• Pomenirea Sfântului Apostol şi Mucenic Carp
Carp a fost unul dintre cei șaptezeci de
Apostoli. El i-a urmat Apostolului Pavel şi a fost ucenic al său.
Sfîntul Apostol Pavel 1-a hirotonit pe Carp Episcop al Varnei, din
Tracia. Sfîntul Apostol Carp a mai predicat Evanghelia şi în Creta, unde
1-a primit pe Sfîntul Dionisie Areopagitul în casa lui. Sfîntul
Dionisie dă mărturie că Apostolul Carp era
un om de o mare curăţie a minţii, foarte blînd, nevinovat şi smerit; că
lui însuşi Domnul i S-a înfăţişat înainte, înconjurat de îngerii Lui; şi
că el niciodată nu începea să slujească Sfînta Liturghie pînă ce nu era
încredinţat mai întîi de o vedere de sus. Suportînd multe
prigoane şi chinuri pentru numele lui Hristos, el la urmă a luat bătăi
sălbatice de la iudei, şi a fost omorît. Sufletul lui s-a strămutat la
împărăţia lui Dumnezeu, spre a se bucura acolo veşnic, bucurîndu-se de
slava cea cerească a Stăpînului.
• Pomenirea Sfântului Apostol Alfeu
Alfeu a fost tatăl a doi dintre cei
doisprezece apostoli mari: al lui Iacov, fiul lui Alfeu şi al lui Matei
Evanghelistul. El şi-a încheiat cu pace alergarea pămîntească.
• Pomenirea Sfântului Cuvios Ioan din Psihaita
În vîrstă tînără fiind, el s-a retras din lume şi a mers la Lavra Psihaita din Constantinopole. Acolo, timp de mulţi ani, el a vieţuit întru toate nevoinţele monahiceşti pentru dragostea lui Hristos. Datorită marii cinstiri pe care o aducea sfintelor icoane, el a luat surghiun în veacul al optulea.
• Pomenirea Sfântului Alexandru din Tesalonic, Noul Mucenic
Acest mucenic al lui Hristos s-a născut
la Tesalonic în vremea cînd oraşul se afla sub sălbatica tiranie
turcească. Tînăr fiind el, turcii 1-au înşelat şi Alexandru s-a făcut
musulman. La început pe el nu-1 mustra deloc conştiinţa din această
pricină, şi de aceea el mergea adesea în pelerinaje cu alţi musulmani,
făcîndu-se derviş. Dar, trăind ca un derviş la Tesalonic, el a început
să se pocăiască cu amar. În timpul
pocăinţei lui, îi veni gîndul că nu-şi va putea cu nimic spăla păcatul
căderii de la Hristos decît cu însuşi sîngele lui. De aceea,
întru pocăinţa şi hotărîrea lui de a muri pentru Hristos, el a ieşit şi a
mărturisit cu glas mare înaintea turcilor că este creştin. Aceştia 1-au
aruncat în temniţă şi 1-au supus la tot felul de chinuri, dar Alexandru
nu făcea decît să strige tare, mereu: „Creştin m-am născut, creştin voi muri!”.
La urmă turcii 1-au osîndit la moarte, lucru pe care auzindu-1
Alexandru în pocăinţa lui, s-a bucurat cu bucurie mare. El a cunoscut
din venirea acestei osînde că Dumnezeu i-a iertat păcatul, şi că îi
primeşte jertfa. Alexandru a fost decapitat la Smirna, în anul 1794, şi
s-a proslăvit şi în Biserica cea cerească, şi în cea de pe pămînt.
Acesti 70 de Apostoli au fost chemati, de Mantuitorul, ca sa raspandeasca pretutindeni cuvantul Sau, si ii trimitea inaintea Sa, doi cate doi, pe oriunde avea El sa mearga. Dar, putine stiri, despre lupta propovaduirii lor, au strabatut veacurile, pana in zilele noastre. Cumplitele prigoniri, pe care le-au indurat crestinii din partea imparatilor pagani, n-au ingaduit sa se pastreze stiri si istorisiri, mari bogate, despre ostenelile si jertfa lor.
