• Pomenirea Sfântului Cuvios Pahomie cel Mare
Sfîntul Pahomie s-a născut în Egipt şi în tinereţele lui a fost păgîn. Ca soldat el a luptat în armata împăratului Constantin, în faimoasa bătălie împotriva lui Maxenţiu. După aceea, el a aflat de la creştini despre Unul Dumnezeu şi, văzînd viaţa lor sfîntă, a dorit şi a primit Sfîntul Botez.
El apoi s-a retras în Pustia Tebaidei, căutîndu-1 pe marele pustnic
Palamon, de la care s-a învăţat timp de zece ani petrecerea întru
sfintele nevoinţe. Apoi, la locul numit Tabennisi, un
înger i s-a înfăţişat înainte îmbrăcat în rasă de schimonah, care i-a
dat o tăbliţă pe care se afla înscrisă pravila unei mînăstiri cu viaţă
de obşte, îngerul i-a poruncit să întemeieze el o astfel de mînăstire în
chiar acel loc, proorocindu-i că în ea mulţi monahi vor veni pentru
mîntuirea sufletelor lor. Băgînd în inimă cuvintele îngerului,
Pahomie a început să zidească multe chilii, măcar că nimeni nu se afla
acolo, în afară de el însuşi şi de fratele lui loan. Cînd
fratele 1-a mustrat pentru că zideşte chilii de care nimeni nu are
nevoie, Pahomie i-a răspuns simplu că el nu face altceva decît să urmeze
porunca lui Dumnezeu, fără să-1 preocupe cine va veni să locuiască
acolo şi cînd. Curînd însă mulţi bărbaţi, mişcaţi de Duhul lui
Dumnezeu, s-au strîns la acel loc şi au început să vieţuiască după
pravila pe care Sfîntul Pahomie o primise înscrisă pe tăbliţa dată de
înger. Cum numărul monahilor sporea mereu, Pahomie a mai întemeiat, în
timp, încă şase mînăstiri. Numărul ucenicilor lui a ajuns la cam şapte
mii. Sfîntul Antonie cel Mare este socotit a
fi întemeietorul vieţii pustniceşti, iar Sfîntul Pahomie cel al vieţii
mînăstireşti de obşte. Smerenia,
dragostea de nevoinţe, şi înfrînarea acestui Sfînt Părinte au fost şi
rămîn pînă astăzi pilde minunate de urmat de către mulţimile de monahi. Sfîntul Pahomie a făcut multe minuni, dar a îndurat şi mari ispite de la vrăjmaşul neamului omenesc, diavolul. El i-a slujit pe monahii cei împreună cu dînsul şi ca frate şi ca părinte duhovnicesc.
El a insuflat pre mulţi să urmeze calea mîntuirii şi i-a îndrumat pre
mulţi la calea strimtă a adevărului. El a fost şi rămîne pînă astăzi un
mare luminător al Bisericii şi un mare mărturisitor al adevărului şi
dreptăţii lui Hristos. El a adormit cu pace la anul 348, în anul al
şaptezeci şi patrulea al vieţii sale. Biserica i-a înscris pre mulţi
dintre ucenicii săi în rîndurile sfinţilor. Printre aceştia se află
Teodor, Iov, Pafnutie, Pecusius, Athenodorus, Eponichus, Sorus, Psois,
Dionisie, Psentaesis, şi alţii.
• Pomenirea Sfântului Părintelui nostru Ahilie, Episcopul Larisiei
Ahilie acesta, mare ierarh şi făcător de
minuni, s-a născut în Capadocia. El a fost unul din Părinţii Primului
Sinod Ecumenic, la care i-a ruşinat pe eretici şi i-a uimit pre toţi cu
învăţătura şi cu sfinţenia vieţii lui. Luînd
o piatră, el i-a strigat lui Arie: «De este Hristos o facere a lui
Dumnezeu, atunci zi pietrei acesteia să sloboade untdelemn!». Ereticii au rămas muţi şi uluiţi auzind această poruncă dată lor de Ahilie. Atunci sfîntul a zis: «Iar dacă Fiul lui Dumnezeu este de o Fiinţă cu Tatăl, aşa cum credem noi, atunci să iasă untdelemn dintru această piatră! ». Şi cu adevărat a curs untdelemn din acea piatră, spre marea spaimă şi mirare a tuturor.
