“O, Preasfântă, de viaţă făcătoare nedespărţită şi a toate făcătoare Treime: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unule, Adevăratul Dumnezeu şi Făcătorul nostru, primeşte această de acum mulţumire a noastră; trimite-ne nouă darul şi puterea din înălţimea Sfântului Tău locaş, ca, toate poftele trupeşti călcându-le, să vieţuim întru toată buna cinstire şi curăţie până la sfârşitul vieţii noastre, pururea lăudând preasfânt numele Tău, şi cântând: Aliluia! ”

joi, 12 mai 2011

Acatistul Sfantului Simon Zilotul

Simon Zilotul - Sfant Apostol !

(10 mai)

Condacul 1

Pe cel ce cu ravna apostoleasca, a asezat in suflete oamenilor invataturile intelepciunii cu laude sa-L fericim pe Simon de Dumnezeu graitorul. Ca inaintea Scaunului Slavei sta si impreuna cu ceilalti Apostoli in ceruri se veseleste, rugandu-se neincetat pentru noi, cei ce-L cinstim si ne inchinam Sfintelor sale Moaste cantandu-i: Bucura-te Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule.

Icosul 1

Impreuna cu , din Galileea ai fost, Apostole Sfinte, iar inainte de chemarea ta la Apostolat, buna invatatura primind si legea cu frica respectand, ai facut parte din tagma Zelotilor. La varsta casatoriei ajungand, mireasa ti-ai ales si nunta la Cana Galileii ai facut, unde Domnul impreuna cu Maica Sa si Ucenicii Sai au venit, iar apa in vin a prefacut minune pe care vazand-o L-ai urmat pe Hristos pentru care noi te laudam, zicand:

Bucura-te, cel ce din Cana Galilei impreuna cu Domnul ai fost;

Bucura-te, cel ce dintre zeloti la Apostolat ai fost chemat;

Bucura-te, cel ce, ca mire, pe Mirele Hristos L-ai primit;

Bucura-te, cel mai cinstit dintre toti cati in Cana Galileei au fost;

Bucura-te, cel ce i-ai bucurat pe toti cei ce la nunta au venit;

Bucura-te, pricinuitorule al celei dintai minuni a lui Hristos;

Bucura-te, cel ce din vinul cel minunat ai gustat;

Bucura-te, ca atunci bucuria minunii Dumnezeirii ai aflat;

Bucura-te, cel dintai graitorule al minunilor lui Hristos;

Bucura-te, cel ce Nunta prin venirea lui Hristos, Taina ai aratat;

Bucura-te, intre miri, cei dintai de Hristos binecuvantat;

Bucura-te, cel ce la nunta ta si pe Apostoli i-ai chemat;

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule!

Condacul 2

Apostole Simone, cel ce ai fost numit Cananeul de catre Evanghelistul Matei si fiind din Cana Galileii, de Hristos Domnul Apostol, ai fost ales, iar dupa nunta, impreuna cu ceilalti Ucenici, pe Domnul L-ai urmat, drept pentru care-ti aducem laude, cantand impreuna lui Dumnezeu: ALILUIA.

Icosul 2

Minunata ravna avand Simone, intelepteste Evanghelistul Ioan, „Zilotul" te-a numit, tu mirele cel din Cana Galileii, ca vazand pe Hristos binecuvantand si prefacand apa in vin, de dumnezeiasca dragoste te-ai umplut si Apostol si prieten al Domnului ai devenit, pe tine insuti lucrator de dumnezeiesti minuni Mantuitorul te-a aratat, dandu-ti putere cu milostivirea bunatatii Sale. Pentru aceasta, noi, cei ce ne inchinam Sfintelor tale Moaste, iti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, Apostole, cel ce cu nume de ravna ai fost numit;

Bucura-te, cel ce la nunta ta, pe Hristos L-ai chemat;

Bucura-te, cel ce pe Hristos intaia oara, in casa ta L-ai primit;

Bucura-te, mire fericit, ca Mantuitorul in casa ta Dumnezeiestile Sale minuni intai le-a aratat;

Bucura-te, cel ce minunea vazand de apostoleasca ravna te-ai umplut;

Bucura-te, cel ce indata pe Hristos L-ai urmat;

Bucura-te, cel ce Apostol al Domnului ai fost ales;

Bucura-te, al invataturilor lui Hristos propovaduitorule;

Bucura-te, cel ce pentru Hristos, casa si prietenii ai lasat;

Bucura-te, cel ce impreuna cu ceilalti apostoli in ogorul Domnului ai lucrat;

Bucura-te, al tainelor lui Hristos vestitorule; Bucura-te, al nostru catre Domnul Dumnezeul rugatorule; Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule!

Condacul 3

Simone cel minunat, lauda Apostolilor, invatatorul cel luminat al paganilor, care cu invataturile primite de la Hristos, i-ai adapat pe toti cei ce doreau cu caldura cunostinta de Dumnezeu, multumire aducem tie, iar Mantuitorului nostru cantarea: ALILUIA.

Icosul 3

Stralucirea Duhului peste tine s-a pogorat in chip de foc si pe tine Apostole, cel ce cu osardie ai alungat negura paganatatii iar lumea ai luminat cu invatatura Lui Hristos si cu stralucirea prea inteleptelor tale cuvinte la adevarata credinta pe multi i-ai adus. Pentru aceea si noi te laudam pe tine cantand:

Bucura-te, Simone, de Dumnezeu inteleptite si preafericite;

Bucura-te, cel ce prin viata curata, ales al Domnului te-ai aratat;

Bucura-te, propovaduitorule al tainelor lui Hristos;

Bucura-te, ritorul cel bine-graitor al Bisericii;

Bucura-te, mare invatator al neamurilor;

Bucura-te, al credinciosilor nascator, prin ravna propovaduirii;

Bucura-te, prin cuvantul caruia intunericul s-a alungat;

Bucura-te, prin care lumea s-a luminat;

Bucura-te, lumina celor intunecati cu paganatatea;

Bucura-te, luminatorul cerestilor cunostinte;

Bucura-te, lumina mai stralucitoare decat soarele;

Bucura-te, primitorul Duhului Sfant, care ti-a daruit stralucirea;

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule!

Condacul 4

La Cana Galileii, Apostole Nascatoarea de Dumnezeu era alaturi de tine, iar la nunta au fost chemati si Iisus si Ucenicii Sai si pentru ca nu mai era vin, Maica lui Dumnezeu L-a rugat pe Hristos sa faca minunea, drept pentru care te socotim pe tine mare si intai rugator al Maicii Domnului. Pentru aceasta impreuna cu toti cei ce te cinstesc pe Tine ii cantam: ALILUIA.

