17 mai – Sf. Ap. Andronic; Sf. Mc. Solochon; Sf. Ștefan, patriarhul Constantinopolului

 

• Pomenirea Sfântului Apostol Andronic

Sfîntul Andronic a fost unul dintre cei șaptezeci de apostoli. El era rudenie a Sfântului Apostol Pavel, după cum Pavel însuşi spune în Epistola sa către Romani (16 :7). Sfîntul Pavel o pomeneşte şi pe Sfînta Iunia cea împreună lucrătoare cu Sfîntul Andronic. Andronic a fost hirotonit episcop al Panoniei, fără a avea tronul episcopal într-un loc anume; ci el călătorea şi predica Cuvîntul în întreg cuprinsul Panoniei. Împreună cu Sfînta Iunia, el a izbutit să aducă pe mulţi la Hristos, şi să distrugă multe capişti idoleşti. Ei amîndoi aveau de la Duhul Sffnt darul de a lucra minuni, prin care scoteau afară demonii din oameni şi vindecau toate bolile şi suferinţele din popor. Ei amîndoi au luat cununa muceniciei, şi îndoit au luat-o: ca apostoli şi ca mucenici. Sfintele lor moaşte s-au descoperit în regiunea Evgheniei, iar sinaxarul face pomenire de ele la ziua de 22 februarie.

• Pomenirea Sfântului Mucenic Solochon

Solochon a fost egiptean de neam şi soldat roman sub comanda lui Campanus, în timpul domniei răului împărat Maximian. Cînd a ieşit porunca în rîndurile armatei ca tot soldatul să aducă jertfe idolilor, Solochon a declarat pe faţă că el este creştin. Aşa au făcut şi doi dintre camarazii lui: Pamfamir şi Pamfilon. Campanus a poruncit ca toţi trei să fie biciuiţi şi torturaţi cu curzime, torturi în timpul cărora Pamfamir şi Pamfilon au şi murit. Dar Solochon a supravieţuit, şi de aceea Campanus a poruncit ca el să fie torturat cu şi mai mare sălbăticie. El a poruncit să i se deschidă gura cu un jungher şi să i se toarne pe gît jertfele idolilor. Dar mucenicut a rupt lama jungherului cu dinţii lui neînghiţind necuratele şi scîrboasele jertfe. La urmă ei i-au străpuns capul prin urechi cu o pană şi 1-au lăsat să moară în chinuri. Creştinii 1-au luat pe mucenic şi 1-au adus la casa unei văduve. El acolo încet-încet a început să se vindece oarecum, putînd să guste şi mîncare şi apă. El a continuat să-i povăţuiască pe creştini să stea tari în mărturisirea credinţei şi în jertfirea pentru ea, chiar cu preţul vieţii. După acestea, mulţumind lui Dumnezeu, el şi-a încheiat alergarea pămîntească şi s-a înfăţişat înaintea Domnului în împărăţia Cerurilor la anul 298.

• Pomenirea Sfântului Ştefan, Patriarhul Constantinopolelui

Acest sfînt Ştefan a fost fiul împăratului Vasile Macedon şi fratele împăratului Leon cel înţelept. El a urcat pe tronul patriarhiei de Constantinopole după Patriarhul Fotie şi a păstorit Biserica lui Dumnezeu între anii 889 şi 893. El a adormit cu pace şi s-a înfăţişat înaintea Domnului, pe Care mult 1-a iubit.

Cântare de laudă la Sfinţii Apostoli Andronic şi Iunia

Apostolul Andronic, a Sfîntului Pavel rudă,

Predică sănătatea sufletului şi pacea,

Arzînd cu dragoste mare de Hristos,

A Cărui învăţătură ca pe o lumină în întreaga lume o poartă;

Fără multe haine, fără plată şi fără griji,

El bogat este în puterea Duhului Sfînt.

El suferinţele toate cu Sfînta Iunia le împărtăşeşte

Pînă ce Crucea se înalţă în largul întregii Panonii.

Acolo întunericul piere de razele Crucii alungat,

Acolo pleava se desparte de griul cel bun.

Acolo oamenii din somnul animalic se scoală

Și îmbrăţişează darul înfierii de către Dumnezeu.

Ei idolii îi dărîmă ca pe nişte trestii uscate,

Ei duşmănia o leapădă, cu patimile cele de ruşine.

Cînd inima le plînge, buzele lor cîntă:

« Copii ai Tăi sîntem, Doamne, o, Tată Ceresc!

Iată noi acum lumina Apostolilor Tăi primim.

