INVATACELUL: Aud pe multi mirandu-se ca noi ne inchinam la cruce.
PREOTUL: Sfanta Cruce a fost altarul pe care s-a adus jertfa cea adevarata pentru oamenii din toate timpurile. Iisus a fost si jertfa adevarata si preotul care a adus-o, castigand prin ea mantuirea noastra, dupa cum ne adevereste Sfanta Scriptura, zicand: "Iar Isus venind Arhiereu al bunatatilor viitoare... nu cu sange de tapi sau de vitei, ci cu insusi Sangele Sau a dobandit vesnica rascumparare. Caci daca sangele taurilor si al tapilor si cenusa junicii stropind pe cei spurcati ii sfinteste spre curatirea trupului, cu cat mai mult Sangele lui Hristos, Care prin Duhul cel vesnic pe Sine S-a adus jertfa fara de prihana lui Dumnezeu, va: curati cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului Celui viu ?" (Evr., 9, 11-14).
Iar sfantul Chirii al Ierusalimului zice: "Mantuitorul a suferit toate aceste patimi ca sa impace prin Sangele Crucii pe cele din cer si pe cele de pe pamant (Col. l, 20). Din pricina pacatelor, erau dusmani ai lui Dumnezeu si Dumnezeu hotarase ca pacatosul sa moara. Trebuia sa se intample una din doua: sau ca Dumnezeu, ca unul ce-si indeplineste spusele, sa-i omoare pe toti, sau sa anuleze hotararea, ca unul ce este iubitor de oameni. Totusi, priveste la intelepciunea lui Dumnezeu ! A mentinut cu adevarat si hotararea si Si-a aratat cu putere iubirea de oameni ! In trupul rastignit pe lemnul Crucii, Hristos a luat pacatele, pentru ca prin moartea Lui noi sa murim pentru pacate si sa traim pentru dreptate (I Petru, 2, 24). Nu era om de rand Cel ce a murit pentru noi. Nu era oaie necuvantatoare. Nu era inger numai, ci Dumnezeu intrupat! Nu era atat de mare nelegiuirea pacatosilor, pe cat de mare era dreptatea Celui Care a murit pentru noi" (Cateheza a XIII-a, vol. II, p. 349). In Sfanta Scriptura, cuvantul cruce are doua intelesuri: a) un inteles spiritual (intrebuintat mai rar); b) un inteles material, propriu sau obisnuit, insemnand lemnul Crucii sau Crucea de lemn compusa din doua lemne puse de-a curmezisul, cum au fost cele pe care a fost rastignit Mantuitorul.
a. intelesul spiritual al cuvantului Cruce este redat in cuvintele Mantuitorului: "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie" (Marcu, 8, 34). "Si cel care nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine" (Matei, 10, 38).
b. Celalalt inteles este folosit mai des in Sfanta Scriptura, El este evident in texte precum sunt urmatoarele: "Si ducandu-Si crucea Sa, a iesit din cetate, la locul numit al Capatanii, care evreieste se zice Golgota" (Ioan, 19, 17). "Si iesind afara, au gasit pe un om din Cirene cu numele Simon; pe acesta l-au silit sa duca crucea Lui" (Matei, 27, 32 ; Marcu, 15, 21). "Si stateau langa crucea lui Iisus mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena" (Ioan, 19, 25). Mai gasim si cuvintele: "Mantuieste-Te pe Tine insuti si Te pogoara de pe cruce" (Marcu, 15, 30).
c. in intelesul obisnuit, in vorbirea de toate zilele (nu si in Sfanta Scriptura), cruce mai inseamna si semnul crucii facut cu mana dusa la frunte, la piept si la cei doi umeri (vezi capitolul urmator).
Crucea, ca mijloc de mantuire a oamenilor, a fost prefigurata in Testamentul Vechi, prin "sarpele de arama" (Num., 21, 9), aratata de Mantuitorul in Noul Testament (Ioan, 3, 14-15). .
INVATACELUL: Dar cum este posibil sa cinstim noi obiectul care a servit ca instrument de chinuire pentru Mantuitorul nostru ?
PREOTUL: Noi trebuie sa cinstim Sfanta Cruce cat se poate mai mult, deoarece Iisus Hristos a iubit Crucea si a imbratisat-o pe ea cu iubire si a ars pe ea, ca pe un altar, pacatul nostru. Crucea arata rusinea noastra, iar nu a Domnului; din partea Domnului arata iubire. Deci, gandul la ea ne face pe de o parte sa ne rusinam si sa ne caim de pacatele noastre si sa luptam impotriva lor, imbratisand si noi Crucea cum a imbratisat-o Domnul. Iar pe de alta parte, sa ne induiosam de dragostea Lui cu care ne-a mantuit prin Cruce din pacatele noastre si sa o slavim. Desigur ca obiectele care ne aduc intristare si durere pentru pierderea unei persoane scumpe nu le cinstim, dar Crucea Domnului nu ne-a adus numai intristare, ci si bucurie si mantuire. Caci ea n-a fost, cum socotesc unii, o simpla spanzuratoare, ci a fost altar de jertfa pe care s-a adus cea mai mare si mai pretioasa jertfa cu putinta, pentru mantuirea noastra.
INVATACELUL: Daca este vorba sa cinstim Crucea, atunci trebuie sa cinstim nu numai Crucea, ci si piroanele, cununa de spini, pe Pilat si pe Iuda, pe arhiereii Ana si Caiafa, pe ostasii batjocoritori, pentru ca tot atat au contribuit si acestia, cat si Crucea, la mantuirea noastra.