Sfîntul Ahilie a adormit cu pace în cetatea Larisiei la anul 330. Cînd
Regele macedonean Samuel a cucerit Tesalia, el a mutat moaştele
Sfîntului Ahilie la Prespa, care este o insuliţă într-un lac, şi care
pînă astăzi se cheamă Achilles sau Ailus.
• Pomenirea Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Silvan
Acest Silvan
la început a fost comedian, priceput să imite aievea pe oricine şi
orice. Dar mai pe urmă în el s-a aprins focul dragostei dumnezeieşti
pentru Hristos, şi s-a făcut ucenic al Sfîntului Pahomie. „Gata sînt viaţa să mi-o dau,” zicea Sfîntul Silvan, „ca să primesc îndurare şi să-mi spăl cu sîngele meu păcatele mele.„
Cântare de laudă la Sfântul Pahomie cel Mare
Pahomie arde cu-al Domnului Duh;
Pahomie cu îngerii grăieşte.
Monahi mulţi în jurul lui se strîng;
Înaintea Domnului ei stau ca luminări aprinse.
Portarul vesteşte într-o zi
Că sora stareţului pre stareţul voieşte să-l vadă.
De a lui faţă ei de mulţi ani îi e dor.
De ce nu vine ?
Oare de a lui soră se ascunde?
Portarul acestea Avvei le vesteşte,
Iar Avva sorei lui îi trimite cuvînt:
« Eu, soră, cele bune îţi doresc,
Dar a mea faţă nu o vei putea vedea.
Căci eu lumea am lepădat demult, cu toate cele ce în ea se află.
Sora mea dragă, şi tu poţi să faci la fel.
Grăbeşte, viaţa lui Dumnezeu închină-ţi!
Căci ce-ţi va da lumea, afară de o groapă?
Pe cînd aici Hristos te încununează cu viaţă.
Ale lumii plăceri sînt ca nişte vise deşarte;
Dormind întru ele, omul se îngroaşă;
Dar dintru ele sculîndu-se, el va prinde-a slăbi,
Li într-o altă-nşelare duşmanul îl atrage:
Atunci omul zbiară după tain ca o fiară.
Ci tu plînge şi strigă ca Pîinea cea din cer să primeşti.
Hristos îi aude pe cei ce către El strigă.
El înfometaţilor Pîine Vie le dă.
El este adevărata Pîine – restul în lume-i înşelare.
Afară de Hristos, nădejde în lume nu-i.”
Sora aude şi începe să plîngă,
Și sfatul fratelui îl urmează degrab.
Sinaxar 15 Mai
În această lună, în ziua a cincisprezecea pomenirea preacuviosului părintelui nostru Pahomie cel Mare.
Acest
sfânt era din Egiptul Tebaidei celei de jos, in vremea lui Constantin
cel Mare, şi avea părinţi închinători la idoli. Mergând o dată cu
părinţii în capiştea idolilor, a auzit pe cel ce slujea în capişte
zicând către părinţii lui: Scoateţi de aici pe vrăjmaşul zeilor şi-l
alungaţi. Iar preacuviosul, bând din vinul jertfei, a vărsat. Şi
ajungând mai în vârstă, a intrat în rândul ostaşilor; şi peste puţină
vreme lăsând slujba ostăşească, s-a suit la Tebaida de sus şi a primit
botezul lui Hristos şi s-a făcut monah. După aceea s-a dus în pustiu,
unde a făcut o mânăstire într-un loc al Tavenisiei, în urma unui glas
venit de sus, care îi arăta înlesnirea locului şi mulţimea celor ce
aveau să se strângă acolo. Iar când în adevăr s-au adunat mulţi, a venit
şi Teodor sfinţitul, care i-a devenit ucenic şi râvnitor vieţii şi
faptelor celor bune şi în minuni a strălucit cu dânsul. Şi la atâta
înălţime de cunoştinţă dumnezeiască se inălţa cu nepătimirea, încât
vedea cu gândul şi suirile fericitelor suflete, şi vedea şi pe cele de
departe şi cele de faţă, şi proorocea despre cele ce aveau să se
întâmple. Iar mai înainte de a se săvârşi din viaţa aceasta sfântul,
numărând mulţimea monahilor ce veniseră către dânsul, s-au aflat o mie
patru sute de bărbaţi. Iar cei ce se duceau de la casele lor, nu mergeau
pentru desfătare şi pentru trupeasca dulce pătimire, întru care se
bncură cei mulţi, ci pentru înfrânarea poftelor şi pentru trudele cele
pustniceşti. De aceea minunându-se de obiceiurile sfântului urmau viata
şi petrecerea sa cea îngerească. Deci săvârşindu-se în Hristos, a fost
îngropat în mânăstirea sa.
