• Pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Atinoghen, Episcopul Sevastiei din Armenia
Sfîntul Atinoghen a vieţuit într-o
mănăstire de lingă cetatea Sevastei împreună cu zece ucenici ai săi. În
timpul domniei lui Diocleţian, la Sevastia a sosit Filomarh, un
prigonitor sîngeros al creştinilor. El a arestat şi a ucis mulţi
creştini din cetate. Cînd 1-a văzut pe Atinoghen şi pe ucenicii lui, el
i-a poruncit Bătrînului să aducă jertfe idolilor ca să nu piară, aşa cum
pieriseră şi ceilalţi creştini. Atinoghen i-a zis: „O, prigonitorule, cei de care zici că au pierit nu au pierit deloc, ci se află acum în ceruri, bucurîndu-se cu îngerii”.
Chiar atunci, o căprioară pe care Atinoghen o hrănea uneori cu mîna lui
a fugit repede înspre el, şi, văzîndu-1 în acele chinuri, a început să
plîngă. Aceasta fiindcă pînă şi fiarele munţilor erau mai simţitoare
faţă de chinurile mucenicilor lui Hristos decît păgânii locuitori ai
oraşelor. După torturi cumplite, în timpul cărora un înger al lui
Dumnezeu îi întărea pe mucenici, ei au fost cu toţii decapitaţi, mai
întîi preoţii şi ucenicii lui Atinoghen, apoi Atinoghen însuşi. Ei cu
toţii s-au strămutat la Patria cea Cerească la anul 311.
• Pomenirea Sfintei Muceniţe Iulia
Fecioara Sfânta Iulia s-a născut la
Cartagina dintr-o familie aristocrată. Cînd persanii au capturat
Cartagina, ei au luat de acolo mulţi prizonieri, ca sclavi. Sfînta lulia
a fost capturată şi făcută sclavă, căzînd în mîinile unui păgîn,
negustor în Siria. Văzînd că este creştină, el a sfătuit-o de multe ori
să se lepede de Hristos şi să se facă de o credinţă cu el, dar lulia 1-a
privit cu dispreţ. Văzînd că lulia este
foarte credincioasă şi pricepută la treburile pe care i le încredinţa,
negustorul a lăsat-o în pace şi nu i-a mai vorbit niciodată de credinţă.
Odată negustorul şi-a încărcat marfa în corabie şi, luînd-o şi pe lulia
cu el, a pornit-o spre ţărmuri îndepărtate pentru afaceri. Cînd au
sosit la Corsica, au nimerit acolo într-un festival idolesc, cărei
blasfemii negustorul i s-a alăturat, însă lulia a refuzat să coboare la
mal. Ea a rămas în corabie şi a plîns văzînd nebunia şi greşelile
oamenilor ce zac în întuneric. Dar cumva păgînii au descoperit că stă în
corabie şi au scos-o afară cu sila, în ciuda împotrivirii mari a
negustorului, stăpînul ei. Păgânii au schingiuit-o pe lulia bestial. Ei
i-au tăiat sînii, au urcat-o pe o stîncă şi au răstignit-o acolo pe o
cruce, pe care lulia şi-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu. Moartea
ei a descoperit-o îngerul lui Dumnezeu unor monahi ce se nevoiau pe o
insulă din apropiere, Mărgărita (sau Gorgona) şi aceşti monahi au venit,
au luat trupul mucenicesc al luliei şi 1-au îngropat cu cinste. De-a
lungul secolelor la mormîntul Sfintei lulia s-au lucrat nenumărate
minuni, iar unora dintre cei vii chiar muceniţa li s-a înfăţişat aievea.
Ea a luat mucenicia cu cinste în veacul al şaselea. După mulţi ani,
locuitorii au voit să ridice o sfîntă biserică în cinstea muceniţei în
alt loc, fiindcă vechea biserică era foarte mică şi dărăpănată. De
aceea, la locul pe care şi 1-au ales, ei au început să adune materialul:
piatră, cărămizi, nisip, şi toate cele necesare.
Dar s-a întîmplată că în timpul nopţii, înainte de ziua cînd urma să
fie pusă temelia, toate materialele au fost mutate de o mînă nevăzută la
locul celei vechi bisericuţe dărăpănate. Neînţelegînd ce s-a
întîmplat, lucrătorii au început să încarce materialele ca să le
transporte înapoi, la locul nou ales, dar după ce au terminat de făcut
aceasta, minunea s-a întîmplat iar: materialele au fost duse de o mînă
nevăzută la vechea bisericuţă. Atunci
paznicul de noapte a văzut o fecioară strălucitoare care cu ajutorul
unor care trase de boi albi, duce materialele toate la vechiul lor al
ctitoriei celei dintîi. Din aceasta toţi au înţeles că Sfinta lulia nu
doreşte să se schimbe locul bisericii ei. De aceea lucrătorii au demolat vechea bisericuţă şi pe acelaşi loc au înălţat nou locaş Muceniţei.
