Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț
Această icoană a Maicii Domnului este considerată cea mai veche și mai
frumoasă icoană din România, și cunoscută în toată lumea ca făcătoare de
minuni. Timp de peste 600 de ani, icoana Maicii Domnului de la
Mănăstirea Neamț a întărit credința creștin-ortodoxă a conducătorilor,
monahilor și a credincioșilor din România.
Rugăciune înaintea icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț
Cu paşii gândurilor umilite ne apropiem de prea luminată icoana Ta,
noi, cei ce nu ştim a ne ruga din pricina împietririi inimii noastre.
Izvorul rugăciunii Tale să adape inima noastră cea lipsită de dulceaţa
cuvântului dumnezeiesc. Ploaia milostivirii Tale să înmoaie pământul cel
împietrit al inimii noastre. Laudele împletite Ţie de serafimi să
întraripeze inima noastră cu dorul cel dumnezeiesc. Suspinurile
heruvimilor coborâte în adâncul sufletului nostru să ne tragă pe noi
spre înălţimea cugetării smerite.
Icoana Maicii Domnului din Mănăstirea Neamț este prăznuită în
Biserica Ortodoxă din Rusia pe 26 iunie, în aceeași zi cu icoana Maicii
Domnului din Lida.
Icoana Maicii Domnului din Mănăstirea Neamț este cunoscută și sub
numele de icoana „Lidianca”, pentru că este considerată o copie perfectă
a icoanei din Lida.
Această icoană a Maicii Domnului este considerată cea mai veche
și mai frumoasă icoană din România, și cunoscută în toată lumea ca
făcătoare de minuni. Timp de peste 600 de ani, icoana Maicii
Domnului de la Mănăstirea Neamț a întărit credința creștin-ortodoxă a
conducătorilor, monahilor și a credincioșilor din România.
Icoana a fost comandată de către Sfântul Gherman în anul 665 ca
și copie a icoanei Maicii Domnului ce se afla în Lida din anul 35.
Pe spatele icoanei este zugrăvit Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, care
s-a născut în Lida. Sfântul Gherman a adus icoana cu el în
Constantinopol atunci când a devenit Patriarh, și a oferit-o Mănăstirii
Heleopatra.
La începutul persecuției iconoclaste a împăratului Leon al III-lea, în
anul 714, icoana Maicii Domnului a fost ascunsă, iar în anul 716 a fost
trimisă în secret de către Sfântul Gherman la Roma, Papei Grigorie al
III-lea.
Icoana Maicii Domnului a fost așezată timp de 106 ani în Basilica Sfântul Petru din Roma.
După învingerea iconoclaștilor, Papa Serghie al II-lea a readus icoana
în Constantinopol. Icoana a fost întâmpinată la intrarea în
Constantinopol de Sfânta Împărăteasă Teodora, însoțită de Sfântul
Metodie, Patriarhul Constantinopolului și popor mult din Imperiul
Bizantin. Apoi, icoana a fost reașezată în Mănăstirea Heleopatra.
În jurul anului 1400, împăratul Manuel al II-lea Paleologul a
trimis trei icoane în semn de recunoștință a Imperiului Bizantin pentru
Voievodatul din Moldova:
- una pentru Voievodul Alexandru cel Bun - icoana făcătoare de minuni a
Sfintei Ana ce a fost așezată în Mănăstirea Bistrița, Neamț, România;
- una pentru soția sa Neacșa (numită în unele scrieri Ana) - icoana
făcătoare de minuni a Maicii Domnului ce a fost așezată în Mănăstirea
Agapia, Neamț, România;
- una pentru Mitropolitul Iosif Mușat - icoana făcătoare de minuni a
Maicii Domnului ce a fost așezată în Biserica Sfântul Gheorghe din
Suceava, cunoscută sub denumirea de Biserica Mirăuți;
Biserica Sfântul Gheorghe - Mirăuți din Suceava se afla în apropierea
Curții Domnești, și a îndeplinit rolul de Catedrală Mitropolitană a
Moldovei între anii 1402-1522. Icoana Maicii Domnului a stat în Biserica
Sfântul Gheorghe până în anul 1415, când a fost dusă și așezată în
Mănăstirea Neamț, unde a și rămas de atunci.
