INVATACELUL: Te rog, Parinte, sa-mi spui acum daca si Taina nuntii a fost intemeiata de Mantuitorul, si ce anume ofera ea.
PREOTUL: Nunta este Taina prin care un barbat si o femeie, invoindu-se in mod liber sa traiasca impreuna toata viata, pentru a se ajuta reciproc si a naste si a creste prunci, primesc prin preot harul care le sfinteste legatura si ajuta la implinirea scopului lor.
Taina nuntii a fost reasezata in omenire de Domnul nostru Iisus Hristos, dar Dumnezeu a randuit-o chiar de la intemeierea lumii, daruind o dubla vietuire primului om: "Nu este bine sa fie omul singur, sa-i facem ajutor asemenea lui" (Fac., 2, 18). Si indata Dumnezeu i-a facut omului femeie din oasele si carnea lui (Fac., 2, 21-24). Dupa chipul si asemanarea Sa facandu-i barbat si femeie, Dumnezeu i-a binecuvantat zicandu-le: "Cresteti si va inmultiti" (Fac., 1, 27-28). La noi ortodocsii, Taina casatoriei se mai numeste si "cununie". Putem spune, deci, ca primii oameni au fost cununati direct de Dumnezeu, adica binecuvantati pentru a vietui impreuna si a spori viata. Pacatuind primii oameni fata de Dumnezeu prin calcarea poruncii si mancand din fructul oprit (Fac., 2, 15-17), Dumnezeu i-a scos afara din gradina raiului celui pamantesc (Fac., 3, l-24), iar binecuvantarea prima a lui Dumnezeu se insoteste cu blestemul, astfel incat relatiile intre oameni au decazut. E adevarat ca Dumnezeu a repetat binecuvantarea in multe raiduri, zicand multor perechi: "Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul" (Fac., 9, 1). Dumnezeu a mai binecuvantat pe Avraam (Fac., 22, 17), apoi pe Isaac (Fac., 26, 1-4), iar prin Isaac Dumnezeu a binecuvantat pe Iacov (Fac., 26, 1-29). Dar starea de pacat a stricat si raporturile intre oameni. Astfel, barbatul avea dreptul sa-si ia sotie si daca aceasta nu-i mai placea ii da la mana o scrisoare, o "carte de despartire", o lasa si-si putea lua alta pe care - daca nu-i mai placea - de asemenea putea s-o indeparteze (Deut., 24, 1-4; Matei, 5, 31; 18, 7). Venind in lume intelepciunea lui Dumnezeu, Cuvantul intrupat (Ioan, I, l-14), Si-a zidit casa Sa intarindu-Si cei sapte stalpi (Pilde, 9, 1). Intr-adevar, Domnul nostru Iisus Hristos, prin sapte Taine a venit sa implineasca tot ce a fost proorocit in lege si in profeti (Matei, 5, 17; II, 13), casatoria fiind si ea reasezata ca un stalp al credintei, ca o Taina a invataturii Dumnezeului si Mantuitorului nostru. Astfel, schimband Legea lui Moise (Evr., 7, 12) cu Legea credintei (Rom., 3, 27), adica Legea cea Noua (Matei, 26, 26-28; Marcu, 1, 15; Gal., 6, 2), El a schimbat si imperfectiunea, randuielii casatoriei Legii Vechi (Evr., 8, 7-13), care nu numai ca nu se mai bucura de binecuvantarea cerului, dar mai avea si neajunsul ca omul isi putea lasa sotia din orice pricina.
