INVATACELUL: Ce alte deosebiri sunt intre poruncile Vechiului Testament, fata de Noul Testament ?
PREOTUL: Sunt deosebiri si cu privire la ceea ce e permis crestinilor sa manance.
In Sfanta Scriptura a Vechiului Testament se vede ca Dumnezeu a poruncit poporului Sau Israel sa se abtina de a manca din carnea unor animale, pasari si a altor vietati ce traiesc in mare si pe uscat, in acest sens, Dumnezeu a vorbit cu Moise si cu Aaron, zicandu-le: "Graiti fiilor lui Israel si le ziceti: Iata animalele pe care le puteti manca, din toate dobitoacele de pe pamant: orice animal cu copita despicata, care are copita despartita in doua si isi rumega mancarea, il puteti manca. Dar si din cele ce isi rumega mancarea sau isi au copita despicata sau impartita in doua, nu veti manca pe acestea: camila, pentru ca aceasta isi rumega mancarea, dar nu are copita despicata; acea:Sta e necurata pentru voi. Iepurele de casa isi rumega mancarea, dar laba n-o are despicata; acesta e necurat pentru voi. Iepurele de camp isi rumega mancarea, dar laba n-o are despicata; acesta e necurat pentru voi. Porcul are copita despicata in doua, dar nu rumega; acesta e necurat pentru voi. Din carnea acestora sa nu mancati si de starvurile lor sa nu va atingeti, ca acestea sunt necurate pentru voi. Din toate vietuitoarele care sunt in apa, veti manca pe acestea: toate cate sunt in ape, in mari, in rauri si in balti si au aripi si solzi, pe acelea sa le mancati. Iar toate cate sunt in ape, in mari, in rauri si in balti, toate cele ce misuna in ape, dar n-au aripi si solzi, spurcaciune sunt pentru voi. De acestea sa va ingretosati, carnea lor sa nu o mancati si de starvurile lor sa va ingretosati. Toate vietatile din ape, care n-au aripi si solzi, sunt spurcate pentru voi. Din pasari sa nu mancati si sa va ingretosati de acestea, ca sunt spurcate: vulturul, zgribtorul si vulturul de mare; corbul si soimul cu soiurile lor; toata cioara si soiurile ei; strutul, cucuveaua, randunica si uliul cu soiurile lui; huhurezul, pescarul si ibisul; lebada, pelicanul si cocorul; cocostarcul, batlanul, cu soiurile lui; pupaza si liliacul. Toate insectele inaripate care umbla pe patru picioare sunt spurcate pentru voi... Din toate fiarele cu patru picioare, cele care calca pe labe sunt necurate pentru voi...; cartita, soarecele si soparla cu soiurile lor, ariciul, crocodilul si salamandra, melcul si cameleonul... Tot cel ce se va atinge de starvurile lor necurat va fi pana seara" (Lev., 11, 2-31; Deut., cap. 14, 3-21).
In Legea Noua nu avem aceleasi porunci cu privire la mancarurile curate si necurate deoarece nici Avraam n-a primit indreptarea prin implinirea faptelor poruncite de Lege (taierea imprejur, sambata, jertfele, mancarurile curate s.a.), ci numai prin credinta (Rom., 4, 9). Fiindca cei ce au umblat dupa "dreptatea din Lege" sau dupa dreptatea lor (10, 3-4) n-au putut dobandi dreptatea cea adevarata, pe care numai Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne-a adus-o, iar noi ne-o insusim prim credinta, fara faptele Legii (Rom., cap. 10); "Caci daca dreptatea vine prin lege atunci Hristos a murit in zadar" (Gal., 2, 16-21). Legea Veche "...ne-a fost calauza spre Hristos pentru ca sa ne indreptam din credinta. Iar daca a venit credinta, nu mai suntem sub calauza" (Gal., 2, 24-25).
INVATACELUL: Totusi, s-ar parea ca suntem datori sa facem deosebire intre mancaruri "curate" sau permise si mancaruri "necurate", "spurcate" sau oprite consumatiei, de vreme ce in Sfanta Scriptura avem, in acest sens, porunci raspicate, dupa cum se poate vedea chiar din citatul pe care l-ai folosit (Lev., cap. 11 ; Deut., cap. 14).
PREOTUL: Acelasi Dumnezeu care a dat poporului Israel lege in privinta mancarurilor curate si necurate, prin Legea Darului (a Noului Testament) ne-a izbavit si ne-a scos pe noi de sub "jugul greu" al Legii Vechi (Fapte, 10). Insusi Dumnezeu Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne-a aratat ca necuratia omului nu vine din afara (de la anumite mancaruri), ci din launtrul lui, din inima, caci zice: "Nu ceea ce intra in gura spurca pe om... Nu intelegeti ca tot ce intra in gura se duce in pantece si se arunca afara? Iar cele ce ies din gura pornesc din inima si acelea spurca pe om. Caci din inima ies: ganduri rele, ucideri, adultere, desfranari, furtisaguri, marturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurca pe om..." (Matei, 15, 11, 17-20).