Icosul 4

Dupa porunca Maicii lui Dumnezeu, cei ce slujeau au adus vasele cele facute din piatra, care luau fiecare cate doua sau trei vedre, si dupa cum le-a zis, cu apa pe toate pana sus le-au umplut. Apoi dupa ce Mantuitorul apa in vin a prefacut, inceput al minunilor s-a petrecut, drept pentru care pe tine pricinuitorul minunii te laudam zicand:

Bucura-te, mirele sufletelor curate;

Bucura-te, cel ce pe Hristos la nunta L-a primit;

Bucura-te, mirele din Cana, cel pururea binecuvantat;

Bucura-te, cel ce la cererea Maicii Domnului, primitor al minunii te-ai aratat;

Bucura-te, cel ce nunta cu alai dumnezeiesc ai primit;

Bucura-te, cel ce, ca mire, de Nascatoarea de Dumnezeu ai fost ocrotit;

Bucura-te, cel ce mire prea cinstit te-ai aratat;

Bucura-te, cel ce impreuna cu nasii te-ai minunat;

Bucura-te, ca impreuna cu nasii vinul cel dumnezeiesc ati gustat;

Bucura-te, cel ce dai binecuvantarea ta, celor ce pentru bucuria nuntii tie cu credinta se roaga;

Bucura-te, cel ce ocrotitor al mirilor te-ai aratat;

Bucura-te, cel ce dezlegi inimile tuturor celor ce prin tine se roaga pentru nunta cinstita;

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule!

Condacul 5

Sfinte Apostole, dupa ce Mantuitorul a savarsit la Cana Galileii minunea, inima ta s-a lipit de dragostea lui si te-ai invrednicit a-I fi ucenic cu mult zel pentru toata viata si ti-ai aratat ravna si stradania de a-I sluji prin cuvant si cu viata ta bineplacuta, pentru care noi cei ce ne plecam genunchii inaintea sfintelor tale Moaste, multumind cantam lui Dumnezeu: ALILUIA.

Icosul 5

Ravnitorul propovaduitor Apostol al lui Hristos, inaintea paganilor si tiranilor ai predicat pe Dumnezeu Cuvantul ajungand pana in Egipt si Mauritania si aprinzand in sufletele oamenilor, candela nestinsa a marturisirii lui Hristos. Drept aceea toti te socoteau pe tine, mare ucenic al Domnului, pentru care noi te cinstim si ne inchinam sfintelor tale Moaste zicand:

Bucura-te, cel ce pe locuitorii Egiptului i-ai increstinat;

Bucura-te, cel ce in Mauritania Cuvantul lui Dumnezeu cunoscut L-ai facut;

Bucura-te, cel ce peste tot ca si cunoscator al minunilor lui Hristos ai propovaduit;

Bucura-te, cel ce familii de crestini ai format;

Bucura-te, cel ce peste tot pe mirii i-ai binecuvantat;

Bucura-te, cel ce aduci binecuvantarea in familii;

Bucura-te, cel ce esti ocrotitorul familiilor crestine;

Bucura-te, cel ce pretutindeni ai insuflat nadejdea mantuirii;

Bucura-te, cel ce pe parinti si pe copii la Hrisos i-ai adus;

Bucura-te, cel ce ai descoperit oamenilor pe Hristos;

Bucura-te, cel ce ai izbavit pe oameni de inchinarea la idoli;

Bucura-te, al minunilor lui Dumnezeu bun lucrator;

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule!

Condacul 6

Cu darul dat tie de Dumnezeu, intrutot laudate Apostole Simone, duhurile cele rele care invrajbesc pe oameni, cu cuvantul tau se izbavesc si toate neintelegerile din familii se izgonesc, bolile fug, multimea patimilor sufletesti se indeparteaza, drept pentru care cantam lui Dumnezeu alaturi de tine: ALILUIA.

Icosul 6

Prin darul dat tie de Dumnezeu, Sfinte Apostole Simone, ti-a poruncit tie cu limba noua, cu care niciodata nu ai grait, sa vestesti Cuvantul pana in Britania, dupa care intorcandu-te in partile rasaritului, in tara Persilor ai propovaduit pe Dumnezeu Cel din Treime marit, pentru care-ti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce pana in Britania Cuvantul lui Dumnezeu L-ai facut cunoscut neamurilor;

Bucura-te, cel ce in limbi noi ai grait;

Bucura-te, cel ce peste serpi si scorpii ai calcat;

Bucura-te, cel ce neamurile le-ai botezat;

Bucura-te, cel ce bolnavi ai tamaduit;

Bucura-te, cel prin care durerile sufletesti s-au tamaduit;

Bucura-te, cel ce pe cei din intuneric i-ai izbavit;

Bucura-te, cel ce pe demoni cu puterea lui Hristos i-ai izgonit;

Bucura-te, ca in numele lui Hristos alese minuni ai facut;

Bucura-te, prin care lumea de cei rau s-a mantuit;

Bucura-te, prin care intunericul s-a risipit;

Bucura-te, ca impreuna cu ingerii esti lui Dumnezeu laudator;

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorulel

Condacul 7

Vazand inmultirea crestinilor in a lor tara, persanii ce nu cunosteau adevarata credinta, prinzandu-te Apostole te-au supus la nenumarate chinuri si patimi pe care le-ai rabdat cu multa barbatie in timp ce slaveai pe Dumnezeu si cantai: ALILUIA.

Icosul 7

Margaritarul cel de mare pret, cel ascuns al inimii tale, in lume l-ai pus inainte SfinteApostole Simone si tuturor l-ai propovaduit, ca Nascatoarea de Dumnezeu fiind alaturi la nunta ta din Cana Galileii, ti-a pricinuit minunea prefacerii apei in vin, invatandu-i pe toti ca mult poate rugaciunea Maicii spre imblanzirea Stapanului, pentru care si noi aducem cantare graind:

Bucura-te, al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu laudator;

Bucura-te, ca impreuna cu Apostolii pe Maica lui Dumnezeu ai cinstit;

Bucura-te, cel ce cu Apostolii Nascatoarei de Dumnezeu impreuna v-ati rugat;

Bucura-te, cel ce Fecioarei Maria cantari de multumire i-ai adus;

Bucura-te, cel ce ai aratat ca Maica Stapanului pe cele in lipsa le implineste; Bucura-te, cel ce pe Maica Domnului, ca pe izvorul bunatatilor ai vestit;

Bucura-te, prin care lumea pe Stapana Cerurilor a cunoscut;

Bucura-te, cel prin care credinta s-a raspandit;

Bucura-te, cel ce la rastignirea Fiului pe mama Lui Iisus ai sprijinit;

Bucura-te, cel ce galileean fiind de Sfanta Fecioara apropiat ai fost;

Bucura-te, cel ce ai aratat oamenilor folosul rugaciunilor facute catre Maica Domnului;

Bucura-te, partasule al tainelor lui Dumnezeu;

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule!

