18 iunie – Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Bogolubskaia”; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Bogolubskaia” din Zimarovo; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Bogolubskaia” din Moscova;Sf. Mc. Leontie; Sf. Leontie înaintevăzătorul

 

 

Icoana Maicii Domnului „Bogolubskaia” (Bogoliubsky)

Această icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost zugrăvită în secolul al XII-lea, la cererea Sfântului Andrei Bogoliubsky, spre amintirea unei apariții a Maicii Domnului. Icoana a fost numită după numele Cneazului, „Bogoliubsky” (iubitorul de Dumnezeu), fiind așezată în mănăstirea ridicată de acesta. Chiar și mănăstirea a devenit cunoscută sub numele de „Bogoliubsky”, iar orașul ce s-a întemeiat în jurul ei s-a chemat Bogoliubovo.

Icoana Maicii Domnului „Bogolubskaia” este prăznuită pe 18 iunie și 23 octombrie.

Această icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost zugrăvită în secolul al XII-lea, la cererea Sfântului Andrei Bogoliubsky (Andrei, iubitorul de Dumnezeu - prăznuit pe 4 iulie), spre amintirea unei apariții a Maicii Domnului. Sfântului Andrei Bogoliubsky este nepotul Marelui Cneaz Vladimir Monomahul de Kiev.

În anul 1155, Sfântul Cneaz Andrei a adus cu el atunci când s-a mutat de la Vishgorod la Suzdal, o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, pictată de Sfântul Evanghelist Luca (aceasta a fost denumită ulterior Icoana Maicii Domnului din Vladimir). La șapte vestre distanță de Vladimir, caii ce transportau icoana s-au oprit neputând mișca din loc icoana făcătoare de minuni. Văzând aceasta, Sfântul Cneaz Andrei i-a cerut preotului Nicolae, care îi însoțea, să săvârșească rugăciuni înaintea sfintei icoane, el însuși rugându-se vreme îndelungată cu lacrimi ca să se descopere sensul opririi cailor.

Mai târziu, când s-a retras în cortul său, Andrei a continuat rugăciunea fierbinte. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat, ținând un sul de hârtie în mâna stângă și a poruncit binecredinciosului cneaz ca icoana ce o aducea de la Vishgorod să o așeze în orașul Vladimir, și să ridice o biserică (o nouă mănăstire) pe locul în care Ea i s-a arătat. La final, Maica Domnului a ridicat mâna arătând spre cer, unde a apărut Hristos Mântuitorul binecuvântând. Apoi vedenia s-a încheiat.

Îmediat după arătare, cneazul s-a grăbit să împlinească porunca, construind o biserică din piatră în cinstea Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, și de asemenea o mănăstire. Ulterior, cneazul a comandat unor iconografi talentați să zugrăvească o icoană în care Maica Domnului să fie reprezentată așa cum i s-a arătat lui în acea viziune: Fecioara Maria ține în mâna stângă un sul de hârtie, iar cu dreapta arătând spre Hristos din ceruri care-i binecuvânta. Însuși Cneazul Andrei este reprezentat stând în genunchi în fața Maicii Domnului.

Când biserica a fost finalizată, Icoana Maicii Domnului „Bogolubskaia” a fost așezată înăuntru, și a fost instituită o sărbătoare anuală în cinstea acesteia, pe 18 iunie.

Icoana a fost numită după numele Cneazului, „Bogoliubsky” (iubitorul de Dumnezeu), fiind așezată în mănăstirea ridicată de acesta. Chiar și mănăstirea a devenit cunoscută sub numele de „Bogoliubskaia”, iar orașul ce s-a întemeiat în jurul ei s-a chemat Bogoliubovo.

Noua icoană zugrăvită, „Bogolubskaia”, a fost înzestrată de Dumnezeu cu darul săvârșirii de minuni, ajutându-i pe credincioșii aflați în nevoi, care se rugau înaintea ei cu credință. Copii ale icoanei s-au împrăștiat în tot ținutul Rusiei, fiind și ele făcătoare de minuni.

În anul 1771, o copie a icoanei Maicii Domnului „Bogolubskaia” ce se afla în Kozlov s-a dovedit a fi făcătoare de minuni. Orașul a fost lovit de ciumă, iar localnicii, înspăimântați, nu știau cui să ceară ajutor. După ce icoana a fost purtată în procesiune prin oraș, epidemia a încetat.