Tot in această zi, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Ahile, episcopul Larisiei.
Acesta
a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare, şi era născut şi
crescut din părinţi binecredincioşi, de la care învăţase religiozitatea
şi cinstirea de Dumnezeu, împreună cu învăţătura cea lumească, şi cu
filozofia cea mai înaltă. Şi împodobindu-se pe sine cu toate bunătăţile
cele după Dumnezeu, a fost ales arhiereu al Larisei, celei ce se află în
a doua Tesalie, de către toţi cei ce ce locuiau în Grecia. A mers la
Sinodul cel mare din Niceea şi ostenindu-se şi luptându-se împreună cu
părinţii până în sfârşit şi caterisind pe Arie şi cei împreună cu el şi
dându-i anatemei iarăşi s-a întors în Larisa, unde a surpat multe
capişti idoleşti, şi a izgonit demoni din oameni, şi alte multe minuni a
făcut; şi şi-a sfârşit viaţa cu pace, după ce a ridicat din temelie
case de rugăciune, şi le-a împodobit în tot felul.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Varvar, izvorâtorul de mir.
Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului Eufrosin, începătorul vieţii pustniceşti din Pskov.
Sf. Eufrosin din Pskov, cu numele lumesc Eleazar,
s-a născut în anul 1386 în satul Videlebo, lângă Pskov, unde s-a născut
şi Sf. Nicander al Pskov-ului (prăznuit în 24 septembrie ). Părinţii
săi şi-ar fi dorit ca fiul lor să se căsătorească dar Eleazar s-a
retras în secret la Mănăstirea Snetogorsk (pe dealul Snyatni, Pskovul
de azi) unde a fost tuns călugăr. În jurul anului 1425, căutând un loc unde să se poată dedica în voie rugăciunii intense, Sf. Eufrosin a luat binecuvântarea stareţului pentru a se retrage într-o chilie ascunsă pe râul Tolva, nu departe de Pskov. Fiind însă preocupat de soarta oamenilor şi mântuirea lor, sfântul a fost nevoit să abandoneze pustnicia şi să primească pe toţi cei ce aveau nevoie de un sfat şi de un cuvânt de la un părinte înduhovnicit. Sf. Eufrosin îi binecuvânta pe cei care veneau să trăiască după rânduiala schitului, întocmită chiar de el.
Rânduiala Sfântului Eufrosin se bazează pe un sfat generalizat despre "cum ar trebui să trăiască un călugăr", fără să se facă referire la regulamentul strict al vieţii monahale sau la rânduiala sfintelor slujbe, cum se face, de exemplu, în Rânduiala Sf. Iosif din Volokolamsk;
În 1447 la dorinţa fraţilor, Sf. Eufrosin a construit o biserică în cinstea celor Trei Sfinţi Ierarhi - Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Hrisostom, care l-au cercetat pe sfânt, dar şi în cinstea Sf. Onufrie cel Mare (prăznuit în 12 iunie). Mai târziu mănăstirea a primit numele Spaso-Eleazarov. Din smerenie şi din dragoste pentru o viaţă retrasă, sfântul
n-a primit să fie egumen al mănăstirii, numindu-l în loc pe discipolul său Ignatie pentru acea funcţie. Apoi s-a retras să trăiască într-o pădure lângă un lac.
