• Sfântul Mucenic Iulian din Tarsus
Iulian provenea dintr-o familie foarte nobilă, senatorială. El a vieţuit în Tarsul Ciliciei şi a luat mucenicia sub Diocleţian.
Chiar dacă la vremea martiriului lui el nu era decît un tînăr în vîrstă
de optsprezece ani, el era suficient de educat şi întărit în Sfînta
Credinţă creştină, aşa încît să-şi dea viaţa pentru ea. Cezarul
1-a tîrît după el din cetate în cetate timp de un an întreg,
torturîndu-1 în toate chipurile, ca să-1 facă să se lepede de Hristos.
Mama lui Iulian urma acestui cortegiu mereu, de departe. Cezarul
a arestat-o pe mama lui Iulian, silind-o să-şi convningă fiul să se
lepede de Hristos, dar ea, stînd trei zile întregi de vorbă cu el în
închisoare, 1-a sfătuit şi 1-a întărit tocmai dimpotrivă: adică să
meargă la moarte cu mulţumire, cu nădejde şi cu bucurie, arătîndu-i că a
lui va fi marea biruinţă. Torţionarii atunci l-au legat pe
Iulian într-un sac, împreună cu şerpi, scorpii şi alte animale
veninoase, şi 1-au aruncat în mare, iar pe mama lui Iulian au omorît-o
în torturi. Dar sfintele moaşte ale lui Iulian au fost aduse de valuri
la mal, iar credincioşii le-au găsit şi le-au îngropat cu cinste la
Alexandria, în anul 290. Mai după aceea aceste sfinte moaşte au fost
mutate la Antiohia. Sfîntul loan Gură de Aur însuşi a rostit o minunată
şi dumnezeiască predică la Sfîntul Mucenic Iulian: «Din
gura mucenicului ieşea glasul lui cel sfînt, iar împreună cu glasul şi o
lumină care lumina mai puternic decît razele soarelui […] Luaţi un om
bolnav, indiferent cît de groaznic, un posedat de diavol sau care şi-a
pierdut minţile, şi aduceţi-1 la racla în care se odihnesc rămăşiţele
sfinte ale acestui sfînt, şi veţi vedea cum demonul sare şi fuge de la
om, ca şi ars de foc.» Vădit este din aceste cuvinte că multe şi mari trebuie să fi fost vindecările de la moaştele Sfîntului Iulian.
• Pomenirea Sfinţilor Cuvioşi Iulius şi Iulian
Aceştia erau fraţi de sînge ce se trăgeau din provincia grecească Mirmidonia. Ei
din fragedă copilărie au fost crescuţi în credinţa creştină, sub
legămîntul că toată viaţa lor şi-o vor închina în feciorie Bisericii.
Iulius era presbiter [preot], iar Iulian era diacon. Ei au primit carte
împuternicitoare de la împăratul Teodosie cel Mic, ca să distrugă
capiştile idoleşti în întregul imperiu. Ca doi apostoli, aceşti doi
fraţi au întors la credinţa creştină mulţi păgîni din Răsărit şi din
Apus, şi au zidit biserici. Ei în timpul vieţii lor au ridicat mai mult
de una sută de locaşuri sfinte. Ei s-au odihnit în Domnul cu pace,
într-o localitate aproape de Milano. Locuitorii Milanului îl invocă pe
Sfintul lulius, mai ales cînd se află în primejdii din partea lupilor.
• Sfântul Mucenic Archil al II-lea, Regele Georgiei
Archil a fost fiul Regelui Ştefan şi
nepotul marelui rege Georgian Wachtang. Regele Archil, mare creştin şi
apărător al creştinismului, pentru aceea că nu s-a lepădat de Hristos, a
fost torturat de musulmani şi omorît prin tăierea capului la anul 744,
în douăzeci de zile ale lunii martie. El era în vîrstă de optzeci de ani
cînd a luat cununa veşnicei şi fericitei împărăţii a lui Hristos.
• Pomenirea Sfântului Mucenic Luarsab al II-lea, Regele cetăţii Kartli din Georgia
Tatăl lui Luarsab, George al X-lea, a
luat mucenicia pentru credinţă, fiind silit să bea otravă de către Şahul
Persan. Luarsab, fiul lui, a fost însă aruncat într-o temniţă din
apropiere de Şiraz, în care a zăcut vreme de şapte ani. Apoi la porunca
Şahului Abbas Intîiul, el a fost spînzurat în închisoare împreună cu doi
dintre slujitorii lui, în douăzeci şi una de zile ale lunii iurvie, la
anul 1622. Deasupra mormîntului lui a fost văzută o lumină cerească.
