• Pomenirea Sfântului Mihail, episcopul Sinadelor
Mihail,
acest ierarh sfînt şi foarte învăţat, s-a închinat pe sine slujirii lui
Hristos încă din fragedă copilărie, împreună cu Sfintul Teofilact al
Nicomidiei, și a dus o viaţă de mari nevoinţe. Odată, în timpul
unei secete, aceşti doi sfinţi au adus ploaie bogată peste pămînt cu
rugăciunile lor. Datorită vieţii curate şi feciorelnice pe care a dus-o
din fragedă copilărie, el a fost ales de obşte şi sfinţit episcop al
Sinadelor de către Patriarhul Tarasie. Sfintul Mihail a participat la
Sfintul Sobor al Şaptelea a toată lumea de la Niceea, din anul 783. La
cererea împăratului, el a mers al Califul Harun-al-Raşid spre a purta cu
el negocieri de pace. În timpul nenorocitei domnii a împăratului Leon
Armeanul, Mihail a fost scos din scaunul său episcopal şi aruncat în
exil deoarece nu a voit să se lepede de cinstirea sfintelor icoane.
Acolo, în cumplită mizerie şi sărăcie, dar întru toată deplina dreaptă
credinţă, el s-a odihnit de viaţa în această lume deşartă la anul 818,
şi s-a strămutat la locaşurile împărăţiei celei veşnice a lui Hristos.
• Pomenirea Sfântului Mucenic Mihail
După moartea părinţilor lui, acest Mihail şi-a împărţit toate bunurile săracilor şi a mers în pelerinaj la Ierusalim. După aceea el a intrat în Mînăstirea Sfîntului Sava cel Sfinţit, în care a fost tuns monah. Mihail era foarte tînăr şi foarte frumos, dar după multele postiri trupul lui s-a uscat iar chipul s-a făcut palid. În
acel timp stăpîni la Ierusalim erau arabii. Într-o zi Mihail a fost
trimis de către părintele lui duhovnicesc la oraş, ca să vîndă rucodelia
[lucrul mîinilor]. Pe cale 1-a întîlnit eunucul reginei din Arabia,
care 1-a dus pe Mihail la regina lui spre a-i arăta acesteia rucodelia
lui Mihail. Cînd regina 1-a văzut pe acest monah frumos ea s-a umplut de
toată necurata patimă faţă de el, şi grăindu-i lui ruşinoase graiuri,
s-a făcut precum altădată soţia lui Putifar faţă de virtuosul losif cel
Preafrumos. Cînd Mihail a respins-o pe regina cea mult necurată şi a
căutat să fugă, regina mînioasă a poruncit să fie bătut cu trestii şi să
fie adus în faţa regelui Arabiei sub acuza că a hulit credinţa
mahomedană. Regele i-a propus lui Mihail să îmbrăţişeze islamul, dar
Mihail a refuzat. Pentru aceasta a fost silit să bea o otravă puternică.
Mihail a băut otrava, dar a rămas cu desăvîrşire nevătămat. Atunci
regele a poruncit ca Mihail să fie omorît prin tăierea capului în
centrul Ierusalimului. Monahii au aflat trupul lui şi 1-au adus în
Mînăstirea Sfîntului Sava, unde 1-au îngropat cu cinste. Mihail a luat
mucenicia pentru Hristos şi s-a preaslăvit în veacul al nouălea.
• Pomenirea Cuvioasei Eufrosina, cneaghina din Polotsk
Eufrosina a fost fiica Cneazului Vseslav din Polotsk. Cînd părinţii ei au voit să o logodească, ea a fugit la o mînăstire şi s-a tuns în îngerescul chip.
Un înger al Domnului i s-a înfăţişat de trei ori şi i-a descoperit
locul în care trebuia să întemeieze o nouă mînăstire pentru fecioare. Ea
a atras-o chiar şi pe sora ei Eudochia la viaţa călugărească, împreună
cu multe alte fecioare de neam bun, din rîndurile aristocraţiei.