În timpul unei invazii a Imperiului Otoman, icoana a fost
îngropată din iunie 1821 până în octombrie 1822, împreună cu alte
obiecte de valoare, într-o poiană tainică de pe Muntele Rusu pentru a fi
protejată. Astăzi, pe locul unde a fost îngropată icoana Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu se află Schitul Icoana Veche.
Între anii 1844 -1845, icoana a fost ferecată într-o îmbrăcăminte de argint aurit, ornamentată cu pietre prețioase.
Unul dintre principii moldoveni a oferit o copie a icoanei Maicii
Domnului de la Mănăstirea Neamț unui moșier rus pe nume Certkov.
Descendenții lui Certkov au așezat icoana în Biserica din sat în anul
1846. Pe spatele icoanei se află o inscripție în care se spune că icoana
este o copie fidelă a icoanei trimise din Constantinopol de către
împăratul Manuel Paleologul.
De asemenea, prin călăuzirea Maicii Domnului, Sfântul Cuvios Paisie
Velicicovschi (15 noiembrie) a povățuit mulți asceți în Rusia și mai
apoi în România.
Icoana Maicii Domnului din Lida
Conform tradiției, în anul 35, Sfinții Apostoli Petru și Pavel predicau
în orașul Lida, lângă Ierusalim. Au construit acolo o biserică
închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, după care au mers la
Ierusalim și au rugat-o să vină la sfințirea bisericii. Ea le-a promis
că va fi acolo şi i-a trimis înapoi la Lida. Întorşi la biserica ce urma
a fi sfinţită, sfinţii apostoli au găsit, pe un perete, zugrăvit chipul
Maicii Domnului.
Această icoană făcătoare de minuni este menționată în slujba icoanei Maicii Domnului din Kazan - Kazanskaya (22 octombrie) în cea de-a treia cântare a Canonului.
Conform tradiției, în anul 35, Sfinții Apostoli Petru și Pavel predicau în orașul Lida, lângă Ierusalim. Au construit acolo o biserică închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, după care au mers la Ierusalim și au rugat-o să vină la sfințirea bisericii. Ea le-a promis că va fi acolo şi i-a trimis înapoi la Lida.
Întorşi la biserica ce urma a fi sfinţită, sfinţii apostoli au găsit, pe un perete, zugrăvit chipul Maicii Domnului. Alte surse spun că icoana nefăcută de mână omenească a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a apărut pe un stâlp al bisericii din Lida. Imediat după, a venit și Maica Domnului, care s-a bucurat văzând mulțimea oamenilor ce era adunată acolo. Ea a binecuvântat icoana, înzestrând-o cu darul facerii de minuni.
Împăratul Iulian Apostatul (361-363) a auzit despre icoana Maicii Domnului și a încercat să o distrugă. Meșterii trimiși de împărat pentru a distruge icoana nu au reușit să îndeplinească fărădelegea: cu cât ciopleau icoana, culorile ei pătrundeau și mai adânc în piatră. Imediat după aceasta, vestea s-a răspândit în tot ținutul și mulțime de oameni au venit să cinstească icoana Maicii Domnului.
Sfântul Gherman, viitorul Patriarh al Constantinopolului a trecut într-una din călătoriile sale prin Lida, și văzând frumusețea icoanei Maicii Domnului a comandat o copie a acesteia. Sfântul Gherman a adus icoana cu el, în Constantinopol atunci când a devenit Patriarh, și a oferit-o Mănăstirii Heleopatra.
La începutul persecuției iconoclaste a împăratului Leon al III-lea, icoana a fost trimisă în secret de către Sfântul Gherman la Roma, Papei Grigorie al III-lea.
Icoana Maicii Domnului a fost așezată timp de 106 ani în Basilica Sfântul Petru din Roma. Din acest motiv, icoana Maicii Domnului „Lidianca” de la Mănăstirea Neamț (26 iunie) mai este numită în sinaxarele rusești și icoana Maicii Domnului „Romana”.
Printre cele mai vechi surse care menționează despre icoana nefăcută de mână omenească a Maicii Domnului din Lida sunt: un document atribuit Sfântului Andrei Criteanul din 726 și o scrisoare scrisă de trei Patriarhi din răsărit către împăratul iconoclast Teofil (829-842) în anul 839 și o lucrare a lui Gheorghe Călugărul din 886.