Iartă-ne nouă desfrînările noastre,

Robia diavolilor

In care am trăit.»

Luna mai in 17 zile: pomenirea Sfantului Apostol Andronic, unul din cei saptezeci si a Sfintei Iunia.     Sfantul Apostol Andronic a fost unul din ceata celor saptezeci de Apostoli ai Domnului si, impreuna cu Sfanta Iunia, erau rude cu Sfantul Apostol Pavel si au crezut in Hristos, mai inainte decat marele Apostol, precum Pavel insusi marturiseste in Epistola sa catre Romani, cand zice: "Imbratisati pe Andronic si pe Iunia cei de un neam cu mine si impreuna inchisi cu mine, care sunt vestiti intre apostoli si care inaintea mea au fost in Hristos" (Rom. 16,7).
    Stim, din traditie, ca Sfantul Andronic a fost propovaduitor si invatator nu numai al unei cetati si tari, ci, pretutindeni alergand, ca un inaripat, a smuls valul inselaciunii idolesti si a propovaduit pe Hristos in multe locuri, aducand pe multi la dumnezeiasca cunostinta. Impreuna cu iunia, ajutatoarea si ruda sa, ei au intemeiat pretutindeni biserici, adica cete de ucenici in credinta, dupa pravila Apostolilor, au izgonit duhurile necurate  din oameni, au tamaduit pe bolnavi si au adus alinare si nadejde in sufletele celor oropsiti. Despre acesti doi Sfinti se mai stie ca au suferit in temnita, impreuna cu Apostolul Pavel, si ca, in calatoriile lor, ei au ajuns pana la Roma, unde au vestit, impreuna cu alti Apostoli, cuvantul lui Dumnezeu. Nu stim in ce imprejurari, Sfintii astazi pomeniti s-au mutat la Domnul: din traditie, stim doar atat ca Sfintii Andronic si Iunia si-au sfarsit sarguincioasa lor alergare in slujba Domnului, in ziua de 17 mai. Dumnezeului nostru, slava!


Intru aceasta zi, pomenirea Sfantului Mucenic Solohon si a celor impreuna cu el (+303-305).     Sfantul ucenic Solohon a trait pe vremea imparatiei lui Maximian. El era de nema egiptean, cu credinta, crestin si cu randuiala ostas, sub porunca tribunului Campan, care avea, sub porunca sa, trei mii de ostasi. Iar, cand Campan, cu voia imparatului, a mers cu ceata sa din Egipt la Calcedon, atunci, li s-a poruncit de catre imparat, tuturor  celor mai mari peste osti, sa aduca jertfa idolilor, impreuna cu ostile lor. Deci, Campan a poruncit ca toti ostasii sa aduca jertfa idolilor. Sfantul Solohon, si cu dansul alti doi ostasi, Pamfamir si Pamfalon, au marturisit ca sunt crestini si, deci, nu pot sa aduca jertfa idolilor. Ei au marturisit ca, nicidecum nu se vor lepada de Hristos si vor petrece, pana la sfarsit, in sfanta credinta, chiar de ar patimi chinuri cumplite. Deci, Sfintii Mucenici Pamfamir si Pamfalon, fiind munciti cu groaznice batai si-au dat sufletele lor in mainile Domnului, iar sfantul Solohon, intarindu-se, chema cu indrazneala pe Hristos. Prigonitorul Campan, fiind in nepricepere si maniindu-se foarte tare, a poruncit ca sa-i deschida gura Mucenicului, cu sabia, si sa-i toarne vin, de la jertfa idolilor. Atunci, Mucenicul, apucand fierul cu dintii, l-a rupt in doua si, rupand legaturile cu care era tinut, a stat inaintea prigonitorului, marind dumnezeirea lui Hristos si mustrand indracirea lui Campan. Atunci, un glas din ceruri a venit catre Sfantul, intarindu-l si indemnandu-l spre vitejeasca patimire. Dupa aceasta, au chinuit pe Sfant in multe feluri, batandu-l fara mila si tarandu-l gol peste varfuri de pietre ascutite. A fost spanzurat, apoi, intr-o casa, de mana dreapta, de o grindina, cu o piatra mare legata de piciorul stang si a stat, astfel, spanzurat, de la ceasul al saselea, pana la al noulea, indemnat fiind, in tot chipul sa se lepede de Hristos, dar el nu s-a supus. Taindu-se funia, Sfantul a stat drept pe pamant, fiind seara tarziu. Atunci Campan, cuprins de manie neimblanzita, a luat o trestie ascutita si a infipt-o toata in urechea Sfantului. Dupa aceea, toti ostasii au plecat impreuna cu tribunul, iar crestinii venind, au luat pe Sfant, care slabise mult, dupa atata munci si l-au dus pe un pat, in casa unei vaduve crestine. Acolo, Sfantul, gustand putina paine si apa, s-a intarit si a vorbit cu crestinii, cei ce erau de fata, sfatuindu-i sa fie nestramutati in credinta. Apoi, cautand spre cer si rugandu-se, si-a dat sufletul sau in mainile lui Hristos, Dumnezeul nostru, Caruia se cuvine slava in veci. Amin.
 


