24 martie – Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Muntele netăiat” ; Sfântul Cuvios Zaharia Postitorul de la Lavra Peșterilor; Sfântul Cuvios Zaharia; Sfântul Ierarh Artemon, Episcopul Seleuciei Sf. Cuv. Iacov Mărturisitorul; Sf. Mc. Partenie, patriarhul Constantinopolului; pomenirea minunii ce s-a întâmplat la Mănăstirea Peșterilor din Kiev;

 

 

Icoana Maicii Domnului „Muntele netăiat”

Femeia a căutat și a descoperit icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a curățat-o și a așezat-o la loc de cinste în casă. Spre seară (în ajunul Bunei Vestiri) au chemat preotul din parohie, povestindu-i cele întâmplate. Acesta a săvârșit apoi Priveghere de toată noaptea înaintea icoanei „Muntele netăiat”.

Icoana Maicii Domnului „Muntele netăiat” este prăznuită pe 24 martie.

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu mai este numită și icoana Maicii Domnului „Muntele umbrit”.

Icoana Maicii Domnului s-a aflat pentru aproximativ 250-300 de ani într-una din mănăstirile de monahi din Tver, până când a fost dăruită de stareț lui Cosma Volcianinov, unul din ctitorii mănăstirii. Icoana a fost transmisă în familia ctitorului din generație în generație, până când un strănepot a lui Cosma a considerat-o învechită și a aruncat-o într-un pod.

Tânărul era cunoscut pentru insultele pe care i le aducea soției sale în mod repetat. Necăjindu-se tare, femeia și-a pus în gând să se sinucidă într-o baie părăsită din casă.

În drum spre baie, i s-a arătat un monah care i-a spus: Unde te duci, tu nefericito? Întoarce-te în casa ta, caută icoana Maicii Domnului „Muntele unbrit”, roagă-te înaintea ei și vei trăi în pace cu soțul tău.

Uimită fiind, femeia s-a întors acasă și a povestit cele întâmplate familiei. Aceștia chiar au mers și au căutat călugărul, dar acesta nu mai era.

Femeia a căutat și a descoperit icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a curățat-o și a așezat-o la loc de cinste în casă. Spre seară (în ajunul Bunei Vestiri) au chemat preotul din parohie, povestindu-i cele întâmplate. Acesta a săvârșit apoi Priveghere de toată noaptea înaintea icoanei „Muntele netăiat”. Din acel moment, preotul a venit și a săvârșit anual rugăciuni înaintea icoanei în ziua de 24 martie.

Pentru mai mult de 150 de ani, icoana s-a aflat în casa familiei Volcianinov.

Ultimul membru al familiei Volcianinov, Ecaterina, s-a căsătorit cu George Ivanovici Koniaev, luând cu sine icoana Maicii Domnului, ca zestre de mare preț. Rugăciunile și privegherile au continuat și în casa Koniaev, pe 24 martie și 7 noiembrie (probabil, aceasta a fost ziua în care icoana a fost mutată de la mănăstire în casa lui Cosma Volchaninov).

În 1863, soțul Ecaterinei, George Koniaev, a făcut demersurile necesare pentru a prezenta propunerea ridicării unei capele în cinstea icoanei Maicii Domnului „Muntele umbrit”, alaturi de un alt lăcaș de cult, în cinstea icoanei Maicii Domnului din Smolensk, a Sfântului Tihon și a Sfântului Macarie de Kaliazinsk.

George (care a murit în 1868 la vârsta de 97) a dorit să doneze icoana Maicii Domnului, Bisericii. El a spus: Cred că cel mai bun loc pentru a adăposti icoana este o capelă construită lângă Biserica „Icoana Maicii Domnului din Smolensk”, deoarece locul pe care se află biserica se numea înainte „Munte”, fiind cel mai înalt loc din oraș. Aici era și locul de refugiu al tuturor, în vremuri de inundație. Deci să se refugieze toți la mila Maicii Domnului, revărsată și prin această icoană.

La 15 iulie 1866 icoana a fost așezată în Capela nou construită, târnosită a doua zi de episcopul Antonie Staritsk. Astfel, s-a împlinit dorința familiei, ca icoana să se întoarcă după ani de zile, în Biserică.

După aceasta, icoana Maicii Domnului „Muntele netăiat” a fost trecută în sinaxarele ruse cu dată de prăznuire pe 24 martie.