În amintirea acestei minuni, locuitorii orașului merg anual în procesiune cu icoana prin jurul orașului în data de 23 octombrie (ziua izbăvirii de ciumă). Acum icoana este îmbrăcată în argint și împodobită cu pietre prețioase.

Icoana Maicii Domnului „Bogolubskaia” din Zimarovo

Vestea acestei minuni s-a răspândit în tot ținutul, chiar și până la Moscova. Locuitorii din Moscova au adus icoana Maicii Domnului „Bogolubskaia” din Zimarovo în procesiune în anul 1771, atunci când orașul era cuprins de ciumă, pentru a vindeca pe cei bolnavi. După ce epidemia a dispărut, icoana s-a întors înapoi în Zimarovo.

Icoana Maicii Domnului „Bogolubskaia” din Zimarovo este prăznuită pe 18 iunie, o dată cu icoana Maicii Domnului „Bogolubskaia”.
Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu mai este numită și „Bogolubskaia-Zimarovskaia” după numele regiunii în care s-a arătat făcătoare de minuni. Icoana este o copie a icoanei Maicii Domnului „Bogolubskaia”, una dintre cele mai vechi icoane făcătoare de minuni din Rusia.
Conform tradiției icoana „Bogolubskaia” din Zimarovo era așezată deasupra porții de intrare în cetate. În timpul invaziei tătarilor din secolul al XIII-lea, icoana a fost dată jos și ruptă în două, după care a fost aruncată în tufișuri. Icoana a fost găsită mai apoi în tufișurile de lângă cetate, cu cele două părți ale ei lipite în mod minunat. Ca dovadă a minunii petrecute, o jumătate din acesta a rămas ușor mai mare decât celălaltă.
După ce a fost descoperită, icoana a fost așezată în Biserica Buna Vestire (deoarece icoana a fost aflată în ziua Bunei Vestiri).
Nu se cunosc împrejurările în care icoana a ajuns să fie depozitată în podul casei unui gospodar din Zimarovo pe nume Lopuchin. S-a consemnat că în anul 1771, un bolnav din Moscova a venit direct la casa gospodarului din Zimarovo cerându-i să-l lase să se închine înaintea icoanei Maicii Domnului „Bogolubskaia”. Proprietarul a fost mirat, deoarece știa că în camerele sale nu are o astfel de icoană. Bolnavul a insistat să caute această icoană în casa lui, deoarece Însăși Maica Domnului i se arătase în vis și îl călăuzise acolo.
După o căutare îndelungată, proprietarul a găsit în pod o icoană a Maicii Domnului. Arătând icoana bolnavului, acesta a recunoscut îndată icoana din visul său. El a curățat icoana de praf, după care a început să se roage înaintea ei. Îndată ce și-a terminat rugăciunea, bolnavul a constatat că s-a vindecat.
Vestea acestei minuni s-a răspândit în tot ținutul, chiar și până la Moscova. Locuitorii din Moscova au adus icoana Maicii Domnului „Bogolubskaia” din Zimarovo în procesiune în anul 1771, atunci când orașul era cuprins de ciumă, pentru a vindeca pe cei bolnavi. După ce epidemia a dispărut, icoana s-a întors înapoi în Zimarovo.

Icoana Maicii Domnului „Bogolubskaia” din Moscova

Icoana era coborâtă în ziua prăznuirii și așezată într-un baldachin, pentru ca locuitorii să se poată închina Maicii Domnului. După trei zile, icoana era urcată înapoi deasupra porții, unde rămânea până pe data de 18 iunie anul următor.

