Intelepciune: Acatistul Cuviosului Parinte Pahomie cel Mare

“O, Preasfântă, de viaţă făcătoare nedespărţită şi a toate făcătoare Treime: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unule, Adevăratul Dumnezeu şi Făcătorul nostru, primeşte această de acum mulţumire a noastră; trimite-ne nouă darul şi puterea din înălţimea Sfântului Tău locaş, ca, toate poftele trupeşti călcându-le, să vieţuim întru toată buna cinstire şi curăţie până la sfârşitul vieţii noastre, pururea lăudând preasfânt numele Tău, şi cântând: Aliluia! ”

sâmbătă, 14 mai 2011

Acatistul Cuviosului Parinte Pahomie cel Mare

(15 mai)

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Troparul:

Aratatu-te-ai mai mare turmei Pastorului celui Mare, povatuind turmele sihastrilor la staulul cel ceresc, parinte Pahomie, si schima cea de acolo cuvioase, pustnicilor deprinzand, si pe aceasta iarasi ai invatat-o; si acum impreuna cu aceia te bucuri si te veselesti in cerestile locasuri.

Condacul:

Luminator luminos te-ai aratat marginilor si pustiul cetatii l-ai facut cu multime de calugari, Pahomie. Pe tine insuti te-ai rastignit, crucea ta pe umeri luandu-ti, si cu infranarea trupul ti-ai topit, rugandu-te neincetat pentru noi toti.

Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

Aparatorul nostru si grabnic folositor, pustnicul Domnului cu laude te cinstim ca ai omorat toate patimile cu multa rabdare si infranaresi ai rusinat pe dusmanul cel nevazut. Pentru toate acestea cantam tie: Bucura-te,Sfinte Preacuvioase Parinte Pahomie!

Icosul 1:

Inger trupesc si om ceresc, cel ce ai avut viata ingereasca, ca cel ce ai indrazneala catre Dumnezeu, izbaveste-ne din toate nevoile si primejdiile ca sa-ti cantam acestea:

Bucura-te, vlastar nevestejit al Egiptului;
Bucura-te, ca din tinerete lui Hristos ai urmat;
Bucura-te, ca fireste de trup te-ai departat;
Bucura-te, aratatorule al cailor monarhicesti;
Bucura-te, ca ai ales fecioria;
Bucura-te, ca te-ai logodit cu curatia;
Bucura-te, ca nu te-ai amagit ca Adam si Eva;
Bucura-te, ca prin pustiuri ai potolit saltarile trupului;
Bucura-te, ca ai auzit glas din cer, zicand: “O, Pahomie, intelege ca acesta este semnul darului care ti se da de la Hristos Dumnezeu”;
Bucura-te, ca ai ales viata calugareasca;
Bucura-te, ca povatuitorul tau a fost sihastrul Palamon;
Bucura-te, Sfinte Preacuvincioase Parinte Pahomie!

Condacul 2:

Vazandu-te, de Dumnezeu purtatorule Sfinte Pahomie, vrajmasul la inaltime ridicat, te ispitea a te impiedica de la fapte bune, dar dupa putin s-a rusinat de sporirea ta, pentru acesta cantam: Aliluia!

Icosul 2:

Avand cunostinta celor ce sunt ca si cum n-ar fi, ai trecut cu vederea cele trcatoare ale vietii si punandu-ti nadejdea in Dumnezeu ai ajuns la inalte sporiri, de aceea noi iti cantam:

Bucura-te, ca la locul numit Tabenisiot, glas din cer ti-a venit;
Bucura-te, ca acolo ai poruncit de a zidi manastiri;
Bucura-te, ca odata cu glasul din cer un Inger inaintea ta a stat;
Bucura-te, ca viata calugareasca te-a invatat;
Bucura-te, caci cu osteneala ta multe ai facut;
Bucura-te, ca prin viata ta buna, o mie de calugari ai adunat;
Bucura-te, ca tuturor acestora purtator de grija ai fost;
Bucura-te, ca demonii multe naluciri ti-au facut;
Bucura-te, ca tu cu rugaciunea si cu arma Crucii le-ai biruit;
Bucura-te, pierzatorule a nebuniei vrajmasilor;
Bucura-te, neinspaimantatorule de infricosarile lui;
Bucura-te, biruitorule a uneltirilor diavolesti;
Bucura-te, Sfinte Preacuvincioase Parinte Pahomie!

Condacul 3:

Puterea Celu Preainalt puternic te-a facut intru toate, Sfinte Pahomire fericite, ca neclintit ai ramas in darurile lui Dumnezeu, inconjurat fiind de vrasmasi, dar neincetat ai cantat: Aliluia!

Icosul 3:

Avand dorinta de a fi necajit si mai mult, cugetatorule de Dumnezeu, ai vazut Dumnezeiescul inger din cer pogorandu-se si cercetandu-te pe tine in nevointele tale si un glas ai auzit imbarbatandu-te, iar noi strigam asa:

Bucura-te, fiule al Dumnezeistii lumini;
Bucura-te, locas al Duhului Sfant;
Bucura-te, faclie nestinsa a linistii;
Bucura-te, canonul cel drept al infranarii;
Bucura-te, izgonitorul patimilor omenesti;
Bucura-te, imbogatitorul de dumnezeiescul Dar;
Bucura-te, Parinte al parintilor intaistatatorule;
Bucura-te, ca ai adus lui Dumnezeu viata ta;
Bucura-te, ca ai fost pilda spre mantuire;
Bucura-te, caci cu sudorile sihastriei ai stins carbunii patimilor;
Bucura-te, ca ai inflorit ca un trandafir si crin binemirositor in pustiul Egiptului;
Bucura-te, ca nevointele tale au stralucit ca soarele;
Bucura-te, Sfinte Preacuvincioase Parinte Pahomie!