Venind Domnul Hristos spre a indrepta toate strambatatile, spunea celor ce il ascultau: "S-a zis iarasi (celor din vechime): cine va lasa pe femeia sa, sa-i dea carte de despartire. Dar Eu va spun ca oricine isi va lasa femeia, afara de cuvant de desfranare, o face sa savarseasca adulter si cine va lua pe cea lasata savarseste adulter" (Matei, 5, 31-32). Altadata, fariseii au venit la Iisus ca sa-L ispiteasca si I-au zis: "Se cuvine, oare, omului sa-si lase femeia pentru orice pricina? Raspunzand, El a zis: N-ati citit ca Cel ce i-a facut de la inceput, i-a facut barbat si femeie? Si a zis: Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va insoti cu femeia sa si vor fi amandoi un trup. Asa incat nu mai sunt doi, ci unul. Deci ce a unit Dumnezeu omul sa nu desparta. Si i-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit sa-i dea femeii carte de despartire si sa o lase ? El le-a zis: Din pricina invartosarii inimii voastre... dar dintru inceput nu a fost asa. Eu insa zic voua ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de vina de desfranare, si va lua alta, savarseste adulter si cine s-a insurat cu cea lasata, savarseste adulter" (Matei, 19, 3-9). Astfel, prin Hristos casatoria este ridicata pe o treapta superioara: El face din ea Taina.
INVATACELUL: Totusi in Sfanta Scriptura nu ni se spune ca nunta sau casatoria este o Taina, in inteles ortodox.
PREOTUL: Chiar daca Mantuitorul nu ne spune direct acest lucru, este de-ajuns ca ea ne este infatisata ca atare, cum sunt si celelalte Taine. Nici nu este nevoie sa se spuna deschis acest lucru, de vreme ce ele sunt infatisate ca lucrari vazute prin care se impartaseste harul cel nevazut al lui Dumnezeu. Despre casatorie ni se arata, totusi, ca in ea este ceva tainic, ascuns vederii si priceperii noastre, si anume: unirea, prin puterea lui Dumnezeu, a celor doi soti, in asa fel incat nu mai sunt doi, ci unul singur; prin aceasta ni s-a spus indeajuns. Dar Sfanta Scriptura ne spune chiar si direct ca unitatea rezultata din impreunarea celor doi soti in casatorie e Taina si inca "Taina mare" (Efes., 5, 32), asemuita fiind cu unirea dintre Hristos si Biserica.
INVATACELUL: In epistola catre Efeseni, 5, 32, sfantul apostol Pavel nu vorbeste despre casatorie ca Taina, ci numai despre Taina unirii intre Hristos si Biserica: "Taina aceasta este mare; iar eu zic in Hristos si in Biserica". S-ar parea ca apostolul insusi il previne pe cititor sa nu inteleaga ceva gresit, ca anume ar vorbi despre casatorie in sens de Taina. Nu cumva noi, ortodocsii, fortam intelesul textului ?
PREOTUL: Pentru a vedea mai limpede de ce este vorba cand zice apostolul "taina aceasta", trebuie sa recurgem la context. Or, din context, rezulta clar ca este vorba de casatorie, caci incepand de la versetul 22, apostolul vorbeste despre raporturile speciale dintre soti. Iar pentru a le explica in chip mai convingator si mai potrivit insemnatatii lor, le aseamana cu cele dintre Hristos si Biserica. Se stie ca Hristos insusi S-a numit pe Sine "Mire" (Matei, 9, 15; Marcu, 2, 19-20), iar Biserica Sa este reprezentata ca o mireasa de catre apostol, chiar aici in context (vezi si Apoc., 22, 17), comparatia fiind cat se poate de potrivita.
Domnul nostru Iisus Hristos a aratat ca aproba si binecuvanteaza casatoria prin prezenta Sa la nunta din Cana Galileii, impreuna cu Maica Sa si ucenicii Sai, facand cu acest prilej si prima minune, prin prefacerea apei in vin (Ioan, 2, 1-11). Apoi, prin sfantul Pavel zice: "Cinstita sa fie nunta intru toate si patul neintinat. Iar pe desfranati ii va judeca Dumnezeu" (Evr., 13, 4; Apoc., 21, 8). Betiile si jocurile care atrag pedeapsa lui Dumnezeu n-au ce cauta cu acest prilej (I Cor., 10, 7; I Petru, 4, 3-6). In cazul cand moare unul din soti, celalalt este liber sa se casatoreasca, nefiind nici un pacat (Rom., 7, 2-8), dar cine traieste necununat (nebinecuvantat de Biserica) traieste in desfranare (I Cor., 6, 16- 20). Barbatii trebuie sa-si iubeasca sotiile lor cum isi iubeste Hristos Biserica, iar sotiile sa se teama de sotii lor si sa le fie supuse ca Domnului Hristos (Efes., 5, 22-33; I Petru, 4, 1-7).