• Pomenirea celor cincisprezece mii de Sfinţi Mucenici
Aceştia cu toţii au fost decapitaţi în Persia, pentru credinţa în Hristos.
• Pomenirea Sfântului Mucenic Atinoghen
Acest Atinoghen este autorul minunatei cîntări de la Vecernie „Lumină lină”. El a luat moartea pentru Hristos aruncat fiind în foc, şi s-a învrednicit de slava cea veşnică a împărăţiei lui Dumnezeu.
• Pomenirea primelor șase Sinoade Ecumenice
Această prăznuire laolaltă a primelor Şase Sinoade Ecumenice are loc în Duminica dintre zilele de 13 şi 19 ale lunii iulie¹.
Cântare de laudă la Sfânta Muceniţă Iulia
Fecioara Iulia
Muceniţă pentru Hristos
Chin şi răstignire a luat.
Ea ajutorul puterii lui Hristos a chemat,
Puterea Cinstitului Lemn.
Din şase răni sîngele muceniţei a curs,
El a înroşit pămîntul,
Căci Muceniţă în Hristos a crezut.
Ea scumpa ei Credinţă
Să o ascundă nu a voit.
De aceea Hristos Domnul pre Muceniţă
Ascunsă nu a lăsat-o,
Ci El pre ea lumii o a vestit,
Şi o a proslăvit întru a Sa
Veşnică împărăţie.
Cînd Iulia duhul ei sfînt şi curat şi-a dat,
El a zburat prin gura ei la ceruri,
Ca o porumbiţă albă
Ce zboară la înălţimi.
Oamenii au văzut aceasta,
Şi au strigat de spaimă
Tremurînd:
„Vai, răilor judecători,
Ce sîngele dreptei au vărsat!”
Dar, pana a nu fi ucis, Sfantul Antinoghen, a grait cateva cuvinte catre dregator, zicand: "Ma rog tie, porunceste ostasilor, sa ma duca in manastirea mea si acolo, sa ma omoare." Si dregatorul a implinit dorinta cea de pe urma. Deci, mergand in manastirea sa, nu si-a mai aflat ucenicii, ca ei fusesera prinsi si ucisi mai inainte. In schimb, l-a intampinat pe Sfantul Antinoghen o cerboaica pe care Sfantul o crescuse in manastire, care statea acum, plecandu-si capul, la picioarele Sfantului. Si a zis Fericitul catre ea: "Te-au lipsit de frati, paganii, iar acum vei ramane si fara de acela care, odinioara, te-a hranit. Dumnezeului veacurilor sa nu te dea pe tine, nici semintia ta spre vanare vanatorilor, ci tu si semintia ta, asa sa fiti, incat in toti anii, la pomenirea noastra, sa va aduceti aci cate un pui, spre junghiere si mancare, celor ce vor veni la pomenirea noastra. Si cerboaica, varsand lacrimi din ochi, a cazut la picioarele Sfantului, iar el, insemnand-o cu semnul crucii, a zis catre ea: "Mergi, in pace, in sanul pustiei." Si Sfantul Atinoghen, in manastirea sa, s-a rugat lui Dumnezeu si, plecandu-si capul sub sabie, s-a sfarsit in Domnul.
Si, in fiecare an, la pomenirea Sfantului, dupa citirea Sfintei Evanghelii, se vedea venind cerboaica si-si aducea puiul sau, apoi, iarasi, iesea si se ducea. Si se bucura, mirandu-se crestinii, ce se adunau acolo, ospatandu-se, intru cinstirea Sfintilor si spre slava lui Hristos, Dumnezeul nostru in veci! Amin.
Sinaxar 16 Iulie
În aceasta luna, în ziua a saisprezecea, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Atinoghen, care a fost episcop Pidahtoei.
Acest
sfânt a trait în Sevastia Capadociei, în zilele împaratului Diocletian,
si pentru faptele sale bune si pentru smerenia sa a fost facut episcop
al Pidahtoei. Fiind prins si cercetat de Filomarh ighemonul, împreuna cu
10 ucenici ai sai, si rabdând multe chinuri împreuna cu dânsii, si-a
primit sfârsitul prin sabie. Se povesteste ca mai înainte de a fi prins,
mergând la manastirea sa, nu si-a aflat ucenicii, pentru ca erau prinsi
mai-nainte. Întâmpinând cerbul, pe care îl crescuse la mânastire, l-a
binecuvântat si s-a rugat ca sa nu fie vânat de vânatori nici el, nici
semintia lui; ci în toti anii la pomenirea sfântului sa aduca si el, si
cei ce se vor naste din el, câte un pui de cerb în dar pentru obste. Si
astfel în fiecare an, la pomenirea sfântului, dupa citirea Sf.