Cântare de laudă la Sfinţii Cuvioşi Iulius şi Iulian
După ce a nouăzeci şi noua biserică
Aceşti Sfinţi fraţi în Numele Celui Preaînalt
Au gătit de zidit,
Diaconul Iulian pentru fratele lui sfînt lulius
Un mormînt a zidit.
Iar cînd mormîntul i-a arătat,
Iulius cu blîndeţe a zis:
«Găteşte-te, frate al meu după trup,
Căci acest mormînt nu al meu, ci al tău este.
Găteşte-te, căci tu,
Mai înainte decît păcătosul tău frate Iulius
La Domnul vei pleca.»
Și astfel după a Domnului voie,
Iulius şi pe a o suta biserică
O a zidit,
La un anume loc pustiu.
Precum slăvitul lulius a grăit,
Astfel a şi fost.
Căci fratele tînăr înaintea celui mai vîrstnic
S-a odihnit,
Iar fratele mai vîrstnic a adăugat şi a suta biserică în salba sfintă de zidiri.
Pe care săvîrşindu-o,
Şi el însuşi întru Domnul întru sfântă adormire s-a săvîrşit.
Sinaxar 21 Iunie
În această lună, în ziua a douăzeci şi una, pomenirea Sfântului Mucenic Iulian cel din Cilicia.
Sf.
Mucenic Iulian al Tarsisului s-a născut în Asia Mică, în provincia
Cilicia. El era fiul unui senator păgân şi al unei mame creştine. După
moartea soţului, femeia s-a mutat la Tarsis, unde şi-a botezat fiul,
crescându-l mai departe cu evlavie. Pe când Iulian a împlinit 18 ani,
împăratul Diocleţian (284-305) a iniţiat prigoana împotriva
creştinilor, arestându-l printre alţii şi pe tânărul Iulian. Ei l-au
adus pe Iulian în faţa guvernatorului Marcian pentru a fi judecat,
încercând să-l convingă să renunţe la Hristos. Nici torturile, nici
ameninţările, nici promisiunile de cadouri şi onoruri nu l-au putut
convinge pe piosul Iulian să jertfească la idoli şi să-l părăsească pe
Hristos, rămânând ferm în credinţa sa.
Timp de un an de zile mucenicul a fost plimbat
prin oraşele Ciliciei, fiind supus la interogări şi torturi, după care
l-au aruncat în închisoare. Mama Sf. Iulian l-a urmat pe fiul ei,
rugându-se la Dumnezeu să-l întărească. Mama sa a plecat în audienţă la
guvernator în oraşul Aegea (Egeea), ca să ceară permisiunea de a-l
vizita pe fiul ei în închisoare, minţind că ar vrea să-l convingă să
jertfească la idoli. Ea a stat trei zile în închisoare cu Sf. Iulian
sfătuindu-l să fie tare şi să rabde până la sfârşit.
Sf. Iulian a fost adus din nou în faţa
guvernatorului. Crezând că mama lui l-a convins să renunţe la Hristos
conform decretului imperial, guvernatorul a lăudat-o pentru fapta sa
până în momentul în care ea l-a mărturisit cu hotărâre pe Iisus
Hristos, denunţând cu curaj politeismul. Auzind acestea, guvernatorul a
dat ordin să i se taie tălpile cu care l-a însoţit pe fiul ei din
Tarsis. Iulian a fost legat într-un sac plin cu nisip şi şerpi veninoşi
şi a fost aruncat în mare. Trupul mucenicului a fost purtat de valuri
până pe ţărmurile Alexandriei şi a fost găsit şi îngropat cu cinste de
un creştin. Mucenicul Iulian s-a săvârşit în anul 305, după care
moaştele au fost transferate în Antiohia. Sf. Ioan Hrisostom a întocmit
un elogiu în cinstea Sfântului Mucenic Iulian.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Afrodisie.