Condacul 4:

Fiind aprins de Dumnezeieasca dragoste ai alergat catre muntele pustiului,bucurantu-te,iar vrasmasul multe rele ti-a facut, dar tu ca pe firele de paianjen le-ai rupt, pentru acestea noi iti cantam: Aliluia!

Icosul 4:

Chemarii Domnului tau ai urmat, lepadand lumea cu toate frumusetile ei, cu osardie ai suferit greutatea pusiei si ai ranit taberele demonilor barbateste, de aceea iti strigam:

Bucura-te, ca a doua oara a venit ingerul catre tine;
Bucura-te, ca ti-a poruncit sa-i primesti pe toti;
Bucura-te, ca pe tot omul ai primit;
Bucura-te, ca manastire ai facut;
Bucura-te, ca ai slujit fratilor tai;
Bucura-te, ca multa smerenie ai castigat;
Bucura-te, ca iubitor de osteneala ai fost;
Bucura-te, ca singur masa puneai;
Bucura-te, ca si in gradina sapand,verdeturi puneai;
Bucura-te, ca bolnavilor slujeai;
Bucura-te, ca si portar ai fost;
Bucura-te, ca toate slujbele cele mai grele ai facut;
Bucura-te, ca pe toti cu fapta si cu cuvantul ai intarit;
Bucura-te, ca toti in cinste ca pe un sfant te avem;
Bucura-te, Sfinte Preacuvincioase Parinte Pahomie!;

Condacul 5:

Stea mult luminoasa povatuita de Duhul Sfant, te-ai aratat in pustietati si in orase, stralucind cu minunile, demonii gonind si bolile vindecand si pe noi invatandu-ne sa cantam: Aliluia!

Icosul 5:

Vazandu-te tinerii Egiptului in pustie, ca pe un mai presus de oameni si auzind invataturile tale s-au schimbat cu Dumnezeiasca schimbare, pentru care marind pe Dumnezeu iti cantam tie:

Bucura-te, cel intre oameni inger;
Bucura-te, intre ingeri, omule;
Bucura-te, frumusetea Cuviosilor Parinti;
Bucura-te, ca fericitul preot Dionisie pentru prietenie te-a chemat in orasul lui;
Bucura-te, ca o femeie bolnava cu credinta s-a atins de hainele tale si indata s-a facut sanatoasa;
Bucura-te, ca dintr-o fata ai scos pe diavolul;
Bucura-te, ca si pe un om l-ai tamaduit printr-o paine trimisa de tine;
Bucura-te, ca prin rugaciuni si post mult, multe boli ai tamaduit;
Bucura-te, caci cu darul Sfantului Duh multe minuni ai facut;
Bucura-te, ca pe monahul Silvan prin rabdare l-ai indreptat;
Bucura-te, ca noi dorim sa ne indreptezi la pocainta;
Bucura-te, Sfinte Preacuvincioase Parinte Pahomie!

Condacul 6:

Stralucit-au faptele cele bune ca soarele pe pamant si in cer, buna sluga a lui Hristos, caci cu dreapta marire ne-ai propovaduit noua credinta lui Hristos, pentru care cantam: Aliluia!

Icosul 6:

Vazand noroadele faptele tale cele bune si viata ta cea mai presus de om, cu credinta alergau ca la un om trimis de Dumnezeu, primind folosul cererilor;pentru aceasta ai adunat 7000 de calugariin multe manastiri, iar noi te laudam asa:

Bucura-te,ca ai fost Proestos peste multe manastiri;
Bucura-te, ca acelor 7000 de calugari le purtai de grija;
Bucura-te, ca si pe noi ne ocrotesti;
Bucura-te, ca Dumnezeu ti s-a aratat tie cu cununa de spini;
Bucura-te, ca Domnul Hristos ti-a spus:”ca semintia ta cea duhovniceasca nu va lipsi pana la sfarsitul veacului”;
Bucura-te, ca Domnul invataturi folositoare dandu-ti, s-a inaltat la cer;
Bucura-te, ca mestesugurile diavolesti le-ai risipi;
Bucura-te, ca satana a fost supus sub picioarele tale;
Bucura-te, Sfinte Preacuvincioase Parinte Pahomie!

Condacul 7:

Vrand pe tine tot a te sfinti, Parinte Pahomie,si dorind slava cea nemuritoare, la Dansul ai alergat cu caldura prin vietuire curata, prin pusnicie si prin viata prea luminata, cantand: Aliluia!

Icosul 7:

&nbspNou oras ai aratat adancimii pusnicului, Pahomie fericite, cel deopotriva cu ingerii, caci ca un alt Ierusalim si Sinai, Manastirile tale s-au proslavit si ca un alt Moise si Ilie aratandu-te, auzi de la noi aceste laude: ;

Bucura-te, al doilea Moise cu faptele;
Bucura-te, al doilea Ilie cu chinurile;
Bucura-te, cel ce cararile mergatorului ai urmat;
Bucura-te, cel ce blandetii lui David te-ai asemanat;
Bucura-te, ca rugandu-te Preadulcelui Iisus, intr-un ceas toate limbile le-ai invatat;
Bucura-te, ca pe monahul ce avea nevoie, in limba sa greceasca l-ai indreptat;
Bucura-te, ca in fiecare zi pe monahi i-ai sfatuit si pe cei gresiti la pocainta i-ai adus;
Bucura-te, cel ce izgonesti de la noi patimile sufletesti;
Bucura-te, cel ce ne vindeci de durerile sufletesti;
Bucura-te, ca ne izbavesti de mestesugurile diavolesti;
Bucura-te, Sfinte Preacuvincioase Parinte Pahomie!