Evanghelii, venea cerbul în biserica si aducea puiul si degrab iesea.
Iar crestinii strânsi acolo junghiau cerbul si se ospatau, bucurându-se
în slava si cinstea sfântului.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Avudim.
Acest sfânt a trait pe vremea împaratului Diocletian. Fiind prins si
neprimind sa aduca jertfa la idoli, a fost întins la stâlp si batut de
noua slujitori. Iar nevrând a gusta din cele jertfite la idoli, a fost
sfâsiat cu gheare de fier; dar stând neschimbat si întarit în credinta, i
s-a taiat capul.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Faust.
Acest sfânt a trait în zilele împaratului Deciu. Fiind prins pentru
credinta în Hristos, pe Care îl marturisea pe fata si cu îndrazneala, a
fost rastignit si ranit cu sageti. Si stând cinci zile pe cruce, si-a
dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Antioh, fratele Sfântului Mucenic Platon.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici cei din Pisidia, cincisprezece mii fiind, care de sabie s-au savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintelor Mucenite femei, multe fiind, care de sabie s-au savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Atinoghen, care în foc s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea celor 630 de Sfinti
Parinti de la Calcedon, care s-au adunat la sfântul si a toata lumea al
IV-lea Sinod ecumenic.
Acest sfânt si a toata lumea Sinod s-a tinut în zilele lui Marcian si
Pulheriei binecredinciosilor împarati, adunându-se în vestita biserica a
Sfintei Eufimia, si adeverind sfântul Simbol al celor 318 Sfinti
Parinti, adunati la Niceea. Pe care l-au întarit si l-au pecetluit si
celelalte sinoade. Pentru ca ocârmuind împaratia Teodosie, feciorul lui
Arcadie, a fost o întâmplare ca aceasta: un oarecare Eutihie, monah si
preot, s-a facut începator eresului, zicând ca Domnul nostru Iisus
Hristos este într-o fire si într-o lucrare. Acesta a fost scos si
caterisit de Flavian, patriarhul Constantinopolului, si de ceilalti
drept-credinciosi. Însa Eutihie, având ajutor pe cei fara de Dumnezeu
fameni ai împaratului, n-a încetat a face amestecare si tulburare, pâna
ce a murit Teodosie. Dupa ce a luat împaratia, Marcian a poruncit sa se
faca sinod a toata lumea, si s-au adunat 630 de episcopi. Si alcatuind
si o parte si alta, adica drept-credinciosii si ereticii, doua tomuri si
deschizând racla Sf. Mucenite Eufimia, le-au pecetluit, si le-au pus pe
pieptul ei. Si peste putine zile facând rugaciune si deschizând, au
vazut si s-au spaimântat; pentru ca au vazut tomul ereticilor lepadat
sub picioarele sfintei, iar tomul drept-credinciosilor tinut în
cinstitele ei mâini. Vazând o minune ca aceasta s-au îngrozit toti. Si,
întorcându-se mai vârtos spre credinta, au slavit pe Dumnezeu, Cel ce
face în toate zilele lucruri minunate si peste fire, spre întoarcerea si
folosul celor multi. Si se face pomenirea aceasta în sfânta biserica
cea mare.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Intru aceasta zi, cuvant al unui staret oarecare, despre ascultare.
Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Efrem, despre indelunga rabdare.
Cade-se a sti, ca dupa pomenirea acestor Sfinti, adica dupa 16 zile ale acestei luni, in Duminica cea dintai dupa aceasta data, cantam slujba Sfintilor Parinti de la Calcedon, ce s-au adunat la Sfantul Sinod, al patrulea, a toata lumea (451).