Această icoană aparține tipului „Îndrumatoarea” (Hodighitria), în care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu îl ține pe brațul Său stâng pe Pruncul Hristos și arată spre El, ca o călăuză spre Dumnezeu. Specific acestei icoane este faptul că în mâna dreaptă, Maica Domnului are reprezentat un munte pe care se afla o biserică.

Numele icoanei are ca temei pasajul scripturistic din Daniel 2, 44-45. În cântările bisericești se face adeseori referire la vedenia Prorocului Daniel: „Bucură-te de Dumnezeu Născătoare, pe care Sfântul profet Daniel mai înainte te-a văzut munte netăiat, din care S-a tăiat Piatra cea din capul unghiului...” (Mineiul pe Ianuarie, ziua 27, Utrenie, Cântarea a VIII-a a Canonului Născătoarei de Dumnezeu)

Icoana Maicii Domnului „Muntele netăiat” nu trebuie confundată cu icoana Maicii Domnului „Piatra Muntelui netăiata de mână" - icoana de pe iconostasul Catedralei Schimbării la Față din Solovki.

 

• Pomenirea Sfântului Artemon, Episcopul Seleuciei

Sfîntul Artemon s-a născut şi a crescut în Seleucia. Cînd Sfîntul Apostol Pavel a sosit în această cetate, el l-a cunoscut pe Artemon,  l-a întărit încă şi mai mult în sfînta credinţă creştină şi l-a uns episcop acelei cetăţi. Artemon şi-a păstorit turma cu rîvnă şi cu dragoste. El era doctor şi al sufletelor, dar şi al trupurilor omeneşti. El a trecut la Domnul încărcat de înţelepciune, la adînci bătrîneţe.

• Pomenirea Sfântului Cuvios Iacov Mărturisitorul

lacov a suferit mult pentru apărarea sfintelor icoane, sub Leon Armeanul. El era monah din obştea Mînăstirii Studiţilor din Constantinopol. Cînd Teodor cel Mare Studitul a fost alungat în exil, pe lacov 1-au torturat cumplit în scopul de a-1 face să se lepede de cinstirea icoanelor. lacov a rămas însă pînă la sfîrşit neclintit în credinţa lui. Bătut şi torturat, el a fost în final trimis înapoi la mînăstirea lui, după ce răul împărat Leon Armeanul rău a pierit. Sfîntul Teodor a şi murit la scurt timp după întoarcerea lui la mînăstire, din cauza bătăilor şi torturilor suferite. Aşa s-a mutat acest sfînt la locaşurile cele cereşti, ajungînd împreună locuitor cu cetăţenii cerului.

• Sfântul Sfinţit Mucenic Partenie, Patriarhul Constantinopolelui

Sfîntul Partenie s-a născut în insula Mitilene. El a fost timp îndelungat episcopul Insulei Chios. După aceea, el a fost ridicat Patriarh al Constantinopolelui. În urma unor bîrfe cum că Partriarhul ar fi complotat împotriva statului musulman, turcii mai întîi i-au propus să se lepede de creştinism, şi să se facă musulman, chipurile ca astfel sâ-şi dovedească nevinovăţia. Dar Sfîntul a respins cu dispreţ această propunere şi a fost spînzurat în anul 1657 după Hristos.