Icoana Maicii Domnului din Tihvin
Conform tradiției, această icoană a fost pictată de Sfântul Apostol și
Evanghelist Luca. În secolul al V-lea, icoana a fost mutată din
Ierusalim la Constantinopol și a fost așezată în Biserica Vlaherne, ce a
fost zidită special pentru a adăposti această sfântă icoană.
Icoana Maicii Domnului din Tihvin este prăznuită pe 26 iunie.
Conform tradiției, această icoană a fost pictată de Sfântul Apostol și
Evanghelist Luca. În secolul al V-lea, icoana a fost mutată din
Ierusalim la Constantinopol și a fost așezată în Biserica Vlaherne, ce a
fost zidită special pentru a adăposti această sfântă icoană.
În anul 1383, cu șaptezeci de ani înainte de căderea Constantinopolului
în mâinile turcilor, icoana a dispărut din Biserica Vlaherne. Ea a fost
zărită de niște pescari deasupra apei Lacului Ladoga, de lângă
Novgorod, înconjurată de o lumină orbitoare. După un timp, icoana s-a
făcut nevăzută, arătându-se în satul Motceniți, ce se afla pe malul
râului Tihvin, apoi în pădurea din apropierea orașului Tihvin. În
această pădure s-a ridicat o biserică din lemn cu hramul Adormirea
Maicii Domnului, în care a fost așezată icoana Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu. Aici, icoana a rămas în mod minunat nevătămată în urma mai multor incendii.
În secolul al XVI-lea, prin truda Marelui Cneaz Vasile
Ivanovici, a fost construită o biserică din piatră pe locul vechii
biserici de lemn. În anul 1560, din porunca Țarului
Ivan cel Groaznic, în jurul bisericii s-a format o mănăstire de
călugări, ce era înconjurată de un zid de piatră.
În perioada 1613-1614, armata suedeză care asediase Novgorodul a avut
mai multe tentative de a distruge mănăstirea. Nenumăratele rugăciuni
rostite înaintea icoanei Maicii Domnului au dus la cruțarea sfântului
lăcaș.
Când călugării au fost anunțați că armata suedeză se apropie, ei au decis să fugă cu tot cu icoană. Mergând să ia icoana, aceștia au constatat că nu o pot scoate din iconostas. Văzând
aceasta ca pe un semn din partea Maicii Domnului, călugării s-au
hotărât să nu mai părăsească mănăstirea, rugându-se Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu să le apere vatra duhovnicească. Spre uimirea
lor, o armată mare din Moscova a venit și a apărat mănăstirea.
Când suedezii au văzut armata rusă s-au spăimântat și s-au retras.
Vestea acestei minuni s-a răspândit imediat, iar emisari din partea
Țarului au venit și au vizitat mănăstirea. Însoțiți de o copie a
icoanei făcătoare de minuni, ei au mers spre satul Stolbovo, la 33 de
mile de Tihvin, unde au încheiat un tratat de pace cu suedezii pe 10
februarie 1617.
După aceea, copia icoanei a fost luată la Moscova și așezată în
Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Kremlin. Ulterior, aceeași
icoană a fost mutată în Catedrala Sfânta Sofia din Novgorod, la cererea
credincioșilor din oraș, care au fost atacați de suedezi. Încă odată,
prin mijlocirea Maicii Domnului, orașul a fost salvat.
De-a lungul secolelor, vestea despre minunile săvârșite de icoana
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a răspândit în tot ținutul. Copii ale icoanei făcătoare de minuni au fost așezate în bisericile din toată Rusia.
Unele dintre aceste copii s-au dovedit și ele făcătoare de minuni, și a
devenit o obișnuință din partea credincioșilor ca să se roage înaintea
sfintei icoane pentru ajutor în necazuri.
La Mănăstirea Tihvin s-a ajuns la numărul de 24 de procesiuni în fiecare an, cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.