Condacul 8

Intre cei de sus stand inaintea Stapanului, Celui ce te-a preamarit pe tine, si luminat ucenic al Sau te-a aratat, Apostole Simone, indrepteaza viata noastra cu puterea rugaciunilor tale si lumineaza-i pe toti cei care se inchina Sfintelor Tale Moaste si savarsesc cu credinta pomenirea ta laudand pe Dumnezeu cu cantarea: ALILUIA.

Icosul 8

Aratat te-ai facut marginilor lumii cu lumina stralucind si focul Duhului Sfant luand, in chip luminos oamenilor te-ai aratat Apostole a lui Hristos Simone, cel ce ai zis celor ce te chinuiau: „ravnind patima ta Hristoase, sufar moarte pe cruce rastignire rabdand" pentru care cu umilinta cantam:

Bucura-te, cel cei ai urmat si in patimire pe Hristos Domnul;

Bucura-te, intaiule mire care marturisind pe Hristos ai fost rastignit;

Bucura-te, cel ce si in Africa ai fost prigonit;

Bucura-te, cel ce pe Hristos in Britania L-ai vestit;

Bucura-te, cel ce in Rasarit te-ai intors;

Bucura-te, cel ce in tara Persilor prigoane ai rabdat;

Bucura-te, cel ce peste tot mania paganilor ti-ai atras;

Bucura-te, cel ce in Persia ai fost pentru ultima oara intemnitat;

Bucura-te, cel ce in orasul Snanir credinciosii te-au slavit;

Bucura-te, cel ce si in temnita pe Hristos L-ai vestit;

Bucura-te, cel ce multi ucenici in Persia ai avut;

Bucura-te, ca multi dintre ei impreuna cu tine au patimit;

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule!

Condacul 9

Cel ce pe Hristos L-ai marturisit Apostole Simone, cel ce urmarea Lui in toata viata ta ai cautat, Evanghelia pretutindeni cunoscuta facand, ai fost intru totul urmas al Domnului si ca si ceilalti Ucenici la moarte ai fost osandit, pe cruce rastignit si apoi ingropat ca unul ce ai avut ravna fierbinte catre invatatorul, pentru care te laudam si impreuna cantam: ALILUIA.

Icosul 9

Sa laudam, sa binecuvantam si cu cantari sa cinstim pe Apostolul si ucenicul lui Hristos, pe preacinstitul Simon, care pretutindeni a slavit minunile Domnului si care cu moarte pe cruce s-a proslavit, Stapanului Sau pana la moarte urmand si cale la ceruri facandu-si, drept pentru care laude ca acestea ii aducem:

Bucura-te, cel ce prin rastignirea ta ai urmat intru toate pe Domnul;

Bucura-te, purtatorule al ranilor lui Hristos;

Bucura-te, cel ce in cuie pentru credinta in Hristos ai fost batut;

Bucura-te, ca Domnul Hristos a pus pe capul tau cununa scumpa;

Bucura-te, ca dumnezeiescul tau suflet la cer s-a dus;

Bucura-te, ca cetele ingerilor te-au primit cu cantari;

Bucura-te, ca sufletul tau pe Domnul, ca pe o jertfa l-a primit;

Bucura-te, ca apostolia prin mucenicie ti-ai sfintit;

Bucura-te, al patimilor Domnului urmatorule;

Bucura-te, ca inainte de rastignire ai fost chinuit;

Bucura-te, ca toate chinurile Lui in trupul tau le-ai inchipuit;

Bucura-te, cel ce in afara cetatii SNANIR ai patimit;

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule!

Condacul 10

Jertfind lui Dumnezeu, prea desavarsit jertfa cea fara de sange, te-ai jertfit pentru Dansul Apostole Simone, facandu-te pe tine propovaduitor al neamurilor, apostol, invatator si cu ravna cuvantator de Dumnezeu. Pentru aceasta alaturi de invatatorul stai si impreuna cu cei ce te cinstesc si se inchina Moastelor tale canti lui Dumnezeu: ALILUIA.

Icosul 10

Sicriul moastelor tale, cu dumnezeiescul Dar, izvoraste rauri de tamaduiri celor ce au trebuinta si izbaveste de patimi, dezleaga suferintele cele amare, curata de patimi si ineaca duhurile cele necurate ale tuturor celor ce cu credinta se roaga si-ti aduc laude ca acestea:

Bucura-te, Sfinte Ucenice, al lui Hristos propovaduitorule;

Bucura-te, cel ce prin minuni ti-ai intarit propovaduirea;

Bucura-te, ca pentru propovaduire ti-ai atras rastignirea pe cruce;

Bucura-te, cel ce ai izgonit diavolii prin cuvantul tau;

Bucura-te, ca la rastignirea ta cununa lui Hristos ai primit;

Bucura-te, cel ce patimile Domnului ai iubit;

Bucura-te, ca vazand rabdarea ta multimea in Hristos a crezut;

Bucura-te, ziceau cei ce patima ta au vazut;

Bucura-te, cel ce te rogi pururea pentru noi;

Bucura-te, al tinerilor casatoriti ocrotitor;

Bucura-te, cel ce pentru familiile credinciosilor mijlocesti;

Bucura-te, cel ce-i impaci pe cei invrajbiti;

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule!

Condacul 11

Ca un ucenic preaales al celui ce de buna voie pe Cruce S-a pironit, Stapanului tau pana la moarte urmand, Sfinte Apostole, te-ai rugat pentru cei ce te prigoneau, intarind prin rabdarea ta pe cei ce cu tine laudau si Cantau lui Dumnezeu: ALILUIA.

Icosul 11

Sfinte Apostole Simone, dumnezeiescul ravnitor, cel ce ai stralucit cu lumina cununii tale cand pe cruce ai fost rastignit, primind chipul cel luminos al muceniciei, ai luminat inimile celor ce impreuna cu tine marturiseau pe Hristos. Drept aceea pe toti cei ce se inchina Sfintelor tale Moaste, puterea marturisirii o daruiesti si-i inveti pe toti sa-ti cante:

Bucura-te, Apostole Simone, nume prea scump si de mare pret al credinciosilor nostri;

Bucura-te, ocrotitorul acestui Sfant lacas;

Bucura-te, ca de mania viitoare izbavesti pe cei ce te cinstesc;

Bucura-te, povatuitorul tinerilor;

Bucura-te, ajutatorul batranilor;

Bucura-te, implinirea rugaciunilor fecioarelor;

Bucura-te, cel ce pazesti si calauzesti pasii pruncilor;

Bucura-te, al celor lipsiti ajutator;

Bucura-te, al celor in necazuri sprijinitor;

Bucura-te, alinarea cea blanda a bolnavilor;

Bucurase, indreptator al celor rataciti;

Bucura-te, cel ce daruiesti celor legati slobozire;

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule!