Condacul 8:

Straina viata petrecand pe pamant, Parinte Pahomie, cu totul ti-ai inaltat mintea spre cele ceresti, minunand ce ingeri si pe oameni cu rabdarea ta, pentru aceasta acum luand rasplatirile de la Dumnezeu, Ii canti Lui impreuna cu Ingerii: Aliluia!

Icosul 8:

Cu totul vesel te-ai aratat, Parinte, vazand inaltarea sufletului monahului la care te grabeai sa mergi, ducandu-se cu cantari de ingeri, pe care o ai aratat celor impreuna cu cu tine, de Dumnezeu purtatorule Parinte Pahomie, deci vazand noi sfintirea ta, minunandu-ne cantam tie acestea:

Bucura-te, al tainelor lui Dumnezeu vazatorule;
Bucura-te, al pamantestilor lucruri cu vederea trecatorule;
Bucura-te, ca in trup fiind ai auzit cantare ingereasca;
Bucura-te, ca prin lacrimi si post trupul ti-ai topit;
Bucura-te, al celor cazuti ridicare;
Bucura-te, ca si pe noi ne sfatuiesti si povatuiesti a urma tie;
Bucura-te, ca ascultandu-ne ne adunam bogati;
Bucura-te, cel ce ai batjocorit mandria demonilor;
Bucura-te, Sfinte Preacuvincioase Parinte Pahomie!

Condacul 9:

Covarsind, Parinte, pe toti cu blandetea sufletului si cu smerenia cugetare Darul Sfantului Duh l-ai primrit, dupa cum zice cuvantul: “Spre cine vom cauta fara numai spre cel bland si smerit”, cantand: Aliluia!

Icosul 9:

Pe ritorii cei muritori ca pe niste pesti fara de glas i-ai aratat prin cuvintele tale, ca ritorisind despre Dumnezeu, cuvintele tale asemanandu-le cu lucrurile, te-ai facut minunat si slavit, pentru acesta cantam tie:

Bucura-te, vistieria cuvintelor Lui Dumnezeu;
Bucura-te, cel decat filosofii mai intelept;
Bucura-te, inaintarea si varful Cuviosilor;
Bucura-te, prin care toti credinciosii s-au indreptat;
Bucura-te, ca toata tabara demonilor ai rusinat;
Bucura-te, ca arsita zilei si gerul noptii ai suferit;
Bucura-te, ca sufletul tau hrana cereasca a castigat;
Bucura-te, Sfinte Preacuvincioase Parinte Pahomie!

Condacul 10:

Vrand a te asemana unicului Hristos, cu nerautate ai iubit pacea si dragostea, rasplatind raul in bine; pentru aceasta si pentru toate faptele bune placute lui Dumnezeu cantam cu multumire: Aliluia!

Icosul 10:

Zid nebiruit impotriva patimilor si turn nesurpat al curateniei te-ai aratat, Parinte Cuvioase, caci cu privegherea gonind somnul lenei, te-ai facut casa Duhului Sfant, pentru aceasta noi laudandu-te, cantam asa:

Bucura-te, ca ranile lui Hristos le-ai purtat;
Bucura-te, slujitorul Maicii lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca vietuind lui Dumnezeu,ai ajuns la adanci batraneti;
Bucura-te, ca fiind bolnav,ucenicul tau Teodor te-a ingrijit;
Bucura-te, ca mai inainte cu doua zile de sfarsitul tau, ai invatat pe fratii tai sa se fereasca de eretici;
Bucura-te, ca blagoslovinu-i ai adormit;
Bucura-te, ca fratii mult s-au tanguit pentru moartea ta;
Bucura-te, Sfinte Preacuvincioase Parinte Pahomie!

Condacul 11:

Imparatul imparatilor Dumnezeu, vrand sa te cheme la Sine, ca sa-ti rasplateasca cu bogate daruri pentru multele tale osteneli, a trimis multime de ingeri si cetele Sfintilor in intampinarea ta si mergand inaintea lui Dumnezeu cu totii ati cantat: Aliluia!

Icosul 11:

Faclie primitoare de lumina intelegatoare, te cunoastem pe tine, Parinte Pahomie, ca asemanandu-te cetelor ingeresti, ne mijlocesti si noua mantuire paentru care iti cantam:

Bucura-te, ca ceata proorocilor inainte ti-a slujit;
Bucura-te, ca apostolii te-au intapinat;
Bucura-te, ca Sfintii Ierarhi ti-au cantat;
Bucura-te, ca mucenicii la cer te-au ridicat;
Bucura-te, caci Cuviosii cu bucurie te-au primit;
Bucura-te, ca Heruvimii cu cantari te-au suit;
Bucura-te, ca Sfintii toti cu bucurie te-au primit in palatul lor si osebit te-au asezat;
Bucura-te, Sfinte Preacuvincioase Parinte Pahomie!

Condacul 12:

Canti acum impreuna cu Ingerii, ca mai inainte cu oamenii, in ceruri veslindu-te, fericite ,cantarea cea intreita Sfanta lui Dumnezeu, pe Care roaga-L pentru cei care te cinstesc, Sfinte Parinte Pahomie, si cu dragoste cantam: Aliluia!