Icoana a fost ferecată într-o îmbrăcăminte de argint aurit care lăsa să
se vadă doar fețele și mâinile Maicii Domnului și ale Pruncului
Hristos. Mulți dintre credincioșii care erau ajutați de Maica Domnului
au dorit să-și arate recunoștința pentru ajutorul primit, au decorat
îmbrăcămintea de argint cu numeroase pietre prețioase.
Cea mai mare minune este că icoana a fost ferită de distrugere sau
vânzare după Revoluția rusă, care a fost precedată de o persecuție de 74
de ani a Bisericii. În jurul anului 1920, guvernul comunist a
confiscat toate odoarele Bisericii Ortodoxe din Rusia, considerându-le
„proprietatea poporului”. Multe dintre aceste obiecte sacre au fost
distruse și vândute cu scopul de a face rost de bani pentru hrana
poporului din Rusia și Ucraina, care era afectat de foamete.
În timpul ocupației germane din al doilea Război Mondial, naziștii au
scos icoana din Mănăstirea Tihvin și au așezat-o în catedrala Sfânta
Treime din Pskov. După doi ani, icoana ajunge la Riga, în Letonia. Când
orașul a fost evacuat, Episcopul Ioan de Riga a luat icoana cu el în
Bavaria, unde a fost cinstită de credincioșii ortodocși care au fost
strămutați din cauza războiului.
Când agenții sovietici au reperat icoana, episcopul a plecat cu
ea în Statele Unite, în anul 1949, sub pretextul că icoana care se află
în grija lui este o reproducere recentă, fiind opera unui călugăr
simplu care nu are valoare istorică sau monetară.
La scurt timp după sosirea în Statele Unite, Episcopul Ioan a fost
ridicat la rangul de Arhiepiscop și a fost desemnat să păstorească
Episcopia de Chicago. După aceasta, icoana a fost așezată și cinstită în
Catedrala Sfânta Treime din Chicago.
Arhiepiscopul Ioan mergea frecvent în pelerinaj cu icoana
Maicii Domnului din Tihvin, în diferite locuri din Statele Unite și
Canada. După moartea ierarhului din Duminica Floriilor a anului
1982, icoana rămas în grija protopopului Serghei Garklavs, fiul
duhovnicesc al Arhiepiscopului.
În anul 2003, la mai mult de un deceniu de la căderea
comunismului și învierea Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost luată decizia
ca odorul sfânt să se întoarcă în Mănăstirea Tihvin.
Biserica Ortodoxă Rusă primise în posesie o parte din vechea Mănăstire Tihvin în anul 1995.
În anul 2004, Mitropolitul Gherman, Primatul Bisericii Ortodoxe
din America, împreună cu membrii Sfântului Sinod al Episcopilor au mers
cu icoana Maicii Domnului în pelerinajul anual de la Mănăstirea Sfântul
Tihon (Pennsylvania), pentru a fi cinstită pentru ultima dată de
credicioșii din America, după care au dus-o în Rusia la Mănăstirea
Tihvin.
Icoana este de tip „Hodighitria” (Îndrumătoarea), și se aseamănă ca stil icoanei Maicii Domnului din Iviron.
Aceste două icoane diferă doar prin poziția în care este așezat
piciorul Pruncului Hristos. De altfel, mai multe surse istorice
menționează că în timpul domniei Sfântului Cneaz Dimitrie Donskoy, au
fost aduse în Rusia mai multe icoane „Hodighitria” ale Maicii Domnului.
Icoana Maicii Domnului „Sedmiezerskaya”
Icoana Maicii Domnului „Sedmiezerskaya” a fost adusă în oraș, în
procesiune. După ce au înconjurat zidul de piatră al orașului, icoana a
fost așezată în Biserica Bunei Vestiri. După privegherea de toată
noaptea și Sfânta Liturghie de a doua zi, icoana a fost purtată în
procesiune printre casele din lemn ale orașului. Șapte zile de rugăciuni
și procesiuni au fost necesare pentru ca ciuma să se îndepărteze.
Numele acestei icoane sfinte vine de la Mănăstirea Sedmiezerskaya, care se traduce „mănăstirea celor șapte lacuri”. Din acest motiv, această icoană mai este denumită și icoana Maicii Domnului „Șapte lacuri”. La începuturi, mănăstirea era înconjurată de șapte lacuri mici, care mai apoi au fuzionat într-un singur corp de apă.