• Pomenirea minunii ce s-a întâmplat în Mănăstirea Peşterilor din Kiev

Doi prieteni, loan şi Serghie, s-au legat amîndoi cu frăţia de cruce înaintea unei icoane a Maicii Domnului din această mînăstire. loan era un om foarte bogat şi avea un fiu, Zaharia, în vîrstă de cinci ani. S-a întîmplat însă că loan s-a îmbolnăvit de moarte, înainte de a muri, el 1-a încredinţat pe fiul lui Zaharia în grija fratelui lui de cruce, Serghie, lăsîndu-i pentru aceasta şi o mare cantitate de aur şi argint, pe care Serghie să o păstreze spre a i-o înmîna tînărului la împlinirea majoratului. Dar cînd Zaharia a ajuns la vîrstă cuvenită, tutorele lui, Serghie, adică fratele de cruce al tatălui lui mort, a negat cum că ar fi primit în grijă moştenirea lui. Zaharia atunci a zis: „Să jure că nu a primit în grijă moştenirea mea chiar înaintea Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în faţa căreia s-a legat odinioară prin frăţie de cruce cu tatăl meu. Şi dacă înaintea acelei icoane el se jură că nu a primit nimic în grijă de la tatăl meu loan pentru mine, atunci nici eu nu voi mai cere nimic de la el.” Serghie s-a învoit. Dar jurîndu-se în faţa acelei icoane şi vrînd apoi să se apropie şi să o sărute, o putere îl ţinea departe, nedîndu-i voie să vină la icoană. Serghie a început atunci să strige ca un nebun către Sfinţii Părinţii Antonie şi Teodosie care erau de faţă acolo, zicînd: „Nu-1 lăsaţi pe acest înger nemilostiv să mă omoare!” Acel înger era un diavol înfricoşător care îl chinuia prin îngăduinţa lui Dumnezeu. Aşa a dat Serghie la iveală comoara pe care loan i-o încredinţase demult. Cînd au deschis cufăraşul, s-a văzut că aurul şi argintul închis acolo se dublase în cantitate. Aceasta se întîmplase prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Primind banii, Zaharia i-a încredinţat Mînăstirii Pecerska, iar el s-a tuns monah. Zaharia a trăit vreme îndelungată, învrednicindu-se de mari daruri de la Dumnezeu. El a adormit cu pace, strămutîndu-se plin de bucurie la locaşurile cele cereşti.

• Pomenirea Sfântului Cuvios Zaharia

Sfîntul Zaharia a fost fiul lui Carion egipteanul. El şi-a lăsat copii şi nevastă şi s-a făcut monah. El 1-a luat pe tatăl său cu sine, căci maica lui nu putea purta grijă de el. Deşi Zaharia era mai tînăr decît cei mai mulţi fraţi de la Schit, el era plin de darurile Duhului Sfînt, mai mult decît mulţi alţii mai vîrstnici. El îşi simţea întreaga fiinţă înflăcărată de dragostea Harului lui Dumnezeu. L-a întrebat Sfîntul Macarie: „Cine este adevărat monah?” Sfîntul Zaharia a răspuns: „Acela care se luptă zilnic să împlinească Poruncile Dumnezeieşti.” L-a întrebat Avva Moise: „Ce înseamnă să fii monah?” iar Sfîntul Zaharia a răspuns, scoţîndu-şi camilafca şi călcînd-o în picioare: „Aceasta înseamnă să fii monah. Nimeni nu poate fi monah care nu se lasă zdrobit ca această camilafca.” El a fost un mare luminător al pustiei egiptene, care a trecut la Domnul încă tînăr fiind cu anii.

Viaţa Sfântului Cuvios Zaharia

Sfântul Zaharia a fost fiul lui Carion egipteanul. El şi-a lăsat copii şi nevasta şi s-a făcut monah. Deşi Zaharia era mai tânăr decât cei mai mulţi fraţi de la schit, el era plin de darurile Duhului Sfânt, mai mult decât cei mai vârstnici. El îşi simţea întreaga fiinţă înflăcărată de dragostea harului lui Dumnezeu.
L-a întrebat Sfântul Macarie: „Cine este adevărat monah?”. Sfântul Zaharia a răspuns: „Acela care se luptă zilnic să împlinească poruncile Dumnezeieşti”.
L-a întrebat Avva Moise: „Ce înseamnă să fii monah?”. Iar Sfântul Zaharia a răspuns, scoţându-şi camilafca şi călcând-o în picioare: „Aceasta înseamnă să fii monah. Nimeni nu poate fi monah, care nu se lasă zdrobit ca această camilafcă”.
El a fost un mare luminător al pustiei egiptene, care a trecut la cele veşnice de tânăr.

Viața Sfântului Ierarh Artemon, Episcopul Seleuciei

Fericitul Artemon a avut ca patrie Seleucia, cetatea Pisidiei, în care, fiind născut şi crescut, petrecea viaţă cinstită, în zilele Sfinţilor Apostoli, care luminau lumea cu buna vestire a lui Hristos. Mergînd în cetatea aceea Sfîntul Apostol Pavel, Artemon era între toţi cetăţenii ca un luminător, strălucind cu fapte bune, şi nu i se cădea a se ascunde sub obroc. Sfîntul Apostol Pavel, aflîndu-l pe acesta întărit în credinţa lui Hristos şi plin de dumnezeiasca înţelepciune, l-a pus păstor şi învăţător poporului, hirotonisindu-l întîiul episcop în Seleucia Pisidiei. Iar el, îndreptînd bine şi cu plăcere de Dumnezeu turma cea încredinţată lui, a fost tuturor liman de mîntuire, văduvelor şi săracilor purtător de grijă, sufletelor şi trupurilor doctor, făcător de minuni şi toate zilele vieţii sale bine şi cu dumnezeiască plăcere petrecîndu-le, şi-a sfîrşit viaţa la adînci bătrîneţi.