Icosul 12:

Izvor de tamaduire dobantindu-te, mai inainte si dupa moarte Preacuvincioase, ca pe un parinte si doctor al sufletelor noastre, te cantam asa:

Bucura-te, inchinator smerit al Sfintei Treimi;
Bucura-te, laudator al Sfintei Treimi;
Bucura-te, cantatorule impreuna cu ingerii si cu toti Sfintii;
Bucura-te, al nostru rugator;
Bucura-te, ca inchinandu-te Sfintelor Moase ale tale izbavire de patimi primim;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale iertare de pacate luam;
Bucura-te, aparatorule de grindina, omizi si insecte;
Bucura-te, ca mijlocesti impreuna cu Nascatoarea de Dumnezeu pentru mantuirea sufletelor noastre;
Bucura-te, Sfinte Preacuvincioase Parinte Pahomie!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O, Preaitelepte de Dumnezeu purtatorule, Pahomie Precuvincioase, vrednicia Parintilor si slava Cuviosilor, primeste de la noi laude pe care cu tot sufletul le aducem tie si roaga-te lui Dumnezeu pentru noi cei ce-ti cantam tie: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Inger trupesc si om ceresc, cel ce ai avut viata ingereasca, ca cel ce ai indrazneala catre Dumnezeu, izbaveste-ne din toate nevoile si primejdiile ca sa-ti cantam acestea:

si Condacul 1:

Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:

RUGACIUNE:

Prefericite si Preacuvioase Parinte Pahomie, asculta-ne pe noi pacatosii, care ne rugam tie:du rugaciunea catre milostivul si iubitorul de oameni Dumnezeu, caci tu pururea salti in bucurie cu Sfintii si cu puterile cele fara de materie inaintea Lui. Roaga milostivirea lui Dumnezeu sa nu ne osandeasca pentru faradelegile noastre, ci sa faca cu noi dupa mare mila Lui. Cere pentru noi viata pasnica, sanatate trupeasca si sufleteasca, roduri imbelsugate pamantului, intru toate belsug si binefacere, iar noi sa-i intoarcem toate bunatatile cele dariute noua, spre marirea Lui si binecuvantarea si si ajutorul Lui. Intareste-ne, Doamne, pe calea care duce la locasurile celor Sfinti, unde este glasul neancetat al laudatorilor care vad pururi frumusetea cea nespusa a fetei Tale, Sfanta Biserica Ta o fereste de dezbinari, pe credinciosi intareste-i, ratacitii intoarcei pe calea credintei, pe toti ne mantuieste spre slava lui Dumnezeu dupa mare mila Ta.Iar noi cu multumire ne vom inchina Presfintei Treimi in trei fete: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

O, Preasfânta Stapâna de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce esti mai presus decât heruvimii si mai cinstita decât serafimii, Fecioara de Dumnezeu aleasa, bucuria tuturor celor necajiti; da-ne mângâiere si noua celor ce suntem în necazuri ca afara de tine alta scapare si ajutor nu avem. Tu singura esti mijlocitoarea bucuriei noastre si ca Maica lui Dumnezeu si Maica milostivirii, stând înaintea prestolului Preasfintei Treimi, poti sa ne ajuti noua. Ca nimeni din cei ce se roaga tie cu credinta nu este rusinat.
Auzi-ne si acum în ziua necazului nostru pe noi cei ce cadem înaintea icoanei tale si cu lacrimi ne rugam tie. Alunga de la noi toate necazurile si nevoile ce vin asupra noastra, întru aceasta vremelnica viata si prin atotputernica ta mijlocire nu ne lipsi pe noi nici de vesnica si nesfârsita bucurie întru împaratia Fiului tau si Dumnezeului nostru. Amin.

Împarateasa mea cea preabuna, nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, prietena sarmanilor, folositoarea celor neputinciosi si ocrotirea celor necajiti; vezi nevoia si necazul meu. Ajuta-ma ca sunt neputincios, hraneste-ma ca pe un strain. Stii nevoia mea, usureaza-ma de ea precum voiesti caci nu am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare grabnica, nici alta buna mângâiere decât numai pe tine, o, Maica a lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi în vecii vecilor. Amin.

Istoria Sfintei Cruci

Adam ajunsese la sfârsitul vietii. Nu mai pãrãsea cortul. Întins pe piei de caprã, cu ochii sfiosi, se gândea sã aparã din nou înaintea Creatorului si glasul sãu slab, ca suflarea unui copil adormit, abia rostea uneori zicând:

- Stãpâne, mi s-au sfârsit zilele. Esti multumit de robul tãu?

Apoi întindea mâna spre deschizãtura cortului si murmura din nou:

- Lasã soãrele sã pâtrundâ...

Pe când el dormita, familia sa întristatã plângea. Nu se putea câtusi de putin învoi cu pierderea sefului ei, cel dintâi om nãscut in lume, uitat atâtea veacuri de moarte.

Fiul sau Set, zice deodatã:

- Dacã este vreun leac, îl voi gasi!

Isi luã toiagul, si se incinse si plecã. Dupã mai multe zile de drum, ajunsese înaintea Edenului (Raiului), de unde tatãl sãu fusese gonit. Aici un Arhanghel cu sabia de foc sta la poarta.

Set îi zise:

- Tatãl meu este pe moarte. Vin sã-ti cer un mijloc de a-l lecui.

Se insera. Primele stele incepurã sã licareascã. Una din ele cãzu, descriind o curbã luminoasã pe cer si se pierdu in zare.

- Sufletul lui Adam a zburat, rãspunde îngerul, întinzând lui Set un fel de sâmbure în forma unei migdale.

Acesta, mai zise el, e un sâmbure cazut din arborele vietii. Ia-l si întoarce-te la ai tãi, unde vei gãsi pe tatãl tãu mort, culcat in mormânt. Pune-i acest sâmbure în gurã, cãci un arbore va iesi din el si într-o zi va mântui lumea.

Set se supuse si fãcu asa cum îl invatã.

Trecurã ani si pe mormântul lui Adam crescu o plantã necunoscutã. Planta se transformã în copãcel. Acesta deveni un cedru neînchipuit de mare, tatãl arborilor uriasi rãspânditi pe coastele Libanului.

Unchesii, pe atunci, se asezau în cete în jurul arborelui si inspiratiunile întelepciunii se coborau din frunzisul sãu in fragezimea umbrei.

Dar cu timpul obiceul se pierdu.

Oamenii devenirã rãi. Dumnezeu se cãi cã-i crease.