Condacul 12

Bolile cumplite, neputintele si necazurile de tot felul alunga-le, Sfinte Apostole Simone, de la toti cei ce te cheama cu credinta si cinstesc Sfintele tale Moaste, oprind navalirile vrajmasilor, curatind pe oameni de cumplitele lor patimi si dand tamaduiri tuturor celor ce laudandu-te pe tine, canta lui Dumnezeu: ALILUIA

Icosul 12

Intre cei de sus stand inaintea Stapanului, Celui ce te-a preamarit

pe tine si ucenic al Sau luminat te-a aratat, Apostole Simone, cel ce ai

mila si indurare de la Maica Dumnezeului Nostru, cu dumnezeiestile tale

rugaciuni stralucesti si cu dumnezeiasca lumina, cea neapusa, luminezi

pe toti cei ce se inchina si cinstesc sfintele tale Moaste, laudandu-te pe

tine asa:

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, propovaduitorul vesniciei;

Bucura-te, cel ce in chip de limbi de foc pe Duhul, Sfant ai primit;

Bucura-te, cel ce din izvorul dumnezeiesc ai baut;

Bucura-te, cel ce adapi sufletele credinciosilor;

Bucura-te, cel ce esti podoaba preacinstita a Apostolilor;

Bucura-te, mijlocitorule si folositorule al tuturor credinciosilor;

Bucura-te, sanatatea trupeasca a celor bolnavi;

Bucura-te, curatenia gandurilor noastre cele rele;

Bucura-te, pricinuitorul nuntii celei tainice;

Bucura-te, nadejdea tinerilor ce asteapta binecuvantarea nuntii;

Bucura-te, podoaba bisericii noastre;

Bucura-te, cel ce patronezi, ajuti si aperi Sfant locasul acesta;

Bucura-te, Sfinte Apostole Simone, de Dumnezeu ravnitorule!

Condacul 13

O intru tot laudate Sfinte Apostole Simone, cel cu nume de ravna numit, avand fierbinte dragoste pentru Hristos, ai rabdat, prigoana, chinurile si rastignirea pe cruce. Pentru aceasta alaturi de Domnul Hristos fiind si cu cetele cele inalte locuind, ucenice al Mantuitorului si al nostru pazitorule, roaga-te neincetat sa ne izbaveasca pe noi din nevoi, cere pace la toata lumea, iertare de greseli, mantuire si biruinta asupra celui rau, iar pe noi toti, cei ce ne inchinam Sfintelor Moastelor tale, ne invredniceste vesnicei imparatii ca impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu: ALILUIA.

(Acest Condac se zice de 3 ori.)

Apoi se zice iarasi Icosul intai si Condacul intai.)

Rugaciune catre Sfantul Apostol Simon Zilotul

Sfinte Apostole Simone, cel ce de dumnezeiasca dragoste te-ai umplut si prin viata ta cea sfanta si prin sfarsitul tau de chinuri mucenicesti, batjocoriri si moarte ai primit, tie Sfinte cu umilinta si cu caldura, inaltandu-ne gandurile, ne rugam cauta din inaltimea cea plina de slava a cerurilor, unde alaturi de Stapanul si Domnul nostru Hristos salasluire vesnica ti-ai dobandit, izbaveste de la noi patimile, necazurile si bolile noastre sufletesti si trupesti.

Pe tine, cel ce ai indraznire la Maica Domnului, te rugam mijloceste pentru toti cei ce au trebuinta de mila si ajutor. Asculta rugile noastre, fii noua dupa nevoile noastre ale fiecaruia: celor nelinistiti - linistitor, celor asupriti - aparator, celor in primejdii - izbavitor, celor invaluiti in pacate - indreptator, bolnavilor - deplin vindecator, tinerilor - indrumator si luminator al mintilor, celor saraci - bogatie neimputinata si tuturor celor ce se roaga tie - grabnic ajutator.

Roaga-te pentru noi, Sfinte Apostole, iubitorului de oameni Dumnezeu, ca sa nu ne lase sa ratacim prin raspantiile pacatului, ci sa ne lumineze mintea si inima, cu lumina harului Sau, pentru ca intariti fiind cu acest har, sa ne invrednicim ca, in cealalta parte a vietii noastre sa salasluim in locasurile dreptilor.

Sfinte Apostole Simone, ai propovaduit izbavirea de sub pacat prin unirea cu Hristos, aratand ca acela care nu este manat de pacat, acela nu este robit de patimile sufletesti si trupesti, pe tine dar te rugam intareste-ne in aceasta lupta a fiecaruiadintre noi cu patimile, incredintandu-ne prin ajutorul tau ca nu suntem singuri.

Sfinte Apostole, Tu, mirele cel din Cana Galileii, ocroteste prin puterea ta toate familiile si indeparteaza toate neintelegerile vietii casnice, ajuta-i pe tinerii care doresc sa intemeieze familii crestine sa scape de orice legatura pusa asupra lor cu rautate si ura si asculta-i pe toti cei ce se roaga pentru nunta cinstita si fara de pacat. Roaga-te lui Hristos, sa trimita familiilor noastre harul Sau, ca sa inceteze cugetele noastre cele rele si aprinde in noi evlavia primilor tai credinciosi ca astfel sa biruim mestesugirile diavolesti si facandu-ne partasi dumnezeiescului har, sa ne intarim familiile noastre si sa sporim in viata cea neprihanita.

Sfinte Apostole Simone, nadejdea credinciosilor nostri si mijlocitorul nostru, apara-ne pe noi cei ce te cinstim pe tine si nu incetam a te ruga sa domneasca intre noi pacea, unitatea si intelegerea; sa fie intre noi dragoste intre pastori si oi, intre clerici si mireni, intre intaistatatori si supusi; roaga-te Sfinte Apostole sa se indeparteze de la noi smintelile, tulburarile, schismele - pentru ca toate acestea sunt daunatoare sufletelor caselor noastre si la toata obsteasca vietuire crestineasca.

Te rugam, Sfinte Apostole Simone, ca pe toti cei pe care Dumnezeu ni i-a dat spre calauzire; sa-i ai intotdeauna spre mila ta cea induratoare, spre a gusta din slava cea nevestejita a sfintilor si dreptilor in , cea gatita lor, dupa cuvantul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine toata marirea, cinstea si inchinarea, impreuna si Celui fara de inceput al Sau Parinte si Prea Sfantului si Bunului si de viata FacatoruluiSau Duh, in vecii vecilor. AMIN.