Această mănăstire a fost întemeiată de călugărul Eftimie. El a adus icoana „Sedmiezerskaya” din Ustiug și a așezat-o în biserica mănăstirii nou-înființată (lângă orașul Kazan), în ziua de 13 octombrie 1615.
La mijlocul secolului al XVII-lea, orașul Kazan și mare parte din Rusia a fost cuprinsă de o ciumă mortală. În scurt timp au murit aproape toți locuitorii orașului, aproximativ 48000 de oameni.
Icoana Maicii Domnului „Sedmiezerskaya” a fost adusă în oraș în procesiune. După ce au înconjurat zidul de piatră al orașului, icoana a fost așezată în Biserica Bunei Vestiri. După privegherea de toată noaptea și Sfânta Liturghie de a doua zi, icoana a fost purtată în procesiune printre casele din lemn ale orașului. Șapte zile de rugăciuni și procesiuni au fost necesare pentru ca ciuma să se îndepărteze.
După trecerea epidemiei, călugării au cerut ca icoana să se întoarcă în mănăstire. Ei au săvârșit o priveghere de toată noaptea în cinstea icoanei, și au hotărât să o ducă în procesiune înapoi la mănăstire. Dar când se pregăteau să scoată icoana din biserică au fost împiedicați de o furtună de zăpadă. Acest fapt s-a repetat de trei ori, și de aceea s-a decis ca sfânta icoană să rămână în Kazan pentru un timp.
Icoana s-a întors la Mănăstirea Sedmiezerskaya abia în 1655.
• Pomenirea Sfântului Cuvios David
Acest Sfînt David s-a născut la
Tesalonic. El mai întîi s-a nevoit în apropiere de cetatea
Tesalonicului, într-o chilie pe care şi-a zidit-o sub un migdal. Apoi,
el şi-a continuat nevoinţele în Tesalia. Atît
de mult şi-a curăţit sufletul lui cu postul, cu rugăciunea şi cu
privegherea, încât s-a învrednicit de mari măsuri ale harului lui
Dumnezeu. El odată a luat în palmele sale goale cărbuni aprinşi, a
presărat pe ei tămîie şi astfel 1-a tămîiat pe împăratul, fără nici o
rănire a mîinilor lui. Văzînd aceasta, împăratul s-a închiat adînc pînă
la pămînt înaintea lui. Poporul era pururea în uimire văzînd marile şi
multele lui minuni. El s-a odihnit cu pace şi s-a strămutat la cereştile
locaşuri la anul 540 după Hristos.
• Prăznuirea Icoanei Născătoarei de Dumnezeu din Tikhvin
Această sfîntă icoană a Născătoarei de
Dumnezeu a fost mai întîi la Constantinopole, dar în 1383, cu şaptezeci
de ani mai înainte de căderea cumplită a acestei mari cetăţi, ea s-a
arătat fără veste pe cerul Rusiei, în partea de nord, în apropiere de
oraşul Tikhvin. La locul la care ea a venit pe pămînt s-au ridicat
biserică şi mînăstire. De la cetate şi-a luat icoana şi numele. Nenumărate
şi mari minuni s-au lucrat înaintea acestei sfinte Icoane, înaintea ei
vindecîndu-se mai ales cei suferinzi de boli grele.
• Prăznuirea Icoanei Născătoarei de Dumnezeu Hodighitria [Povăţuitoarea]
Această icoană s-a pictat pe lemn de către însuşi Sfîntul Apostol şi Evanghelist Luca,
iar Preasfînta Născătoare de Dumnezeu însăşi a văzut-o şi a
binecuvîntat-o. Sfîntul Apostol şi Evanghelist Luca a dăruit această
icoană demnitarului Teofil, căruia îi şi trimisese ca epistolă Faptele
Apostolilor. Mai tîrziu, icoana a fost adusă de la Antiohia la
Ierusalim; de la Ierusalim, împărăteasa Evdochia a luat-o şi a trimis-o
la Constantinopol, ca dar surorii împăratului, dreapta şi
binecredincioasa Pulheria. Pulheria a aşezat sfînta icoană în Biserica
din Vlaherne, biserică întemeiată de ea. Preasfînta
Născătoare de Dumnezeu s-a arătat odată înaintea a doi orbi, pe care
i-a îndreptat să meargă la Biserica din Vlaherne, înintea icoanei ei, şi
acolo să-şi redobîndească vederea. Din această pricină, icoana a primit
numele Hodighitria, adică Povăţuitoarea. Cînd trupele regelui
persan Hosroe şi ale celui scit Kagan au atacat Constantinopolul,
Patriarhul Serghie a adus icoana şi a mers în procesiune cu ea pe drumul
de strajă de la crenelurile zidului împrejmuitor al cetăţii. Atunci s-a
arătat marea putere a Fecioarei de a-i apăra pe creştini de necreştini.