Se gãsi, cu toate astea, un om drept, anume Noe si Dumnezeu îi zise într-o zi:

- Pentru cã oamenii s-au facut rãi, vreau sã rãspândesc pe pãmânt apele potopului si orice fiintã vietuitoare sub cer va fi prapãditã. Dar fiindcã vreau sã fac o învoialã cu tine, clãdeste-ti o corabie si nu vei pieri tu si familia.

Noe îsi adusese aminte de arborele vietii si cu ajutorul fiilor sãi îl tãie si fãcu dintr-însul o corabie sau mai bine zis o casã plutitoare.

Cedrul care iesise din gura lui Adam, servi astfel, deocamdatã, sã mântuiascã neamul omenesc, cãci potopul a fost si nu a scãpat decât Noe cu familia sa.

Izvoarele cerului încetaserã si din familia lui Noe oamenii se înmultirã si formarã triburi si popoare.

Vechia corabie ajunsese pe muntele Araratului. Acolo fu stricatã si jefuitã. Unii luarã scândurile, altii fierãriile si ce rãmase fu târât departe.

Strãnepotii lui Noe, în amintirea bunãtatii Domnului pentru strãbunul lor, începurã a lucra cu mare greutate venerabilul cedru, adicã scândurile corabiei si facurã din ele o punte peste Iordan, care s-a numit puntea sfântã.

Arborele rãmase acolo peste Iordan multi ani, trecând peste el cei din poporul ales.

Când treceau, murmurau câte o rugãciune.

Într-o zi pe malul râului Iordan a avut loc o luptã.

Ei, ca sã nu fie urmãriti, tãiarã puntea si lemnele tãiate din arborele vietii furã luate de apã si duse la poalele colinei unde era asezat Zavulon.

Un lemnar din Nazaret, anume Iosif, vãzu, mai târziu, aceste lemne si se simnti înfiorat, cunoscând din batrani istoria cedrului lui Adam. El îsi zice:

- Acest lemn este de când lumea, cunoscându-se pe el urmele smoalei cu care l-a smolit Noe.

Îl transportã acasã si fãcu din el o masã mare.

Acest lemnar era bãtrânul Iosif, logodnicul sfintei Fecioare Maria.

Când a fost amenintat de Irod, a fugit în Egipt cu Maria si pruncul Iisus, iar casa si lucrurile lui au fost jefuite.

Masa fu luatã de un mestesugar din Ierusalim, rudã cu cizmarul Isac Lachedem si rãu asemenea cu el.

Douãzeci de ani rãmasitele arborelui vietii rãmãsese sub un hambar.

Nimeni nu le putea lucra si din cauza tãriei si greutãtii semãna unei mese de marmorã.

Apoi veni ziua în care norodul cerea iertare lui Varava si moarte Mântuitorului Iisus Hristos.

Atunci Lachedem se duse la ruda sa cu un fierar, taiarã masa, îi facurã gãuri cu fierul rosu, înjghebarã Crucea Domnului Hristos.

Crucea era grea ca plumbul si de trei ori Domnul Hristos a cãzut sub greutatea ei, urcând dealul Golgotei, unde a fost rãstignit si pe care si-a dat duhul.

La moartea lui Adam, fiii săi au hotărît să-i facă sicriul din pomul care semnificase păcatul neascultării protopărinţilor noştri. Copacul uriaş a fost tăiat. Sicriul lui Adam a consumat o parte infimă din lemn. Tot ce a rămas a fost păstrat ca un semn al amintirii păcatului şi a promisiunii răscumpărării noastre.

Când Noe a primit poruncă să construiască arca – simbolul mântuirii noastre, Biserica – el a folosit marele copac din mijlocul raiului, tocmai fiindcă era legat de promisiunea salvării. Corabia l-a purtat pe el şi familia lui şi toate animalele aduse în corabie după porunca lui Dumnezeu. La terminarea potopului, apele au adus părţi din lemnul corabiei până în ţara sfântă. Oamenii au văzut lemnul care era dintr-o esenţă necunoscută şi foarte tare.

Un dulgher a luat a luat tot ce a găsit din copacul respectiv şi a cioplit o masă mare şi grea, care s-a moştenit din generaţie în generaţie, până în vremea lui Iisus. După ce, prin intrigile şi acuzaţiile evreieşti, Mântuitorul a fost condamnat la moartea pe cruce, ultimul descendent al vechiului dulgher si-a adus aminte de lemnul special moştenit de la strămoşi şi a făcut din masă o cruce mare şi grea pe care a oferit-o spre crucificarea acelui înşelător şi răzvrătit pe care sinedriul Îl condamnase la moarte, cerând apoi confirmarea sentinţei lor de la procuratorul roman Pilat. Astfel a murit Iisus pe crucea făcută din lemnul păcatului adamic, lemn care a devenit instrumentul ispăşirii păcatelor omenirii prezente atunci şi cea viitoare, până la Judecata Finală.

O minune recentă făcută de Maica Domnului în Siria

“…şi morţii se vor scula nestricaţi…” (I Cor. 15, 52)

În decembrie 2004, un arab saudit, musulman, s-a înfăţişat la mai multe agenţii de presă pentru a relata următoarea întâmplare de necrezut, care i s-a petrecut şi care i-a schimbat viaţa. Povestea aceasta a apărut la televiziune, la radio, pe internet, a circulat în ziare, reviste şi broşuri în întreaga Arabie Saudită, în Siria, Palestina şi în ţările vecine.

Acum câţiva ani, acel bărbat s-a căsătorit cu o musulmancă foarte bogată, însă stearpă. Anii au trecut, şi în pofida tuturor străduinţelor şi a cheltuielilor medicale însemnate, făcute la mulţi doctori, au rămas fără copii. Părinţii lui i-au propus să se căsătorească cu o altă femeie, păstrându-o şi pe întâia sa soţie (legea locală îngăduie până la patru căsătorii concomitente).

