• Pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Timotei, Episcopul Prusiei
Din pricina
marii curaţii a lui Timotei, Domnul i-a dăruit lui harul facerii de
minuni, cu care vindeca bolile cele multe şi grele ale poporului.
În timpul împărăţiei răului Iulian cel care s-a lepădat de Hristos
[Apostatul], Sfîntul Timotei a fost aruncat în temniţă. Chiar şi în
temniţă fiind, credincioşii veneau la el ca să asculte învăţămintele
cele mîntuitoare ale păstorului lor. Aflînd de acestea, Iulian a
poruncit călăului să taie capul lui Timotei în temniţă, la anul 362.
Sufletul bunului păstor s-a înălţat la ceruri, iar sfintele lui moaşte
au rămas de minuni făcătoare, ca să ajute poporului celui sărman şi să
slăvească astfel pe Dumnezeu.
• Pomenirea Sfinţilor Mucenici Alexandru şi Antonina
Alexandru şi Antonina erau amîndoi din Alexandria. Antonina era o cinstită fecioară, iar Alexandru, soldat imperial.
Ei erau amîndoi creştini. Antonina a fost adusă la judecată şi
torturată. Cînd au aruncat-o în temniţă, Alexandru, la porunca unui
înger al lui Dumnezeu, s-a dus la acea temniţă (deşi el pînă atunci nu o
cunoştea pe Antonina), a acoperit-o cu mantia lui militară şi i-a zis
să-şi plece capul ca astfel să poată ieşi printre gărzile închisorii.
Aşa a scăpat fecioara, iar Alexandru a rămas în temniţă în locul ei.
După aceea 1-au scos pe Alexandru înaintea judecătorului şi 1-au
torturat pentru credinţa lui în Hristos. Auzind acestea, Antonina a
alergat înaintea judecătorului, care i-a torturat pe amîndoi cu
chinurile cele mai cumplite. El le-a tăiat mîinile, i-a biciuit goi,
le-a ars rănile la flacăra luminărilor, iar la urmă le-a uns trupurile
cu catran şi le-a dat brîncă într-o groapă în care ardea foc mare,
acoperindu-i după aceea cu pămînt. Ei au luat cu cinste mucenicia pentru
Hristos şi s-au strămutat la locaşurile cele cereşti ale împăratului
Veşnic la anul 313, în trei zile ale lunii mai. Festus,
judele cel rău, a amuţit cu totul în ceasul morţii mucenicilor, şi tot
în aceal ceas în el a intrat diavolul care, chinuindu-1 timp de şapte
zile, la urmă 1-a omorît.
• Pomenirea Sfântului Vassian, Episcopul cetăţii Lodi
Vassian s-a născut la Siracuza, păgîn din
părinţi păgîni, dar dintr-o familie de neam înalt. El a studiat înaltă
filosofic la Roma. La dorinţa lui sinceră, el a primit Sfîntul Botez din
mîinile binecredinciosului Bătrîn Gordian. Acest fapt i-a ofensat adînc
pe părinţii lui. Ca să scape de mînia lor, şi la porunca Sfîntului Ioan
Teologul, care i-a apărut în vedenie, Vassian a călătorit la Ravenna şi
1-a vizitat pe Episcopul Ursus, rudenia lui. La sfatul episcopului,
Vassian s-a instalat în Biserica Sfîntului Mucenic Apolinarie din afara
oraşului. Acolo el s-a nevoit întru multe nevoinţe, postiri aspre, şi rugăciune.
Cînd episcopul oraşului Lodi din Liguria a murit, Vassian a fost
înălţat episcop în chip minunat, în urma unei vedenii, chiar şi nevrînd
el. El a fost hriotonit întru episcop de Ambrozie din Milan şi de Ursus
din Ravenna. Vassian avea marele dar al
vindecărilor şi putea învia şi morţii. Vassian a fost de faţă la ceasul
ieşirii Sfîntului Ambrozie din această viaţă şi a auzit cuvintele lui
cele mai de pe urmă, care arătau că de faţă la ieşirea lui a venit
însuşi Mîntuitorul lisus Hristos. Vassian a petrecut întru
postiri şi nevoinţe ascetice neîncetate pînă la vîrstă adîncă, iar în
anul a nouăzecilea al vieţii lui el s-a odihnit şi s-a strămutat la
împărăţia lui Dumnezeu, cam pe la anul 420. Sfintele
moaşte ale Sfîntului Vassian au rămas făcătoare de minuni, spre a da
mărturie de puterea lui Dumnezeu şi de măreţia sfinţilor Lui.
