DESPRE SFANTA SCRIPTURA

INVATACELUL: Ce se intelege prin Sfanta Scriptura?
PREOTUL: Prin Sfanta Scriptura noi intelegem colectia cartilor sfinte care au fost scrise sub insuflarea Duhului Sfant intr-un rastimp de aproape 1500 de ani, adica de la Moise - circa 1400 de ani inainte de Hristos - pana la autorul Apocalipsei - circa 100 de arii dupa Hristos (Invatatura de credinta ortodoxa, intreb. 29, p. 18).
INVATACELUL: Dar de ce arhiereii si preotii nu le dau voie crestinilor - care sunt membri ai Bisericii - sa talmaceasca sau sa predice in public cuvantul lui Dumnezeu din Scripturi ?
PREOTUL: Orice crestin are voie sa citeasca Sfanta Scriptura, dar nu oricine are dreptul de a invata, de a talmaci cuvantul Scripturii. Dreptul acesta il are numai Biserica, prin clerul sau si prin profesorii recunoscuti de ea si care sunt oameni bine pregatiti, cunoscatori ai dreptei credinte. De ce dreptul de a preda invatatura il au numai episcopii, preotii si profesorii teologi ai Bisericii, este usor de inteles, cand ne gandim ca Mantuitorul a dat puterea de a invata sfintilor si pastorilor si apostolilor (Matei, 28, 20), iar nu multimilor. Apostolii erau trimisi de Hristos ca sa invete (si sa savarseasca Tainele. Iar Sfantul apostol spune: "Cum vor propovadui, daca nu vor fi trimisi?" (Rom., 10, 15). Deci, dreptul la propovaduire il are numai cel trimis. Or, episcopii sunt urmasii legitimi ai apostolilor. Sfantul Pavel incredinteaza episcopului Timotei, din Efes, sarcina de a invata in Biserica, si nu tuturor credinciosilor din Efes. Acelasi apostol spune corintenilor: "Oare toti sunteti apostoli, oare toti sunteti invatatori?" (I Cor., 12, 19). Acelasi apostol spune despre episcop, preot si diacon ca trebuie sa fie destoinici a invata pe altii (I Tim., 3, 2; Tit, 1, 9). Nu spune insa acelasi lucru despre toti credinciosii. El face distinctie intre pastor si turma, intre cei care invata si cei care asculta. Episcopul, preotul si diaconul, teologii Bisericii, nu pot invata ce vor ei, ci ceea ce a invatat Biserica intotdeauna. Ei invata in numele Bisericii. Nu oricine are destula pricepere si intelegere sa talcuiasca Scriptura. Acest lucru il arata marele apostol Petru in epistola sa, cand, referindu-se la epistolele marelui apostol Pavel, zice ca in ele sunt unele lucruri "anevoie de inteles, pe care cei nestiutori si neintariti le rastalmacesc, ca pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare" (II Petru, 3, 16).
INVATACELUL: Nu este drept, zic unii, ca membrii Bisericii sa nu aiba voie sa predice si sa talmaceasca Scripturile. Orice crestin stie sa talcuiasca Sfanta Scriptura, acest lucru putandu-se intelege din cele scrise: "Iar voi, ungere aveti de la Cel Sfant sa stiti toate". "Cat despre voi, ungerea pe care ati luat-o de la El ramane intru voi si nu aveti trebuinta sa va invete cineva..." (I Ioan, 2, 20, 27).
PREOTUL: Sfanta Scriptura este ca o fantana cu adancime fara fund, fiindca in ea este cuprinsa intelepciunea lui Dumnezeu, Care nu are margini. Daca cineva insetat ar veni la o fantana si ar voi sa bea toata apa, s-ar ineca in ea; dar daca va scoate din ea cu ciutura si de acolo cu paharul va bea, se va racori fara de primejdie. Cine este omul acela nebun care ar voi sa se bage intr-o apa adanca, fara sa stie sa inoate? Sfanta Scriptura are "oase" dupa cum spun sfintii parinti ai Bisericii, si nimeni, avand dintai intelegerii sale de lapte, sa nu indrazneasca a sparge cu ei oasele tari ale Scripturilor dumnezeiesti, caci se vatama pe sine si se pierde.