Oştirile păgîne au căzut în împrăştiere, marea a început să ridice
valuri mari, corăbiile lor s-au scufundat, iar cei care au rămas vii au
scăpat cu fuga. De autunci această preamare minune se prăznuieşte în
fiecare an, în Sîmbăta a Cincea din Sfîntul şi Marele Post, prin
cîntarea Imnului Acatist înaintea acestei sfinte icoane. În timpul
sălbaticelor prigoane împotriva cinstirii sfintelor icoane, Hodighitria a
fost dusă şi ascunsă la Mînăstirea Pantocrator, zidită fiind într-un
zid, după ce înaintea ei a fost aşezată o candelă aprinsă. După multă
vreme, la deschiderea zidului, icoana a fost aflată nestricată şi
candela aprinsă înaintea ei, întocmai ca în ziua în care fusese
pecetluită în zid.
• Prăznuirea Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Lydda, sau Romana
Cântare de laudă la Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Lydda
A Născătoarei de Dumnezeu de la Lydda icoană
De Patriarhul Gherman a fost trimisă, cel pentru credinţă închis.
El de la Constantinopol Papei de la Roma a trimis-o,
Cînd în Răsărit drepţii închinători
Ucişi erau pentru-a icoanelor cinstire.
Icoana pornit-a pe-ale mărilor ape,
Mai iute decît corăbiile ce pe ele plutesc,
Mai uşoară decît apa şi chiar decît zefirul;
Pe vîrful valurilor plutind, valurile nu o ating.
Icoana vreme multă la Roma rămîne,
Timp îndelungat, ani lungi,
Pînă cînd în răsărit
Nebunii împăraţi de oboseală se-opresc
Cu Hristos să se mai lupte.
Iar cînd cea de aur pace
Răsăritul l-a împodobit,
Icoana din Lydda s-a întors acasă,
Mai uşoară decît apa şi chiar decît zefirul;
Pe vîrful valurilor plutind, valurile nu o ating.
Două mari capitale, cu mucenicia slăvite,
Puterea Pururea Fecioarei o preaslăvesc.
Este puterea minunatei Icoane din Lydda,
Care morţii ridică şi tămăduieşte ale oamenilor boli.
Citind, fara odihna, minunatele fapte si patimiri ale Sfintilor, se minuna de puterea credintei lor si se osandea pe sine, socotindu-se nevrednic si slab in sufletul sau.
Afland, din acele carti, ca stapanindu-si trebuintele cele trupesti, dobandeau Sfintii tarie de nezdruncinat, pentru sufletul lor, tanarul calugar nazuia sa le urmeze pilda, infranandu-si pornirile pamantesti si cautand a creste in dragostea pentru cele duhovnicesti. Iubea, cu deosebire viata Sfantului Simeon si indelunga rabdare a Sfantului Daniil Stalpnicul. Asa a crescut in inima Cuviosului David hotararea de a se face urmasul acestora.
Drept aceea, facandu-si cuib intr-un migdal, ca o pasare ce canta, din acel loc bucura pe toti prin cuvintele sale, legandu-se sa nu coboare de acolo, trei ani de zile. Si rabda, cu vitejie, gerul si viscolul, ploaia si arsita soarelui. Si, cu cat isi chinuia mai mult trupul, cu atat cobora, in sufletul sau, mai multa liniste si pace. Si, s-a imbogatit, astfel cu lucrarea minunilor. Iar, cand s-au implinit trei ani, ucenicii i-au ridicat o chilie si a fost multora povatuitor.
