,

Cela Ce eşti

A mucenicilor Putere,

Ca să îndur chinul fără frică, nici plînset.

Iată eu oaie sînt

În mijlocul lupilor,

Pasăre singuratică

Spre vînarea lor,

Vînatul hăituit

Al dinţilor lor

Ci eu nădăjduiesc întru Tine, Doamne,

Doamne al mîntuirii mele.

Dar şi-mi de vor sfişia trupul cape un sac vechi,

O, Doamne, de Tine nu voiesc să mă lepăd, – ajută-mă!

Mai bine îmi este mie chinuri să iau pentru Tine

Decît să mă veselesc în ticăloasele lor bunătăţi.

Eu Ţie mă închin Doamne, Mîntuitorul meu,

Cela Ce ai biruit moartea, diavolul şi iadul,

O, Doamne, biruie şi întru mine acum!

Ţie se cuvine lauda, Stăpîne Doamne lisuse

Cela ce stai în ajutorul celora

Care în Tine nădăjduiesc!”

Luna iulie in 17 zile: pomenirea Sfintei, Mare Mucenite Marina (+270).     Aceasta a trait in Antiohia Pisidiei, fiind fiica a unui oarecare Edidie, slujitor al idolilor pagani. Murind mama sa, Marina a fost incredintata unei femei, din afara de cetate, sa o creasca. Ajungand la varsta de doisprezece ani si auzind de Hristos, se ruga sa o invete si pe ea credinta crestinilor. Si a fost invatata, de unii, din satul unde locuia, si a inceput a vietui in rugaciune si in desavarsita intelepciune, dorind lupta mucenicilor. Implinind cincisprezece ani, a fost parata la dregatorul cetatii. Olimbrie cu numele, ca nu se inchina idolilor. Ai acesta, trimitand sa o prinda, a inchis-o in temnita.
    Deci, a fost scoasa la judecata si, vazand-o, dregatorul s-a minunat de frumusetea ei si, intreband-o cum ii este numele si neamul, ea a zis: "Marina ma cheama, nascuta sunt in Pisidia si cred in Numele Domnului meu." Si era cuprins de dragoste dregatorul, vazand chipul ei frumos, peste fire si o ruga sa-i fie lui sotie. Dar, nevrand ea a se lepada de Hristos, a poruncit de a intins-o si a fost batuta cu toiege, fara de mila, incat s-a rosit pamantul de sangele ei. A poruncit, apoi, de au spanzurat-o pe stalp si i-au strujit trupul cu unelte ascutite, multa vreme. Si a patimit fecioara multe feluri de cazne, atat in temnita, cat si la a doua cercetare. Deci, a fost arsa cu faclii si aruncata cu capul in jos, intr-un vas plin cu apa. Si, ramanand tare in credinta in Hristos si nevatamata, prin aceasta multi au crezut in Hristos, carora li s-au taiat capetele. Si, pornindu-se cu manie, dregatorul i-a taiat si ei capul. Dumnezeului nostru, slava!
 


Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Teodor Studitul.     Oamenii cei buni vorbesc cuvinte bune si cuvant prost nu scot din gura lor, ca sa nu greseasca. Precum zice Apostolul Pavel: "Tot cuvantul rau din gurile voastre, sa nu iasa, in afara de ceea ce este bun, spre zidirea credintei, si sa dea dar ascultatorilor. Si, sa nu scarbiti pe Duhul Sfant, cu Care v-ati pecetluit in ziua izbavirii." Si, iarasi, zice: "Toata amaraciunea si mania si iutimea, strigarea si defaimarea sa se ridice de la voi, impreuna cu toata rautatea. Si sa fiti unul spre altul blanzi si milostivi, facand cele placute unul altuia, precum si Dumnezeu prin Hristos, a facut cele placute voua." Vedeti oare, ce porunceste? Si cata este si dorinta cea intemeiata a poruncii? Si acestea spre cine le vorbea? Nu catre calugari, ci, de-a dreptul, spre toti cei din lume. Dar catre calugari acel cuvant este de cuviinta a-l grai. Ca, adica: "Cei care sunt ai lui Hristos, trupul si-au rastignit, cu patimile si cu poftele ca sa nu fie lucratori la fapta pacatului." Daca acestea asa sunt, apoi sa socoteasca, cei ce, acum, se sfadesc, ca de osanda sunt vrednici, caci ei nu numai ca se sfadesc, ci si, unul asupra altuia, isi ridica mainile. Dar, oare, cu adevarat, iti intinzi mana spre calugar, tu cel ce esti inca in tagma oamenilor de rand, sau tu, cel calugarit, indraznesti a lovi cu toiagul pe cel nou venit la supunere? Drept aceea, nu esti calugar ci bataus, nici pustnic, ci talhar, nici fiu al pacii, ci rob al maniei. Au, doara, n-au venit bataile din ocari si dupa batai, oare, nu urmeaza moartea? Deci, cei ce fac acestea se cade sa fie cercetati, cu canon foarte greu, ca nu cumva sa ajunga mai rau. Iar voi, iubitilor, ca niste ucenici ai Stapanului Celui bland si datator de pace, cu blandete si cu pace sa petreceti. Pacea si sfintenia, cu totii sa le urmati, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul.
    Trebuie sa ne sfiim si sa ne plecam, fratilor, Trupului si Sangelui Domnului nostru Iisus Hristos, pe care ne-am invrednicit sa le primim. Si, in sufletul nostru, care primeste aceste Preacurate Daruri, sa nu mai salasluiasca rautatea, mania, nici poftele cele necurate. Si gura, care a primit Izvorul cel nemuritor al Vietii, sa nu mai scoata cuvinte necuviincioase si putrede, nici ochii, care s-au curatit cu cinstitul Sange al lui Hristos, sa nu mai priveasca, salbatic, ca o fiara, nici sa oglindeasca satanicile si desfranatele privelisti. Sa pazim toate madularele nostre curate, ca niste madulare ale lui Hristos. Sa avem in mare cinste fecioria, ca fecioria este bunatatea cea dintai, care a stralucit in Rai, mai inainte de a fi inselat sarpele pe stramosul Adam. Fecioria este aceea care a fost si s-a facut Maica lui Hristos. Fecioria este cea care face din oameni ingeri, fecioria inalta lumea spre cer, spre nemurire. Dar nui va putea cineva sa o castige in alt chip, decat cu multe dureri, osteneli si sudori, ca unde este indreptare mare, acolo trebuie sa fie si silinta mare. Deci, dar precum sabia cea ascutita taie pe vrajmas, asa si sufletul, cel alcatuit cu frica lui Dumnezeu, taie, indata gandurile dracesti. Si, daca sabia se va toci, iarasi, sa se dreaga si va taia, nu numai mii, ci si milioane de draci, precum canta David. Fiti cu grija, iubitilor, ca multi sunt cei ce se lupta cu noi, in toate zilele, si milioane de duhuri se razboiesc cu noi, impotriva carora, se cade sa ne luptam, pana la sfarsit, ca niste ostasi nebiruiti ai lui Hristos. Iar mila lui Dumnezeu, pana la sfarsit, adauga, celor ce se nevoiesc bine, osardie multa, ca sa sporeasca, spre toata fapta buna, si sa castige Imparatia Cerurilor in Iisus Hristos, Domnul nostru, a Caruia este slava si stapanirea, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
 


Intru aceasta zi, cuvant pentru cei ce gresesc si nu vor sa se pocaiasca.     Multi din cei ce gresesc zic adesea: "Sunt plin e intinaciune, cum voi putea sa ma apropii de Dumnezeu si cum voi putea sa ma apropii de Dumnezeu si cum voi putea sa-L rog pe El, fiind eu cuprins de greseli diavolesti?" Frate, oare, esti silit si lipsit de indrazneala? Tocmai pentru aceasta sa vii, ca sa afli indrazneala mare. Ca, oare, Dumnezeu este un om, care vrea sa te intrebe pe tine, ca sa te rusinezi de El? Dumnezeu vrea, mai mult decat omul sa te izbaveasca pe tine din pacat. Nici tu insuti nu doresti mantuirea ta, asa cum vrea El sa te mantuiasca pe tine. Deci, sa nu zici: "Am pierit, ce voi face?" Ai doctor, mai presus decat leacurile, care vrea sa te vindece pe tine de boala pacatului, daca tu singur iti vei arata boala, adica, iti vei marturisi, mai inainte, greseala ta, caci, pocainta de pacate face curat pe cel ce se pocaieste cu mintea. Bine este a nu gresi, dar, si mai bine este, ca cei ce gresesc sa se pocaiasca si, din durerile bolii, sa se izbaveasca si, dupa rani, sa fie sanatosi. Pentru ca nu a cadea este cumplit, ci a nu se ridica si a zacea dupa cadere. De vei zice: "Peste fire am gresit", dar, cine este fara de pacat, pe pamant? Sa-ti fie destul aceasta spre pomenire; spune-ti, tu, mai intai, faradelegile tale, ca sa te indreptezi. Plangi mai inainte, cat este inca vremea pocaintei, ca sa nu plangi atunci cand nu va mai fi vreme de pocainta. Sa lucram binele, pana ce putem. Ca nu iubeste un tata pe fiul sau, cat iubeste Dumnezeu sufletul cel ce se pocaieste. Ca asa este iubirea de oameni a Stapanului, ca nu se intoarce de la nici unul din cei ce alearga la El. Pentru cel ce vrea niciodata nu este vreme neprielnica pentru cautarea mantuirii. Pentru ca talharul s-a mantuit, nu din pricina vremii, ci pentru ca a crezut si s-a osandit pe sine si astfel, a luat, dupa faptele sale, si, asa, a aflat visteria cea nedesertata a Imparatiei Cerurilor.Ca, pentru cel ce se caieste, inceputul mantuirii este sa se osandeasca pe sine; si nu se va indrepta cineva, acoperindu-si greselile sale. Iar cel ce se caieste de rautatile ce a facut, daca nu va face vrednica ispasire de pacate, prin implinirea canoanelor, atunci, acela va raspunde la Judecata. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