Icoana Maicii Domnului „Bogolubskaia” din Moscova este prăznuită pe 18 iunie, odată cu icoana Maicii Domnului „Bogolubskaia”.
În anul 1771,  Moscova a fost cuprinsă de ciumă. Văzând că regiunea în care se afla icoana Maicii Domnului „Bogolubskaia” nu a fost atinsă de epidemie, locuitorii Moscovei au cerut să se aducă în procesiune icoana Maicii Domnului, ca toți cei bolnavi să se poată ruga înaintea ei. Astfel, prin credință, mulți din cei ce s-au rugat înaintea icoanei, s-au vindecat în mod minunat.
Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, numită „Bogolubskaia” din Moscova a fost zugrăvită la începutul secolului al XVIII-lea, și așezată deasupa uneia din porțile de intrare de la Kremlin.
Icoana era coborâtă în ziua prăznuirii și așezată într-un baldachin, pentru ca locuitorii să se poată închina Maicii Domnului. După trei zile, icoana era urcată înapoi deasupra porții, unde rămânea până pe data de 18 iunie anul următor.
Între anii 1880 și 1927 icoana Maicii Domnului „Bogolubskaia” din Moscova a fost așezată în Capela Bogoliubsk. Această capelă a fost zidită în cinstea icoanei Maicii Domnului. În anul 1928, capela a fost dărâmată.
În această icoană apar zugrăviți rugându-se înaintea Maicii Domnului Sfinții Ierarhi Petru, Alexie, Iona și Filip, Mitropoliții Moscovei, Sfântul Vasile și Maxim, Sfânta Parascheva, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Apostol Petru, Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Simeon, ruda Domnului și Sfânta Evdochia.

• Pomenirea Sfântului Mucenic Leontie

Leontie a fost comandant roman din timpul împăratului Vespasian, care era instalat cu trupele sale în oraşul Tripoli din Fenicia. El se născuse în Grecia şi «era foarte mare la stat, puternic, neînfricat şi de temut în războaie». Dar cezarul Hadrian, cumplit prigonitor al creştinilor, a trimis un detaşament militar care să îl aresteze pe Leontie, care era creştin. Ipatie, conducătorul acestui detaşament, s-a îmbolnăvit pe drum de o febră gravă, pricină pentru care echipa a trebuit să-şi încetinească mersul. Într-o noapte s-a pogorît din cer la Ipatie un înger al Domnului şi i-a zis: «Dacă vrei să te faci bine, atunci strigă de trei ori cu glas mare, ridicîndu-ţi privirea spre cer: „Dumnezeule al lui Leontie, ajută-mi mie!”». Ipatie a descoperit oştenilor lui vedenia şi toţi într-un singur glas au strigat la cer precum îi arătase îngerul comandantului lor. Atunci pe loc Ipatie s-a însănătoşit. Minunea i-a lăsat pe toţi uimiţi, dar mai cu seamă pe un anume Teodul. Ipatie şi Teodul atunci au luat-o înaintea celorlalţi spre a-1 găsi ei primii pe comandantul Leontie. Găsindu-1, acesta i-a primit cu ospitalitate şi le-a slujit lor, odihnindu-i după greutatea călătoriei. Cînd le-a grăit lor despre credinţa lui în Hristos, inimile lui Ipatie şi Teodul au ars în piepturile lor de dragoste pentru Dumnezeu, şi un nor i-a umbrit din care s-a pogorît asupra lui Ipatie şi Teodul o rouă minunată. Acesta a fost Duhul Sfînt al lui Dumnezeu Care a botezat sufletele lor întoarse la Domnul, şi tot atunci Leontie a grăit către ei astfel: „Întru Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh.” Răul Hadrian, aflînd că Ipatie şi Teodul s-au făcut creştini în loc să-i prigonească pe ei, a poruncit să fie bătuţi fără milă cu bice, iar apoi decapitaţi cu securea. Aşa au luat cununa martiriului aceşti doi fii duhovniceşti ai lui Leontie. Apoi Hadrian a poruncit ca Leontie, care a rămas neclintit în credinţa lui, să fie torturat bestial. Cu trupul transformat cu totul într-o rană de sînge, Leontie se ruga stăruitor lui Dumnezeu, rugîntu-L să nu-1 părăsească. În mijlocul celor mai mari chinuri ale lui, înainte i-a apărut un înger al Domnului, care 1-a întărit şi 1-a mîngîiat. La urmă torţionarii au izbit trupul lui Leontie la pămînt şi 1-au bătut pînă cînd mucenicul şi-a dat sfîntul lui suflet în mîinile lui Dumnezeu. Martiriul Sfintului Leontie a fost văzut de un anume Notarius, care a scris tot ce a văzut şi auzit ca martor ocular pe tăbliţe pe care le-a aşezat în mormîntul mucenicului. Sfîntul Leontie a luat mucenicia cu cinste la anul 73 după Hristos.