Tot ce stim despre Sfantul Carp sunt cele cateva cuvinte ce le scrie Sfantul Pavel, in una din epistolele sale. Asa, aflam ca Sfantul Carp a slujit marelui Apostol, ajutandu-l la mantuitoarea raspandire a Evangheliei, si, anume, ca el a gazduit, o vreme, pe Sfantul Pavel, in una din calatoriile lui. Cu acest prilej, Apostolul Pavel i-a lasat, spre pastrare, un felon si niste carti, despre care marele Apostol, insusi, aminteste in Epistola sa, catre Timotei, zicand: "Cand vei veni, adu-mi felonul, pe care l-am lasat in Troada, la Carp, percum si cartile, mai ales pergamentele" (II Timotei 4,13).
Traditia a pastrat stirea ca Sfantul Carp ar fi pastorit, ca episcop, in cetatea Veria, din Tracia, in care vrednicie, pe multi pagani i-a intors, de la inchinarea la idoli, la Hristos, Dumnezeu. El s-ar fi ostenit cu propovaduirea cuvantului si in insula Creta, unde ar fi primit, in casa sa, pe Sfantul Dionisie Areopagitul, care, la randul sau, marturiseste ca Sfantul Carp nu incepea a savarsi Liturghia, pana nu vedea un semn dumnezeiesc din cer. Neindoielnic este faptul ca a propovaduit credinta cea noua a crestinilor, fara odihna si neinfricat, despartind prin Sfantul Botez pe credinciosi de cei necredinciosi.
Asemenea, si pe iudei i-a invatat, sa creada, ca Hristos cel rastignit este Dumnezeu adevarat si Facatorul tuturor. Dar, dupa aceasta, a fost ucis cu nemilostivire de cei care nu crezusera. Si asa si-a dat sufletul in mainile Domnului sau.
Intru aceasta zi, cuvant despre cum scoate diavolul pe oameni din biserica, inainte de sfarsitul slujbei.
Sinaxar 26 Mai
În această lună în ziua a douăzeci şi şasea, pomenirea sfântului şi măritului apostol Carp, unul din cei şaptezeci de apostoli.
Acest
mare apostol al Domnului, fiind pus la număr cu cei şaptezeci de
apostoli şi ucenici, şi slujind marelui Pavel la propovăduire şi purtând
duinnezeieştile Iui epistole către cei cărora erau trimise, a învăţat
pe mulţi dintre păgâni a se închina şi a cinsti Sfânta Treime. După
aceea, luminându-i-se mintea prin dumnezeiască strălucire a
Mângâietorului, pornind de la Răsărit ca o stea luminoasă, a luminat
toată lumea cu dumnezeieştile învăţături, făcând în toate zilele multe
şi mari minuni. Şi multe cetăţi şi popoare venind la credinţa în
Hristos, şi despărţind cu botezul pe cei credincioşi din cei
necredincioşi, a suferit din această pricină multe prigoniri şi scârbe,
căci mergea cu bărbăţie şi cu osârdie spre cele cu osteneală nevoinţe
ale luptei, neînfricoşîndu-se de mânia dregătorilor. Drept aceea, precum
el a slăvit pe Dumnezeu în mădularele lui, aşa şi el a fost mărit de
Dumnezeu. Deci adormind somnul cel dulce, cu moaştele sale, face minuni
în toate zilele, curăţind tot felul de boli şi gonind duhurile necurate.
Tot în această zi, pomenirea sfântului apostol Alfeu, unul din cei şaptezeci de apostoli.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Averchie şi Elena.
Tot în această zi, pomenirea sfântului noul mucenic
Alexandru Tesaloniceanul, care a mărturisit în Smirna, la anul 1394 şi
care de sabie s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Intru aceasta zi, cuvant din Pateric.
Intru aceasta zi, cuvant al Preacuviosului Parintelui nostru Efrem Sirul, despre smerita cugetare.