Deci, primind a merge la Constantinopol, ca trimis, cu cererea cetatii sale, fericitul David a minunat pe marele Iustinian imparatul prin intelepciunea cuvantului sau si cu nepatimirea, cea mai presus de fire, a trupului sau. Ca, luand in mana sa carbuni aprinsi si tamaind pe imparatul, focul nu-i ardea mana. Si si-a aflat obstescul sfarsit, pe drumul de intoarcere, cu vestea buna a dobandirii celor cerute de tesalonicienii sai, de la imparat.
Intru aceasta zi, cuvant din Pateric..
Sinaxar 26 Iunie
În această lună, în ziua a douăzeci şi şasea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru David cel din Tesalonic (sec. VI).
Acest
fericit, fiind cu neamul dinspre Răsărit, a strălucit la Apus ca un
luceafăr prea luminos. Căci din pruncie supunându-şi poftele trupeşti
cu cumpătarea şi cu curăţenia, s-a arătat ca un înger cu trup. De
vreme ce făcându-şi cuib într-un sad de migdal, ca o pasăre ce cânta
bine, bucura pe toţi cu cuvintele sale, iar gândul lui şi-l înălţa spre
înălţime dumnezeiască. Drept aceea s-a îmbogăţit cu lucrarea
minunilor, arătându-se stâlp luminos, care lumina pe toţi cu minunile,
pentru că îngheţând de răceala frigului, şi fiind ars de arşiţa
soarelui pe vremea secerişului, se afla nepătimind. Şi ca şi cum i-ar
fi fost arse simţirile trupului, luând în mâinile sale jăratic de
cărbuni şi stând înaintea împăratului şi tămâindu-l, nu-l ardea. Drept
aceea spăimântând el toată firea omenească cu viaţa sa şi cu minunile,
s-a mutat către Domnul, pe Care din pruncie îl dorise.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Ioan, episcopul Goţiei.
Acesta a fost din ţara tavroschiţilor, şi a trăit pe
vremea lui Constantin şi a lui Leon Isaurul, fiind dintr-un oraş ce se
afla sub stăpânirea goţilor, al unui oarecare Leon şi Fotini. Fiind
sfinţit din pruncie ca Ieremia proorocul şi ca marele Samuil, născut
fiind din făgăduinţă, îndată a fost dăruit lui Dumnezeu. Şi când a
ajuns la măsura vârstei celei duhovniceşti, şi trebuia să fie numit în
scaunul arhieresc, a fost trimis de poporul său la arhiereul Iviriei,
şi a luat de la acesta hirotonia; pentru că tot mai era eresul
hulitorilor de icoane spre părţile greceşti. Iar după moartea lui
Constantin şi a lui Leon se duse la Constantinopol, şi vorbind cu
împărăteasa Irina pentru credinţa ortodoxă s-a întors iarăşi în ţara
lui şi răbdând multe primejdii, că vrea să-l dea poporul lui la
boierii lazilor, a fugit la Amastrida din Pont, şi s-a mutat către
Domnul. Iar cinstitele moaşte i-au fost aduse cu o corabie la
Mănăstirea Sfinţilor Apostoli, şi au fost puse acolo, izvorând multe
minuni din cinstitul său mormânt, pentru cei ce cu credinţă mergeau
întru slava şi lauda lui Dumnezeu celui ce l-a mărit pe el.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Antion, care cu pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Vasilie, ca nimeni sa nu se deznadajduiasca de mantuire, cazand in multe pacate, ci sa se pocaiasca..
Cugetare
Pocăinţa neîncetată îi este de neapărată
trebuinţă creştinului, pînă la cea mai de pe urmă suflare a lui. Sfântul
Marcu Ascetul zice:
„Gîndeşte-te şi vezi că taina evlaviei în sfinţii lui Dumnezeu s-a lucrat prin pocăinţa neîncetată, întotdeauna.”