Dumneata nu ai citit in Sfanta Scriptura cele despre famenul etiopian? Acesta citea pe proorocul Isaia si cand l-a intrebat apostolul Filip daca intelege cele ce citeste, el a zis: "Cum voi putea intelege, de nu ma va povatui cineva?" (Fapte, 8, 31). Ia seama, caci si cuvantul "ungere", despre care ai pomenit dumneata, inseamna revarsarea Sfantului Duh in Sfanta Taina a mirungerii, indata dupa primirea botezului (Fapte, 4, 27; II Cor., 1, 21; Ioan, 16, 13; Rom., 8, 9 etc.), iar cuvintele "stiti toate" inseamna tot ceea ce tine de adevarul crestin si de mantuire, precum si tot ceea ce este in legatura cu antihrist si cu raspanditorii lui, despre care este vorba in versetele urmatoare (Ioan, 2, 22; 4, 2, 3). Asadar, nu trebuie a invata fiecare dupa intelegerea sa in talcuirea Scripturilor, caci se rataceste.
INVATACELUL: Se spune, totusi, ca orice crestin are dreptul si chiar datoria de a citi singur Sfanta Scriptura, caci asa ne-a poruncit noua Mantuitorul zicand: "Cercetati Scripturile, caci voi socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc pentru Mine" (Ioan, 5, 39).
PREOTUL: Ia seama, ca multi incepatori de erezii din vechime au indraznit a se afunda in marea Scripturii cea fara de fund si s-au inecat duhovniceste, pierzandu-se pe ei si pe toti cei care i-au urmat. Nu toti au varsta duhovniceasca la fel si, de aceea, nu toti pot intelege Sfanta Scriptura la fel.
Sfanta Scriptura cuprinde (trei feluri de intelesuri: 1) intelesul dupa litera, obstesc, gramatical, verbal sau istoric; 2) intelesul alegoric, metaforic, mai inalt sau sufletesc; 3) intelesul spiritual, duhovnicesc. Dupa cum spun sfintii parinti ai Bisericii, cei simpli la cunostinta sa se multumeasca cu intelesul cel obstesc si istoric (dupa litera Scripturii); cei mai inaintati sa patrunda cu intelegerea si in sufletul Scripturii, iar cei mai pregatiti, cu fapta si intelegerea, pot cuprinde intelesurile mai adanci ale Sfintei Scripturi. Pentru aceasta si marele Pavel, aratand ca intelepciunea cea desavarsita a Scripturilor se cuvine celor desavarsiti, zice: "Insa noi graim Intelepciunea la cei desavarsiti, dar nu intelepciunea veacului acestuia, nici a stapanitorilor acestui veac, care sunt pieritori, ci propovaduim intelepciunea de taina a lui Dumnezeu, pe cea ascunsa, pe care a randuit-o Dumnezeu mai inainte de veci spre slava noastra" (I Cor., 2, 6-7).
INVATACELUL: Unii spun ca nu este nevoie ca cineva sa aiba multa stiinta spre a putea pricepe invataturile Sfintei Scripturi, caci si celor neinvatati li se descopera intelepciunea acestor invataturi, dupa cum arata Mantuitorul prin cuvintele: "Te laud pe Tine, Parinte... caci ai ascuns acestea de cei intelepti si le-ai descoperit pe ele pruncilor" (Matei, 11, 25).
PREOTUL: Da, le-a descoperit Dumnezeu intelepciunea Sa acelora pe care i-a cunoscut ca sunt prunci cu rautatea, dar nu cu mintea si cu intelegerea, adica celor desavarsiti in toata fapta buna si care ajunsesera la nerautatea pruncilor. La acest lucru indeamna marele Pavel pe crestinii din Corint, zicand: "Fratilor, fiti prunci cu rautatea. Cu mintea insa fiti desavarsiti" (I Cor., 14, 20).
INVATACELUL: Dumnezeu a osandit intelepciunea si stiinta oamenilor, dupa cuvantul scris: "Pierde-voi intelepciunea inteleptilor si stiinta celor invatati o voi darama" (Is., 29, 14). Si apostolul zice: "Unde este inteleptul? Unde este carturarul? Unde este cercetatorul veacului de-acum? Au nu a facut Dumnezeu nebuna intelepciunea lumii acesteia?" (I Cor., 1, 19-20). Oare, cum e posibil ca Dumnezeu sa fi rezervat talcuirea Sfintei Scripturi numai unor oameni cu pregatire, asa cum sustinem noi, ortodocsii?