Cântare de laudă la Sfântul Vassian
Sfîntul Vassian pre Domnul a iubit;
Sfîntul Vassian Lui pururea s-a rugat.
Domnul Multmilostiv harul Său l-a dat lui:
Vassian toate lucrările oamenilor vedea,
Dansul drăcesc al hidoşilor diavoli,
Pururea împingînd oamenii la rele.
Odată Vassian umbla prin cetate
Şi a văzut un negustor folosind
Mincinoase măsuri.
Pe unul din taleri un drac negru şedea,
Cîntărind mincinos şi furînd la cîntar.
Negustorul era fericit că înşeală lumea,
Bucuros că scoate din puţin bogăţie multă.
Sfîntul Vassian a mers la negustor
Şi i-a strigat în faţă:
„Deschide-ţi ochii! Nu te bucura de furt!
Deschide-ţi ochii! Vezi cine-ţi este tovarăş!”
La strigătul sfântului ochii negustorului s-au deschis
El l-a văzut pe diavol si s-a prăbuşit pe spate,
Cuprins de spaimă, tremurînd din rărunchi.
El a văzut că tot cîştigul lui blestemat este,
Şi a prins a plînge, genunchii sfântului cuprinzînd,
Şi către Vassian strigînd:
„ Roagă-te pentru mine, Părinte, roagă-te!”
Vassian i-a zis:
„Pocăieşte-te! Pocăieşte-te, ca să nu pieri veşnic!”
De la tovarăşul lui de tîlhărit, diavolul,
El a căpătat aur,
Pe cînd diavolul chiar pe-al lui suflet
Astfel îl cumpăra.
Iar, dupa ce a venit imparat Iulian si a inceput a prigoni cumplit Biserica lui Dumnezeu, atunci, Sfantul Timotei, s-a ostenit si mai mult cu propovaduirea cuvintelor lui Dumnezeu, intarind pe cei credinciosi in credinta. Deci, afland de dansul, paganul Iulian a trimis sa-l prinda si l-a inchis in temnita. Si multi veneau la dansul cand era el in lanturi, iar el ii invata sa creada in Hristos, adevaratul Dumnezeu. Si, a fost instiintat si Iulian pe aceasta. Si l-a oprit pe el sa invete despre numele lui Hristos, dar Sfantul Timotei nu a incetat sa-si implineasca datoria, propovaduind, fara teama, pe Mantuitorul. Si, maniindu-se, imparatul a trimis pe un slujitor al sau si i-a taiat capul Sfantului Timotei in temnita. Si asa, vrednicul pastor s-a adus jertfa pe sine, primind cununa muceniciei. Intru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.
Intru aceasta zi, pomenirea Sfintitilor Mucenici Alexandru si Antonina (+303-305)..
Intru aceasta zi, cuvant de la Isus Sirah.
Sinaxar 10 Iunie
În această lună, în ziua a zecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Alexandru şi Antonina.
Aceştia
erau din satul Crodamul său Cardamul, unde Sfânta Antonina petrecea
viaţa ei cu curăţie şi cu cinste. Fiind însă prinsă de conducătorul
Fest şi nevrând să se lepede de Hristos, nici să slujească demonilor, a
fost băgată într-o casă de desfrânare. Şi stând acolo fără să mănânce
trei zile, i s-a arătat noaptea lumina, şi făcându-se tunet mare s-au
deschis uşile casei, şi s-a auzit glas din cer către dânsa, îndemnând-o
să se scoale şi să se ospăteze. Deci mâncând, a ieşit iarăşi şi a
stat înaintea conducătorului şi neplecându-se a jertfi la idoli, a fost
călcată în picioare şi bătută cu sabie de lemn; şi iarăşi fiind adusă
la casa cea de desfrânare, în care prin descoperirea îngerului, intrând
Alexandru, care din pricina vârstei lui tinere (căci era de 23 de
ani), se făcea şi se arăta că mergea pentru păcat, a scos pe ascuns pe
sfânta din casă, acoperindu-i capul cu haina lui, iar el a rămas acolo.
Peste puţin vădindu-se lucrul de către unii slujitori care voiau să
ruşineze pe sfânta, a fost adus Alexandru la conducător. Şi
întrebându-l pentru ce a făcut lucrul acesta, n-a tăgăduit, ci a
mărturisit pricina cu însăşi gura sa, şi a fost bătut cu sabie de lemn.