PREOTUL: Nu putem sa cinstim pe Pilat, pe Iuda, pe arhierei, pe ostasii batjocoritori si ucigasi ai Domnului, pentru ca trebuie sa tinem seama de intentia pe care au avut-o ei cand au contribuit la patimile si la moartea Domnului. Scopul lor era, de a-L batjocori, de a-L rusina si de a-L chinui, omorandu-L ca sa nu mai fie. Cat priveste cununa de spini, piroanele etc., noi le cinstim si pe acestea, pentru ca au atins trupul Domnului, dar nu ca pe Cruce, caci nicaieri in Sfanta Scriptura nu ni se spune ca am fi fost impacati cu Dumnezeu prin ele, si nici n-au fost prefigurate in Testamentul Vechi precum a fost Crucea. Iata deci pentru ce cinstim Sfanta Cruce mai mult decat pe acestea.
INVATACELUL: Daca este asa si trebuie sa cinstim Crucea lui Hristos, atunci trebuie sa cinstim numai Crucea cea adevarata, pe care a fost rastignit Domnul Iisus Hristos, iar nu si toate crucile facute de oameni, pentru ca acestea, fiind lucrate de oameni pacatosi, nu pot fi sfinte si vrednice de a fi venerate.
PREOTUL: Dar atunci si cu Biblia ar trebui sa facem tot asa. Astazi avem foarte multe Biblii si - prin asemanare cu cele ce spui dumneata - ar trebui sa o respectam numai pe cea originala, iar nu si pe toate celelalte tiparite de culegatori si de tipografi pacatosi sau necrestini. Aceasta ar fi insa ceva de neinteles pentru un om cu mintea intreaga, cum de neinteles este si obiectiunea dumitale de mai sus.
INVATACELUL: Crucea - zic unii - nu trebuie pastrata in afara, pe piept, in biserici si in case etc., ci in launtrul nostru, in suflet.
PREOTUL: Cine o are in suflet, si cand o vede in afara se bucura. Cea din afara intareste pe cea din launtru, caci totdeauna obiectele din afara trezesc si intaresc sentimentele cele din launtrul nostru; ca simtamant de evlavie a fost produsa tot prin cea din afara. Cine este urmator al Crucii lui Hristos iubeste si crucea cea din launtru si cinsteste cu evlavie si credinta si pe cea din afara.
INVATACELUL: Dar cine a hotarat scopul acesta, de a binevoit Domnul sa moara pe Cruce ?
PREOTUL: La aceasta intrebare ne raspunde noua dumnezeiescul parinte Maxim Marturisitorul, aratand ca Sfanta Treime a voit asa: "Acesta a fost, asadar, scopul Domnului, ca, pe de o parte, sa asculte de Tatal pana la moarte ca un om, pentru noi pazind porunca Aceluia; iar, pe de alta parte, sa biruiasca pe diavol, patimind de la el, prin carturari si farisei, pusi la lucru de el. Astfel ca, lasandu-Se de buna voie invins, a invins pe cel ce nadajduia sa-L invinga si a scapat lumea de stapanirea lui" (Filocalia II, p. 9).
INVATACELUL: Mai este vreun loc in Sfanta Scriptura in care sa se arate despre puterea Crucii si ca pe ea a folosit-o Mantuitorul nostru spre mantuirea noastra ?
PREOTUL: Asculta-l pe marele apostol Pavel care se lauda cu Crucea Domnului zicand: "Cuvantul Crucii, pentru cei ce pier este nebunie; iar pentru noi, cei care ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu" (I Cor., 1, 18). Si iarasi zice: "Iar mie sa nu-mi fie a ma lauda decat numai in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, si eu, pentru lume" (Gal., 6, 14). Iar cum ca prin Cruce s-a omorat vrajba si cum ca prin Cruce a impacat Mantuitorul pe oameni cu Dumnezeu, asculta: "El este pacea noastra, El care a facut din cele doua lumi - una, surpand peretele cel din mijloc al despartiturii..., ca pe cei doi sa-i zideasca intru Sine, intr-un om nou si sa intemeieze pacea si sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un singur trup prin Cruce, omorand prin ea vrajmasia" (Efes., 2, 14-16). Si iarasi zice: "Ca intru El a binevoit sa locuiasca toata plinirea, si printr-insul sa le impace pe toate cu Sine, fie cele de pe pamant, fie cele din ceruri, facand pace prin El, prin sangele Crucii Sale" (Col., 1, 19-20). Si iarasi : "Stergand zapisul ce era asupra noastra, care era potrivnic noua cu randuielile lui, si l-a luat din mijloc, pironindu-l pe Cruce. El a dezbracat incepatoriile si stapaniile si le-a dat de ocara in vazul tuturor, biruind asupra lor prin Cruce" (Col., 2, 14-15).
Prin Cruce S-a inaltat Iisus Hristos la marire (Filip., 2, 8-9; Luca 24, 26 ; Ioan 17, 1). Daca Crucea ar fi fost lucru de rusine pentru El, nu S-ar fi inaltat prin ea
“O, Preasfântă, de viaţă făcătoare nedespărţită şi a toate făcătoare Treime: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unule, Adevăratul Dumnezeu şi Făcătorul nostru, primeşte această de acum mulţumire a noastră; trimite-ne nouă darul şi puterea din înălţimea Sfântului Tău locaş, ca, toate poftele trupeşti călcându-le, să vieţuim întru toată buna cinstire şi curăţie până la sfârşitul vieţii noastre, pururea lăudând preasfânt numele Tău, şi cântând: Aliluia! ”