• Pomenirea Sfântului Leontie înaintevăzătorul

Leontie era de neam grec, din Peloponez. El a dus timp de şaizeci de ani o viaţă de nevoinţe aspre în Mînăstirea Dionisiu şi s-a odihnit întru Domnul la anul 1605, în vîrstă fiind de optzeci şi cinci de ani. Despre acest sfînt s-a zis că doar o dată a intrat în Sfînta Mînăstire Dionisiu, şi doar o dată a ieşit din ea, în cei şaizeci de ani întru care s-a nevoit acolo. Adică, el a intrat în ea cînd a ajuns prima oară acolo ca să se facă monah, şi a ieşit din ea doar cînd a fost dus la groapă. Sfîntul Leontie acesta avea harul străvederii şi prorociei, iar după moarte din trupul lui a izvorât mir înmiresmat.

Cântare de laudă la Sfântul Leontie Mucenicul

Leontie are inimă de leu,

Vitejie de leu, precum şi numele-i arată.

El de Hristos Domnul nu se ruşinează,

Ci pre El Il mărturiseşte cu vitejie de leu, înaintea tuturor:

Hristos Domnul Dumnezeu este.

Şi Mîntuitorul lumii.

Leontie ca pe nimic socoteşte

A lui putere, stăpînire şi tinereţe

Pe acestea el pe cruce le ţintuieşte,

Pentru dragostea Domnului Celui Răstignit

Şi din moarte cu slavă înviat.

Leontie de Domnul nu se leapădă,

Iar linguşirile le scuipă, împreună

Cu lumeasca bogăţie şi slavă.

Biciuit, schingiuit, răstignit,

El de Domnul nicicînd se leapădă,

Ci cu cît se sălbăticeşte tortura,

Cu atît mai sus se înalţă flacăra credinţei lui.

Romanul imperiu şi ale iadului puteri

Toate împotriva lui Leontie s-au întors.

El însă ştie că nu este singur,

Că la dreapta lui se află Hristos.

Domnul stîlp de piatră este

Între buruienile otrăvicioase,

El stîlp de foc este

Între-ale satanei slugi.

Leontie cu-a lui neclintită credinţă

Uimeşte popoare;

Căci el la viaţă nu a cătat,

Şi de aceea a dobîndit-o în veşnicie.

Luna iunie in 18 zile: pomenirea Sfantului Mucenic Leontie si cei impreuna cu dansul, Ipatie si Teodul (+73).    Sfantul Leontie era cu neamul din Elada si, fiind om mare la trup si puternic, s-a facut ostas. A fost si in razboaie si s-a luptat vitejeste si de multe ori s-a intors cu izbanda. Si, fiind el om cuminte si cu inteleapta socotire, a fost rasplatit cu semne de dregator. Deci, aflandu-se el in Tripoli, din Africa, primea pe cei saraci cu dragoste si ii ospata, cu mese imparatesti, si se inchina lui Dumnezeu, cinstit si curat.
   Despre aceasta, prinzand de veste, stapanitorul Feniciei, a trimis la el pe Ipatie, tribunul, si cu alti doi ostasi, dintre care pe unul il chema Teodul. Deci, mergand pe cale, Ipatie, tribunul, a fost cuprins de friguri si a auzit un glas, ce-i venea de Sus, si, aratandu-se lui un inger, ii poruncea ca, daca vrea sa se izbaveasca de boala, sa cheme de trei ori, in ajutor, pe Dumnezeul lui Leontie. Dar glasul acela l-a auzit si Teodul. Deci, ajungand la Tripoli au fost primiti de Leontie insusi, fara sa stie ei, cine este acela care i-a primit. Si, intrebandu-l despre Sfantul Leontie, se prefaceau ca sunt prietenii lui si ai credintei lui. Deci, Sfantul le-a spus ca el este Leontie, robul lui Hristos, si ca se ferea de cei pe care ei ii numesc dumnezei. Si, auzind acestea, tribunul Ipatie si Teodul au cazut inaintea Sfantului, cerand de la dansul har, ca sa fie si ei robii lui Hristos. Deci, rugandu-se Sfantul pentru dansii, a venit un nor de apa din cer, care i-a botezat si i-a luminat, iar Leontie i-a imbracat cu haine albe. De aceste lucruri tulburandu-se, necredinciosii le-au vestit, pe toate, dregatorului Adrian. Si, acesta venind in cetate, a trimis indata un ostas sa prinda pe Leontie, pe tribunul Ipatie si pe Teodul, si sa-i arunce in temnita, pana la cercetare.
   Iar a doua zi, scotandu-i din temnita, i-a adus inaintea lui si-i indemna sa se desparta de credinta lor, in Hristos. Dar n-a putut sa-i induplece. Drept aceea, a poruncit sa-l spanzure pe Sfantul Ipatie de un lemn si sa-l strujeasca, cu unelte ascutite, iar pe Sfantul Teodul, sa-l bata cu sabii de lemn. Dupa aceasta, li s-au taiat capetele cu securea, iar marele Mucenic Leontie, mai intai, a fost batut cu toiege si, netinand seama de fagaduintele cele amagitoare, ce-i facea tiranul, ba, inca, luandu-l si in ras, dupa ce a fost spanzurat si strujit, a fost legat de patru stalpi si batut pana ce si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu.
   Deci, mucenicul lui Hristos Leontie si-a savarsit patimirea sa in ziua de 18 iunie, tinand puterea Romei Vespasian imparatul (69-79), iar, peste noi, imparatind Domnul nostru Hristos, Caruia sa-I fie slava, dimpreuna si cu Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.    