PREOTUL: Trebuie sa stii mai intai ca nu orice stiinta si intelepciune a osandit-o Dumnezeu, ci numai ceea ce aduce vatamarea omului, dar nicidecum nu osandeste invatatura duhovniceasca. Caci daca ar fi dupa afirmatia unora care interpreteaza gresit acest verset, atunci ar insemna ca si intelepciunea lui Solomon, a lui Isus - fiul lui Sirah, a Mantuitorului, a sfintilor prooroci si apostoli carora li s-a poruncit sa fie "intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii" (Matei, 10, 16) - sa fie osanda. Dar nu este deloc asa. Ia seama, deci, sa nu fii asemenea celor ce - dupa cuvantul Domnului - "se ratacesc nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu" (Matei, 22, 29).
INVATACELUL: De ce Sfanta Scriptura se mai numeste si "Biblie" ?
PREOTUL: Cuvantul "Biblie" este de origine greceasca si inseamna carte. Cartile Scripturii si-au pastrat de-a lungul veacurilor numele grecesc de "Biblie", atat pentru ca Sfanta Scriptura a fost tradusa mai intai in limba greaca, cat si pentru ca la inceput, in primele veacuri ale crestinismului, invataturile cuprinse in ea au fost propovaduite mai ades in graiul grecesc, asa cum arata documentele timpului, indeosebi Sfanta Traditie.
Acest cuvant, "Biblie", care este cel mai intrebuintat atat de crestini, cat si de necrestini, infatiseaza deci Sfanta Scriptura ca pe o carte care, de-a lungul istoriei, si-a pastrat acest nume fara alt adaos si pe care noi, credinciosii, o socotim cartea mai presus de toate cartile sau cartea cartilor. E cartea pe care, daca nu o putem numi cea mai mare ca intindere, o putem numi cea mai pretioasa pentru cuprinsul si roadele ei in sufletele noastre (cf. Inv. de Cred. Ortod., intrebarea 30, pag., 18).
INVATACELUL: Spun unii ca unele texte din Sfanta Scriptura se contrazic cu altele.
PREOTUL: Mai intai, Sfanta Scriptura, pe care o poate citi oricine, cuprinde in sine invataturi folositoare si mantuitoare de suflet. Sfanta Scriptura niciodata nu poate minti, deoarece Duhul Sfant nu a inselat pe slujitorii Sai, proorocii (Sf. Ipolit, Comentar la Daniel, 4, 6; Fericitul Augustin, Scrisoarea 283, 3).
Prin firea si prin mintea lor, oamenii nu puteau cunoaste lucruri atat de mari si dumnezeiesti, ci numai printr-un dar coborat de sus asupra oamenilor celor sfinti, in sfarsit, Sfanta Scriptura are o unitate desavarsita. Acelasi suflu dumnezeiesc se simte in toate cartile ei, desi acestea sunt asa de deosebite intre ele, prin lucrurile despre care vorbesc. Fiind data prin Duhul Sfant, Sfanta Scriptura cuprinde adevarul. Nimic nedrept sau prefacut nu se afla intr-insa (Sf. Clement Romanul, Scrisoarea I-a catre Corinteni, 43).
Sfanta Scriptura nu se contrazice (sfantul martir si filozof Iustin, Dialogul cu iudeul Trifon 65, 2; Sfantul Epifanie, Contra ereziilor; Pamurion 70, 7) cum se contrazic scrierile pagane: "Daca scrierile proorocilor sunt de acord cu Evangheliile, este pentru ca toti au vorbit insuflati de un singur Duh al lui Dumnezeu" (Sf. Teofil al Antiohiei, Catre Anatolie, 256).
"Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator si mai ascutit decat toata sabia cea ascutita cu doua taisuri si strabate pana la despartitura dintre suflete si duh, dintre incheieturi si madulare si este judecator al simtirilor si cugetelor inimii" (Evr., 4, 12).
Fericitul Ieronim, traducator si talcuitor al Sfintei Scripturi in limba latina, se pronunta astfel: "Te rog, spune-mi ce e mai Sfant ca acest cuvant al lui Dumnezeu? Ce mancari, ce fel de miere, sunt mai dulci decat cunoasterea lui Dumnezeu si patrunderea in lucrurile Sale ascunse, decat privirea la ideea Ziditorului, la cuvantul Stapanului tau, decat ca aceste cuvinte ale Stapanului, pline de intelepciunea duhovniceasca, sa-i invete pe oameni! Desfatarea noastra sa stea in a medita la legea Domnului, ziua si noaptea, in a bate la usa ce ne e deschisa, in a primi paine de la Sfanta Treime si a merge pe valurile vietii avand pe Domnul calauza" (Scrisoarea 30, 13).
INVATACELUL: Atunci, Sfanta Scriptura nu ne poate calauzi ea singura pe calea mantuirii?