Viaţa Sfântului Cuvios Zaharia Postitorul de la Lavra Peşterilor

Acesta s-a nevoit în Peşterile de departe din Marea Lavră a Kievului în veacurile XIII-XIV. În vremea vieţii sale, era cinstit pentru marea sa înfrânare, căci nu mânca hrană fiartă sau coaptă, ci numai după asfinţitul soarelui gusta cu măsură din verdeţuri.
Pentru sfinţenia vieţii sale, primi dar de la Dumnezeu că numai rostindu-se numele său erau izgoniţi demonii.

Cântare de laudă

Ce folos are omul că dobîndeşte lumea toată

Dacă peste puţin va pieri?

Ce folos are omul de coroana împărătească

Ce-i sade pe cap

Dacă peste puţin va trebui să o lase

Şi în pămînt să putrezească?

Ce-i folosesc omului grămezile adunate

De aur şi argint

Dacă peste puţin din ale lui coaste

Va creşte iarba?

Ce folos de toate comorile lui

De mătase, perle şi hrană scumpă

Dacă peste el soarele mîine nu va mai străluci?

Iată, trupul mort, gol de suflet, se pogoară în groapă.

Unora ca aceştia,

Ce comori pămînteşti în viaţă şi-au grămădit

Moarte le sînt şi sufletul şi trupul,

Iar cei ce rămîn în urmă pe amîndouă le îngroapă.

Dar ei pentru nici unul nu plîng.

Cel care are înţelegere, să înţeleagă.

O, Doamne,

Tu tuturor povaţa le-ai dat:

Sufletul, sufletul este cel

Care trebuie îmbogăţit, păzit,

Mîntuit.

Toate celelalte din lume împreună cu lumea

Vor pieri.

Porunca Ta noi o cunoaştem, Doamne.

Dă-ne nouă putere să o împlinim pe ea.

Ajută păcătoaselor noastre suflete,

Bunule Doamne,

Ca fumul deşertăciunii să nu ne înece pe noi.