O, Preasfânta Stapâna de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce esti mai presus decât heruvimii si mai cinstita decât serafimii, Fecioara de Dumnezeu aleasa, bucuria tuturor celor necajiti; da-ne mângâiere si noua celor ce suntem în necazuri ca afara de tine alta scapare si ajutor nu avem. Tu singura esti mijlocitoarea bucuriei noastre si ca Maica lui Dumnezeu si Maica milostivirii, stând înaintea prestolului Preasfintei Treimi, poti sa ne ajuti noua. Ca nimeni din cei ce se roaga tie cu credinta nu este rusinat.
Auzi-ne si acum în ziua necazului nostru pe noi cei ce cadem înaintea icoanei tale si cu lacrimi ne rugam tie. Alunga de la noi toate necazurile si nevoile ce vin asupra noastra, întru aceasta vremelnica viata si prin atotputernica ta mijlocire nu ne lipsi pe noi nici de vesnica si nesfârsita bucurie întru împaratia Fiului tau si Dumnezeului nostru. Amin.

Împarateasa mea cea preabuna, nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, prietena sarmanilor, folositoarea celor neputinciosi si ocrotirea celor necajiti; vezi nevoia si necazul meu. Ajuta-ma ca sunt neputincios, hraneste-ma ca pe un strain. Stii nevoia mea, usureaza-ma de ea precum voiesti caci nu am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare grabnica, nici alta buna mângâiere decât numai pe tine, o, Maica a lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi în vecii vecilor. Amin.

Istoria Sfintei Cruci

Adam ajunsese la sfârsitul vietii. Nu mai pãrãsea cortul. Întins pe piei de caprã, cu ochii sfiosi, se gândea sã aparã din nou înaintea Creatorului si glasul sãu slab, ca suflarea unui copil adormit, abia rostea uneori zicând:

- Stãpâne, mi s-au sfârsit zilele. Esti multumit de robul tãu?

Apoi întindea mâna spre deschizãtura cortului si murmura din nou:

- Lasã soãrele sã pâtrundâ...

Pe când el dormita, familia sa întristatã plângea. Nu se putea câtusi de putin învoi cu pierderea sefului ei, cel dintâi om nãscut in lume, uitat atâtea veacuri de moarte.

Fiul sau Set, zice deodatã:

- Dacã este vreun leac, îl voi gasi!

Isi luã toiagul, si se incinse si plecã. Dupã mai multe zile de drum, ajunsese înaintea Edenului (Raiului), de unde tatãl sãu fusese gonit. Aici un Arhanghel cu sabia de foc sta la poarta.

Set îi zise:

- Tatãl meu este pe moarte. Vin sã-ti cer un mijloc de a-l lecui.

Se insera. Primele stele incepurã sã licareascã. Una din ele cãzu, descriind o curbã luminoasã pe cer si se pierdu in zare.

- Sufletul lui Adam a zburat, rãspunde îngerul, întinzând lui Set un fel de sâmbure în forma unei migdale.

Acesta, mai zise el, e un sâmbure cazut din arborele vietii. Ia-l si întoarce-te la ai tãi, unde vei gãsi pe tatãl tãu mort, culcat in mormânt. Pune-i acest sâmbure în gurã, cãci un arbore va iesi din el si într-o zi va mântui lumea.

Set se supuse si fãcu asa cum îl invatã.

Trecurã ani si pe mormântul lui Adam crescu o plantã necunoscutã. Planta se transformã în copãcel. Acesta deveni un cedru neînchipuit de mare, tatãl arborilor uriasi rãspânditi pe coastele Libanului.

Unchesii, pe atunci, se asezau în cete în jurul arborelui si inspiratiunile întelepciunii se coborau din frunzisul sãu in fragezimea umbrei.

Dar cu timpul obiceul se pierdu.

Oamenii devenirã rãi. Dumnezeu se cãi cã-i crease.

Se gãsi, cu toate astea, un om drept, anume Noe si Dumnezeu îi zise într-o zi:

- Pentru cã oamenii s-au facut rãi, vreau sã rãspândesc pe pãmânt apele potopului si orice fiintã vietuitoare sub cer va fi prapãditã. Dar fiindcã vreau sã fac o învoialã cu tine, clãdeste-ti o corabie si nu vei pieri tu si familia.

Noe îsi adusese aminte de arborele vietii si cu ajutorul fiilor sãi îl tãie si fãcu dintr-însul o corabie sau mai bine zis o casã plutitoare.

Cedrul care iesise din gura lui Adam, servi astfel, deocamdatã, sã mântuiascã neamul omenesc, cãci potopul a fost si nu a scãpat decât Noe cu familia sa.

Izvoarele cerului încetaserã si din familia lui Noe oamenii se înmultirã si formarã triburi si popoare.

Vechia corabie ajunsese pe muntele Araratului. Acolo fu stricatã si jefuitã. Unii luarã scândurile, altii fierãriile si ce rãmase fu târât departe.

Strãnepotii lui Noe, în amintirea bunãtatii Domnului pentru strãbunul lor, începurã a lucra cu mare greutate venerabilul cedru, adicã scândurile corabiei si facurã din ele o punte peste Iordan, care s-a numit puntea sfântã.

Arborele rãmase acolo peste Iordan multi ani, trecând peste el cei din poporul ales.

Când treceau, murmurau câte o rugãciune.

Într-o zi pe malul râului Iordan a avut loc o luptã.

Ei, ca sã nu fie urmãriti, tãiarã puntea si lemnele tãiate din arborele vietii furã luate de apã si duse la poalele colinei unde era asezat Zavulon.

Un lemnar din Nazaret, anume Iosif, vãzu, mai târziu, aceste lemne si se simnti înfiorat, cunoscând din batrani istoria cedrului lui Adam. El îsi zice:

- Acest lemn este de când lumea, cunoscându-se pe el urmele smoalei cu care l-a smolit Noe.

Îl transportã acasã si fãcu din el o masã mare.

Acest lemnar era bãtrânul Iosif, logodnicul sfintei Fecioare Maria.

Când a fost amenintat de Irod, a fugit în Egipt cu Maria si pruncul Iisus, iar casa si lucrurile lui au fost jefuite.

Masa fu luatã de un mestesugar din Ierusalim, rudã cu cizmarul Isac Lachedem si rãu asemenea cu el.

Douãzeci de ani rãmasitele arborelui vietii rãmãsese sub un hambar.

Nimeni nu le putea lucra si din cauza tãriei si greutãtii semãna unei mese de marmorã.

Apoi veni ziua în care norodul cerea iertare lui Varava si moarte Mântuitorului Iisus Hristos.

Atunci Lachedem se duse la ruda sa cu un fierar, taiarã masa, îi facurã gãuri cu fierul rosu, înjghebarã Crucea Domnului Hristos.