Acesta era din ţara Ciliciei. Crezând din
copilărie şi închinându-se lui Hristos, a fost prins şi adus înaintea
stăpânitorului Dionisie, şi mărturisind pe Hristos Dumnezeu adevărat, a
fost ars pe spinare cu fiare arse, şi băgat într-o căldare plină de
plumb, ce fierbea clocotită, şi spânzurat cu capul în jos; şi
izbăvindu-se de toate cu minune, a atras pe mulţi dintre elini spre
credinţa lui Hristos. Aceştia mărturisind pe Hristos cu îndrăzneală, li
s-au tăiat capetele. Iar tiranul văzând aceasta, a poruncit de s-a
tăiat o piatră în două şi au întins pe sfântul, şi au pus peste el acea
piatră tăiată, pe care o ridicaseră 55 de ostaşi, iar sfântul îndată
şi-a dat sufletul şi luă cununa muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Terentie, episcopul Iconiei.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iulian Egipteanul, care de sabie s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea
Sfinţilor Mucenici cei ce au mărturisit împreună cu Sfântul Iulian:
Antonie preotul, Anastasie, cel din morţi înviat Chelsie, Vasilisa,
maica lui, douăzeci de păzitori de temniţă şi şapte fraţi, care toţi de
sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea
Sfântului noul Mucenic Nichita Nisireanul, care a mărturisit în Hio, la
anul 1732, şi care de sabie s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Cugetare
Cînd omul începe să se educe în lupta de înfrînare a limbii şi păstrare a tăcerii, tăcerea i se pare lui, de-a lungul acestor eforturi, a fi ceva mai mic decît vorbirea.
Un frate i-a zis odată Sfîntului Sisoe:
„Aş vrea să-mi ţin inima mereu trează, dar nu pot”.
Iar bătrînul a zis:
„Dar cum vom putea noi oare să avem trezvia inimii, cînd uşa de intrare a gîndurilor în inima noastră, adică limba, stă veşnic deschisă?”
Charillos, nepotul lui Lycurgus, a fost întrebat odată de ce a promulgat unchiul lui atît de puţine legi. Iar el a răspuns: «Celor ce vorbesc puţin nu le trebuie legi multe».
Luare aminte
Să luăm aminte la vindecarea minunată a orbului Bartimeu (Marcu 10:46):
- La cum Bartimeu a strigat tare şi cu credinţă către Domnul ca să-1 vindece, iar Domnul 1-a vindecat;
- La cum şi eu, avînd sufletul orbit, şed lîngă drumul pe care trece Hristos, şi doar dacă voi striga către El, El mă va auzi, şi mă va vindeca.
Predică
Despre semănat şi secerat – „Cel ce seamănă nedreptate seceră nenorocire” (Pildele lui Solomon 22 : 8).
Dacă lucrezi fărădelege, atunci poate că nenorocirea trece pe lîngă tine chiar în ziua în care ai nelegiuit fără ca să-ţi facă nimic, dar să ştii că ea a auzit glasul nelegiuirii şi negreşit va lovi la un timp pe care nici nu-1 gîndeşti.
Unele seminţe sînt dulci atunci cînd le semeni, dar amar este culesul lor.
Uneori semănarea aceasta seamănă cu viaţa, dar la vremea culesului,
vezi că roadele ei sînt moartea. Fii cu băgare de seamă şi învaţă din
Sfînta Scriptură:
Eva prin prosteasca ei mîndrie neascultătoare a semănat nelegiuire, şi au venit peste ea chinurile naşterii de prunci în cumplite dureri. Cain a semănat fărădeleagea prin uciderea de frate, şi a cules durerea unei cumplite morţi. Sodoma şi Gomora au semănat fărădelege, şi au cules iadul unei morţi năprasnice. Fiii lui Eli Preotul cel Mare au semănat fărădelege, căci s-au întinat lîngă Cortul Legămîntului, şi au cules chinuri cumplite, căci rău au pierit în război. Adu-ţi aminte de Saul, de fărădelegile lui, şi de chinurile pe care le-a suferit pentru aceasta. Si iară, adu-ţi aminte de Ahab şi Izabela. Si iară, adu-ţi aminte de Irod şi de Iuda. Si iară, adu-ți aminte de ieri, şi de alaltăieri, şi de răs-alaltăieri, şi de toate zilele vieţii tale trecute, şi ascultă cuvintele acestea de toate zilele: „Cel ce seamănă nedreptate seceră nenorocire”.
Oare există loc locuit de oameni pe
pămînt care să nu aibă aceste cuvinte ca învăţătură înaintea ochilor
lor? Oare există acoperiş care să nu adăpostească sub el această
cunoaştere? Oare există om viu care să nu fi văzut pe pielea lui adevărul acestor cuvinte în exemplele vii din jurul vieţii lui?
O, Atotînţelepte Doamne, dacă nu am
cunoaşte Sfîntă Voia Ta, noi păcat nu am avea. Dar dacă Tu ne-ai dat
nouă să o cunoaştem, O, Atotmilostive, dăruieşte-ne şi puterea să o
împlinim pe ea cu scumpătate pînă la sfîrşitul zilelor vieţii noastre şi
cea mai de pe urmă suflare de viaţă. Căci Ţie se cuvine toată slava şi
mulţumirea în veci, Amin!
