• Pomenirea Sfântului Apostol Iuda
Sfîntul Iuda a fost unul dintre cei
doisprezece Apostoli mari. El era fiul lui losif şi al Salomeei* şi
fratele lui lacov, Ruda Domnului. Iosif teslarul a avut cu Salomeea
patru fii: lacov, Osia, Simon şi Iuda. Acest
Iuda este uneori numit în Scriptura Noul Testament Iuda, fratele lui
lacov, din pricină că lacov era mai bine cunoscut de către toţi
(Luca 6: 16, Fapte 1: 13). Sfîntul Iuda îşi începe astfel epistola sa:
Iuda, rob al lui lisus Hristos şi frate al lui lacov (Iuda 1: 1). Chiar
dacă s-ar fi putut numi pe sine frate al Domnului cu aceeaşi
îndreptăţire ca şi lacov, el nu o face, din smerenie şi din ruşine, căci
el nu uită că nu a crezut în El de la început. Cînd Bătrînul
losif, mai înainte de moartea lui, a voit să facă parte după dreptate şi
lui lisus, ca şi celorlalţi fii ai lui, toţi fiii lui după trup au
protestat şi sau împotrivit, inclusiv Iuda. Doar lacov a fost cel care,
de bună voia lui, i-a făcut parte lui lisus din porţia lui de moştenire.
Iuda mai este cunoscut şi ca Levi sau Tadeus. Mai este un Tadeus, între
cei șaptezeci de Apostoli mai mici (prăznuit la 21 august), dar acest
Tadeus, sau Iuda, a fost unul dintre Apostolii cei mari. Iuda a predicat
Evanghelia prin toată ludeea, Samaria, Galileea, Idumeea, Siria,
Arabia, Mesopotamia şi Armenia. La Edessa, cetatea Regelui Avgar, el a
sporit predicarea celuilalt Tadeu, care fusese acolo mai înaintea lui.
Cînd Iuda a ajuns cu predicarea în ţinutul Muntelui Ararat, el a fost
prins de păgîni, răstignit, şi omorît cu săgeţi. Aşa a luat Sfîntul
Apostol Iuda şi cununa muceniciei.
* Nu Salomeea din Betleem, ci alta
• Pomenirea Sfântului Preacuvios Paisie cel Mare
Sfîntul Paisie a fost egiptean de neam,
şi născut în Egipt. În urma unei vedenii ce a avut-o, maica lui 1-a
închinat slujirii lui Dumnezeu. Tînăr fiind, Paisie a sosit la Avva
Pamvo, care 1-a primit ca ucenic şi ca împreună următor marelui Avvă
loan cel Pitic, care mai tîrziu a şi scris viaţa Sfintului Paisie. Spre marea bucurie a părintelui lui duhovnicesc, Paisie a adăugat pururea nevoinţă peste nevoinţă şi înfrînare peste înfrînare.
La el de multe ori venea Sfîntul Proroc Ieremia, pe care Sfîntul Paisie
îl iubea mult, şi din ale cărui cărţi proroceşti citea mereu. La el veneau şi îngerii lui Dumnezeu şi a venit însuşi Domnul Hristos, Care i-a zis: „Pace ţie, nevoitorule al Meu ales!”.
Prin harul covîrşitor al lui Dumnezeu, Sfîntul Paisie postea zile şi
chiar săptămîni în şir. Adesea el nu gusta nimic timp de cîte
cincisprezece zile, şi mai adesea cîte o săptămînă, iar odată, după
mărturia Sfîntului loan cel Pitic, el nu a gustat nimic timp de
şaptezeci de zile. El bătea război greu cu duhurile iadului, care veneau uneori la el cu chipul lor adevărat, iar alteori ca îngeri de lumină.
Dar fericitul rob al lui Dumnezeu nu se lăsa înşelat şi dus în ispită.
Sfîntul Paisie s-a făcut vestit în tot Egiptul pentru străvederea lui şi
pentru puterea facerii de minuni. El s-a strămutat la veşnica împărăţie
la anul 400. Sfîntul Preacuvios Isidor Pelusiotul a mutat sfintele
moaşte ale lui Paisie cel Mare la mînăstirea lui, şi le-a îngropat acolo
cu cinste.