Apoi prinzând şi pe sfânta li s-au tăiat degetele mâinilor şi ale
picioarelor şi, ungându-le trupurile cu catran, le-au dat brânci într-o
groapă cu foc, şi acolo şi-au luat fericitul sfârşit, în ziua de 3 mai
a anului 313. Şi se face prăznuirea lor la 10 iunie, în mănăstirea ce se zice a lui Maximin (Maximov), care este în Constantinopol, unde se află sfintele lor moaşte, din care izvorăsc multe minuni şi tămăduiri.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinţitului mucenic Timotei, episcopul Prusei.
Acesta
a trăit în zilele lui Iulian Paravatul (Apostatul), chivernisindu-şi
bine Biserica ce luase. Şi păstorind duhovniceşte poporul dintr-însa,
şi având dar de minuni nespuse, a ucis cu ajutorul acoperământului
Sfintelor Taine un balaur mare, care cu răutatea celui încuibat în
locul acela, ucigaşul zic de oameni şi vechiul balaur, omora şi pe
oamenii ce treceau prin acel loc şi dobitoacele numai cu suflatul lui
le strica de piereau, încât în scurt timp fusese părăsit drumul ce este
între Prusa şi între apele cele fierbinţi. Şi aflând paravatul Iulian
minunile ce făcea sfântul, a trimis de l-au omorât. Şi se face
prăznuirea lui în sfântul său martiriu, ce este înăuntrul cinstitei
case de bolnavi, care se află în Devteron.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Canid.
Acesta trăia pe vremea împărăţiei lui Teodosie cel mare, fiind
fiu al lui Teodot şi al Teofanei, care aveau locuinţa în latura
capadocienilor, cucernici aflându-se ei şi iubitori de Dumnezeu. Se
spune că maica acestuia în vremea ce-l avea în pântece, se înfrâna de
la tot felul de bucate grase, iar el după ce a fost născut nu primea a
suge din ţâţa stângă. Iar dacă maică-sa cândva s-ar fi lăcomit la
hrana mai îndestulată, el nici de ţâţa dreaptă nu se atingea. După ce a
fost botezat şi înţărcat şi trecând anii copilăriei, a lăsat toate şi
s-a dus la munte, şi închizându-se într-o mică peşteră, petrecea în
rugăciune şi în postire, căci doar o dată în săptămână gusta puţine
verdeţuri crude şi nesărate, petrecând în acest fel şaptezeci şi trei
de ani. Deci fiindcă locul era foarte bântuit de ape, şi peştera se
afla înconjurată de multă umezeală, i s-au stricat cu totul perii
capului şi ai bărbii. Şi aşa în multă vreme răbdând fericitul, s-a
mutat către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teofan şi Pansemnia.
Cuviosul Teofan era din cetatea Antiohiei, născut din părinţi
păgâni şi rău credincioşi. Şi însoţindu-se el cu femeie, şi trei ani
împreună vieţuind, aceea s-a mutat din viaţă, iar el s-a lipit de
Biserica lui Hristos şi a primit Sfântul Botez; şi făcându-şi o
chilioara mică aproape de oraş, s-a închis în ea curăţindu-se prin
toate cele ce ştia că folosesc spre desăvârşita şi întreaga
îmbunătăţire. Deci fiind înştiinţat despre o oarecare desfrânată
publică, Pansemni, numită aşa pentru că multora se făcuse ea pricină de
pierzare, cuviosul, făcând rugăciune şi dăruindu-se pe sine lui
Dumnezeu, a ieşit din chilie şi s-a dus la aceea, căreia i-a vorbit
câte erau de trebuinţă a pleca o femeie rea şi desfrânată ca să-şi
lase petrecerea ei şi să treacă la viaţa înfrânată şi cinstită. De
aceste cuvinte luminându-i-se ei mintea şi în umilinţă venind, a primit
Sfântul botez, şi după ce şi-a rânduit cele ale sale, a urmat
fericitului Teofan. Care închizând-o în chilia sa a făcut-o pe ea
lucratoare de tot felul de bunătate, căci atâta a bineplăcut lui
Dumnezeu, încât şi demoni izgonea şi felurite boli vindeca, şi vieţuind
împreună cu cuviosul Teofan un an şi două luni, s-au mutat către
Domnul.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Apolon (Apolo, Apolos) episcopul.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Alexie, episcop de Bitinia.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, ca sa nu ne juram si sa nu ne calcam juramantul.
Cugetare
Nu este acelaşi lucru dacă îţi mănînci pîinea cu binecuvîntare sau dacă nu ţi-o mănînci aşa. De fiecare dată cînd mănînci, tu la masa lui Dumnezeu mănînci, pe care Domnul însuşi a întins-o pentru tine.