Luna martie in 24 zile: inainte-praznuirea Buneivestiri a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.  
    Bine este cuvantat Dumnezeu Tatal, Domnul Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului si al tuturor celor vazute si nevazute; Bine este cuvantat Unul-nascut Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, Cel fara de inceput si fara de ani, din Tatal Sau Nascut: Dumnezeu din Dumnezeu, Intelepciunea cea ipostatica si Puterea cea stapanitoare. Care pe toate le-a facut; bine este cuvantat Mangaietorul, Sfantul de viata facatorul de Duh, Cel ce din Tatal purcede si prin Fiul S-a aratat oamenilor; bine este cuvantata Sfanta Treime cea, in trei Ipostasuri, impreuna de o fiinta. Care prin Cuvantul a facut toata faptura. Acelasi Cuvant si pe cel dintai om pe pamant l-a zidit, dupa al Sau chip l-a facut pe el si cu slava l-a incununat. Si a zidit Raiul la rasarit si l-a asezat pe om intr-insul, punandu-l pe el, imparat a toata faptura. Si cu vote libera l-a cinstit pe el si o porunca i-a poruncit sa tina, ca, de o va pazi, sa fie in veci viu, slavind pe Dumnezeu impreuna cu ingerii, iar de o va calca, mortii si stricaciunii sa o dea.     Iar sfatuitorul a tot raul, diavolul, si uratorul a tot binele, pizmuindu-l pe el, cu a sa salbaticie, l-a invatat pe el, ca sa calce porunca lui Dumnezeu. Deci, pentru aceasta, l-a izgonit pe el Dumnezeu din Rai, zicandu-i lui: "Sa lucrezi pamantul si, intru sudoarea fetei tale, sa-ti mananci painea ta; si cu moarte vei muri, pentru ca pamant esti si in pamant iarasi vei merge". Deci, de atunci, fratilor, a intrat in noi suferinta si moartea. Si, pentru aceasta, S-a pogorat la noi Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos, trupul nostru asupra Sa luandu-l, vrand sa innoiasca chipul Lui cel ranit cu calcarea poruncii, si ne-a aratat noua calea cea dintai, pe care mergand, vom intra in acelasi Rai.
    Si aceasta este calea ce ne-a aratat-o noua: curatia, bladetea, smerenia, dragostea, dreptatea, credinta, ascultarea, milostenia, infranarea, pocainta si postirea. Ca, prin pocainta, prin postire si prin milostenie se curata toate pacatele. Iar, de trebuinta este sa stim si aceasta: Astazi este Inainte-praznuirea Buneivestiri catre Stapana noastra si pururea Fecioara Maria, Bunavestirea Arhanghelului, ca, in sfatul Lui cel tainic, Facatorul lumii a ales-o pe ea, Fecioara Maria, sa fie mama lui Dumnezeu, Care S-a facut om, Mantuitorul lumii, Cel de-a pururi bine cuvantat, Dumnezeu si omul, Domnul nostru Iisus Hristos. Sa va adunati, deci, in biserica si sa va sarguiti la fapte bune si la rugaciune, inca si mai mult in aceste sfinte zile. Ca acestea sunt zile de Dumnezeu asezate, spre curatirea sufletelor si a trupurilor si nu se cade ca sa Ie cheltuim pe ele in lenevire si in fapte rele. Ca aurul de-l va pierde omul, sau orice alt lucru, apoi va putea afla, iarasi, ceva asemenea, de vremea aceasta pierzand-o, alta nu vom mai afla, pentru ca este trecatoare. Drept, aceea, sa nu o petrecem pe ea cu inima impietrita, ci, cu sarguinta sa ne nevoim si pe toti sa-i indemnam la rugaciune. Lenea sa o scuturam, poftele sa Ie omoram, invidia sa o calcam, mania sa o lepadam, iar pacea sa o luam Ca si noua sa ne zica iubitorul de oameni, Domnul: "Dupa credinta voastra, sa va fie voua". Si toate cererile cele bune le vom primi, rugandu-ne lui Hristos, Dumnezeului nostru.
 

 


Intru aceasta zi, pomenirea celui dintai dintre Sfintii, Parintele nostru Artemon, episcopul Seleuciei, din Pisidia.     Fericitul Artemon a avut patrie Seleucia, cetate din Pisidia, intru care fiind nascut si crescut, viata cinstita petrecea, in zilele Sfintilor Apostoli ale celor ce luminau lumea cu bunavestirea lui Hristos. Mergand in cetatea aceea, Sfantul Apostol Pavel l-a aflat pe Artemon, ca pe un luminator stralucind cu fapte bune, intre toti cetatenii, si care nu se cadea sa stea ascuns sub obroc. Deci, Sfantul Apostol aflandu-l pe acesta intarit in credinta lui Hristos si plin de dumnezeiasca intelepciune, l-a pus pastor si invatator al poporului, hirotonindu-l pe el, ca intaiul episcop in Seleucia Pisidiei. Iar el, bine pastorind turma incredintata lui, a fost tuturor liman de mantuire, vaduvelor si saracilor purtatori de grija, sufletelor si trupurilor doctor, facator de minuni. Si asa, toate zilele vietii sale intru buna placere dumnezeiasca petrecandu-si, si-a sfarsit viata la adanci batraneti.
 

Sinaxar 24 Martie

În această lună, în ziua a douăzeci şi patra, Înainte-prăznuirea Buneivestiri a preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Artemon, episcopul Seleuciei din Pisida.

Cuviosul părintele nostru Artemon s-a născut şi a crescut în ţinutul Seleuciei şi anume în cetatea cu acelaşi nume. Când fericitul Pavel, apostolul, a ajuns în Seleucia, nu a mai fost cu putinţă ca lumina să mai rămână sub obroc, ci el a pus pe Artemon păstor şi învăţător al poporului. Acesta, povăţuind turma sa în chip frumos şi bineplăcut lui Dumnezeu, a ajuns pentru toţi cei ce se găseau în nevoi liman de izbăvire: purtător de grijă de văduve, de orfani şi de săraci şi doctor al sufletelor şi al trupurilor. În felul acesta bine petrecând şi-a săvârşit viaţa în adânci bătrâneţi.