Crucea era grea ca plumbul si de trei ori Domnul Hristos a cãzut sub greutatea ei, urcând dealul Golgotei, unde a fost rãstignit si pe care si-a dat duhul.

La moartea lui Adam, fiii săi au hotărît să-i facă sicriul din pomul care semnificase păcatul neascultării protopărinţilor noştri. Copacul uriaş a fost tăiat. Sicriul lui Adam a consumat o parte infimă din lemn. Tot ce a rămas a fost păstrat ca un semn al amintirii păcatului şi a promisiunii răscumpărării noastre.

Când Noe a primit poruncă să construiască arca – simbolul mântuirii noastre, Biserica – el a folosit marele copac din mijlocul raiului, tocmai fiindcă era legat de promisiunea salvării. Corabia l-a purtat pe el şi familia lui şi toate animalele aduse în corabie după porunca lui Dumnezeu. La terminarea potopului, apele au adus părţi din lemnul corabiei până în ţara sfântă. Oamenii au văzut lemnul care era dintr-o esenţă necunoscută şi foarte tare.

Un dulgher a luat a luat tot ce a găsit din copacul respectiv şi a cioplit o masă mare şi grea, care s-a moştenit din generaţie în generaţie, până în vremea lui Iisus. După ce, prin intrigile şi acuzaţiile evreieşti, Mântuitorul a fost condamnat la moartea pe cruce, ultimul descendent al vechiului dulgher si-a adus aminte de lemnul special moştenit de la strămoşi şi a făcut din masă o cruce mare şi grea pe care a oferit-o spre crucificarea acelui înşelător şi răzvrătit pe care sinedriul Îl condamnase la moarte, cerând apoi confirmarea sentinţei lor de la procuratorul roman Pilat. Astfel a murit Iisus pe crucea făcută din lemnul păcatului adamic, lemn care a devenit instrumentul ispăşirii păcatelor omenirii prezente atunci şi cea viitoare, până la Judecata Finală.

O minune recentă făcută de Maica Domnului în Siria

“…şi morţii se vor scula nestricaţi…” (I Cor. 15, 52)

În decembrie 2004, un arab saudit, musulman, s-a înfăţişat la mai multe agenţii de presă pentru a relata următoarea întâmplare de necrezut, care i s-a petrecut şi care i-a schimbat viaţa. Povestea aceasta a apărut la televiziune, la radio, pe internet, a circulat în ziare, reviste şi broşuri în întreaga Arabie Saudită, în Siria, Palestina şi în ţările vecine.

Acum câţiva ani, acel bărbat s-a căsătorit cu o musulmancă foarte bogată, însă stearpă. Anii au trecut, şi în pofida tuturor străduinţelor şi a cheltuielilor medicale însemnate, făcute la mulţi doctori, au rămas fără copii. Părinţii lui i-au propus să se căsătorească cu o altă femeie, păstrându-o şi pe întâia sa soţie (legea locală îngăduie până la patru căsătorii concomitente).

Obosit, neliniştit şi deznădăjduit, bărbatul nu a primit sfatul părinţilor săi, ci a ales să plece în vacanţă cu soţia sa în Siria. Ajunşi acolo, au închiriat o limuzină şi un şofer care să îi poarte ca ghid în călătoriile lor prin Siria. De-a lungul vacanţei, şoferul a observat că perechea saudită părea amărâtă, îndurerată, mâhnită. Deoarece devenise apropiat de pereche, şoferul i-a întrebat îngrijorat de ce sunt nefericiţi – poate pentru că nu sunt mulţumiţi de felul în care conduce excursia?

Perechea i-a mărturisit şoferului că pricina nefericirii lor este neputinţa de a avea copii. Şoferul, care era şi el musulman, le-a spus atunci că, în Siria, creştinii – şi anume creştinii ortodocşi – au o mănăstire numită Panaghia Saidnaya (nume compus dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă Preasfânta şi un cuvânt arab care înseamnă Doamna noastră) şi că mulţi oameni care nu pot avea prunci se îndreaptă către icoana ei făcătoare de minuni. Ei merg la mănăstire şi li se dă să mănânce din fitilul candelei care arde înaintea icoanei celei minunate. Iar apoi “Maria” creştinilor le dă cele ce doresc, după credinţa lor.

Însufleţiţi de emoţie, arabul saudit şi soţia sa i-au cerut şoferului să îi ducă la mănăstirea “Saidnaya” a “Doamnei Creştinilor”, spunând: “Dacă vom avea un copil, mă voi întoarce şi îţi voi da 20.000 de dolari SUA, iar mănăstirii 80.000 de dolari SUA”. Astfel, s-au dus la mănăstire şi au făcut precum li s-a zis. Mai apoi, s-au întors la ei acasă şi după ceva vreme, femeia a fost găsită însărcinată. După câteva luni, a născut un băieţel minunat. A fost cu adevărat o minune a Doamnei noastre, de Dumnezeu Născătoarea.

Acum, de îndată ce soţia sa a născut, bărbatul saudit a vrut să se întoarcă în Siria, ca să-şi ţină făgăduinţele pe care le făcuse. La întoarcere, l-a sunat pe acelaşi şofer şi i-a cerut să îl ia de la aeroportul din Damasc. Însă şoferul era un om viclean şi rău, şi i-a convins pe doi prieteni ai săi să meargă împreună cu el la aeroport ca să îl ia pe bogatul arab saudit, să îi ia banii şi să îl omoare. Aşadar, l-au luat pe bogătaş de la aeroport, iar el, în timp ce conduceau, fără să îşi dea seama că plănuiseră să îl omoare, le-a spus prietenilor şoferului că le va da fiecăruia dintre ei 10.000 de dolari SUA.

Fiind ei tot nemulţumiţi, s-au abătut de la drumul către mănăstire şi au mers într-un loc pustiu, unde l-au omorât pe bărbatul saudit, apoi i-au tăiat capul şi celelalte părţi ale trupului său (mâinile şi picioarele) în bucăţi. Orbiţi de patimă şi copleşiţi de fapta groaznică pe care tocmai o săvârşiseră, au pus rămăşiţele bărbatului în portbagajul maşinii, în loc să le părăsească acolo. După ce i-au luat banii, ceasul şi tot ce mai avea, au purces să caute un alt loc pustiu pentru a scăpa de rămăşiţe.

Apoi, pe când se aflau pe autostrada naţională, maşina a făcut o pană şi s-a oprit în mijlocul drumului. Cei trei s-au dat jos ca să vadă ce se întâmplase cu motorul. Un trecător s-a oprit să îi ajute, însă ei, temându-se ca nu cumva să se descopere fapta lor cea groaznică, au spus că nu au nevoie de ajutor. Însă în timp ce pleca, motociclistul în trecere a observat sânge picurând din spatele vehicolului, şi a chemat poliţia pentru investigaţii, căci întreaga scenă şi cei trei oameni dădeau de bănuit. Poliţiştii a sosit şi, văzând sângele de sub maşină şi de pe asfalt, au ordonat deschiderea portbagajului.

