Care sunt datoriile crestinului fata de lume?
Credinciosul crestin mai are si datorii catre lume, adica fata de toate cele zidite de Dumnezeu. Lumea, in toata intinderea ei, arata fara incetare puterea, marirea si bunatatea Facatorului, cum citim in Sfanta Scriptura: “Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este numele Tau in tot pamantul!” (Ps. 8, 9).
Ca orice om, si credinciosul este legat de lumea zidita de Dumnezeu si este incredintat ca El ii poarta de grija, incat sa-si poata randui o viata plina de multumire sufleteasca si de propasire in cele trebuitoare traiului zilnic. Cum iarasi citim in Sfanta Scriptura, Dumnezeu l-a creat pe om ca sa fie stapan peste cele zidite si asezate de El in lumea aceasta, “ca sa stapaneasca pestii marii, pasarile cerului, animalele domestice, toate vietatile ce se tarasc pe pamant si tot pamantul” (Fac. 1, 26). El le-a grait primilor oameni: “Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti” (Fac. 1, 28).
Astfel, cuvintele Sfintei Scripturi arata legatura dintre om si lume, ca si menirea omului in lume. Ele mai arata ca lumea este de la Dumnezeu, nu de la cel rau; ca ea este buna, pentru ca numai bun poate fi ceea ce a facut si face Dumnezeu. “A privit Dumnezeu toate cate a facut si iata erau bune foarte” (Fac. 1, 31).
In lume, omul gaseste tot ce este necesar vietii sale. Fuga de lume, ori socotinta ca ea ar fi de la cel rau, precum si lenevirea si nelucrarea pentru ingrijirea si infrumusetarea lumii sunt lucruri impotriva intelepciunii, iubirii si voii lui Dumnezeu. Caci El “toate intru intelepciune le-a facut”; El a aratat intreaga Sa iubire catre cea mai aleasa fiinta din lume, fata de om. “Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3, 16).
Raspunsul la aceasta intrebare este reprodus din Carte de invatatura crestina ortodoxa, Bucuresti, 1978, p. 204-206.
Iisns Hristos a luat asupra Sa pacatele lumii (Ioan 1, 29); Si-a daruit viata Sa pentru viata lumii (Ioan 6, 51). El a venit ca lumea viata sa aiba §i mai mult sa aiba (Ioan 10, 10). Venirea in lume a lui Iisus a refacut, pe de o parte, legatura dintre om si Dumnezeu; pe de alta parte, a intarit legatura dintre credinciosi si dintre acestia si lumea inconjuratoare.
Iisns Hristos a luat asupra Sa pacatele lumii (Ioan 1, 29); Si-a daruit viata Sa pentru viata lumii (Ioan 6, 51). El a venit ca lumea viata sa aiba §i mai mult sa aiba (Ioan 10, 10). Venirea in lume a lui Iisus a refacut, pe de o parte, legatura dintre om si Dumnezeu; pe de alta parte, a intarit legatura dintre credinciosi si dintre acestia si lumea inconjuratoare.
Crestinul este dator sa se poarte fata de lume si fata de semenii sai precum S-a purtat Iiszis Hristos insusi. El a spus despre Sine: “Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca El si sa-Si dea viata rascumparare pentru multi” (Matei 20, 28). Asadar, o datorie de seama a crestinului fata de lume este si slujirea ei, adica munca spornica pentru infrumusetarea ei, pentru crearea bunurilor de tot felul necesare vietii; este slujirea semenilor sai. Crestinul trebuie sa dea marturie si despre adevar (Ioan 18, 37), despre lumina (Filip. 2, 15), despre pace (Matei 5, 9), despre iubire, bunatate si despre tot ce duce la desavarsirea lumii si a omului.
Este drept ca in Sfanta Scriptura intalnim unele indemnuri la ferirea de lume, la departarea de cele ale lumii. Dar aceasta inseamna fuga de pacat, de nedreptate, de tot ceea ce este spre raul lumii, spre nefericirea omului. Biserica Ortodoxa, ca pastratoare credincioasa a invataturii Domnului nostru Iisus Hristos, nu a stat nicicand impotriva dorintei omului de a cunoaste si a stapani lumea. Ea nu a stavilit si nu impiedica inaintarea spre tot ceea ce ii este omului de folos. Dimpotriva, sprijinind neincetat silintele spre desavarsire in mijlocul credinciosilor ei, ii ajuta pe acestia sa fie oameni de nadejde in societate si slujitori ai nazuintelor intregii omeniri spre zidirea unei lumi tot mai pline de fericire si multumire.
Crescand in sufletele credinciosilor virtuti ca: dragostea, blandetea, cumpatarea, barbatia, intelepciunea, dreptatea, pacea si buna intelegere, munca si respectul pentru roadele muncii obstesti, Biserica se straduieste sa inlature din viata credinciosilor pacatele, care duc la certuri, la vrajbe si la razboaie.
Propovaduind egalitatea intre toti oamenii din toata lumea, Biserica contribuie la infratirea dintre oameni si popoare, la inlaturarea apasarii si a exploatarii, la ridicarea demnitatii omului pe cea mai inalta treapta cu putinta. Prin combaterea viciilor, prin indreptarea celor gresiti, prin indemnul la munca si cinste, Biserica Ortodoxa face din credinciosii ei slujitori convinsi ai binelui si ai pacii in lume.