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Artemon, preotul din Laodiceea.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Zaharia, cel din Schetis (Schit), în Egipt, care în pace s-a săvârşit.

Apoftegme din Patericul egiptean: Pentru avva Zaharia

1. Zis-a avva Macarie către avva Zaharia: spune-mi, care este lucrul monahului? Zis-a lui: pe mine mă întrebi, părinte? Şi a zis avva Macarie: am vestire către tine, fiule Zaharie, căci este cel ce mă îndeamnă ca să te întreb. Zis-a lui Zaharia: precum eu socotesc, părinte, cel ce îşi face sila lui întru toate, acesta este monah.

2. A venit odată avva Moise să scoată apă şi a aflat pe avva Zaharia rugându-se lângă fântână, şi Duhul lui Dumnezeu şezând deasupra lui.

3. Zis-a oarecând avva Moise către fratele Zaharia: spune-mi, ce voi face? Şi auzind s-a aruncat pe sine jos la picioarele lui, zicând: tu mă întrebi, părinte? Zis-a lui bătrânul: cred mie, fiule Zaharie, că am văzut pe Duhul Sfânt pogorându-se peste tine şi dintru aceasta sunt silit să te întreb. Atunci, luând Zaharia cuculiul din cap, l-a pus sub picioare şi călcându-l a zis: de nu se va zdrobi omul aşa, nu poate să fie monah.

4. Şezând odată avva Zaharia în Schetia, i-a venit lui vedenie şi sculându-se i-a vestit părintelui sau Carion, iar bătrânul, fiindcă era lucrator, nu era iscusit la acestea şi sculându-se l-a bătut zicând că de la draci este. Dar a rămas cu gândul la aceasta. Şi sculându-se, s-a dus către avva Pimen noaptea şi i-a vestit lui lucrul acesta şi cum se ard cele dinlăuntru ale lui şi văzând bătrânul că de la Dumnezeu este, i-a zis: mergi către cutare bătrân şi orice îţi va zice ţie, fă! Şi ducându-se către bătrânul, mai înainte de a întreba el ceva, apucând bătrânul, i-a spus lui toate şi cum că vedenia este de la Dumnezeu. Ci, mergi şi supune-te părintelui tău!

5. Zis-a avva Pimen, că a întrebat avva Moise pe avva Zaharia, când era aproape să moară, zicând: ce vezi? Şi i-a zis: nu este mai bine a tăcea, părinte? Şi i-a zis lui: sa, fiule; taci! Şi în ceasul morţii lui şezând avva Isidor, căutând la cer a zis: veseleşte-te, fiul meu Zaharia, că ţi s-au deschis ţie porţile împărăţiei cerurilor.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor opt mucenici din Cezareea Palestinei, care prin sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Martin Tebeul, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Partenie, patriarhul Constantinopolului, care a mărturisit la anul 1657 şi care prin sugrumare s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 