Ca, daca vrajmasul ridica impotriva noastra tulburare de ganduri necurate, pe care ne este rusine a le pomeni si ne zice: Ai pierit, nu mai este, pentru tine, nici o nadejde de mantuire, vrand sa ne cufunde intru deznadajduire, tu sa nu te increzi in cele zise de el, ca sa nu-ti sperii sufletul. Ci, cu cat el ingreuiaza, cu deznadejdea, sufletul tau, cu atat noi sa-l usuram, cu nadejdea celor ce vor sa fie, aducandu-ne aminte de indurarile lui Dumnezeu. Deci, cand zic ei catre noi: Ai pierit, nu mai poti sa te mantuiesti, noi sa zicem catre ei: Avand pe Dumnezeu indurat si indelungrabdator, nu vom deznadajdui de a noastra mantuire; ca Cel ce a zis: Nu numai de sapte ori a ierta aproapelui, ci de saptezeci de ori cate sapte, Acela, cu mult mai mult, va lasa pacatele celor ce asteapta mantuirea Lui.
Deci, cazand ei in aceasta parte, in alta parte alearga, zicand: Indurat si mult-milostiv, mult rabdator fiind Dumnezeu, Care iarta pacatele, pentru ce nu va indulciti, mai mult, din dulcetile lumii, ca, dupa aceea, va veti pocai? Sa zicem si noi catre ei: Ceea ce am facut, am facut. Iar acum, fiindca Scriptura marturiseste ca este ceasul cel mai de pe urma, sa luam aminte la acest ceas, sa nu ne lenevim de mantuirea noastra, si nimic rau sa nu mai facem inaintea Domnului. Ca te-ai asemanat unui barbat ce sta sub un copac si cand s-au adunat asupra lui fiarele cele salbatice, el se suie sus si fiarele nu-l ating pe el. Socoteste, dar, copac, frica de Dumnezeu, si-ti va fi darul ajutator tie, in toate caile in care vei merge, si vei surpa pe vrajmasii tai, dedesubtul tau.
Asa se cade a calatori credinciosii intru aceasta viata. Daca s-ar intampla noua bucurie, ori sporire, ori daruri, sa socotim ca, nu departe, sta intristarea, iar, cand ar veni asupra noastra intristarea, sa asteptam bucuria, care este aproape de noi. Sa luam pilda pe cei ce calatoresc pe mare, ca acestia, cand se ridica asupra lor vant si furtuna cumplita, nu deznadajduiesc de a lor mantuire, ci se impotrivesc valurilor, buna alinare asteptand. Iar, cand se impartasesc de liniste, vifor asteapta. Pentru aceea stau de veghe totdeauna, ca nu cumva, napraznic, ridicare de vant facandu-se, sa-i afle pe dansii negatiti si sa-i rastoarne pe ei in mare. Asa se cade, ca si noi sa luam aminte la amandoua. Ca ceea ce se asteapta, de va veni, nu inspaimanta pe cel ce o asteapta, ca nu-l afla nepregatit. Deci, cand se intampla noua necaz sau stramtorare, ajutor sa asteptam de la Dumnezeu, ajutor care se va face noua, ca nu cumva, zabovind necazul, sa ne pricinuiasca noua moarte, ca si cand nu ar fi nadejde de mantuire pentru noi. Asemenea, si cand se face noua bucurie, necaz sa asteptam, ca nu, prin bucuria cea multa, sa uitam plansul." Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
Cântare de laudă la Sfinţii Apostoli
Sfinţii Apostoli, obştea cea mică,
Cu lumină cerească toată lumea
O au luminat.
De ale Duhului aripi purtaţi ei au cutreierat lumea,
Pre lume cu-ale Duhului aripi înaripînd.
Ei au mers în palate, în colibe, în munţi şi în peşteri,
Ei s-au nevoit pe cale şi au străbătut mări.
Lor fiece zi le era o nouă suferinţă şi luptă.
Dînd război lumii, cu ea se războiau
Fără să se plîngă, fără părere de rău.
Fiece zi era mereu o alta,
Ei însă mereu aceiaşi:
La Hristos le era gîndul, la Hristos privirea.
Ce zi aveau să aibă pe ei nu-i tulbura,
De-şi vor petrece noaptea în temniţă sau palat.
Sîrguinţa lor era pre Hristos în ei înşişi să poarte,
Şi-ntr-al Lui ajutor pămîntului să vestească.
De hrană aveau sau nu, lor le era tot una;
Sîrguinţa lor era credinţa să străluce
Peste faţa întregului pămînt.
Cinstiri sau loviri, lor le erau tot una;
Ei numai sîrguiau pre Hristos a-L proslăvi în lume.