Sinaxar 17 Iulie

În aceasta luna, în ziua a saptesprezecea, pomenirea Sfintei Marei Mucenite Marina.

Aceasta sfânta era din Antiohia Pisidiei, fiind fiica una nascuta a unui Edisie, popa idolesc. Si dupa ce a murit mama ei, a dat-o tatal sau pe seama unei femei; facându-se ea de 12 ani, se ruga sa învete credinta crestinilor, si a învatat-o de la crestinii ce erau din acel sat. Iar când a fost ca de 15 ani, a poftit sa savârseasca lupta muceniciei. Daca a aflat de aceasta, ighemonul Olimvirie a trimis de a prins-o si a bagat-o în temnita. Peste putine zile, scotând-o, a adus-o la judecata sa si, vazând-o, s-a spaimântat cu totul de frumusetile ei. Si, întrebând-o de unde este si cum îi este numele, ea zise: "Marina ma cheama, nascuta si crescuta în Pisidia; si cred în numele Domnului meu". De aceea, nevrând ea a se lepada de Hristos, a poruncit si a fost batuta cu toiege fara mila, pâna s-a rosit pamântul de sângele ei; apoi au bagat-o în temnita. Si s-a facut cutremur mare, încât se cutremura temnita, si iata a iesit dintr-o parte a temnitei un balaur suierând tare, si târându-se, parea ca varsa foc împrejurul sfintei. De aceea, speriindu-se ea foarte si îngrozindu-se, ruga pe Dumnezeu. Atunci acel groaznic balaur s-a prefacut aratându-se în chip de câine negru; iar sfânta, luându-l de par si gasind un ciocan, l-a batut pe cap si peste spinare pâna l-a slabit. Dupa aceasta, fiind adusa sfânta la a doua cercetare si ramânând tare în credinta lui Hristos, a fost supusa la multe chinuri pe care rabdându-le, ighemonul cu mânie i-a taiat capul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Sperat si Veroniche.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Eufrasie, episcopul Ienopolei, care cu pace s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cugetare

Câtă vreme Hristos nu se face sufletului totul – tot ceea ce, adică, este durabil şi neschimbător – omul nu se poate angaja pe drumul suferinţelor pentru El.

Cum a putut Marina, o tînără în vîrstă de cincisprezece ani, să se angajeze pe această cale a suferinţelor pentru Hristos? Ea a putut aceasta pentru că Hristos i Se făcuse ei totul, mai presus de toate şi de orice. Cum a putut Sfînta Muceniţă Iulita să se bucure văzînd-1 pe fiul ei Chiric în vîrstă de trei ani ucis pentru mărturisirea credinţei creştine? Ea a putut lucrul acesta de neînchipuit pentru oameni, pentru că Hristos i Se făcuse ei totul. Iată cum prezintă Sfîntul Tihon din Zadonsk faptul acesta al dobîndirii supremaţiei lui Hristos în viaţa omului, în cadrul unui dialog dintre Hristos şi om:

„Voieşti tu oare să ai tot binele pe care ţi-l poţi şi dori şi imagina? Eu sînt Izvorul a tot binele. Voieşti viaţă binecuvîntată? Eu sînt Izvorul tuturor binecuvîntărilor. Doreşti frumuseţe? Toată frumuseţea şi însăşi al ei izvor întru Mine se află. Doreşti nobleţe? Nimeni nu este mai nobil decît Fiul lui Dumnezeu şi decît Preasfînta Fecioară. Voieşti o vieţuire înaltă? Dar ce este mai înalt decît împărăţia Cerurilor? Voieşti bogăţii? Eu sînt Izvorul a toată bogăţia. Voieşti înţelepciunea? Eu sînt înţelepciunea lui Dumnezeu. Voieşti prieteni? Nimeni nu-ţi poate fi prieten mai bun şi mai puternic decît Mine, Care Mi-am pus viaţa pentru toţi oamenii şi pentru fiecare din ei. Voieşti bucurie? Nimeni nu se va putea buctira vreodată cu adevărat decît întru Mine. Voieşti pacea? Eu sînt Pacea sufletului. Voieşti viaţă? Eu sînt Izvorul vieţii. Voieşti lumină? Eu sînt lumina lumii”.

Luare aminte

Să luăm aminte la minunile şarpelui de aramă din pustie (Numerii 21):

• La cum mult popor al lui Israil au murit muşcaţi de şerpi în pustie, pînă cînd a ridicat Moise şarpele de aramă pe stîlp;
• La cum toţi cei care erau muşcaţi de şerpi priveau către şarpele de aramă şi trăiau;
• La cum şarpele de aramă îl preînchipuie pre Hristos Domnul pe Cruce.

Predică

Despre necesitatea de a aminti oamenilor pururea despre aceleaşi lucruri – „Drept aceea, vă voi aminti pururea de acestea, cu toate că le ştiţi şi sînteîi întăriţi întru adevărul în care staţi” (II Petru l: 12).

Menirea plugarului este să-şi plugărească bine ogorul lui. Oare nu reia el mereu şi mereu aceleaşi munci şi lucrări pentru el? Cum altfel să-şi are el ogorul lui, dacă nu tăind din zori şi pînă în noapte brazde adinei în el? Călătorul merge pe cale. El trebuie să-şi învingă oboseala mersului, şi să-şi forţeze inima şi picioarele să continue, dacă vrea să ajungă la timp la destinaţie. Tîmplarul îşi pregăteşte lemnul pentru lucrul lui. Cu fiecare scîndură, el ia de la capăt tot şirul de operaţii necesare pregătirii lemnului pentru lucrul ce-1 are de făcut. Fraţilor, oare toate aceste munci folositoare nouă nu comportă ele împlinirea repetitvă a aceloraşi sarcini?

De aceea nici vestitorul adevărului nu trebuie să se trîndăvească şi să zică: „Le-am spus lucrul acesta, şi nu mai am de gînd să îl repet”. Nici auzitorul adevărului să nu se trufească, şi să nu zică: „Am mai auzit lucrul ăsta o dată, nu mai am nevoie să îl aud din nou”.

O, vestitorule al adevărului, nu-ţi fie frică, nici ruşine, să repeţi adevărul mereu şi mereu, să înveţi poporul mereu şi mereu, şi să-i aduci mereu aminte adevărul!

Fără repetiţie, ogorul nu se ară, drumul nu se călătoreşte, şi casa nu se zideşte. Iar sarcina ta tocmai aceasta este: să plugăreşti sufletele oamenilor, să le duci la calea adevărului, şi să le zideşti ca şi pe nişte case. O, auzitorule al adevărului, nu te trufi, şi nu zice că ai mai auzit adevărul o dată. Adevărul este hrana sufletului. Aşa cum ai mîncat pîinea azi, ieri, alaltăieri, şi în toată viaţa ta de pînă acum, aşa va trebui să o mănînci şi de aici înainte, dacă vrei să ai trupul sănătos. Ţine minte că şi sufletul tău trebuie să fie sănătos, deci şi el are nevoie să audă pururea adevărul, mereu şi mereu.

Hrăneşte-ţi sufletul cu adevărul, cu acelaşi Adevăr adevărat, astăzi şi mîine ca şi ieri, şi tot aşa pînă la moarte, ca să fii mereu cu duhul sănătos, puternic şi strălucitor.

O, Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, hrăneşte-ne pre noi în fiecare zi şi ceas al vieţii noastre cu adevărul Tău care eşti însuţi Tu, o, Iisuse Hristoase, Hrana cea dulce! Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!