Intru aceasta zi, cuvant despre neiertarea pacatelor fara canon.     Un preot oarecare, ce venise din insula Cipru, ne-a spus noua un lucru, in acest fel zicand: "O femeie se indeletnicea cu descantece si vraji si o rugase cineva ca sa-i faca lui o vraja pentru altul, ca sa-l traga pe acela la a lui voie. Deci, femeia aceea, ce se indeletnicea cu rautati, a trimis indata la dansul doi demoni, vrand sa-i faca pe voie. Dar acei spurcati demoni, ducandu-se s-au intors fara de nici o isprava. Si, intrebandu-i cea care ii trimisese spre acea rautate, demonii i-au spus ei pricina, zicand: Noi, aflandu-l pe acela sub canon, n-am indraznit nici a ne apropia de el. Ca se marturisise acela, la preotul cel mai sus-zis, si, de la dansul, canon luase, precum poruncesc dumnezeiestile randuieli.
    Dupa aceea, i-a intrebat pe dansii femeia: Oare cu toti cei ce au canon vi se intampla voua asa ? Iar ei au zis catre dansa: Ba nu, ci numai cu aceia carora le da canon un preot, care ii invata pe ei din Legea lui Dumnezeu si din Scripturi si, din acestea le da porunci. Si pentru aceasta nu indraznim sa ne apropiem, fiindca ne temem de Legea lui Dumnezeu. Iar de cei care invata si dau canoane de la sine, de unii ca aceia, nu ne temem si nu fugim, nicidecum. Deci, femeia, acestea auzindu-le, de la dracii cei necurati, nadajduind in buna invatatura a preotului, degraba alergand, s-a apropiat de dansul si, pe toate ale sale marturisindu-le, cerea canon. Insa preotul, crutand-o pe ea, nu-i punea asupra ei canoanele ce i se cadeau dupa pravila. Iar ea se ruga, zicand: "Nu ma cruta pe mine nicidecum, ci dupa Legea lui Dumnezeu si cu dumnezeiestile Scripturi sa ma judeci pe mine, pentru ca de acestea au marturisit dracii ca se tem. Deci, i-a dat ei preotul porunca si canon. Si, de atunci, s-a inteleptit femeia, cu darul lui Hristos".
    Acestea le-a spus acel preot, care, insusi, aflase unele ca acestea. si, de atunci, preotul mai cu paza inca, invata si poruncea din dumnezeiestile Scripturi, iar nu dupa a lui voie. Aceasta intamplare se aseamana cu cea scrisa in Pateric, despre batranul ce a avut tata un slujitor la idoli si a auzit, de la demoni si chiar de la insusi domnul lor, despre inaltimea vietii calugaresti si, de atunci, a inceput, nadajduindu-se, sa se apropie de viata calugarilor.
 


Intru aceasta zi, cuvat al Sfatului Ioan Damaschin, despre impartasirea cu Trupul lui Hristos.     Pe multi ii vedem primind Trupul lui Hristos fara pregatire, din obicei, iar nu asa precum se cade, dupa lege, a-L primi, in Sfantul post si in ziua de Pasti, cu gandul si cu mintea curata. Ca se cade sa pazim Sfantul post intru nevinovatie si sa ne curatim cugetul, si asa, sa ne impartasim. Pentru ca, cel necurat nu este vrednic sa primeasca, de pe Sfanta Masa, Trupul lui Hristos. Sa intelegi, dar, ca, cei de demult, care se impartaseau Jertfelor, de multa frica aveau trebuinta si se curateau mai intai. Iar tu primesti, cu spurcate maini si buze, fara de nici o frica, Trupul si Singele lui Hristos, pe Cel de Care ingerii se cutremura. Vremea o astepti, dar osteneala o treci cu vederea. Pe imparatul cel pamantesc nu indraznesti sa-l saruti cu buze necurate, pentru ca de ocara ii este lui acest lucru. Apoi, lenesule, oare, cum poti sa saruti, asa, pe Imparatul Ceresc ? Au nu auzi, pe propovaduitorul Ceresc, zicand: "Cei chemati, iesiti si cei care sunt intru nepocainta, sa nu indrazneasca !"
    Drept aceea, multi primesc aceasta dumnezeiasca Jertfa, o data pe an, iar unii de doua ori, iar altii, de multe ori. Dar cuvantul nostru nu este numai catre acestia din urma, ci si catre cei ce stau in pustie, fiindca acestia o data pe an se impartasesc, iar, de multe ori, si dupa doi ani. Atunci, dar, in care chip sa se primeasca sfanta Jertfa ? Oare, ca cei care, o data pe an sau mai rar, se impartasesc, sau ca acei ce de multe ori primesc Trupul si Sangele lui Hristos ? Ci, asa sa stiti, ca aceia ce au cugetul curat si dezlegare de la duhovnic, unii ca aceia de-a pururea sa se apropie. Iar, de nu sunt asa, atunci, niciodata sa nu se impartaseasca. Dar, oare, pentru ce ? Pentru ca, spre Judecata lor, o primesc, si spre osanda si spre pedeapsa si chin. Caci cela ce va manca Painea aceasta si va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi de Trupul si de Sangele Domnului. Pentru aceea, si preotul, mai inainte rosteste: "Sfintele sfintilor, de este, adica cineva dezlegat de pacate, sa se apropie, cu frica de Dumnezeu, cu credinta, cu nadejde si cu dragoste". Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecilor ! Amin.

Cugetare

Avva Daniel călătorea odată împreună cu Avva Amona. Avva Amona a întrebat:

„Părinte, cînd vom ajunge la chilie, rugăciunile noastre să putem săvîrşi?”