 Intru aceasta zi, cuvant despre un oarecare preot duhovnicesc, care a vazut pe draci langa chilia unui calugar lenes..    Un preot oarecare, fiind inainte-vazator, a mers ca sa-si savarseasca slujba si a vazut, langa chilia unui frate, o multime de draci. Unii se prefaceau in chip de femei si vorbeau necuviinte, iar altii, in chip de tineri batjocoriti, unii dantuiau, iar altii in alte chipuri, se schimbau. Deci, suspinand preotul, a zis: "Vai, fratele acesta, viclenii de draci l-au impresurat pe el." Iar, dupa ce a savarsit slujba, preotul a mers la chilia fratelui si i-a zis lui: "Sunt necajit, frate, si am venit la tine, cu credinta ca imi vei fi folositor: si, de vei face rugaciuni si pentru mine, tot necazul se va usura, de la inima mea." Iar fratele, umilindu-se a zis: "Parinte, nu sunt vrednic sa fac rugaciune pentru tine." Insa preotul nu-l slabea pe el, ci-l ruga, zicandu-i: "Nu voi pleca de la tine, pana ce nu imi vei da cuvantul, ca vei face cate o rugaciune pentru mine, in toate noptile." Si a ascultat fratele rugamintea preotului. Insa, aceasta a facut-o preotul, vrand sa-i dea lui chip de rugaciune, pe care sa o faca noaptea. Si facea cate o rugaciune fratele pentru preot. Apoi, umilindu-se a zis: "O ticalosul meu suflet. Rugaciune pentru preot faci, iar pentru tine, nu te rogi. Deci, sa faci si pentru tine cate o rugaciune." Si asa, petrecand toata saptamana, facea in toate noptile cate doua rugaciuni, una pentru sine, alta pentru preot. Apoi, in alta saptamana, mergand la biserica, preotul a vazut pe draci tristi, stand afara din chilia fratelui, si a cunoscut preotul ca, de rugaciunea fratelui, s-au intristat dracii. Si, bucurandu-se preotul, a intrat la fratele si i-a zis lui: "Frate, te rog, sa mai adaugi si alta rugaciune pentru mine." Si, dupa ce a intrat in chilie, l-a invatat preotul pe el, sa nu se leneveasca. Iar dracii, vazandu-l ca petrece in rugaciuni si se osteneste pentru Dumnezeu, au fugit de la dansul, cu darul lui Hristos.    

Sinaxar 18 Iunie

În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea Sfântului Mucenic Leontie, şi a celor împreună cu dânsul, Ipatie şi Teodul.