Ei bine, atunci când au deschis portbagajul, dintr-odată!, bărbatul saudit s-a sculat, în chip vădit şi minunat în viaţă şi teafăr, zicându-le: “Chiar acum această Panaghia a isprăvit să-mi coasă gâtul, chiar aici (şi le-a arătat zona mărului lui Adam), după ce mi-a cusut restul trupului”. Văzând aceasta, cei trei ucigaşi şi-au pierdut de îndată minţile – au înnebunit. Poliţia le-a pus cătuşele şi în timp ce erau purtaţi către un spital de nebuni, criminalii strigau că este cu neputinţă ca bărbatul saudit pe care îl omorâseră, decapitaseră şi măcelăriseră să mai fie în viaţă.

Sauditul a mers la un spital pentru a fi examinat de către doctori, iar aceştia au confirmat şi au întărit faptul că cusăturile erau făcute de puţină vreme, validând astfel această întâmplare minunată. Cusăturile erau, şi sunt încă, evidente. Atunci când sauditul a ieşit din portbagajul maşinii, părea a fi, literalmente, făcut din nou (pus laolaltă), mărturisind într-una că Panaghia a pus la loc trupul său şi l-a înviat cu ajutorul Fiului ei.

Imediat după aceasta, arabul saudit şi-a chemat rudele în Siria, şi au mers toţi împreună la mănăstirea Panaghiei Saidnaya, dând laudă, slavă şi rugăciuni, iar în locul darului iniţial de 80.000 dolari SUA (pe care îl făgăduise), a dat 800.000 de dolari SUA pentru Născătoarea de Dumnezeu.

Astăzi, atunci când bărbatul acesta istoriseşte amănuntele acestei minuni copleşitoare, îşi începe povestirea cu cuvintele: “Pe când eram musulman, mi s-au petrecut cele ce urmează…” – ceea ce arată că nu mai este musulman, nici el, nici familia sa.

Această minune a covârşit cu înfricoşată surprindere toată lumea arabă – musulmană şi întreg Orientul Mijlociu.

De ce unii răi sunt pedepsiţi din lumea aceasta, şi de ce nu toţi

,,Zice-va cineva: Iată acela, bogatul, care săvârşeşte asuprirea, hrăpirea, nedreptatea – care în fiecare zi doseşte din cele ale săracilor, şi nu are nimic a suferi.

Şi iată altul, care-şi petrece vremea în bunătate, în cumpătare, în dreptate, şi care-i împodobit cu toate florile virtuţii, şi cu toate acestea se zbate în sărăcie, în boli şi în alte necazuri. Aşadar, acestea vă scandalizează? Da. Atunci, dacă vedeţi mulţi din cei ce săvârşesc hărăpire, loviţi de pedepse – şi pe alţii sau chiar pe unii din cei ce trăiesc în virtute bucurându-se de îndestulările pământeşti, de ce nu întoarceţi judecata şi nu daţi dreptate Domnului?"

Pentru că tocmai aceasta este ce mă scandalizează mai mult.

De ce dintre doi oameni răi, unul e pedepsit, iar pe celălalt îl ocoleşte pedeapsa? Şi dintre doi oameni buni, de ce unul e îndestulat, iar celălalt trăieşte în încercări?

Aceasta este tocmai o prea înaltă arătare a dumnezeieştii înţelepciuni. Dacă Dumnezeu ar pedepsi aici pe pământ, pe toţi cei răi şi ar cinsti pe toţi cei buni, zadarnică ar mai fi ziua judecăţii.

Dacă, dimpotrivă, n-ar pedepsi pe nici un păcătos şi n-ar da cinstire nici unui drept, răii ar ajunge mai răi şi încă foarte răi, şi acei cărora le place a huli pe Dumnezeu încă şi mai mult L-ar huli, şi ar zice că înţelepciunea este cu totul lipsă de la cârma acestei lumi. Aşa că, dacă acum, când răii sunt câteodată pedepsiţi, iar bunii câteodată răsplătiţi, ce s-ar zice dacă nimic din acestea nu s-ar petrece? Ce cuvinte nu s-ar rosti?

Pentru aceasta Dumnezeu pedepseşte pe unii răi şi nu pe toţi – şi cinsteşte pe unii buni, dar nu pe toţi. El nu pedepseşte pe toţi păcătoşii, ca să vă încredinţeze că este înviere.

Pedepseşte pe anumiţi, ca să sensibilizeze, prin teama pe care le-o strecoară în suflet, pe indiferenţi. Asemenea, El cinsteşte pe unii buni, ca să atragă, prin dulceaţa acestei cinstiri şi pe alţii la dragostea de virtute; dar nu-i cinsteşte pe toţi, ca să vă facă să înţelegeţi că este o altă vreme când toţi îşi vor primi răsplata. Dacă ar fi toţi răsplătiţi, aici, după virtutea lor, greu s-ar mai putea crede în înviere, şi, dacă nimeni n-ar fi răsplătit după virtutea lui, apoi mulţimea omenească încă şi mai indiferentă s-ar face.

Sf.Ioan Gura de Aur

Deznadejde, descurajare, cedare

ˇ Ceilalti strecoara in minte ganduri, sau intelesuri, sau vederi prin schimbari in starea trupului. Iar Domnul lucreaza dimpotriva: coborandu-se in mintea insasi, aseaza in ea cunostinta celor ce le vrea, si prin minte linisteste neinfranarea trupului. (Evagrie Ponticul)9

ˇ Pazeste-te de cursele celor potrivnici. Caci se intampla ca, in vreme ce te rogi curat si netulburat, sa ti se infatiseze deodata inainte vreun chip strain si ciudat, ca sa te duca la parerea ca Dumnezeu este acolo si sa te induplece sa crezi ca dumnezeirea este catimea ce ti s-a descoperit tie deodata. Dar dumnezeirea nu este catime si nu are chip.(Evagrie Ponticul)9

ˇ Ia seama la ganduri cand te rogi; daca au incetat cu usurinta, de unde vine aceasta? Ca sa nu cazi in vreo cursa si sa te predai inselat. (Evagrie Ponticul)9

ˇ Este o zdrobire de inima lina si folositoare, spre inmuierea ei; si este alta ascutita si vatamatoare, spre pedepsirea ei.(Marcu Ascetul)9

ˇ Definitia nadejdii: calatoria mintii spre cele nadajduite. (Diadoh al Foticeii)9