• Pomenirea Sfântului Cuvios Zosima
Sfîntul Zosima acesta a fost soldat în
armata romană în timpul împărăţiei lui Traian. El a mărturisit cu curaj
credinţa lui creştină în Hristos Domnul, faptă pentru care a fost dat la
schingiuiri bestiale. Din mijlocul chinurilor lui, el a auzit un glas
din cer care îi zice: „Împuterniceşte-te, Zosime, cu semnul Sfintei Cruci, căci iată Eu cu tine sînt!”.
La el în temniţă pogorau îngerii lui Dumnezeu. După multe chinuri de
nedescris, Sfîntul Zosima a fost decapitat la anul 116 după Hristos.
• Pomenirea Sfântului Ioan din Singurătate
Acest Sfint loan a dus o viaţă de mari nevoinţe, în veacul al şaselea, în apropiere de Ierusalim. Curăţindu-şi sufletul cu asprele nevoinţe, el a ajuns la măsuri mari, că pînă şi fiarele sălbatice se supuneau lui. Sfîntul Cuvios Ioan a trecut la Domnul la bătrîneţe adîncă, în anul 586 după Hristos.
Cântare de laudă la Sfântul Paisie cel Mare
Marele Paisie din fragedă vîrstă
Uşile dorinţelor lumii în urma lui le-a închis.
El duhul la Dumnezeu şi-a înălţat,
La Domnul, singura lui dorire,
Precum marii sfinţi de demult.
Monahii vin şi pe Marele Paisie întreabă:
„Dintre virtuţi care Îi este mai plăcută lui Dumnezeu?”
„ Cea care ascunsă este!” le răspunde Paisie,
„Iară cea care cunoscută se face,
Domnul nu o primeşte”.
Cînd Paisie cu nevoinţele-adînci
Pre Domnul cu viaţa lui L-a proslăvit,
Domnul Cel proslăvit la Paisie vine şi-i zice:
„Pace ţie, Sfinte al Meu.
Grăieşte, care ţi-e dorirea?
Căci dup-a ta dorire ţie va fi.
Cere şi vei primi!”
Auzind dintru a Domnului gură aceste cuvinte de foc,
Paisie capul îşi pleacă şi plînge ca un copil.
„Stăpîne Doamne lisuse Hristoase,
Om păcătos sînt eu!
Eu din pricina păcatelor mele
Apăsat sînt pururea la pămînt.
După mare milostivirea Ta, iartă-mi mie păcatele mele,
Toate păcatele mele, Doamne, cele din copilăria mea
Şi pînă acum, şi dăruieşte-mi răbdare
Ca altele la sarcina mea să nu mai adaug;
Dăruieşte-mi mie ca pînă la cea din urmă suflare a mea
Pururea Voia Ta să fac,
Şi de iubire spre Tine
Inima mea pururea să ardă”.
Domnul a împlinit a plăcutului Lui rugă,
Şi o binecuvîntare a dăruit sfântului Lui.
Sinaxar 19 Iunie
În această lună în ziua a nouăsprezecea, pomenirea Sfântului Apostol Iuda, ruda Domnului.
Acesta
este numit în Faptele Apostolilor Iuda, iar de Matei şi Marcu este
numit în Evanghelie, Tadeu şi Leveu, ruda fiind Domnului nostru Iisus
Hristos după trup, şi fiu lui Iosif logodnicul, iar frate bun lui Iacob
fratele Domnului, cel care a trimis la toţi acea Epistola luminătoare
şi dogmatică şi plină de Duhul Sfânt. Trimis fiind el de Hristos ca un
frate şi învăţător de taine, încălzindu-se de strălucirile sale ca un
cărbune aprins, toată înşelăciunea a ars şi a luminat pe credincioşi.
Că trăgând el jugul Mântuitorului, şi brăzdând şi semănând sămânţa
dreptei credinţe în toată lumea, multă roadă a adus. Drept aceea
luminând cu învăţătura cuvântului său Mesopotamia şi neamurile cele de
lângă hotarele ei şi propovăduind Evanghelia, a mers la cetatea Edesei
şi la Abgar domnul locului, ca să-l tămăduiască. După aceea s-a dus la
cetatea Arara, şi fiind spânzurat şi săgetat de către cei
necredincioşi, şi-a dat sufletul la Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Zosima.