Verişoara ei, Zvenislava, născută Prinţesă Borisov, şi-a adus toate
bogăţiile ei, toate hainele ei scumpe şi toate bijuteriile şi a zis: „Toate
cele lumeşti le lepăd, iar această zestre ce s-a pregătit pentru
cununia mea o aduc şi o dăruiesc Bisericii Mântuitorului. Iar eu pe mine
însămi Lui mă logodesc întru cununie duhovnicească şi capul mi-1 pun în
jugul Său blînd, şi asupra mea iau sarcina Lui uşoară”. Eufrosina
a tuns-o pe aceasta monahie şi i-a dat numele de Eupraxia. La vîrstă
înaintată ajungînd, Eufrosina a dorit să moară la Ierusalim, şi L-a
rugat pe Dumnezeu cu dinadinsul pentru aceasta. Dumnezeu a ascultat ruga
ei şi cu adevărat, cînd Eufrosina a mers la Ierusalim, ea a murit
acolo. Eufrosina a fost înmormîntată în Mînăstirea Sfintului Teodosie în
douăzeci şi trei de zile ale lunii mai din anul 1173.
Cântare de laudă la Sfântul Cuvios Mucenic Mihail
Reaua regină pe Mihail îl acuză
Că mahomedana credinţă a lepădat.
Monahului regele străină propunere-i face:
Cum că fiu al său îl va numi,
De islamul va îmbrăţişa,
Şi capul precum musulmanii-şi va rade.
Monahului inima îi arde în rugăciune
Iar sultanului îi zîmbeşte liniştit:
„Oare crezi, împărate, că decît mine mai tare eşti?
Află că moartea mie o nouă viaţă îmi este.
Sufletului meu de-astă lume nu-i pasă.
Iată, eu ţie trei lucruri îţi propun:
Fie te botează cu Crucea adevăraţilor credincioşi,
Ori ucide-mă cu sabia ta setoasă de sînge,
Ori slobozeşte-mă către al meu părinte duhovnicesc,
La mînăstirea mea să mă pot întoarce. „
Regele precum fiara se-nfurie:
El capul sfântului îl taie
Cu o lovitură de iatagan.
Îngerii sfintul său suflet îl iau
Şi către împărăţia lui Hirstos îl poartă.
Deci, din tinerete luand viata monahiceasca, se nevoia impreuna cu un bun prieten al sau, Teofilact al Nicomidiei, in zilele Sfantului Tarasie, patriarhul Constantinopolului, de catre care, amandoi, au fost trimisi la o manastire, zidita la tarmul Marii Negre. Si atat au sporit in ostenelile pustnicesti, incat si indrazneala au castigat in rugaciunile lor catre Dumnezeu; si veneau credinciosii din tinuturi indepartate la dansii, pentru binecuvantare si duhovniceasca povatuire, iar ei, inca, si mai mult, se pazeau de demonul mandriei.
Si, stralucind, ca o raza de stea, viata cea imbunatatita a Cuviosilor Parinti, Preafericitul patriarh Tarasie i-a socotit ca sunt vrednici de treapta cea inalta a arhieriei. Deci, cei doi smeriti calugari, au fost asezati episcopi: Sfantul Teofilact, episcop in Nicomidia, iar Cuviosul Mihail, episcop in Nicomidia, iar Cuviosul Mihail, episcop al Sinadelor. Si pastoreau cu cinste poporul lui Hristos, prin cuvantul si prin chipul lor crestinesc de vietuire. Apoi, ducandu-se Sfantul Patriarh Tarasie, din viata aceasta, si venind Nichifor cel Intelept, la scaunul Bisericii din Constantinopol, s-a pornit, iarasi, viforul luptei impotriva Sfintelor icoane. Ca rau credinciosul Leon Armeanul, fiind vatamat de aceasta ratacire, a pornit prigoana asupra Bisericii lui Hristos, Sfintele icoane numindu-le idoli si lepadandu-le, iar pe cei ce se inchinau lor, chinuindu-i si pierzandu-i in multe feluri Si a izgonit pe fericitul patriarh Nichifor si pe ceilalti dreptcredinciosi arhierei de la scaunele lor, iar in locul lor, a ridicat pe eretici, cei de un gand cu el. Si se vedea atunci uraciunea pustiirii in locul cel sfant.
Deci, a adunat patriarhul, in graba, pe cei mai de seama arhierei ai vremii si au mers, cu totii, la imparat si i-au amintit de dreapta credinta, cea hotarata la cel de al saptelea Sinod a toata lumea, de la Niceea, din anul 787, si osandirea celor ce alunga icoanele din biserici. Atunci s-a aratat si Sfantul Mihail episcopul, ca este vestit marturisitor al dreptei credinte si mustrator al ereziei. Dar, imparatul nu s-a induplecat ci, intarit in ratacirea lui, a prins a infricosa pe episcopi cu pedepse grele. Nimeni insa nu s-a inspaimantat, iar Cuviosul Mihail l-a mustrat cu indrazneala pe Leon imparatul, zicand: "Cinstesc Sfanta icoana a Mantuitorului mei Iisus Hristos si a Preacuratei Fecioare, Maicii Sale si a celorlalti Sfinti si ma inchin lor. Iar de a ta porunca nu ma ingrijesc si de nimic o socotesc."