Dar si sfintii apostoli, urmand invataturii Mantuitorului si in aceasta privinta cand s-au adunat in Ierusalim la primul Sinod, spre a stabili daca legea lui Moise este obligatorie si pentru neamuri, au hotarat ca Legea Vechiului Testament este o sarcina nefolositoare, "un jug" prea greu (Fapte, 15, 10) si de aceea nu mai trebuie pusa asupra crestinilor. Pentru aceasta, dintre toate poruncile, asezamintele, legile, legamintele si semnele vesnice ale Vechiului Testament, au stabilit ca obligatorii urmatoarele: 1) ferirea de desfranare; 2) de cele jertfite idolilor; 3) de mancarea dobitoacelor sugrumate si 4) de sange (Fapte, 15, 20-29).
Dar chiar si in privinta acestora, marele apostoli Pavel a mai facut unele pogoraminte (Rom., 14, 14-23; I Cor., 8, 4-13; 10, 25-32). Prin urmare, numai din punct de vedere subiectiv se mai poate face deosebire intre mancaruri, dar aceasta deosebire, tocmai pentru ca este subiectiva, este gresita, caci altfel, toate mancarurile sunt curate (Rom., 14, 14 s.a.).
Sfantul apostol Petru, in vedenia pe care a avut-o (Fapte, 10, 10- 16), a mancat din animalele pe care - dupa Legile Testamentului Vechi - el insusi le numise "spurcate". Hotaratoare sunt urmatoarele: staruinta cu care Petru a fost indemnat "de trei ori" sa manance (Fapte, 11, 10); asigurarea ce i s-a dat ca Dumnezeu a curatit mancarurile ce erau socotite in Vechiul Testament ca "necurate" (Fapte, 10, 15; 11, 9), a mers indata sa increstineze pe paganul Cornelie, pe baza talcuirii in acest sens a vedeniei (Fapte, 10, 28, 4); a fost invinuit de iudeo-crestinii rigoristi (iudaizanti) care i-au zis: "Ai intrat la oameni netaiati imprejur si ai mancat cu ei" (Fapte, 11, 3), dar n-a tagaduit, ci numai s-a aparat, justificandu-si comportarea prin vedenia ce a avut-o (Fapte, 11, 3-18), la Sinodul Apostolic, tinut mai apoi in Ierusalim (anul 51), pentru a se lua o hotarare in legatura cu obligativitatea Legii, sfantul apostol Petru ia cuvantul si sustine - incredintat fiind, in urma vedeniei ce i s-a aratat - ca poruncile din Vechiul Testament, intre care se aflau si cele privitoare la mancaruri, nu mai trebuie tinute in Testamentul cel Nou (Fapte, 15, 7-11).
INVATACELUL: Daca, dupa crestinism, toate animalele sunt curate, atunci de ce nu mancam si serpi, soparle, broaste, soareci, caini, pisici si alte jivine care misuna in lume?
PREOTUL: Cu adevarat, toate jivinele sunt curate in sine. Daca insa noi nu consumam carnea anumitor jivine, nu inseamna ca ele sunt in sine spurcate, ci numai ca nu ne prieste carnea lor sau nu se potriveste cu gustul nostru, care adeseori este numai o obisnuinta sau un moft, iar nu o lege pe care o urmeaza toti oamenii de pretutindeni. Stiut este ca pe alocuri oamenii s-au deprins a manca si animale care in alte locuri sunt socotite gretoase. Astfel, unii mananca pisici, altii caini, altii broaste sau altele de acest fel. Deci, daca un anumit fel de carne i se pare unuia gretos, apoi nu inseamna neaparat ca ea este spurcata, deoarece, in acelasi timp, un altul o mananca. Iar daca o carne a vreunei insecte sau a oricarei alte vietati, mai mica sau mai mare, produce dureri, tulburari stomacale sau intoxicatii, iarasi nu inseamna neaparat ca ea ar fi spurcata.
Dumnezeu pe toate le-a facut bune si le-a curatit tuturor, dandu-le un anumit rost si o anumita folosinta. Vipera este un animal otravitor, dar daca oamenii nu-i pot folosi carnea ca aliment, nu inseamna ca ea este "spurcata", deoarece chiar otrava ei aduce un mare folos, fiind stiut ca azi e utilizata in tratamentul contra reumatismului si a altor boli.
Asadar, noi stim ca toate cate a facut Dumnezeu dintru inceput "erau foarte bune" (Fac., 1, 31), iar daca noi nu consumam carnea unor animale ca hrana, deoarece nu ne place sau nu este de folos sanatatii noastre, nu trebuie sa le socotim necurate; pe cele ce Dumnezeu le-a curatit, noi nu le numim spurcate (Fapte, 10, 15). Daca vrei ceva mai mult si mai pe larg, reciteste cu atentie capitolul 13 din aceasta carte, "Despre Post", si vei intelege.
“O, Preasfântă, de viaţă făcătoare nedespărţită şi a toate făcătoare Treime: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unule, Adevăratul Dumnezeu şi Făcătorul nostru, primeşte această de acum mulţumire a noastră; trimite-ne nouă darul şi puterea din înălţimea Sfântului Tău locaş, ca, toate poftele trupeşti călcându-le, să vieţuim întru toată buna cinstire şi curăţie până la sfârşitul vieţii noastre, pururea lăudând preasfânt numele Tău, şi cântând: Aliluia! ”