INVATACELUL: Nicaieri nu se vorbeste de un anumit ceremonial al casatoriei, savarsit numai de preoti. Unii spun ca ritualul ei nu trebuie sa fie altceva decat o solemnitate religioasa in care viitorii soti isi dau consimtamantul in mod solemn de a convietui in vederea intemeierii unei familii sau a nasterii de fii.
PREOTUL: Desi nu se vorbeste nicaieri de un ceremonial special pentru savarsirea acestei Taine, totusi, deoarece este o Taina, trebuie sa aiba un ritual al ei, asa cum de altfel are fiecare Taina. Ritualul - in centrul caruia e formula "Cununa-se robul lui Dumnezeu..." - constituie partea externa, vazuta a Tainei casatoriei, partea necesara in savarsirea oricarei Taine, in ceremonialul Tainei casatoriei au fost randuite de Biserica diferite acte simbolice (incununarea, schimbarea inelelor, gustarea de vin, ocolirea mesei s.a.), care isi au rostul si importanta lor, alaturi de binecuvantarea lui Dumnezeu pentru intemeierea unei familii. Astfel, incununarea simbolizeaza cununa virtutilor pe care mirii trebuie sa o aiba in viata; legarea - unirea celor doi miri intr-un singur trup; schimbarea inelelor - credinta si dragostea reciproca intre soti, care trebuie sa fie fara sfarsit ca si inelul; gustarea de vin - convietuirea mirilor in armonie intre ei, si la bine si la rau.
INVATACELUL: Unde se face slujba cununiei ?
PREOTUL: Slujba cununiei se cuvine a se face in biserica, deoarece cununia este una din cele sapte Taine si aici e locul sfant in care se savarsesc si celelalte Taine, pentru ca aici se aduna lumea si Biserica, - in intelesul de comunitate - adica obstea credinciosilor care iau parte si se bucura impreuna cu noi la unul din cele mai de seama prilejuri de bucurie din viata noastra, dupa cum iau parte si la durerile si necazurile noastre. De aceea, savarsirea Cununiei se face in biserica si este numai rareori ingaduita, din motive binecuvantate, a se face si prin case, cu dezlegarea arhiereului, care hotaraste de la caz la caz.
INVATACELUL: Dar cand se savarseste cununia ?
PREOTUL: Cununia, fiind prilej de bucurie si de veselie, se savarseste in zile de sarbatori, indata dupa Sfanta Liturghie, cand toti crestinii se afla in sfanta biserica.
INVATACELUL: Cand se pot face nunti ?
PREOTUL: Potrivit poruncii a 9-a a Bisericii, nu se pot face nunti in urmatoarele zile si rastimpuri din cursul anului: in cele patru posturi de peste an, ca si in toate zilele de post ale anului; miercurea si vinerea; Ziua Crucii (14 septembrie); Taierea Capului sfantului Ioan Botezatorul (29 august). Aceasta, pentru ca petrecerile - ospetele ce insotesc de obicei nunta - nu se potrivesc cu pocainta si infranarea pe care ne-o impune postul (vezi talmacirea la canonul 69 Apostolic, canonul 52 al Sinodului din Laodiceea si la sfantul Simeon Tesaloniceanul, raspuns la intrebarea 25).
In Paresimi este ingaduita, la nevoie, logodna, si aceasta numai in ziua Buna-Vestirii, daca nu cade in saptamana Sfintelor Patimi sau in Duminica Floriilor (Inv. de Cred. Ort., intreb. 206)
“O, Preasfântă, de viaţă făcătoare nedespărţită şi a toate făcătoare Treime: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unule, Adevăratul Dumnezeu şi Făcătorul nostru, primeşte această de acum mulţumire a noastră; trimite-ne nouă darul şi puterea din înălţimea Sfântului Tău locaş, ca, toate poftele trupeşti călcându-le, să vieţuim întru toată buna cinstire şi curăţie până la sfârşitul vieţii noastre, pururea lăudând preasfânt numele Tău, şi cântând: Aliluia! ”