Si a fost osandit sa fie surghiunit din lor in loc, ca si ceilalti episcopi dreptcredinciosi, departe de bisericile lor. Iar de multimea necazurilor si de istovirea oboselilor, Cuviosul Mihail a inchis ochii in scurta vreme. Si asa, alergarea cea buna si-a sfarsit si indoita cununa a primit, pentru rabdarea si statornicia lui in dreapta credinta, ca s-a adaugat, ca un arhiereu langa arhierei si langa mucenici, ca un mucenic, intru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.
Soborul Sfinților din Rostov și Yaroslav
Prăznuirea Soborului Sfinților din Rostov și Yaroslav pe data de 23 mai
a fost stabilită prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
Ruse, la propunerea Prefericitului Patriarh Alexei I (+ 1970) pe 10
martie 1964.
Soborul Sfinților din Rostov și Yaroslav este alcătuit din:
a) Sfinți făcători de minuni din Rostov
Sfântul Arhimandrit Avraam, făcătorul de minuni (29 octombrie, 1073 - 1077)
Sfântul Cneaz Vasile (+ 1238)
Sfântul Dimitrie, Mitropolitul Rostovului (+ 28 octombrie 1709, prăznuit și pe 21 septembrie în ziua descoperirii Cinstitelor Sale Moaște)
Sfântul Episcop Ignatie (+ 28 mai 1288)
Sfântul Irinarh Sihastrul (+ 1616)
Sfântul Episcop Isaia, făcătorul de minuni (+ 15 mai 1090)
Sfântul Isidor fericitul, cel nebun pentru Hristos (+ 1474)
Sfântul Episcop Iacob (+ 27 noiembrie 1391)
Sfântul Ioan Milostivul, cel nebun pentru Hristos (+ 1580)
Sfântul Leontie, Episcopul Rostovului (+ 23 mai 1073)
Sfântul Petru, Țareviciul de Ordynsk (+ 1290)
Sfântul Teodor, Arhiepiscop de Rostov (+ 28 noiembrie 1394)
b) Sfinți făcători de minuni din Yaroslav:
Sfântul Cneaz Vasile (+ 1249)
Sfântul Cneaz Constantin (+ 1257)
Sfântul Cneaz Teodor (+ 1299) cu fii săi: David (+ 1321) și Constantin (XIV)
Sfinți făcători de minuni din Pereslavl:
Sfântul Alexandru Nevski (+ 1263)
Sfântul Andrei, Cneazul de Smolensk (XV)
Sfântul Arhimandrit Daniel (+ 1540)
Sfântul Nichita Stâlpnicul (+ 1186)
c) Sfinți făcători de minuni din Uglich:
Sfântul Casian Monahul (+ 1504)
Sfântul Țarevici Dimitrie (+ 1591)
Sfântul Ignatie de Lomsk (+ 1591)
Sfântul Paisie Călugărul (+ 1504)
Sfântul Cneaz Roman (+ 1285)
d) Sfinți făcători de minuni din Poshekhonsk:
Sfântul Mucenic Adrian (+ 1550)
Sfântul Ghenadie de Liubimograd și Kostroma (+ 1565)
Sfântul Sebastian Monahul (+ 1542)
Sfântul Silvestru de Obnora (+ 1379)
Intru aceasta zi, patimirea Sfantului Mucenic Mihail monahul (sec. IX)
Si acea femeie spurcata, vazand ca monahul cel curat nicidecum nu vrea sa-i implineasca pofta pacatului ei, s-a umplut de rusine si de manie si a poruncit sa-l bata pe el cu bete. Dupa aceea, a trimis pe monah legat, la imparatul, fiindca nu era departe de Ierusalim, ca pe un hulitor al credintei lor. Iar imparatul, cercand cele despre dansul, l-a dezlegat pe el si-l ruga sa fie partas la credinta lui Mahomed. Iar Mihail a zis: "Sa nu-mi fie mie, sa las pe Dumnezeul meu si sa urmez dracului."