Sf. Eufrosin a murit la 95 de ani în 15 mai 1481. Din ordinul Arhiepiscopului Ghenadie al Novgorod-ului, la mormântul sfântului au aşezat o icoană pictată de discipolul său Ignatie, pe când sfântul era încă în viaţă. De asemenea, s-a mai pus la mormântul sfântului şi testamentul scris de acesta pentru fraţii călugări pe o bugată de pergament, ştampilată cu sigiliul de plumb al Arhiepiscopului Teofil al Novgorod-ului, acest testament fiind printre puţinele documente de acest fel scrise de mâna unui sfânt care s-au păstrat.
Sf. Eufrosin, începătorul vieţii pustniceşti din Pskov, a îndrumat mulţi discipoli renumiţi care, la rândul lor, au ridicat şi ei mănăstiri, plantând mai departe sămânţa vieţii monahale in jurul Pskov-ului. Printre aceştia se aflau şi călugării schitului Sava din Krypetsk (prăznuit în 28 august), Sf. Dositei din Verkhneostrov (prăznuit în 8 octombrie), Sf. Onufrie din Malsk (prăznuit în 12 iunie), Sf. Ioachim din Opochsk (prăznuit în 9 septembrie), Sf. Ilarion din Gdovsk (prăznuit în 21 octombrie), Sf. Chariton din Kudinsk, fondator şi egumen al Mănăstirii de la Lacul Kudina de lîngă Toroptsa, precum şi cuvioşii părinţi din Pskov - Ignatie, Haralamb şi Pamfilie, înmormântaţi la Mănăstirea Spaso-Eleazar.
Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului Serapion de la Manastirea Spaso-Eleazar, la Pskov.
Sfântul Serapion a fost însotitorul de asceza
si viata calugareasca al sfântului Eufrosin, si de aceea el este
praznuit uneori împreuna cu cuviosul Eufrosin.Viata lui se gaseste scrisa la 8 septembrie, ziua trecerii lui la Domnul.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Deci, calatorind el prin multe cetati, dupa randuiala vietii ostasesti, a mers si in cetatea crestineasca numita Oxirinhos, din Tebaida de Sus, unde a cunoscut bunatatea si milostenia crestinilor si aplecarea lor spre a face bine. Si era acolo si o biserica a crestinilor. Si, stand el acolo multa vreme, a aflat ce sunt crestinii; de vreme ce nu auzise nici de numele lui Hristos, nici de crestini. Si se minuna tanarul Pahomie de credinta crestineasca, se lumina cu mintea si se aprindea cu inima, bucurandu-se de numele lui Hristos, si iubea curatia trupeasca si viata simpla a crestinilor. Aici a cunoscut el invatatura Sfintelor Evanghelii si adevarurile de credinta, aici s-a invrednicit el de primirea Sfantului Botez. De aici inainte, Pahomie nu a mai avut alt gand, decat sa slujeasca toata viata lui Dumnezeu.
Auzind de un pustnic, anume Palamon, si de sfintenia vietii lui, s-a dus la el, in pustie, si l-a rugat sa-l primeasca in ascultarea sa. Pustnicul i-a aratat cat de greu este chipul in care vietuieste el in pustie, muncind cu bratele, priveghind toata noaptea, postind, rabdand felurite lipsuri si rugandu-se in tot ceasul. Pahomie s-a minunat, auzind ostenelile pustniciei, dar ravna lui nu a slabit. A ramas langa Palamon, ca ucenic al acestuia, si, astfel, s-a facut monah. Lucrul lui era sa toarca lana si sa o tese, iar, din castig, dadea saracilor. Deci, mergand odata, ei impreuna, la locul numit Tabenesei, unde Pahomie se ducea cateodata singur, sa se roage si unde auzise un glas de sus graindu-i: "Aici sa petreci si sa faci o manastire, unde vor veni multi sa se mantuiasca," batranul a avut o descoperire si a zis catre ucenicul sau Pahomie: "Sa zidim aici o chilie si tu sa petreci aici, dar sa nu ne despartim, ci, sa ne cercetam unul pe altul." Nu dupa multa vreme, insa, Sfantul Palamon s-a mutat din viata, pe bratele iubitului sau fiu sufletesc, ucenicul sau.
