Acest Sfant, a trait in zilele imparalului Decius (250-253), tragandu-se, cu neamul, din cetatea Alexandriei. Inscris in oastea imparatiei, in care avea si o oarecare dregatorie ostaseasca, ce se numea option, Sfantul Isidor se afla, cu partea lui de oaste, in Alexandria, sub carmuirea lui Numerian, un dusman de moarte al crestinilor.
Si era Sfantul Isidor crestin, de multa vreme, tare si viteaz cu trupul si avand viata placuta lui Dumnezeu, ca isi petrecea zilele in feciorie, in rugaciune si in fapte bune, ferindu-se de desertaciunile lumesti si de necuratiile paganesti, dar fara a marturisi pe fata credinta sa, de frica prigonirilor.
Din porunca imparateasca, oastea de sub ascultarea lui Numerian, a trebuit sa plece din Alexandria si sa se mute in insula Hios. Multime de corabii au umplut marea si toata oastea s-a urcat intr-insele, apoi, intinzand panzele in vint, au pornit pe valuri, spre locul randuit. Si, impreuna cu, oastea, a mers Tn insula si fericitul Isidor.
Dar, un sutas, cu numele Iuliu, pagan la suflet si pizmas, l-a parat pe dreptcredinciosul Isidor la conducatorul Numerian, ca este crestin, si, ca, in taina, se roaga lui Hristos si nu da nici o cinstire zeilor Romei. Deci, indata, sfantul a fost chemat la judecata, inaintea lui Numerian. Si, neascultand de porunca acestuia, de a jertfi zeilor, fericitul Isidor a marturisit, pe fata si cu indrazneala, pe Hristos spunand capeteniei ca nimic si nimeni nu-l va desparti pe el de Hristos si de credinta lui in El.
Auzind asemenea cuvinte de neintoarcere a gandului, Numerian a poruncit sa i se taie capul. Si asa a luat cununa muceniciei.