Obosit, neliniştit şi deznădăjduit, bărbatul nu a primit sfatul părinţilor săi, ci a ales să plece în vacanţă cu soţia sa în Siria. Ajunşi acolo, au închiriat o limuzină şi un şofer care să îi poarte ca ghid în călătoriile lor prin Siria. De-a lungul vacanţei, şoferul a observat că perechea saudită părea amărâtă, îndurerată, mâhnită. Deoarece devenise apropiat de pereche, şoferul i-a întrebat îngrijorat de ce sunt nefericiţi – poate pentru că nu sunt mulţumiţi de felul în care conduce excursia?

Perechea i-a mărturisit şoferului că pricina nefericirii lor este neputinţa de a avea copii. Şoferul, care era şi el musulman, le-a spus atunci că, în Siria, creştinii – şi anume creştinii ortodocşi – au o mănăstire numită Panaghia Saidnaya (nume compus dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă Preasfânta şi un cuvânt arab care înseamnă Doamna noastră) şi că mulţi oameni care nu pot avea prunci se îndreaptă către icoana ei făcătoare de minuni. Ei merg la mănăstire şi li se dă să mănânce din fitilul candelei care arde înaintea icoanei celei minunate. Iar apoi “Maria” creştinilor le dă cele ce doresc, după credinţa lor.

Însufleţiţi de emoţie, arabul saudit şi soţia sa i-au cerut şoferului să îi ducă la mănăstirea “Saidnaya” a “Doamnei Creştinilor”, spunând: “Dacă vom avea un copil, mă voi întoarce şi îţi voi da 20.000 de dolari SUA, iar mănăstirii 80.000 de dolari SUA”. Astfel, s-au dus la mănăstire şi au făcut precum li s-a zis. Mai apoi, s-au întors la ei acasă şi după ceva vreme, femeia a fost găsită însărcinată. După câteva luni, a născut un băieţel minunat. A fost cu adevărat o minune a Doamnei noastre, de Dumnezeu Născătoarea.

Acum, de îndată ce soţia sa a născut, bărbatul saudit a vrut să se întoarcă în Siria, ca să-şi ţină făgăduinţele pe care le făcuse. La întoarcere, l-a sunat pe acelaşi şofer şi i-a cerut să îl ia de la aeroportul din Damasc. Însă şoferul era un om viclean şi rău, şi i-a convins pe doi prieteni ai săi să meargă împreună cu el la aeroport ca să îl ia pe bogatul arab saudit, să îi ia banii şi să îl omoare. Aşadar, l-au luat pe bogătaş de la aeroport, iar el, în timp ce conduceau, fără să îşi dea seama că plănuiseră să îl omoare, le-a spus prietenilor şoferului că le va da fiecăruia dintre ei 10.000 de dolari SUA.

Fiind ei tot nemulţumiţi, s-au abătut de la drumul către mănăstire şi au mers într-un loc pustiu, unde l-au omorât pe bărbatul saudit, apoi i-au tăiat capul şi celelalte părţi ale trupului său (mâinile şi picioarele) în bucăţi. Orbiţi de patimă şi copleşiţi de fapta groaznică pe care tocmai o săvârşiseră, au pus rămăşiţele bărbatului în portbagajul maşinii, în loc să le părăsească acolo. După ce i-au luat banii, ceasul şi tot ce mai avea, au purces să caute un alt loc pustiu pentru a scăpa de rămăşiţe.

Apoi, pe când se aflau pe autostrada naţională, maşina a făcut o pană şi s-a oprit în mijlocul drumului. Cei trei s-au dat jos ca să vadă ce se întâmplase cu motorul. Un trecător s-a oprit să îi ajute, însă ei, temându-se ca nu cumva să se descopere fapta lor cea groaznică, au spus că nu au nevoie de ajutor. Însă în timp ce pleca, motociclistul în trecere a observat sânge picurând din spatele vehicolului, şi a chemat poliţia pentru investigaţii, căci întreaga scenă şi cei trei oameni dădeau de bănuit. Poliţiştii a sosit şi, văzând sângele de sub maşină şi de pe asfalt, au ordonat deschiderea portbagajului.

Ei bine, atunci când au deschis portbagajul, dintr-odată!, bărbatul saudit s-a sculat, în chip vădit şi minunat în viaţă şi teafăr, zicându-le: “Chiar acum această Panaghia a isprăvit să-mi coasă gâtul, chiar aici (şi le-a arătat zona mărului lui Adam), după ce mi-a cusut restul trupului”. Văzând aceasta, cei trei ucigaşi şi-au pierdut de îndată minţile – au înnebunit. Poliţia le-a pus cătuşele şi în timp ce erau purtaţi către un spital de nebuni, criminalii strigau că este cu neputinţă ca bărbatul saudit pe care îl omorâseră, decapitaseră şi măcelăriseră să mai fie în viaţă.

Sauditul a mers la un spital pentru a fi examinat de către doctori, iar aceştia au confirmat şi au întărit faptul că cusăturile erau făcute de puţină vreme, validând astfel această întâmplare minunată. Cusăturile erau, şi sunt încă, evidente. Atunci când sauditul a ieşit din portbagajul maşinii, părea a fi, literalmente, făcut din nou (pus laolaltă), mărturisind într-una că Panaghia a pus la loc trupul său şi l-a înviat cu ajutorul Fiului ei.

Imediat după aceasta, arabul saudit şi-a chemat rudele în Siria, şi au mers toţi împreună la mănăstirea Panaghiei Saidnaya, dând laudă, slavă şi rugăciuni, iar în locul darului iniţial de 80.000 dolari SUA (pe care îl făgăduise), a dat 800.000 de dolari SUA pentru Născătoarea de Dumnezeu.