Acesta era ostaş pe vremea împăratului Traian,
din Apoloniada cea din Sozopoli, când domnea Domeţian în Antiohia cea
din Pisidia. Iar apoi aruncând armele şi năzuind la Biserica lui
Hristos, s-a învrednicit de botezul cel întru Hristos. Pentru aceasta
fiind adus la guvernator şi mărturisind că este creştin, a fost
spânzurat şi strivit, şi după aceasta bătut, fiind întins de patru;
apoi a fost aşezat pe un pat de aramă, înroşit. Dar prefăcându-se focul
în răcorire, mulţi din cei ce stăteau de faţă s-au spăimântat de acea
minune, şi au trecut la credinţa în Hristos. Iar Sf. Zosima a fost
ferecat cu cătuşe şi legat de cai, fiind nevoit să alerge în urma
guvernatorului care mergea la oraşul cananiţilor, timp de trei zile
fără hrană; dar prin dumnezeiască purtare de grijă i s-au arătat lui
doi tineri, unul aducându-i pâine şi celalalt un vas cu apă, şi
mulţumind lui Dumnezeu a gustat din acestea. Deci adus fiind la
cercetare, a fost din nou supus la chinuri şi la urmă tăindu-i-se
grumazul, a luat cununa muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Zinon.
Acesta lepădându-se de lume şi făcându-se ucenic
al marelui bătrân Siluan în pustia Egiptului, pentru covârşitoarea lui
ascultare, şi pentru multa nevoinţă şi sărăcie, a ajuns făcător de
minuni; căci pe mulţi demoni a izgonit din oameni, şi aşa cu cuvioşie
vieţuind întru îngereşti nevoinţe, şaizeci şi doi de ani, s-a mutat
către Domnul.
Zicerile / apoftegmele lui ava Zinon din Patericul Egiptean.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Asingrit, care de sabie s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului şi de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Paisie cel mare.
Acest
de trei ori fericit cuvios şi purtător de Dumnezeu, Părintele nostru
Paisie cel mare, era de neam din Egipt, de unde era şi Moise, văzătorul
de Dumnezeu. Născut a fost din părinţi cinstitori de Dumnezeu,
învăţaţi în credinţa lui Hristos; şi având multă bogăţie şi împodobiţi
cu străluciri, au învăţat cu silinţă şi pe fiii lor întru sporirile
cele dumnezeieşti şi omeneşti. După săvârşirea tatălui său, fericitul
acesta, prunc încă şi mai mic decât ceilalţi fraţi, a rămas la
maică-sa, care fiind foarte amărâtă, i s-a arătat în vis un înger, mai
înainte spunându-i buna sporire a lui Paisie, zicându-i: "Pe fiul tău
Paisie l-a ales Domnul, ca să slăvească şi să laude sfânt numele Său
cel lăudat în vecii vecilor; acesta este plăcut lui Dumnezeu", şi l-a
apucat pe el de mână; iar maică-sa a răspuns îngerului: "Toţi ai lui
Dumnezeu sunt, şi la fel acesta care este plăcut lui Dumnezeu". Şi
trezindu-se ea, se minuna de acea vedenie.
După ce s-a făcut copilandru, marele şi fericitul între cuvioşi, a fost tuns monah, de Cuviosul Pamvo (prăznuit la 18 iulie),
de către care a fost sfătuit să nu se uite la faţă de om. Iar el, a
petrecut trei ani neuitându-se în sus, ci avându-şi capul în jos
plecat. Şi dându-se pe sine la petrecerea sihăstrească, întru atâta a
covârşit pe toţi, încât a vorbit împreună cu Hristos, şi I-a spălat
picioarele Lui, iar după spălare a băut apa, şi îndată s-a făcut
începător vieţuirii celei supraomeneşti. Despre vestitele lui virtuţi
şi despre minunata vieţuire cea întocmai cu a îngerilor; despre toată
aspra vieţuire cea prin pustii şi despre minunile sale, se poate citi
în cartea numită noul Ecloghion şi în Vieţile Sfinţilor. Pentru
iubitorii de prăznuire se poate spune atâta, că aflându-se fericitul
cu trup muritor se ridicase mai presus de trup. Deci ajungând la
bătrâneţi prea adânci, s-a mutat către Domnul, unde împreună cu îngerii
cânta Ţiitorului a toate cântarea cea întreit sfântă. A cărui pomenire
cu credinţă săvârşind, prin rugăciunile lui, să ne învrednicim de
veşnicele bunătăţi şi de fericirea cea veşnică. Amin.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Cugetare
Fraţii 1-au întrebat odată pe Sfîntul Paisie cel Mare:
„Părinte, grăieşte-ne nouă un cuvînt de mîntuire. Cum să trăim după Dumnezeu?”