Îngeri cu aripi deasupra capetelor lor mergeau,
Şi se bucurau întru ei
Ca întru ai lor fraţi.
Sfinţii Apostoli, fii ai lui Dumnezeu,
Ai Bisericii Stîlpi şi Temelie,
Ei chiar şi azi lucrează şi Biserica zidesc,
Deşi ca sorii strălucesc în Ceruri.
Cugetare
Nu trebuie să dorim moartea păcătosului ci întoarcerea lui. Nimic nu-L întristează mai mult pre Domnul, Care pe Cruce a luat moarte pentru păcătoşi, decît să ne rugăm Lui ca să moară păcătoşii, ca să-i ia dintre noi pe cei care ne smintesc şi ne fac tulburare de moarte.
S-a
întîmplat odată că Apostolul Carp şi-a pierdut răbdarea şi a început să
se roage lui Dumnezeu ca să-i ia de pe pămînt pe doi păcătoşi: unul
păgîn, iar celălalt un creştin căzut de la dreapta credinţă. Atunci
Domnul Hristos însuşi a venit înaintea lui Carp şi i-a zis:
„Loveşte-Mă; căci gata sînt Eu să Mă răstignesc din nou pentru mîntuirea lumii.”
Sfîntul Carp a descoperit acestea
Sfîntului Dionisie Areopagitul, care le-a scris pe hîrtie drept aducere
aminte pentru toţi cei din Biserică, şi spre povăţuire a lor să se roage
spre iertarea, întoarcerea şi mîntuirea păcătoşilor, iar nu spre
pieirea lor, căci Domnul nu vrea să piară cineva, ci toţi să vină la
pocăinţă (II Petru 3: 9).
Luare aminte
Să luăm aminte la harul Duhului Sfînt Dumnezeu de la Sfînta Taină a Împărtăşirii:
- La cum harul dă viaţă pînii şi vinului;
- La cum el le preface pe ele în însuşi Trupul şi însuşi Sîngele Domnului.
Predică
Despre harul lui Dumnezeu – „Îţi este de ajuns harul Meu” (II Corinteni 12: 9).
Domnul nu i-a scutit nici măcar pe Apostolii lui de ispitiri şi scîrbe. De aceea le-a şi dat Harul!
Cînd însuşi Satan a început să-1 tulbure
şi să-1 necăjească pe Apostolul Pavel, Pavel s-a rugat lui Dumnezeu ca
să-1 depărteze pe Satan de la el. Dar la acestea Domnul i-a răspuns:
„Îţi este de ajuns Harul Meu!”. Adică, de vrei să i te împotriveşti lui
Satan, Harul Meu îţi este de ajuns ca să rabzi războiul acesta. Dacă
vrei să te baţi cu Satan, din nou Harul Meu îţi ajunge ţie pentru
aceasta. Dacă vrei să birui pe Satan, iară şi iară îţi este de ajuns ţie
Harul Meu pentru aceasta.
Harul este arma armelor care cuprinde toate armele. Harul este mai tare decît orice împotrivire, decît toate asalturile, decît toate puterile întunericului. Harul este de nebiruit şi biruitor.
Fraţilor, de aceea trebuie să ne rugăm noi Domnului ca să ne dea harul Lui Atotputernic. Harul înseamnă Dumnezeu înlăuntrul nostru.
Harul înseamnă împărăţia lui Dumnezeu înlăuntrul nostru. Cînd Harul lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru, aunci înlăuntrul nostru străluceşte lumina zilei. Iar ziua înseamnă lumină, cunoaştere şi neînfricare.
Fraţilor, aici pe pămînt noi nici nu avem
cum să cerem o binefacere mai mare de la Dumnezeu decît harul Lui. Căci
şi de am primi întreaga lume în dar, darul acesta ar fi mai puţin decît
harul lui Dumnezeu.
O, Vistier al tuturor bunătăţilor
Doamne, Izvor nesecat al atotputernicului Har, stropeşte în inimile
noastre rouă Harului Tău, ca să putem plînge oribila noastră
nerecunoştinţa înaintea bunătăţii Tale celei fără de sfîrşit. Căci noi
Ţie îţi mulţumim şi pre Tine Te slăvim în veci, Amin!