Astăzi, atunci când bărbatul acesta istoriseşte amănuntele acestei minuni copleşitoare, îşi începe povestirea cu cuvintele: “Pe când eram musulman, mi s-au petrecut cele ce urmează…” – ceea ce arată că nu mai este musulman, nici el, nici familia sa.

Această minune a covârşit cu înfricoşată surprindere toată lumea arabă – musulmană şi întreg Orientul Mijlociu.

De ce unii răi sunt pedepsiţi din lumea aceasta, şi de ce nu toţi

,,Zice-va cineva: Iată acela, bogatul, care săvârşeşte asuprirea, hrăpirea, nedreptatea – care în fiecare zi doseşte din cele ale săracilor, şi nu are nimic a suferi.

Şi iată altul, care-şi petrece vremea în bunătate, în cumpătare, în dreptate, şi care-i împodobit cu toate florile virtuţii, şi cu toate acestea se zbate în sărăcie, în boli şi în alte necazuri. Aşadar, acestea vă scandalizează? Da. Atunci, dacă vedeţi mulţi din cei ce săvârşesc hărăpire, loviţi de pedepse – şi pe alţii sau chiar pe unii din cei ce trăiesc în virtute bucurându-se de îndestulările pământeşti, de ce nu întoarceţi judecata şi nu daţi dreptate Domnului?"

Pentru că tocmai aceasta este ce mă scandalizează mai mult.

De ce dintre doi oameni răi, unul e pedepsit, iar pe celălalt îl ocoleşte pedeapsa? Şi dintre doi oameni buni, de ce unul e îndestulat, iar celălalt trăieşte în încercări?

Aceasta este tocmai o prea înaltă arătare a dumnezeieştii înţelepciuni. Dacă Dumnezeu ar pedepsi aici pe pământ, pe toţi cei răi şi ar cinsti pe toţi cei buni, zadarnică ar mai fi ziua judecăţii.

Dacă, dimpotrivă, n-ar pedepsi pe nici un păcătos şi n-ar da cinstire nici unui drept, răii ar ajunge mai răi şi încă foarte răi, şi acei cărora le place a huli pe Dumnezeu încă şi mai mult L-ar huli, şi ar zice că înţelepciunea este cu totul lipsă de la cârma acestei lumi. Aşa că, dacă acum, când răii sunt câteodată pedepsiţi, iar bunii câteodată răsplătiţi, ce s-ar zice dacă nimic din acestea nu s-ar petrece? Ce cuvinte nu s-ar rosti?

Pentru aceasta Dumnezeu pedepseşte pe unii răi şi nu pe toţi – şi cinsteşte pe unii buni, dar nu pe toţi. El nu pedepseşte pe toţi păcătoşii, ca să vă încredinţeze că este înviere.

Pedepseşte pe anumiţi, ca să sensibilizeze, prin teama pe care le-o strecoară în suflet, pe indiferenţi. Asemenea, El cinsteşte pe unii buni, ca să atragă, prin dulceaţa acestei cinstiri şi pe alţii la dragostea de virtute; dar nu-i cinsteşte pe toţi, ca să vă facă să înţelegeţi că este o altă vreme când toţi îşi vor primi răsplata. Dacă ar fi toţi răsplătiţi, aici, după virtutea lor, greu s-ar mai putea crede în înviere, şi, dacă nimeni n-ar fi răsplătit după virtutea lui, apoi mulţimea omenească încă şi mai indiferentă s-ar face.

Sf.Ioan Gura de Aur

Deznadejde, descurajare, cedare

ˇ Ceilalti strecoara in minte ganduri, sau intelesuri, sau vederi prin schimbari in starea trupului. Iar Domnul lucreaza dimpotriva: coborandu-se in mintea insasi, aseaza in ea cunostinta celor ce le vrea, si prin minte linisteste neinfranarea trupului. (Evagrie Ponticul)9

ˇ Pazeste-te de cursele celor potrivnici. Caci se intampla ca, in vreme ce te rogi curat si netulburat, sa ti se infatiseze deodata inainte vreun chip strain si ciudat, ca sa te duca la parerea ca Dumnezeu este acolo si sa te induplece sa crezi ca dumnezeirea este catimea ce ti s-a descoperit tie deodata. Dar dumnezeirea nu este catime si nu are chip.(Evagrie Ponticul)9

ˇ Ia seama la ganduri cand te rogi; daca au incetat cu usurinta, de unde vine aceasta? Ca sa nu cazi in vreo cursa si sa te predai inselat. (Evagrie Ponticul)9

ˇ Este o zdrobire de inima lina si folositoare, spre inmuierea ei; si este alta ascutita si vatamatoare, spre pedepsirea ei.(Marcu Ascetul)9

ˇ Definitia nadejdii: calatoria mintii spre cele nadajduite. (Diadoh al Foticeii)9

ˇ Parasirea povatuitoare aduce sufletului intristare multa; de asemenea o anumita smerenie si deznadejde masurata. Aceasta pentru ca partea lui iubitoare de slava si fricoasa sa ajunga, dupa cuviinta, la smerenie. Ea produce in inima indata frica de Dumnezeu si lacrimi de marturisire, precum si multa dorinta de tacere. Dar parasirea in sens de lepadare lasa sufletul sa se umple de deznadejde, de necredinta, de fumul mandriei si de manie. Deci avand noi experienta ambelor parasiri suntem datori sa ne apropiem de Dumnezeu dupa cum o cere fiecare. In cazul celei dintai suntem datori sa-l aducem multumire insotita de rugaciuni de iertare, ca unuia ce ne pedepseste neinfranarea voii noastre cu certarea acestei parasiri, ca sa ne invete, asemenea unui Tata bun, deosebirea dintre virtute si pacat. In cazul celei din urma, trebuie sa-l aducem marturisirea neincetata a pacatelor si lacrimi nelipsite si retragere si mai multa, ca doar vom putea astfel, prin sporirea ostenelilor, sa ni-L facem pe Dumnezeu milostiv, ca sa caute ca mai inainte la inimile noastre. Dar trebuie sa stim ca atunci cand se da lupta intre suflet si Satana, ciocnindu-se ca doua fiinte, datorita parasirii povatuitoare, harul se ascunde pe sine, precum am mai spus, ca sa arate vrajmasilor sufletului, ca biruinta este numai a lui. (Diadoh al Foticeii)9

Cuvantul lui Dumnezeu

Un preot, vazand ca in timpul predicii credinciosii ieseau din biserica, i-a intrebat de ce nu raman sa asculte predica. Acestia i-au raspuns ca uita de indata tot ce aud, ca nu au parte de o minte stralucita.