Sfinţii aveau neîncetata pocăinţă, chiar şi pe patul de moarte! Iată următoarea întîmplare:
La un moment dat, se pregătea de ceasul ieşirii sufletului un nevoitor bătrîn şi foarte îmbunătăţit. El de aceea a chemat preotul pentru spovedania şi cea mai de pe urmă împărtăşire cu Sfintele Taine. Pe drum, preotului i s-a alăturat un tîlhar care voia şi el să vadă care este moartea unui om sfint. Bătrînul a primit cu pace Sfintele Taine şi apoi a vorbit liniştit cu preotul. Atunci tîlharul a plîns şi a zis: „Fericit eşti tu! Iar eu, ticălosul, oare ce fel de cumplită moarte voi avea?”. Atunci dintr-o dată bătrînul cel îmbunătăţit, pe patul de moarte fiind, s-a mîndrit şi a zis: „Fii şi tu ca mine şi vei avea şi tu parte de aceeaşi moarte fericită!”. Tîlharul atunci s-a întors la sălaşul lui, plîngîndu-şi cu amar viaţa lui ticăloasă şi, aşa fâcînd, a căzut jos şi a murit. Oamenii au putut atunci să vadă pe un nebun pentru Hristos cum plînge la mormîntul monahului, deplîngîndu-i soarta, dar se bucură la mormîntul tâlharului, fericindu-l. Cînd a fost întrebat de făcea acestea, el a zis: „Plâng pentru că mîndria l-a surpat pe monahul la ceasul morţii, pe cînd pocăinţa i-a adus tîlharului raiul la ceasul ieşirii lui”.
Luare aminte
Să luăm aminte la minunata vindecare a femeii celei gârbove (Luca 13:11):
- La cum Domnul Şi-a pus mîinile asupra femeii celei ţinute de optsprezece ani de duhul de neputinţă, iar femeia îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Domnul;
- La cum şi sufletul meu este gîrbovit la pămînt, precum era şi trupul femeii;
- La cum Domnul şi asupra sufletului meu poate să-Şi pună mîinile, adică, Sfîntul Său Duh, iar gîrbovirea mea se va vindeca îndată.
Predică
Despre frica nelegiuiţilor – „Cel nelegiuit fuge fără ca nimeni să-l urmărească, iar dreptul stă ca un pui de leu fără grijă” (Pildele lui Solomon 28: 1).
Nelegiuiţilor le este frică pînă şi de
umbre; lor umbra unui copac le pare că este o armată întreagă. Oriunde
foşneşte ceva, nelegiuitul îşi zice: iată răzbunătorul vine asupra mea!
Lui foşnetul frunzelor i se pare un zăngănit de lanţuri, iar sunetele
scoase de păsări strigăte de vînător care dau semnalul de asmuţire
cîinilor să sară asupra vînatului. El crede că ierburile cele înalte
sînt pîndacii faptelor lui nelegiuite, că undele apei sînt martori în
contra lui, că soarele este judecător iar stelele chinuitorii lui.
O, fraţilor cîte minciuni nu se nasc din frică! Căci frica vine de la păcat, păcatul de la diavol, iar diavolul este tatăl tuturor minciunilor. Frica aceasta rea este primul rod al păcatului. Cînd Adam a păcătuit, el s-a ascuns de la faţa lui Dumnezeu. Iar cînd Dumnezeu a strigat şi 1-a chemat, Adam a zis: „Am auzit glasul Tău în grădină şi m-am temut” (Facerea 3: 10). Dar Adam nu ştia de nici o frică înainte de a păcătui, nici nu s-a mai ascuns el de la faţa Domnului pînă atunci.
Dimpotrivă, el întotdeauna se grăbea cu
bucurie în întîmpinarea Domnului. Dar de îndată ce a păcătuit, el s-a
temut. Dar dreptul stă ca un pui de leu fără grijă. El stă fără păcat,
deci fără punct nevralgic, fără slăbiciune, fără frică. Cei fără păcat
sînt puternici, foarte puternici, şi au curaj, un foarte mare curaj. Cei
fără păcat sînt puternici şi nu ştiu ce este aceea vreo frică. Astfel
sînt drepţii, şi numai drepţii.
O, Stăpîne Doamne lisuse Hristoase,
Unule fără de păcat, mîntuieşte-ne pre noi de sataniceasca şi deşartă
frică, şi păzeşte-ne pe noi de răutatea păcatului care o zămisleşte pe
ea. Căci Ţie se cuvinte toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!