Sfinţii Mucenici Ipatie, Leontie şi Teodul erau soldaţi romani. Leontie, grec de origine, era comandant de armată în oraşul fenician Tripoli, pe vremea împăratului Vespasian (70-79), fiind respectat pentru curajul său, bunul simţ şi virtutea de care dădea dovadă.

Când împăratul l-a numit pe senatorul roman Adrian guvernator al districtului fenician, i-a dat libertate deplină în a "vâna" creştini, iar în cazul în care aceştia nu vroiau să jertfească la idolii lor romani, să fie daţi spre tortură şi moarte. În drumul său spre Fenicia Adrian a auzit de faptele Sf. Leontie care a întors pe mulţi păgâni la creştinism şi l-a delegat pe tribunul Ipatie cu un detaşament de soldaţi la Tripoli, să-l prindă şi să-l aresteze pe creştinul Leontie. Pe drum, însă, Ipatie a căzut grav bolnav şi fiind aproape de moarte a avut un vis în care i s-a arătat un înger care i-a spus: "Dacă vrei să fii tămăduit, tu şi soldaţii tăi trebuie să spuneţi de trei ori: "Dumnezeule al lui Leontie, ajută-mă!"

Deschizînd ochii, Ipatie l-a văzut pe înger şi i-a spus: "Dar eu trebuia să-l arestez pe Leontie şi acum să cer ajutor Dumnezeului său?" În acel moment îngerul a dispărut. Ipatie a povestit visul său soldaţilor, printre care se afla şi bunul său prieten Teodul, după care toţi împreună au cerut ajutor Dumnezeului căruia i se închina Sf. Leontie. Ipatie s-a vindecat în clipa următoare spre bucuria soldaţilor săi, numai Teodul stătea deoparte, mirîndu-se de minunea ce s-a făcut. Sufletul său s-a umplut de dragoste pentru Dumnezeu, rugîndu-l pe Ipatie să se grăbească mai repede ca să ajungă la Sf. Leontie.

La sosirea în oraş, un străin i-a invitat în casa lui şi i-a găzduit cu bucurie şi dăruire. Aflînd că cel care i-a omenit a fost chiar Sf. Leontie, au căzut în genunchi şi i-au cerut să-i lumineze în credinţa cea adevărată. Atunci Sf. Leontie i-a botezat pe loc şi când a chemat în rugăciune numele Sfintei Treimi, un nor de lumină s-a adunat deasupra lor, picurînd ploaie peste ei. Ceilalţi soldaţi care-l căutau pe comandantul lor ajunseră la Tripoli, unde se afla deja şi guvernatorul Adrian. Aflînd ce s-a întâmplat, a ordonat ca cei trei, Leontie, Ipatie şi Teodul să fie aduşi în faţa lui. După ce i-a ameninţat cu chinurile şi moartea, le-a cerut să se lepede de Hristos şi să se închine la zeii romani.

Însă toţi mucenicii şi-au mărturisit credinţa nestrămutată în Hristos. Sf. Ipatie a fost pus sub un zid şi trupul i-a fost scrijelit cu gheare de fier iar Sf. Teodul a fost bătut fără milă cu bâtele. Văzînd hotărârea sfinţilor, în cele din urmă le-au tăiat capul. După ce a fost torturat, Sf. Leontie a fost dus în temniţă iar în dimineaţa următoare a fost adus în faţa guvernatorului. Adrian a încercat să-l ademenească pe sfântul mucenic cu bani şi onoruri dar nereuşind să-l înduplece, l-a pus la alte chinuri. Sfântul a fost suspendat de un stâlp cu capul în jos şi cu o piatră mare legată de gât, dar nici acest chin nu l-a făcut să renunţe la credinţa lui. Atunci guvernatorul a pus să fie bătut cu bâtele până nu a mai rămas viaţă în el. Trupul i l-au aruncat apoi în afara oraşului dar creştinii l-au luat şi l-au îngropat cu mare evlavie lângă Tripoli. Cei trei sfinţi mucenici au murit cândva între anii 70-79.

Despre acuzaţiile ce i s-au adus Sf. Leontie şi despre pătimirile şi moartea lui s-a scris de către scribul curţii pe plăcuţe metalice care au fost puse la mormântul său.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Eterie.