Iar Avva le-a zis:
„Mergeţi şi păziţi poruncile lui Dumnezeu şi păziţi şi aşezămintele Părinţilor”.
Aşezămintele Părinţilor sînt cele rodite
din însăşi viaţa lor cea dusă întru nevoinţe pînă la sînge pentru
Domnul, ele sînt o sfîntă tradiţie vie neîntreruptă de aproape două mii
de ani, experienţa şi cercarea vieţii a mii şi sute de mii de sfinţi,
bărbaţi şi femei, din toate locurile. Cîtă bogăţie duhovnicească şi
înţelepciune nu se ascunde în această milenară tradiţie! Cîte mii de
dovediri ale fiecărui adevăr cuprins în Sfintele Scripturi!
Şi toată această bogăţie, toată această înţelepciune, toate aceste dovezi, toată această experienţă, protestanţii le resping! O, cumplită e sărăcia cerşetorilor!
Luare aminte
Să luăm aminte la vindecarea minunată a celor doi orbi (Matei 20: 30):
- La cum cei doi orbi au strigat către Domnul: Miluieşte-ne pre noi, Doamne, Fiul lui David!
- La cum Domnul S-a atins de ochii lor iar ei au văzut;
- La cum orbit de păcat sînt şi eu, dar şi eu pot să văd dacă strig tare către Domnul să Se atingă de mine şi să mă vindece.
Predică
Despre răzbunare şi Răzbunător – „Nu spune: «Vreau să răsplătesc cu rău!» Nădăjduieşte în Domnul şi El îţi va veni în ajutor” (Pilde 20: 22).
Să nu fii niciodată răzbunător, să nu răsplăteşti nimănui răul cu rău. Ajunge răutatea aproapelui tău.
Dacă îi vei întoarce cu rău cele rele pe care ţi le-a făcut ţie, atunci tu cu mîna ta sporeşti şi dublezi răul în lume. Dar dacă nu răsplăteşti lui cu rău, el totuşi pînă la urmă va stinge propriul lui rău cu pocăinţa.
Astfel, cu răbdarea şi cu iertarea, tu vei micşora răul din lume.
Să nu fii niciodată răzbunător, să nu răsplăteşti nimănui răul cu rău,
ci mai curînd să nădăjduieşti în Domnul. El vede şi ţine minte toate, şi
la timpul potrivit vei vedea şi tu, şi va vedea şi cel ce ţi-a făcut
rău, că Domnul vede şi ţine minte toate.
Tu îţi zici: „Şi ce mare lucru am făcut dacă nu am plătit răului cu rău?”.Iar eu îţi răspund: Ai făcut lucrul cel mai înţelept pe care putea să îl faci în acea situaţie, adică, ai predat lupta şi răzbunarea Celui Care este mai puternic decît tine, iar Cel Care este mai puternic va cîştiga răsunător biruinţa pentru tine şi ţi-o va dărui. Căci dacă intri în război cu cel care ţi-a făcut rău, s-ar putea să fii înfrînt. Pe cînd Domnul nu poate niciodată să fie înfrînt. Prin urmare, lasă războiul tău în sarcina Celui Care biruie întotdeauna şi aşteaptă cu răbdare; învaţă de la prunc.
Dacă cineva
face rău pruncului în prezenţa părinţilor lui, pruncul nu loveşte
înapoi pe cel care 1-a lovit, ci priveşte către părinţii lui şi plînge.
Pruncul ştie că părinţii lui îl vor apăra. Cum se poate să nu ştii ceea
ce pînă şi un copil mic ştie? Tatăl tău Cel ceresc este pururea
lîngă tine. Aşadar, nu fi răzbunător; nu răsplăti răului cu rău; ci mai
degrabă priveşte către Tatăl tău Cel ceresc şi plîngi. Numai aşa îţi vei
asigura deplin izbîndă în conflictul tău cu oamenii cei răi.
O, Stăpâne Atotputernice Doamne,
Carele ai zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti” (Romani 12: 19;
Evrei 10: 30), păzeşte-ne pe noi de toţi nelegiuiţii sub Mîna Ta Cea
atotputernică şi opreşte-ne pre noi de la a întoarce răului cu rău!
Povăţuieşte-ne pre noi cu puterea Duhului Tău Celui Sfînt ca să îndurăm
toate cu răbdare iar nu să ne răzbunăm. Căci Ţie se cuvine toată slava
şi mulţumirea în veac, Amin!