Cel dintai ucenic al Sfantului Pahomie, cand acesta a ramas singur, a fost insusi fratele sau mai mare, Ioan. Dar abia dupa moartea acestui frate, au inceput ucenicii sa se adune in jurul Sfantului. Chilioara Sfantului din Tebenesi s-a dovedit ca samanta buna, care a rodit imbelsugat, ajungand o mare manastire, cu buna faima in toata lumea, fiind maica tuturor manastirilor infiintate de Sfantul Pahomie. Iar numarul monahilor, din cele sapte manastiri intemeiate de el, se urca la 7000, din care o mie patru sute numai la Tabenesi, si numarul lor sporea neincetat. Aici a venit cu vremea si Sfantul Teodor Sfintitul, care a luat staretia tuturor manastirilor, dupa Pahomie, dar care, mai intai, s-a facut ucenic, urmand indeaproape viata si faptele cele bune ale dascalui sau, fericitul Pahomie, stralucind in facerea de minuni, ca si dansul. In aceste manastiri Sfantul Pahomie a statornicit randuielile de munca si de rugaciune, de tacere, de infranare si de fapte bune, randuieli pe care el insusi le pazea cel dintai, alcaduind, astfel, cea dintai Pravila de manastire cu viata de obste, din crestinatate.
Si se vedea ca este un barbat dumnezeiesc, desavarsit cu fapta buna si, de aceea, cei ce se duceau, de la casele lor la manastire, nu mergeau acolo pentru desfatare si pentru trupeasca dulce petrecere, de care se bucura cei mai multi, ci, pentru infranarea poftelor si trudele cele pustnicesti, minunandu-se de obiceiurile Sfantului si urmand viata si petrecerea lui cea ingereasca. Deci, savarsindu-se in Hristos, a fost ingropat in manastirea sa, intru al 55-lea an al vietii sale.
Intru aceasta zi, povestire din viata Cuviosului Pahomie, descoperiri pentru monahii care l-au urmat.
Asa, Cuviosul rugandu-se, au stat inaintea lui doi ingeri, in chipul luminii, iar in mijlocul lor era un tanar, ce frumusete negraita, stralucind cu razele ca soarele si era pe capul Lui o cununa de spini. Si ingerii, ridicand pe Pahomie de la pamant, i-au zis lui: "Deoarece ai cerut sa se trimita tie milostivire de la Domnul, iata, aceasta este milostivirea. Insusi Iisus, Domnul Slavei, Unul nascut, Fiul Tatalui, Cel ce a fost trimis in lume si S-a rastignit pentru voi si poarta cununa aceasta de spini pe cap." Si a zis Domnul catre Pahomie: "Indrazneste Pahomie, si te intareste, ca samanta ta cea duhovniceasca nu va lipsi pana la sfarsitul veacului. Iar din cei ce vor sa fie dupa tine, multi din intunecoasa groapa cea adanca, cu harul Meu mantuindu-se, mai inalti se vor arata, decat imbunatatitii monahi, cei de acum. Pentru ca cei de acum, prin chipul vietii tale povatuindu-se si luminandu-se, stralucesc cu faptele cele bune, iar cei ce vor sa fie dupa tine, pe care i-ai vazut tu in groapa cea intunecoasa, neavand un astfel de povatuitor, care sa-i poata scoate pe dansii in intunericul acela, ci insarind din intuneric, pe calea cea luminoasa a poruncilor Mele, cu osardie vor merge si placuti Mie se vor afla. Iar altii, prin ispite si prin primejdii, se vor mantui si cu Sfintii cei mari se vor asemana. Amin zic tie pentru dansii ca aceeasi mantuire vor castiga, pe care o castiga si monahii cei de acum, care vietuiesc cu intelepciune si cu neprihanire." Acestea zicand, Domnul s-a suit la cer si se lumina vazduhul de lumina cea negraita a slavei Sale, iar Sfantul Pahomie, cazand, s-a inchinat Domnului si-L slavea pe El cu gura si cu inima, bucurandu-se de acea proslavita aratare si umplandu-se de negraita dulceata din cuvintele cele graite lui, de Domnul.