Si imparatul cercand sa-l castige cu fagaduieli, Sfantul Mihail a zis: "Un lucru cer de la tine, ori la staretul meu ma slobozeste, ori, in numele Dumnezeului meu, boteaza-te, ori prin sabia ta catre Hristosul meu trimite-ma." Iar imparatul a poruncit ca sa-l adape pe el cu otrava, purtatoare de moarte. Iar el, band otrava, nevatamat a ramas dupa cuvantul lui Hristos de la Evanghelie: "Chiar ceva datator de moarte de vor bea, nu-i va vatama" (Marcu, 16, 18). Si, rusinandu-se, imparatul a poruncit ca, pe robul lui Hristos, sa-l taie cu sabia in mijlocul Ierusalimului.
Iar monahii manastirii Sfantului Sava, luand trupul lui, l-au dus in lavra lor si au pus, cu cinste, impreuna cu sfintii parinti, pe Mucenicul lui Hristos Mihail, slavind pe Hristos Dumnezeu.
Sinaxar 23 Mai
În această lună, în ziua a douăzeci şi treia,
pomenirea Preacuviosului părintelui nostru Mihail Mărturisitorul,
episcopul Sinadelor.
Acest
sfânt ce poartă numele îngeresc Mihail, fiind dăruit lui Dumnezeu din
braţele mamei sale, şi curăţindu-se pe sine cu întregimea vieţii, s-a
făcut preot lui Dumnezeu celui preaînalt, şi fiind întărit de Dumnezeu, a
stins şi a potolit toată bârfirea şi deşertăciunea hulitorilor de
Dumnezeu, astupând gurile cele fără de Dumnezeu ale ereticilor, ce se
deschideau împotriva sfintelor icoane. Şi neputând suferi fiara cea
cumplită, adică tiranul Leon Armeanul, dumnezeieştile cuvinte ale
grăirii sale, deoarece sfântul nu s-a spăimântat de înfricoşările lui
nici s-a muiat cu mintea de acelea, ci cu glas slobod striga: "Eu mă
închin şi cinstesc dumnezeiasca şi cinstita icoană a Mântuitorului
nostru Iisus Hristos, şi a sfintei Maicii Sale, iar dogma şi porunca ta o
scuip şi nu o bag în seamă".După aceea, ruşinându-se tiranul şi aprinzându-se de mânie, l-a osândit cu o depărtată izgonire, iar sfântul păzind chipul lui Dumnezeu curat şi neîntinat a fost gonit din loc în loc. Şi aşa săvârşind alegerea cea bună şi împodobindu-se cu îndoite cununi, s-a adăugat către arhierei ca un arhiereu, şi către mucenici ca un mucenic.
Tot în această zi, pomenirea sfintei purtătoarei de mir Maria lui Cleopa, care cu pace s-a sävârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Salona Romanul, care de sabie s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Seluc, care s-a săvârşit fiind tăiat cu ferăstrăul.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Grigorie Dialogul.
Deci, acolo, in acele infricosatoare locuri, zicea el, a vazut spanzurat pe capul in jos, pe un oarecare Petru, ce fusese mai mare in randuiala bisericeasca si murise cu patru ani mai inainte, si care, acum, cu o grea legatura de fier era legat. Si, intrebandu-l el, pentru ce patimeste, i-a spus lui ca, ori de cate ori i se poruncea lui sa bata pe cineva, pentru vreo greseala, el mai mult il batea, din patima sa cea salbatica, decat din porunca ce i se da. Iar, ca acestea asa sunt, stiu toti cei ce-l cunosc pe el". Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Cugetare
Omul duhovnicesc interpretează toate lucrurile şi toate fenomenele naturale într-un mod duhovnicesc şi simbolic, trăgînd învăţăminte duhovniceşti pentru sufletul său din toate lucrurile şi întîmplările.
Odată au venit nişte fraţi la Sfântul
loan cel Pitic şi au început să-i povestească cum o ploaie grozavă a
udat palmierii lor, care au început să dea mlădiţe noi spre bucuria lor,
căci de acum vor avea din belşug pentru lucrul mîinilor. Sfîntul loan
s-a gîndit un pic şi a zis: „Aşa şi Duhul Sfînt intră în inimile sfinţilor, astfel încît ei să se înnoiască şi să rodească mlădiţele noi ale fricii de Domnul”.