Acesta a fost pe vremea împărăţiei lui Diocleţian şi fiind pârât, a stat înaintea conducătorului Eleusie, şi mărturisind pe Hristos, a fost întins şi ars cu făclii aprinse şi pătruns pe subţiori, şi înţepat pe spate şi pe coapse cu ţepuşi de fier înroşite în foc şi în multe alte feluri chinuit, iar mai apoi i-au tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Ipatie şi Teodul, cei ce au mărturisit împreună cu Sfântul Leontie, şi care prin sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Erasm, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor doi mucenici din Cipru, care arzându-li-se picioarele, s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Leontie, de la Mănăstirea Peşterile Kievului.

Sfântul Leontie, canonarh la Mănăstirea Peşterile Kievului, a intrat la mănăstire de tânăr şi a fost tuns acolo. Dumnezeu i-a dat un glas frumos şi după ce a învăţat notele, a făcut ascultare ca şi canonarh (conducător al corului bisericesc). Sf. Leontie s-a săvârşit la o vârstă fragedă, în sec. al XIV-lea fiind învrednicit de Domnul cu darul facerii de minuni, pentru faptele sale bune.

Sfintele sale moaşte sunt în Peşterile Îndepărtate, fiind prăznuit şi în 28 august după sinaxarul sfinţilor de la Peşterile Kievului.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Leontie, cel ce a sihăstrit în sfânta Chinovie a Mănăstirii lui Dionisie, izvorâtorul de mir, şi care cu pace s-a săvârşit.

Sfântul Leontie, înaintevăzătorul din Muntele Athos, s-a născut Argosul peloponez. El a muncit multă vreme pe Muntele Athos, la Mănăstirea lui Dionisie. A stat 60 de ani la mănăstire, timp în care nu a pus niciodată piciorul afară din mănăstire. Pentru credinţa tare şi pentru faptele milostive Bunul Dumnezeu I-a dat darul profeţiei şi înaintevederii.

Sf. Leontie s-a dus la Domnul în 16 martie, 1605, la vârsta de 85 de ani. Sfintele sale moaşte sunt izvorâtoare de mir tămăduitor.

Tot în această zi, Soborul mai-marelui Arhistrateg Mihail, aproape de Sfântul Iulian la For.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 Intru aceasta zi, cuvant din Pateric despre ascultare..    Ava Siloan avea un ucenic in Schit, Marcu cu numele, si acesta avea un mare dar de ascultare si era scriitor bun. Si-l iubea batranul pentru ascultarea lui. Si avea, inca, si alti unsprezece ucenici, cuprinsi de invidie, ca-l iubea batranul mai mult pe acela, decat pe ei. Si, auzind, batranul s-a mahnit. Si au venit, intr-una din zile, catre ava, batranii si vorbeau cu dansul. Iar el, luandu-i pe ei, a iesit si a batut la fiecare chilie, zicand: "Frate, vino ca am trebuinta de tine". Si nici unul dintre ei nu au urmat chemarea lui, indata. Si, venind la chilia lui Marcu, a batut in usa lui, zicand: Marcu!" Iar el, auzind glasul batranului, indata a iesit afara. Si l-a trimis la o ascultare. Si zicea batranilor: "Unde sunt ceilalti frati, parintilor?" Si, intrand in chilia lui Marcu, si deschizand caietul lui, au gasit ca pusese mana sa faca litera "O". Si, auzind glasul batranului, n-a mai intors condeiul , sa implineasca litera. Deci, au zis batranii: "Cu adevarat, pe care tu il iubesti ava, si noi pe acesta il iubim, pentru ca si Dumnezeu pe acesta il iubeste". Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

Cugetare

Aşa cum omul de ştiinţă analizează cu minuţioasă atenţie fenomenele din natură, aşa şi noi creştinii ar trebui să analizăm cu şi mai mare atenţie fenomenele şi lucrările Harului lui Dumnezeu. Iată ce mărturiseşte unul din Părinţii cei mari, adică Sfântul loan din Kronştat, despre fapta Sfintei Împărtăşiri:

„Rămân uimit înaintea măreţiei şi puterii de viaţă făcătoare a împărtăşirii cu Sfintele Taine. O femeie vîrstnică, care scuipa sînge şi era atît de epuizată încît nu mai putea nici să mănînce, a început să se însănătoşească din ziua în care am împărtăşit-o cu Sfintele Taine. O tînără care se afla deja în gura morţii a început să se însănătoşească, să mînănce, să bea şi să schimbe cîteva cuvinte cu cei ai casei, începînd din ceasul în care a primit Sfînta împărtăşanie; de unde nu pînă atunci zăcea chinuită de spasme în cea mai totală inconştienţă, nemaiputînd nici să mănînce, nici să bea de mai multe zile”.