Ca, ocarmuind imparatia Teodosie (400-450), feciorul lui Arcadie, un oarecare Eutihie, monah si preot, s-a facut incepator unei erezii, zicand ca Domnul nostru Iisus Hristos are numai o fire si o lucrare. Acesta a fost scos din Biserica si caterisit de Fabian, patriarhul Constantinopolului si de ceilalti ortodocsi. Dar Eutihie, avand intr-ajutor si pe cei fara de Dumnezeu, de la curtea imparatului, n-a incetat a face tulburari, pana ce a murit Teodosie. Deci, dupa ce a luat Marcian imparatia, acesta a poruncit sa se faca un Sinod, a toata lumea, si a adunat sase sute treizeci de episcopi. Si alcatuind si o parte si alta, adica, si dreptcredinciosii si ereticii, doua scrieri si, deschizand racla Sfintei Mucenite Eufimia, le-au pecetluit si le-au pus pe pieptul ei, cu paza. Si, peste putine zile, facand ruagaciune si deschizand racla, au vazut si s-au inspaimantat, caci au gasit scrierea ereticilor lepadata sub picioarele Sfintei, iar pe cea a dreptcredinciosilor, tinand-o in cinstitele sale maini. Aceasta facandu-se, s-au ingrozit toti, vazand o asemenea minune. Si, intorcandu-se spre credinta cea adevarata, au slavit pe Dumnezeu, Cel ce face totdeauna, lucruri minunate si mai presus de fire, spre intoarcerea si folosul celor multi. Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne miluieste-ne si ne mantuieste pe noi! Amin.
Cugetare
Sfintele Sinoade Ecumenice sînt cele mai
mari şi mai spectaculoase dueluri ale Ortodoxiei cu erezia. Astăzi
Biserica prăznuieşte împreună primele Şase Sinoade Ecumenice:
1. Întîiul Sinod Ecumenic s-a ţinut la Niceea în anul 325, iar la el au participat 318 Sfinţi Părinţi. Sinodul întîi Ecumenic se prăznuieşte aparte în douăzeci şi nouă de zile ale lunii mai, şi iară în duminica a șaptea după Sfintele Paşti. Acesta a fost Sinodul la care s-a dat anatemei erezia necuratului Arie.2. Al doilea Sinod Ecumenic s-a ţinut la Constantinopol în anul 381, iar la el au fost de faţă 150 de Sfinţi Părinţi. El se prăznuieşte aparte în douăzeci şi două de zile ale lunii mai. La acest Sfînt Sinod s-a dat anatemei erezia lui Macedonie care hulea pre Sfîntul Duh Domnul.3. Al treilea Sinod Ecumenic s-a ţinut la Efes la anul 431, iar la el au stat de faţă 200 de Sfinţi Părinţi. Sinodul al Treilea se prăznuieşte aparte în nouă zile ale lunii septembrie. La el s-a dat anatemei erezia lui Nestorie care hulea pre Maica lui Dumnezeu.4. Al patrulea Sinod Ecumenic s-a ţinut la Calcedon în anul 451, iar la el au venit 630 de Sfinţi Părinţi. El se prăznuieşte aparte în şaisprezece zile ale lunii iulie şi la lucrările lui s-a dat anatemei erezia monofizită.5. Al cincilea Sinod a Toată Lumea s-a ţinut la Constantinopol în anul 553. La el au participat 160 de Sfinţi Părinţi, care au dat anatemei erezia lui Origen. Acest Sfînt Sinod se prăznuieşte aparte în douăzeci şi cinci de zile ale lunii iulie.6. Al șaselea Sinod Ecumenic s-a ţinut la Constantinopol în anii 680-681, iar la el au participat 170 de Sfinţi Părinţi, care au dat anatemei erezia monotelită. Acest Sfînt Sinod se prăznuieşte aparte în douăzeci şi trei de zile ale lunii ianuarie.7. Al șaptelea Sinod Ecumenic s-a convocat la Niceea în anul 787, iar la el au stat de faţă 367 de Sfinţi Părinţi. Acest Sfînt Sinod nu se prăznuieşte astăzi împreună cu primele șase, ci el se prăznuieşte aparte, în unsprezece zile ale lunii octombrie. La lucrările lui s-a dat anatemei sălbatica erezie iconoclastă.
Prin puternica şi tainica lucrare a
Duhului Sfînt Domnul, aceste Sfinte Sinoade au condamnat toate ereziile,
confirmînd, definind şi întărind Sfînta Ortodoxie pentru totdeauna, şi
întru toţi vecii.
Luare aminte
Să luăm aminte la minunata ieşire a apei din stîncă în pustia Cadeş (Numerii 20):
- La cum Moise, la porunca lui Dumnezeu, a lovit stîncă cu toiagul său, dar fără credinţă; şi cum prin voia lui Dumnezeu, a ieşit de acolo apă multă;
- La cum Dumnezeu i-a pedepsit pe Moise şi pe Aaron pentru credinţa lor puţină, prin aceea că nu a îngăduit ca ei să intre în Pămîntul Făgăduinţei, ci a lăsat ca ei să moară în pustiu;
- La cum aceasta arată că pînă şi un om mare şi drept ca Moise este supus păcatului, şi că nici un muritor nu trebuie să se lase pradă păcatului mândriei din pricina virtuţilor lui.