De aceea este de neapărată trebuinţă să mulţumim lui Dumnezeu ca unei Gazde a noastre şi să cerem binecuvîntarea Lui. Mîncarea
binecuvîntată este mai gustoasă şi mai săţioasă, cită vreme mîncarea
fără binecuvîntare este fără gust, nesăţioasă şi nesănătoasă.
Într-o împrejurare, împăratul Teodosie cel Mic a ieşit să se preumble în împrejurimile Constantinopolului şi văzînd o colibă de monahi, a intrat la ei. Bătrînul l-a întrebat pe împărat dacă nu doreşte să mănînce ceva. „Ba aş dori,” a zis împăratul. Bătrînul a adus pîine, untdelemn, sare şi apă înaintea împăratului, împăratul a şezut şi a mîncat şi a băut şi apoi l-a întrebat pe Bătrînul colibei: „Oare ştii cine sînt eu?” „Ştie Dumnezeu cine eşti,” a zis Bătrînul. „Eu sînt împăratul Teodosie.” Bătrînul sa înclinat înaintea împăratului în tăcere. Atunci împăratul i-a zis: „Împărat sînt eu şi fiu de împărat, dar, crede-mă, Părinte, niciodată în viaţa mea nu am gustat mîncare mai bună şi mai gustoasă decît astăzi, în această colibă a ta.” „Dar oare ştii de ce?” a întrebat Bătrînul. Şi tot el a continuat: „Pentru că noi monahii pururi ne pregătim mîncarea cu rugăciune şi cu binecuvîntare, ceea ce face ca hrana, chiar şi cea amară, să se facă dulce şi bună. Pe cînd la voi la împărăţie hrana se pregăteşte cu multă osteneală şi cu strigare multă, iar voi nu cereţi cînd o faceţi şi cînd o mîncaţi binecuvântarea lui Dumnezeu, şi de aceea mîncarea voastră se face fără gust.”
Luare aminte
Să luăm aminte la minunata vindecare a omului cu mîna uscată:
- La cum Domnul i-a zis lui: „Întinde mîna ta!”, iar el a întins-o;
- La cum şi mîinile mele sînt uscate cînd nu fac cu ele milostenie, pe cînd Domnul îmi zice mie pururea: întinde mîna ta!
Predică
La cum păcătosul de ce se teme de aceea nu scapă – „De ceea ce se teme cel nelegiuit nu scapă, iar cererea celor drepţi [Dumnezeu] o împlineşte” (Pildele lui Solomon 10: 24).
Nelegiuitul se teme de moartea năprasnică cea de neocolit, hoţul se teme de tîlhar, criminalul se teme de sabie, trufaşul se teme de ruşine, răpitorul se teme de foamete, lacomul se teme de boală, iar calomniatorul se teme de judecata adevărului.
Cele de care se tem cei răi sînt tocmai cele care neapărat li se întîmplă.
Dreptul nu-şi doreşte decît o conştiinţă care să nu-1 mustre, gînduri bune, pace, dragoste, milostenie, adevăr, dreptate şi blîndeţe.
Iar Dumnezeu îi dăruieşte acestea chiar
începînd de acum, din această viaţă. Dreptul îşi doreşte şi suspină
pururea după împărăţia lui Dumnezeu, după Rai, după tovărăşia îngerilor
şi sfinţilor, şi după vederea feţei Domnului în viaţa cea fără de
sfîrşit. Iar Dumnezeu îi dăruieşte lui toate acestea atunci cînd îl
cheamă pe drept la El. O, cît de drept este Dumnezeu cu cel rău şi cît
de binefăcător îi este El celui drept!
Căci Dumnezeu îngăduie ca să i se întîmple nelegiuitului tocmai cele de care lui îi este frică; iar cele de care se teme dreptul, Domnul le înlătură din calea lui.Dar care sînt lucrurile de care se teme dreptul?Doar păcatul.
Iar Dumnezeu îndepărtează păcatul de la
cel drept şi îi duce paşii pe cărările dreptăţii; Dumnezeu păzeşte pe
cel drept de duhurile necurate care sînt semănătorii păcatului, şi cu
Harul Său udă seminţele virtuţii din inima dreptului.
O, Atotvăzătorule Doamne, păzeşte-ne
pre noi de cărările nelegiuiţilor, şi păzeşte-ne pre noi de fricile lor!
Ajută inimile noastre cele şovăielnice să se întărească în a dori numai
ceea ce îţi este plăcut Ţie. Căci astfel ceea ce Ţie îţi este plăcut va
birui pînă la urmă şi va predomni în inimile noastre, iar toate
celelalte se vor usca şi vor pieri în uitare. Căci Ţie se cuvine toată
slava şi mulţumirea în veci, Amin!