O, dacă ar face fiecare preot aşa precum Părintele loan din Kronştat, însemnîndu-şi cu atenţia unui om de ştiinţă şi cu dragostea unui om de rugăciune toate tainicele fapte ale Duhului Sfînt pe care El le lucrează vădit şi cu putere prin Sfînta Împărtăşire a credincioşilor!

Luare aminte

Să luăm aminte la vindecarea minunată a tînărului lunatic pe care îl chinuia diavolul aruncîndu-1 în foc şi adesea în apă (Matei 17: 15):

• La cum Domnul a certat diavolul, şi tînărul s-a făcut întreg;
• La cum diavolul adesea şi pe mine mă aruncă în focul patimilor şi adesea în apa cugetărilor celor trupeşti;
• La cum Domnul şi pe mine poate să mă mîntuiască din acestea, numai de mă voi ruga Lui cu lacrimi.

Predică

Despre îndatorarea lui Dumnezeu – „Cel care are milă de sărman împrumută Domnului şi El îi va răsplăti fapta lui cea bună” (Pildele lui Solomon 19: 17).

Amîndoi, şi săracul care cerşeşte şi bogatul care miluieşte, îl fac pe Dumnezeu datornicul lor, dar numai cu condiţia ca săracul să cerşească întru Numele Domnului şi cu smerenie, iar bogatul să dea în Numele Domnului şi cu milostivire.

Oricine primeşte trebuie să cunoască că ceea ce primeşte aparţine Domnului, şi oricine dăruieşte trebuie să cunoască că dăruieşte ceea ce este al Domnului. Numai o astfel de dăruire are preţ, şi numai o astfel de primire are preţ. Căci cu toţii goi intrăm în lume, şi goi o vom părăsi pe ea.

Căci noi cu toţii cerşetori sîntem înaintea Domnului în această lume, căci nimic nu avem pre care nu le-am primit mai înainte de la El. De aceea, dă şi tu săracului cum ţi-a dat şi Dumnezeu ţie.

Căci tu cînd dai ceea ce este al altuia dai, şi cel căruia îi dai atunci cînd faci milostenie este propriul tău neam.

Căci săracul îţi este ţie mai înrudit decît îţi sînt bogăţiile, tot aşa cum şi lui Dumnezeu îi este mai scump omul decît toate bogăţiile de pe el.

Dacă ai fost hărăzit cu averi, atunci cunoaşte că ele spre ispitirea inimii tale ţi s-au dat! Ţi s-au dat ca să vadă şi Domnul din ceruri şi toate puterile cereşti dacă înţelegi tu, omule, de unde ţi-au venit ţie toate bogăţiile şi pentru ce ţi-au venit. Fericit eşti tu cînd vei şti că ele de la Domnul ţi-au venit şi ale Domnului sînt! Fericit eşti tu cînd vei socoti pre săraci ca pe nişte casnici ai tăi, rudenii ale tale, şi vei împărţi cu ei toate cele pe care ţi le încredinţează ţie Dumnezeu! O, cît de necuprinsă este dragostea de oameni a lui Dumnezeu! Căci iată, toate cîte le ai sînt în fapt şi în drept ale lui Dumnezeu, şi cu toate acestea El Se socoteşte pe Sine dator ţie, dacă tu iei dintre ale Lui şi miluieşti săracii, şi te răsplăteşte pe tine din belşug cînd faci aceasta, şi în viaţa de aici şi în cea viitoare! Oare ce fel de milostivire sub soare se poate vreodată compara cu aceasta?

O, Stăpîne Iubitorule de oameni Doamne, deschide minţile noastre ca să putem cuprinde taina milostivirii Tale, şi înmoaie inimile noastre precum ceara, ca precum ceara să poată arde şi lumina şi ele cu lumina negrăită a milostivirii Tale! Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!