ˇ Parasirea povatuitoare aduce sufletului intristare multa; de asemenea o anumita smerenie si deznadejde masurata. Aceasta pentru ca partea lui iubitoare de slava si fricoasa sa ajunga, dupa cuviinta, la smerenie. Ea produce in inima indata frica de Dumnezeu si lacrimi de marturisire, precum si multa dorinta de tacere. Dar parasirea in sens de lepadare lasa sufletul sa se umple de deznadejde, de necredinta, de fumul mandriei si de manie. Deci avand noi experienta ambelor parasiri suntem datori sa ne apropiem de Dumnezeu dupa cum o cere fiecare. In cazul celei dintai suntem datori sa-l aducem multumire insotita de rugaciuni de iertare, ca unuia ce ne pedepseste neinfranarea voii noastre cu certarea acestei parasiri, ca sa ne invete, asemenea unui Tata bun, deosebirea dintre virtute si pacat. In cazul celei din urma, trebuie sa-l aducem marturisirea neincetata a pacatelor si lacrimi nelipsite si retragere si mai multa, ca doar vom putea astfel, prin sporirea ostenelilor, sa ni-L facem pe Dumnezeu milostiv, ca sa caute ca mai inainte la inimile noastre. Dar trebuie sa stim ca atunci cand se da lupta intre suflet si Satana, ciocnindu-se ca doua fiinte, datorita parasirii povatuitoare, harul se ascunde pe sine, precum am mai spus, ca sa arate vrajmasilor sufletului, ca biruinta este numai a lui. (Diadoh al Foticeii)9

Cuvantul lui Dumnezeu

Un preot, vazand ca in timpul predicii credinciosii ieseau din biserica, i-a intrebat de ce nu raman sa asculte predica. Acestia i-au raspuns ca uita de indata tot ce aud, ca nu au parte de o minte stralucita.

Preotul a luat un cos murdar si i-a rugat ca in timpul predicii sa mearga sa puna apa in el. Dupa un timp, le-a cerut cosul.

“Vedeti, le-a spus preotul, cosul a lasat sa treaca apa prin el si s-a curatit. Tot asa e si cu sufletul. Chiar daca nu poti tine minte predica, cuvantul lui Dumnezeu te curateste”.

Ceaiul vindeca si tuberculoza

Intr-o manastire, un tanar monah s-a imbolnavit de tuberculoza. Egumenul i-a dat binecuvantare sa bea lapte si in Postul Sfintelor Pasti.

Tanarul monah, pentru ca avea multa credinta in Dumnezeu, i-a spus egumenului:

- Daca-mi dati binecuvantare, voi bea ceai, iar Hristos, Care il poate face lapte, poate sa ma vindece si in acest fel.

Egumenul a fost foarte bucuros de marturisirea tanarului monah si i-a dat binecuvantare sa bea ceai in loc de lapte.

Batranul Dorotei, cel care ingrijea de bolnavi, a marturisit ca ceaiul acela l-a facut Hristos nu numai lapte, ci medicament tamaduitor, caci tanarul monah s-a vindecat de tuberculoza.

Timpul schimbarii

La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a-i cere sfat:

-Parinte, sunt un om destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa?

-Nu, i-a raspuns batranul. Vino cu mine!

L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus:

-Vezi acest vlastar?

-Da, parinte!

-Smulge-l!

Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt.

-Acum scoate-l pe acesta.

S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a spus:

-Smulge-l acum pe acela.

-Dar e destul de mare, nu pot singur.

- Du-te si mai cheama pe cineva.

Intorcandu-se cu inca 2 prieteni, au tras ce au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata.

-Acum scoate-ti bradul cel falnic de acolo, le spuse calugarul.

-Parinte, dar acela e un copac mare si batran, cu radacini adanc infipte in pamant. Nu am putea nicioadata sa-l smulgem, chiar de-am fi si 100 de oameni.

-Acum vezi, fiule? Si apucaturile rele din suflet sunt la fel! Orice pacat pare la inceput inofensiv si fara mare importanta, dar, cu timpul, prinde radacini in fiinta omului, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mic, il poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in viata mai tarziu va fi mult mai greu.

"Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra daca in noi raman radacinile. Acestea vor creste din nou."(Sfantul Grigorie Dialogul)

Cand va fi sfarsitul lumii?

Un monah din Muntii Neamtului, fiind multi ani pastor la oi, umbla cu oile manastirii prin toate poienile din Sihla si Sihastria. Mergand cu oile pe munte, a intalnit un sihastru pe care-l cunostea si l-a intrebat: " Spune-mi, parinte, cand va fi sfarsitul lumii?" Cuviosul, oftand din inima, i-a raspuns: "Parinte Galaction, stii cand va fi sfarsitul lumii? Cand nu va mai fi carare de la vecin la vecin! Adica atunci cand nu va mai fi dragoste si intelegere crestineasca intre frati, intre rude, intre crestini, intre popoare. Atunci cand nu se vor mai iubi oameinii deloc, cu adevarat va fi sfarsitul lumii. Caci fara iubire si fara Dumnezeu, nu pot sa mai traiasca oamenii pe pamant!".

Cum sa mori fericit

Un om s-a dus odata la Sfantul Macarie, in pustie, si i-a cerut sa-i arate un mijloc de a muri fericit.

- Mergi in curtea bisericii si defaima mortii, a fost raspunsul.

Tanarul a facut dupa cum a fost sfatuit, si cand s-a intors la Macarie a fost intrebat de raspunsul mortilor.

- Nimic, a raspuns tanarul.

- Mergi atunci maine si lauda-i, i-a zis Macarie.

Tanarul, dupa ce a facut intocmai, s-a intors si a zis:

- Nici acum nu mi-au raspuns nimic.

Atunci sfantul i-a zis:

- Asculta, fiul meu, daca vrei sa traiesti bine si sa mori fericit, atunci fii asemenea celor morti, adica nu cauta lauda sau defaimarea oamenilor, ci lasa-te in grija bunatatii si indurarii lui Dumnezeu.

Raiul se deschide prin semeni

Un tanar urcase o scara lunga de la pamant la cer si cand a ajuns acolo, a batut la usa Raiului. “Cine este acolo?”, a intrebat o voce de dincolo. “Eu”, raspunse tanarul cu voce tare, increzator in sine. “Cu cine esti?”, l-a intrebat din nou vocea dinlauntru. “Cu nimeni. Sunt singur. Deschideti-mi, va rog”.

“Imi pare foarte rau, nu-ti pot deschide pentru ca avem porunca sa nu deschidem celor ce vin aici singuri, fara sa aduca pe cineva cu ei, carora le-au salvat sufletele”. Si tanarul a trebuit sa coboare pe pamant, spre a implini cuvintele ingerului.