Intru aceasta zi, cuvant din Limonar, despre un comediant, care hulea pe Nascatoarea de Dumnezeu.
Deci, de vreme ce nu s-a indreptat pe sine, ci si, mai mult, in joc, pe Sfant Fecioara o defaima, intr-una din zile, dormind el, s-a aratat Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si nimic nu i-a zis lui, numai cu preacuratele ei degete a insemnat amandoua mainile lui si amandoua picioarele si cand s-a desteptat, zacea cu mainile si picioarele paralizate.
Iar ticalosul, pocaindu-se, hulitor pe sine se numea si marturisea tuturor ca, pentru defaimare, patimeste unele ca acestea. Ca nu s-a indreptat fiind invatat, de atatea ori, prin iubirea de oameni a Preacuratei.
Intru aceasta zi, cuvant din Limonar, despre Ioan Pustnicul, cel ispitit de diavol prin Impartasanie.
Insa, intr-o zi, satana s-a schimbat in chipul preotului si, de dimineata a venit la el, vrand sa-i dea lui Impartasania. Iar Fericitul Ioan, cunoscandu-l, i-a zis lui: "O, intru tot vicleanule inselator, tu nu incetezi a insela sufletele crestinesti, ci, inca, indraznesti chiar si spre preacurata Impartasanie?" Iar vicleanul i-a zis: "Cu putin, de nu te-am surpat pe tine, ca, asa si pe altul din fratii tai l-am inselat si nebun l-am facut si s-a indracit, si multi sfinti au facut rugaciuni si abia au putut de l-au facut, pe el, cu minte intreaga." Si aceasta zicandu-i, dracul s-a dus de la dansul.
Si se raneau picioarele lui de statul cel mult in picioare si curgea puroi. Si, venind, ingerul Domnului s-a atins de buzele lui zicandu-i: "Hristos va fi tie mancare adevarata si Duhul Sfant, adevarata bautura si indestulat sa fii cu duhovniceasca hrana, de care, saturandu-te, nu vei mai dori hrana oamenilor din veacul de acum." Si, dupa ce l-a tamanduit, l-a mutat pe el din locul acela si vietuia prin pustie, umbland si mancand buruieni. Iar Duminica, la locul unde se afla, primea Impartasania din mana ingerului si infricosator s-a facut dracilor.
Cu ale caruia rugaciuni, si pe noi ne invredniceste, Dumnezeule, sa afla mila in ziua Judecatii, slavindu-Te pe Tine, Sfanta Treime, pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, acum si pururea.
Cugetare
Cînd vreun tiran din lăcomie îi năpăstuieşte sălbatic pe drepţi, atunci sălbăticia lui aduce şi pierdere şi cîştig; adică, ea aduce pierdere tiranului şi cîştig mare năpăstuiţilor.
Boris Godunov 1-a ucis pe Dimitri,
prinţul moştenitor cel în vîrstă de opt ani, spre a nu mai avea nici un
rival legitim la tron. Dar zilele imperiale
ale lui Boris au sfirşit repede, iar tiranul a cunoscut putreziciunea
şi dispreţul posterităţii – pe cînd micuţul Dimitri a cunoscut cununa
muceniciei şi a sfinţeniei. Căci după cincisprezece ani de la
uciderea lui, Dimitri a fost dezgropat iar sfintul lui trup s-a aflat
neputrezit şi lucrător de minuni. La sfintele lui moaşte au avut loc
patruzeci şi cinci de vindecări minunate. Prin urmare cine este cel care
pierde cu adevărat, şi cine cel care cîştigă, de pe urma tiraniei?