Preotul a luat un cos murdar si i-a rugat ca in timpul predicii sa mearga sa puna apa in el. Dupa un timp, le-a cerut cosul.

“Vedeti, le-a spus preotul, cosul a lasat sa treaca apa prin el si s-a curatit. Tot asa e si cu sufletul. Chiar daca nu poti tine minte predica, cuvantul lui Dumnezeu te curateste”.

Ceaiul vindeca si tuberculoza

Intr-o manastire, un tanar monah s-a imbolnavit de tuberculoza. Egumenul i-a dat binecuvantare sa bea lapte si in Postul Sfintelor Pasti.

Tanarul monah, pentru ca avea multa credinta in Dumnezeu, i-a spus egumenului:

- Daca-mi dati binecuvantare, voi bea ceai, iar Hristos, Care il poate face lapte, poate sa ma vindece si in acest fel.

Egumenul a fost foarte bucuros de marturisirea tanarului monah si i-a dat binecuvantare sa bea ceai in loc de lapte.

Batranul Dorotei, cel care ingrijea de bolnavi, a marturisit ca ceaiul acela l-a facut Hristos nu numai lapte, ci medicament tamaduitor, caci tanarul monah s-a vindecat de tuberculoza.

Timpul schimbarii

La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a-i cere sfat:

-Parinte, sunt un om destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa?

-Nu, i-a raspuns batranul. Vino cu mine!

L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus:

-Vezi acest vlastar?

-Da, parinte!

-Smulge-l!

Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt.

-Acum scoate-l pe acesta.

S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a spus:

-Smulge-l acum pe acela.

-Dar e destul de mare, nu pot singur.

- Du-te si mai cheama pe cineva.

Intorcandu-se cu inca 2 prieteni, au tras ce au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata.

-Acum scoate-ti bradul cel falnic de acolo, le spuse calugarul.

-Parinte, dar acela e un copac mare si batran, cu radacini adanc infipte in pamant. Nu am putea nicioadata sa-l smulgem, chiar de-am fi si 100 de oameni.

-Acum vezi, fiule? Si apucaturile rele din suflet sunt la fel! Orice pacat pare la inceput inofensiv si fara mare importanta, dar, cu timpul, prinde radacini in fiinta omului, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mic, il poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in viata mai tarziu va fi mult mai greu.

"Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra daca in noi raman radacinile. Acestea vor creste din nou."(Sfantul Grigorie Dialogul)

Cand va fi sfarsitul lumii?

Un monah din Muntii Neamtului, fiind multi ani pastor la oi, umbla cu oile manastirii prin toate poienile din Sihla si Sihastria. Mergand cu oile pe munte, a intalnit un sihastru pe care-l cunostea si l-a intrebat: " Spune-mi, parinte, cand va fi sfarsitul lumii?" Cuviosul, oftand din inima, i-a raspuns: "Parinte Galaction, stii cand va fi sfarsitul lumii? Cand nu va mai fi carare de la vecin la vecin! Adica atunci cand nu va mai fi dragoste si intelegere crestineasca intre frati, intre rude, intre crestini, intre popoare. Atunci cand nu se vor mai iubi oameinii deloc, cu adevarat va fi sfarsitul lumii. Caci fara iubire si fara Dumnezeu, nu pot sa mai traiasca oamenii pe pamant!".

Cum sa mori fericit

Un om s-a dus odata la Sfantul Macarie, in pustie, si i-a cerut sa-i arate un mijloc de a muri fericit.

- Mergi in curtea bisericii si defaima mortii, a fost raspunsul.

Tanarul a facut dupa cum a fost sfatuit, si cand s-a intors la Macarie a fost intrebat de raspunsul mortilor.

- Nimic, a raspuns tanarul.

- Mergi atunci maine si lauda-i, i-a zis Macarie.

Tanarul, dupa ce a facut intocmai, s-a intors si a zis:

- Nici acum nu mi-au raspuns nimic.

Atunci sfantul i-a zis:

- Asculta, fiul meu, daca vrei sa traiesti bine si sa mori fericit, atunci fii asemenea celor morti, adica nu cauta lauda sau defaimarea oamenilor, ci lasa-te in grija bunatatii si indurarii lui Dumnezeu.

Raiul se deschide prin semeni

Un tanar urcase o scara lunga de la pamant la cer si cand a ajuns acolo, a batut la usa Raiului. “Cine este acolo?”, a intrebat o voce de dincolo. “Eu”, raspunse tanarul cu voce tare, increzator in sine. “Cu cine esti?”, l-a intrebat din nou vocea dinlauntru. “Cu nimeni. Sunt singur. Deschideti-mi, va rog”.

“Imi pare foarte rau, nu-ti pot deschide pentru ca avem porunca sa nu deschidem celor ce vin aici singuri, fara sa aduca pe cineva cu ei, carora le-au salvat sufletele”. Si tanarul a trebuit sa coboare pe pamant, spre a implini cuvintele ingerului.