Intru aceasta zi, cuvant despre betie si despre pocainta.     Va rog, pe voi, toti oamenii, cei ce ????ziti de vinul cel mult, ca el atata poftele in ???voiti a va pocai catre Dumnezeu, sa va pa-??? oameni si goneste din suflete frica de Dumnezeu. Cereti de la Dumnezeu sa va daruiasca voua frica Sa, care sa goneasca din suflete poftele cele ce va incearca si vor sa va desparta pe voi de Dansul.
    Ia minte la tine, de-ti va zice tie gandul, ca fratele tau are ceva impotriva ta sa nu zabovesti, ci, mergand la el, te impaca si, de ai avea vreun gand asupra lui, iarta-i lui, cu umilinta, si sa nu fii aspru cu el. Ca toti suntem indemnati de aceeasi pizma draceasca, sa tinem mania asupra fratelui nostru. Dar, noua nu s-a poruncit, ca totdeauna sa ne smerim inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Iar, de saracia cea mare, sa nu ne ingrijim, ci sa ne incredintam lui Dumnezeu cu toata inima.
 

Sinaxar 17 Mai

În această lună, în ziua a şaptesprezecea, pomenirea sfinţilor apostoli Andronic şi Iunia.

Acest apostol al Domnului, ca şi cum ar fi fost cu aripi a înconjurat toată Iumea, smulgând toată înşelăciunea nebuniei idoleşti din rădăcină, şi propovăduind pe Hristos. El a avut dimpreună următoare lui pe mult-minunata Iunia, care era moartă pentru lume, şi vieţuia numai pentru Hristos Mântuitorul.
Şi trăgând spre dumnezeiasca cunoştinţă pe mulţi, au stricat capişti idoleşti şi au zidit dumnezeieşti biserici în toate părţile; şi gonind duhuri necurate de la oameni şi tămăduind boli fără de leac, şi-au plinit şi ei ca nişte oameni obşteasca datorie a firii, şi prin moarte s-au mutat la viaţa cea veşnică. De aceştia pomeneşte şi marele apostol Pavel, în Epistola către Romani (XVI, 7), zicând: "Spuneţi închinăciune lui Andronic şi Iuniei, rudelor mele şi soţilor mei în robie, care sunt vestiţi între apostoli, care şi mai înainte de mine au fost în Hristos".

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Solohon şi a celor împreună cu el sfinţii mucenici Pamfamir şi Pamfilon.

Tot în această zi, pomenirea cuvioşilor părinţi şi fraţi Nectarie şi Teofan, ctitorii Manastirii lui Varlaam din Meteora.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Intru aceasta zi, cuvant despre cum sa stam in biserica, cu frica si cu osteneala.     La tot cel ce crede in Dumnezeu, vine ingerul Domnului, daca nu-l gonim noi pe el cu lucruri rele. Ca, precum fumul goneste albinele, si pe porumbei mirosul urat, asa si pe ingerul pazitor al vietii noastre, il indeparteaza de la noi pacatul. Sa nu dai, zice Scriptura, piciorul tau spre clatire, nici sa nu adoarma cel ce te pazeste pe tine. Ca, precum cineva ar sta inaintea imparatului si ar vorbi cu el, si, chemand pe slugi, ar sta si ar vorbi cu ele, lasand pe imparat, asa face si omul care, in vremea cantarii sale, barfeste si isi risipeste mintea sa. Deci, sa cunoastem, fratilor, cum stam inaintea lui Dumnezeu, in biserica. Precum ingerii, cu cutremur Ii stau inainte, cantand, asa si noua, ni se cade a ne asemana lor, cu inima curata si cu frica stand la cantare si la rugaciunile noastre inaintea lui Dumnezeu, a Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

Cugetare

În urma unui cumplit cutremur de pămînt ce avusese loc la Antiohia, Sfîntul loan Gură de Aur a grăit astfel:

„Mari sînt roadele cutremurului! Iată pre Iubitorul de oameni Dumnezeu, cum zguduie El oraşul spre a întări sufletele, cum clatină temeliile şi întăreşte gîndurile, cum dă la iveală şubrezenia cetăţii şi face tari voinţele oamenilor ! Luaţi aminte la marea Lui iubire de oameni! El ne clatină acum şi aici pentru puţină vreme, dar ne întăreşte pentru veşnicie; ne clatină cu un cutremur ce ţine doar două zile, dar ne întăreşte cu o tărie ce ţine veşnic. Mama, atunci cînd vrea să-şi lecuiască pruncul care plînge des, îl leagănă puţin mai tare nu ca să-i facă rău, ci doar ca speriindu-1, să îl înveţe să fie liniştit. In tot acelaşi mod Domnul nostru al tuturor, Care ţine universul cu mîna, îl scutură din cînd în cînd, nu spre a-1 distruge, ci spre a aduce înapoi la calea cea dreaptă a mîntuirii pe acei oameni care trăiesc în fărădelegi.»

Iată cum ştiau să explice Sfinţii Părinţi, aceşti Stîlpi şi Temelii ale Adevărului, lucrările lui Dumnezeu şi iubirea Lui faţă de oameni, şi în mijlocul nenorocirlor, şi al binecuvîntărilor, şi în bogăţie, şi în sărăcie. Să ne ruşinăm aşadar de încetineala cu care mulţumim lui Dumnezeu atunci cînd El ne dăruieşte, şi de graba cu care cîrtim atunci cînd tot El ne ia.

Luare aminte

Să luăm aminte la lucrarea Duhului Sfînt Dumnezeu asupra sfinţilor mucenici omorîţi pentru credinţă:

• La cum Duhul Sfint le dă înţelepciune să grăiască cu putere înaintea judecătorilor;
• La cum Duhul Sfînt le dă curaj ca să urce şi să moară pe eşafod.

Predică

Despre Duhul Sfânt, Mângâietorul – „Dar Mîngîietorul, Duhul Sfînt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14: 26).

Care să fie înţelesul practic al acestor cuvinte, dacă nu acela că ne este de absolută trebuinţă să ne rugăm zilnic ca să ni se trimită zilnic Duhul Sfînt, tot aşa cum zilnic ne rugăm ca să primim pîinea cea de toate zilele?

Dumnezeu cu adevărat voieşte ca să ne trimită pre Duhul Sfînt în fiecare zi, dar El voieşte ca noi să ne rugăm zilnic pentru aceasta. Căci aşa cum este cu pîinea, care cîteodată ne prisoseşte iar altădată ne lipseşte, aşa este şi cu Duhul Sfînt. Duhul Sfînt vine şi pleacă de la noi după cum este şi rîvna sau trîndăvia noastră la rugăciune, după cum sînt şi faptele noastre bune sau răbdarea noastră.

De aceea a rînduit Biserica ca Sfintele Slujbe ale dimineţii să înceapă cu chemarea Duhului Sfînt: Împărate Ceresc, Mîngîietorule, Duhul Adevărului, vino şi Te sălăşluieşte întru noi! Şi numai după aceea este rînduită cererea: Pînea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi! De ce? Pentru că, fără Duhul Sfînt, noi nici măcar nu am şti cum să folosim pîinea cea de toate zilele cum se cuvine, adică în scopul mîntuirii.

Acela vă va învăţa toate. Adică, ziua şi noaptea, în orice împrejurare s-ar afla omul, El îl călăuzeşte, îl sfătuieşte, îl învaţă ce şi cum să gîndească, ce trebuie să spună, şi ce trebuie să facă. Pentru aceasta să-1 implorăm pe Dumnezeu ca să ne trimită Duhul Sfînt şi pentru nimic altceva, şi El însuşi, Duhul, ne va aduce nouă tot ceea ce ne lipseşte la orice moment dat. Cînd Duhul Sfînt Se pogoară asupra noastră, noi atunci cunoaştem toate, înţelegem toate, şi sîntem în stare să lucrăm toate cele cîte ne sînt de folos, nouă şi altora. Şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu. Adică: «Să nu vă fie teamă că aţi putea uita învăţătura Mea şi cuvintele Mele către voi. Duhul Sfînt ştie toate cîte sînt ale Mele, şi atunci cînd Se va pogorî în voi, toată învăţătura Mea întru voi va fi, împreună cu El.»

O, Stăpîne Doamne Duhule Sfinte, îndură-Te şi Te pogoară peste noi, nu după vrednicia noastră, ci după vrednicia Stăpînul şi Domnului nostru lisus Hristos, şi după marea Ta iubire de oameni. Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!