Predică
Despre împărtăşirea credincioşilor cu dumnezeiasca fire – „… ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi” (II Petru l :4).
Fraţilor, dar cum poate omul muritor să se facă părtaş dumnezeieştii firi?
Cum poate ceea ce este veşnic să se
unească cu ceea ce este pieritor, ceea ce este slăvit, cu ceea ce este
netrebnic, ceea ce este nestricăcios, cu ceea ce este supus
putreziciunii, şi ceea ce este curat, cu ceea ce este necurat? Acest lucru, după cum ne spune şi apostolul, este cu neputinţă, afară numai dacă se împlinesc anumite condiţii.
Aceste condiţii sînt două: una ţine de Dumnezeu, iar cealaltă ţine de om.Privitor la condiţia care ţine de Dumnezeu, Sfîntul Apostol Petru ne zice: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sînt spre viaţă şi spre bună cucernicie, făcîndu-ne să cunoaştem pe Cel Ce ne-a chemat prin slava Sa şi prin puterea Sa” (II Petru 1: 3). Iar condiţia care ţine de om este următoarea: „să scape de stricăciunea poftei celei din lume” (II Petru l: 4).
Dumnezeu îşi îndeplineşte condiţia Sa,
căci El ne-a făcut să-L cunoaştem pe El Care ne-a chemat prin Slava Sa
şi prin puterea Sa. Este deci rîndul nostru, al oamenilor, să împlinim
şi noi condiţia noastră, adică, să scăpăm de stricăciunea poftei celei
din lume dacă voim să cunoaştem pre Hristos Domnul. Hristos Domnul ne-a
deschis cerurile şi toate bogăţiile lui; apoi a chemat poporul să se
apropie şi să se împărtăşească de aceste comori şi bunătăţi. Dar cum 1-a
chemat? L-a chemat oare numai din cuvintele rostite cu gura? Cu
adevărat, El a chemat poporul cu cuvintele Lui, dar nu numai cu ele, ci
1-a chemat şi cu slava Lui şi cu virtutea Lui. Cu slava Lui, adică cu
Slăvită Lui înviere; şi cu virtutea Lui, adică cu minunata Lui slujire
şi jertfa. Aşa ne-a chemat El ca să primim marile şi preţioasele
făgăduinţe pe care ni le-a hărăzit (II Petru 1:4), ca prin ele să ne
putem face părtaşi dumnezeieştii firi. Dar ca să îl putem cunoaşte pe
Hristos, şi ca să putem auzi chemarea Lui, noi trebuie mai întîi să
scăpăm de stricăciunea poftei celei din lume. Căci dacă nu vom scăpa de
ea, orbi vom rămîne înaintea Lui, înaintea slavei Lui şi înaintea
virtuţii Lui, şi surzi vom fi la chemarea Lui!
O, fraţilor, cât de necuprinsă este milostivirea lui Dumnezeu către noi!
După mare milostivirea Lui, Dumnezeu ne
dăruieşte nouă muritorilor învierea prin Cel Fără de Moarte al Lui; ne
dăruieşte nouă păcătoşilor ca să ne zidim întru Trupul Cel Slăvit al
Stăpînului Hristos, dar cu singură condiţia aceasta, care nu este deloc
un jug apăsător, şi nici o cruce grea.
O, Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase,
Carele eşti Plinirea tuturor făgăduinţelor şi Izvorul bunătăţilor,
vindecă-ne pre noi de a noastră orbire şi surzenie, şi dăruieşte-ne nouă
putere ca să scăpăm de stricăciunea poftei celei din lume. Căci Ţie se
cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!
¹ Duminica Sfinților Părinți → Cade-se
a ști că după 16 ale acestei luni, în Duminica cea dintîi ce vine, se
cîntă slujba celor 630 Sfinţi Părinţi, care s-au adunat la al patrulea
Sinod ecumenic de la Calcedon, în anul 451.
„De se va întîmpla această zi Duminică se
cîntă slujba Sfinţilor Părinţi atunci; iar slujba sfîntului se cîntă la
Pavecerniţă. Slujba aceasta se cîntă, în Duminica ce se va întîmpla de
la 13 pînă la 19 ale acestei luni, şi ea este alcătuită de Pilotei,
patriarhul Constantinopolului” -Mineiul pe Iulie, tipărit în zilele
păstoriei Prea Fericitului Părinte Iustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române, cu aprobarea Sfîntului Sinod, Ediţia a Cincea, Bucureşti:
Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
1984, p. 175.