Dacă tiranul ar şti că prin tirania lui îl ajută pe cel pe care îl urăşte şi-1 ucide să intre în rîndul sfinţilor, pe cînd sieşi îşi pregăteşte condamnare şi osîndă eternă şi pe pămînt şi în cer, el nu şi-ar mai pune în aplicare planurile lui criminale.
Dar gîndirea cea întortocheată şi strîmbă a fost întotdeauna înaintemergătoarea şi însoţitoarea tiraniei.
Luare aminte
Să luăm aminte la lucrarea Duhului Sffnt Dumnezeu asupra Sfinţilor Apostoli:
- La cum, întru Duhul Sfînt, ei au primit vederi cereşti ale lumii ce va să fie;
- La cum, întru Duhul Sfînt, ei au văzut tainele din inimile oamenilor.
Predică
Despre proorocirea distrugerii idolilor egipteni şi împlinirea ei – „El capiştile dumnezeilor Egiptului le va arde cu foc” (Ieremia 43 : 13).
Cine le va arde cu foc? „Nabucodonosor,
regele Babilonului, robul Meu, zice Domnul” (Ieremia 25 : 9). Și s-a
împlinit proorocia aceasta. Căci Nabucodonosor a cucerit Egiptul şi a
distrus cu foc toate casele dumnezeilor celor mincinoşi, ale dumnezeilor
egiptenilor. El le-a ars cu foc, dar cu toate acestea nu le-a distrus
pentru totdeauna. Căci după aceea a venit şi a Babilonului pieire, tot
potrivit proorociei Sfîntului Proroc Ieremia, Babilonul devenind şi
rămînînd pînă în ziua de astăzi o movilă de dărîmături, adăpost pentru
şacali, groază şi batjocură fără locuitori (Ieremia 53 : 37). Există
însă o tradiţie, însemnată la Sfintul Epifanie al Ciprului, că se mai
afla şi o altă proorocie a lui Ieremia despre distrugerea finală a
idolilor Egiptului: «Toţi idolii vor pieri,
» zice această prorocie, « şi toate cele făcute de mîini omeneşti vor
pieri la ceasul venirii aici a Maicii Fecioare şi a Pruncului ei, Cela
Ce S-a născut în peşteră şi S-a sălăşluit în iesle». Această
proorocie s-a păstrat de către preoţii egipteni înşişi, care încă de pe
vremea lui Ieremia au luat obiceiul de a o reprezenta iconic pe Fecioara
şezînd întinsă pe un pat, iar Pruncul înfăşat aşezat în iesle.
Nabucodonosor, robul, a avut puterea, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, să taie răul, dar nu şi să-1 smulgă din rădăcini. Răul tăiat, ca şi iarba cosită, creşte din nou. Cînd Domnul vine pe pămînt, El smulge răul din rădăcină.
Nabucodonosor, robul, a ars capiştile şi
dumnezeii, dar capiştile s-au construit din nou şi aşijderi s-au ridicat
înapoi idolii, căci ei nu fuseseră smulşi cu totul din sufletele
oamenilor. Dar cînd a venit Domnul şi a început să împărătească şi în
sufletele egiptenilor, capiştile şi cu idolii lor s-au prăbuşit la
pămînt pentru totdeauna. Aşa s-a întîmplat şi cu iudeii cei
neascultători care s-au războit cu Domnul. Nabucodonosor, robul, i-a
luat pre ei în robie vreme de şaptezeci de ani, iar Domnul mîniat i-a
împrăştiat în întreaga lume, unde mulţi se află împrăştiaţi şi pînă în
ziua de azi, după aproape două mii de ani. Această împrăştiere a
poporului evreu în întreaga lume a fost proorocită limpede de Ieremia.
Astfel, trecerea timpului a dovedit adevărul cuvintelor rostite de
proorocul lui Dumnezeu.
O, Atoatevăzătorule Doamne,
dăruieşte-ne nouă să ne lipim din tot sufletul de cuvintele nemincinoase
ale Proorocului Tău. Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în
veci, Amin!