Iar Avva Daniel a zis:

„Şi cine ni-L ia nouă pe Dumnezeu de dinainte acum? Au nu este El şi în chilie, şi în afara ei, şi pretutindeni?”

Aceste cuvinte ne învaţă pe noi rugăciunea cea neîncetată, cugetarea la Dumnezeu, la purtarea Lui de grijă faţă de noi şi faţă de zidire. Da, sfântul locaş al Bisericii ne ajută, uşurîndu-ne şi întărindune starea de rugăciune, şi aşa face şi retragerea în singurătate.

Dar cel care nu vrea să se roage, nu o va putea face nici în biserică, şi nici în chilie.

Precum, cel care vrea să se roage, o va putea face pretutindeni, şi în biserică, şi în chilie, şi pe cale, căci nimic nu-L poate despărţi pe el de dragostea lui Dumnezeu.

Luare aminte

Să luăm aminte la Stăpânul Hristos, Cel Răstignit pe Cruce:

• Să numărăm picurii de sînge care curg din Sfînt Sîngele Lui, şi să ne numărăm şi păcatele noastre;
• Să numărăm suspinurile Lui de durere şi să numărăm şi zilele noastre pierdute în rîsete deşarte.

Predică

Despre netemerea în pătimire şi despre cununa vieţii – „Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Fii credincios pînă la moarte şi îţi voi da cununa vieţii” (Apocalipsa 2: 10)

Prin patima Lui Domnul a uşurat pătimirea noastră. El a îndurat cea mai mare durere şi a ieşit Biruitor. De aceea poate El să ne întărească pe noi în pătimirile noastre, care sînt mai mici decît ale Lui.

El a pătimit şi a îndurat drept fiind, pe cînd noi pătimim şi trebuie să răbdăm pentru păcatele noastre.

De aceea poate El îndoit să ne predice răbdarea şi îndurarea durerilor pînă la sfîrşit, pentru că El Cel Dintîi a făcut-o, nevinovat fiind, înaintea noastră. Căci nici un muritor nu a stat aproape la ceasul Patimii Lui, ca să I-o uşureze, pe cînd El aproape de noi este la ceasul pătimirii şi nenorocirii noastre. De aceea are El dreptul să ne spună fiecăruia dintre noi, care suferim pentru Sfânt Numele Lui:

Nu te teme! Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti, zice Domnul, pentru că Eu însumi Singur am pătimit tot ceea ce tu vei să pătimeşti şi mult mai mult, şi cunosc această pătimire.

Iată Eu nu m-am temut de suferinţa Mea. Eu am luat-o asupra Mea, iar la sfîrşit am birutit-o. Nu am biruit-o fugind de ea, ci luînd-o asupra Mea de bună voia Mea şi îndurînd-o pînă la sfîrşit.

Aşa şi tu trebuie să faci, de bună voie să iei această suferinţă asupra ta, căci Eu însumi văd şi cunosc hotarul timpului cît poţi tu să înduri şi hotarul durerii tale. Chiar dacă acest hotar este hotarul morţii nu te teme, căci Eu îţi voi da cununa vieţii.

Eu te voi încununa cu viaţa nemuritoare în care Eu domnesc veşnic împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh.

Dumnezeu nu te-a trimis pe pămînt să trăieşti în confort, în relaxare şi plăceri, ci te-a trimis mai curînd să-ţi găteşti încă de acum viaţa veşnică.

Ce tragedie să-I refuzi Creatorului tău darul, ce tragedie să nu-L laşi să-ţi dăruiască o viaţă mai lungă şi mai strălucitoare decît cea de pe pămînt, care miroase greu a putreziciune şi a moarte şi este mai scurtă decît viaţa unui corb. O, fraţilor, să ascultăm cuvîntul Domnului şi toate pătimirile noastre se vor alina. Şi dacă vînturile lumii ne-ar izbi din toate părţile, ele ca spuma se vor face dacă ne supunem Cuvîntului Domnului nostru.

O, biruitorule Doamne, învaţă-ne pre noi mereu despre Patima Ta, ca şi noi să putem răbda patimile noastre. Iar cînd ne vezi istoviţi şi căzînd, tinde-ne nouă Mâna Ta mîntuitoare şi ne scapă pre noi. Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!