Luare aminte
Să luăm aminte la harul Duhului Sfînt Dumnezeu de la Sfînta Taină a Botezului:
- La cum harul dă putere sufletului să-I urmeze lui Hristos Domnul;
- La cum el este o chezăşie a înfierii de către Dumnezeu a omului celui botezat.
Predică
Despre aceea că nu trebuie să întristăm Duhul Cel Sfânt al lui Dumnezeu – „Să nu întristaţi Duhul Cel Sfînt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării (Efeseni 4: 30).
Fraţilor, cuvintele „Pecetea Harului
Duhului Sfînt” sînt cuvinte sfinte ce s-au rostit deasupra noastră a
tuturor, celor care sîntem botezaţi din apă şi din Duh. Duhul
lui Dumnezeu ni s-a dăruit nouă nu pe socoteala vreunui merit personal
al nostru nimeni să nu cugete aşa ceva – ci pe socoteala marii
milostiviri a Dumnezeului Celui Viu.
Chiar între relaţiile obişnuite dintre oameni, fericit este cel care dăruieşte ceva, şi fericit de asemenea cel care primeşte darul. A dărui este o bucurie din ambele părţi. Cu cît mai mare e darul, cu atît mai mare este şi bucuria.
Dumnezeu Se bucură atunci cînd dăruieşte harul Duhului Său Celui Sfînt; atunci, de ce să nu se bucure pentru aceasta şi oamenii?
Căci săracul care primeşte, de obicei se bucură mult mai tare decît
bogatul care dăruieşte; de ce atunci să nu se bucure şi nenorociţii de
oameni atunci cînd primesc acest covîrşitor dar de la Dumnezeu Cel
Atotbogat? Deci cum reuşesc oamenii să întristeze pe Duhul Sfînt?
Apostolul, care ne-a poruncit nouă să nu întristăm pe Duhul Cel Sfînt al
lui Dumnezeu, adaugă imediat şi ce anume provoacă această întristare:
„Orice amărăciune şi supărare şi mînie şi izbucnire şi defăimare să
piară de la voi, împreună cu orice răutate” (Efeseni 4: 31), zice
Apostolul. Cu alte cuvinte, Duhul lui
Dumnezeu Se întristează de fiecare păcat al nostru. Să îndepărtăm de la
noi tot păcatul, iar Duhul lui Dumnezeu Se va bucura iar prin El ne vom
bucura şi noi.
Atunci cînd în casele noastre adăpostim vreun oaspete important noi ne străduim să facem toate cele care îi sînt plăcute oaspetelui nostru. Dar ce oaspete poate fi oare mai mare decît Duhul Sfînt al lui Dumnezeu?
Deci, dacă El este cel mai mare şi mai
dorit Oaspete al casei sufletului nostru, atunci eforturile cele mai
mari ale vieţii noastre trebuie să fie investite în a-I plăcea Lui. Şi
ştim cu ce ne facem plăcuţi Duhului lui Dumnezeu: cu aceleaşi lucruri cu
care ne facem plăcuţi Stăpînului Hristos însuşi: „De Mă iubiţi, păziţi
poruncile Mele” (loan 14: 15).
Prin urmare, cel care păzeşte poruncile lui Hristos are dragoste faţă de Fiul şi faţă de Duhul Sfînt. Cel care place Fiului, păzindu-I poruncile, acela place şi Tatălui şi Duhului Sfînt.
Apostolul recomandă cu insistenţă: „Ci
fiţi buni între voi şi milostivi, iertînd unul altuia, precum şi
Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos” (Efeseni 14: 32). Dacă sîntem
buni, dacă sîntem milostivi, dacă iertăm unul altuia, prin acestea
plăcem Duhului lui Dumnezeu, pre Carele Il avem Oaspete în casa inimilor
noastre. Atunci Duhul lui Dumnezeu Se bucură întru noi, şi întreaga
noastră făptură se cutremură cu o anume bucurie negrăită. O, fraţilor,
să avem grijă ca nu cumva să-1 întristăm pe Oaspetele nostru Cel
Preaînalt, Carele a venit la noi cu cele mai mari daruri.
O, Stăpîne Doamne Duhule Sfinte,
iartă-ne nouă negrija noastră faţă de înălţimea Ta nemuritoare şi nu ne
lăsa fără Tine, deşerţi şi nevrednici. Căci Ţie îţi aducem slavă şi
mulţumire în veci, Amin!