PREOTUL: Sfanta Scriptura nu ne poate calauzi ea singura pe calea mantuirii si iata de ce: intai, pentru ca ea nu a fost data omenirii de la inceput, al doilea, pentru ca atunci cand a fost data nu era singura autoritate in privinta mantuirii sufletelor omenesti, fiindca a avut inaintea ei si o data cu ea si Sfanta Traditie in vatra mereu calda a obstii religioase sau a Bisericii. Cu mult inainte de a incepe Moise sa scrie primele carti ale Vechiului Testament, a existat o evlavie a obstii religioase, chiar mai veche decat cea a patriarhilor. Cartile Noului Testament incep sa apara dupa mai bine de zece ani de la intemeierea Bisericii. Ele apar in sanul acesteia, iar Biserica alege cartile insuflate din veacul I al erei noastre.
Biserica este autoritatea superioara si hotaratoare in aceasta privinta, precum si in talcuirea textului biblic. Ea este "Stalpul si Temelia adevarului" (I Tim., 3, 15).
Ea tine canonul neschimbat al adevarului (Fer. Ieronim, Contra ereziilor l, 9, 4). in ea lucreaza Duhul Sfant pentru pastrarea neintinata a adevarului mantuitor.
Unde este Biserica - zice Fer. Ieronim -, acolo este si Duhul lui Dumnezeu, si unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este si Biserica si tot harul, iar Duhul este adevarul (op. cit., 3, 23, 1).
INVATACELUL: Ce intelegem prin canonul cartilor Sfintei Scripturi?
PREOTUL: Prin canonul cartilor Sfintei Scripturi intelegem totalitatea cartilor sfinte insuflate de Dumnezeu, mai precis, lista acestor carti. Cuvantul canon n-a avut acest inteles de la inceput. El este imprumutat din limba ebraica, prin mijlocirea celei grecesti si inseamna, printre altele, "dreptar" sau "regula" si cu aceste doua intelesuri il gasim intrebuintat si in Noul Testament. Sfantul apostol Pavel, dupa ce da anumite sfaturi duhovnicesti galatenilor, adauga: "Si cati vor umbla cu dreptarul acesta, pace peste ei si mila peste Israelul lui Dumnezeu" (Gal., 6, 16).
Canonul mai are intelesul de randuiala hotaratoare privitoare la disciplina bisericeasca si la anumite carti care intra in randuiala slujbelor bisericesti; dar si intelesul de totalitatea sau lista scrierilor care contin aceste randuieli.
Cuvantul "canon" are acest inteles, atat la vechii iudei cat si la primii crestini. Exista un canon al cartilor Vechiului Testament si un canon al cartilor Noului Testament (cf. Inv. de Cred. Ort., cap, 33).
INVATACELUL: Ce cuprinde canonul cartilor Vechiului Testament?
PREOTUL: Cartile care se cuprind in canonul Vechiului Testament sunt in numar de 39 si anume: 1. Facerea. 2. Iesirea. 5. Leviticul. 4. Numeri. 5. Deuteronomul. 6. Cartea lui Iosua Navi. 7. Gartea Judecatorilor. 8. Cartea Rut. 9. Cartea intaia a Regilor. 10. Cartea a doua a Regilor. 11. Cartea a treia a Regilor. 12. Cartea a patra a "Regilor. 13. Cartea intaia Paralipomena (intai a Cronicilor). 14. Cartea a doua Paralipomena (a doua a Cronicilor). 15. Cartea intaia a lui Ezdra. 16. Cartea lui Neemia (a doua Ezdra). 17. Cartea Esterei. 18. Cartea lui Iov. 19. Psalmii. 20. Pildele lui Solomon. 21. Eclesiastul. 22. Cantarea cantarilor. 23. Isaia. 24. Ieremia. 25. Plangerile proorocului Ieremia. 26. Iezechiel. 27. Daniel. 28. Osea. 29. Amos. 30. Miheia. 31. Ioel. 32. Avdie. 33. Iona. 34. Naum. 35. Avacum. 36. Sofonie. 37. Agheu. 38. Zaharia. 39. Maleahi.
Cartile canonice ale Noului Testament sunt in numar de 27 si anume:
1. Sfanta Evanghelie dupa Matei. 2. Sfanta Evanghelie dupa Marcu. 3. Sfanta Evanghelie dupa Luca. 4. Sfanta Evanghelie dupa Ioan. 5. Faptele Sfintilor Apostoli. 6. Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel. 7. Epistola intai catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel. 8. Epistola a doua catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel. 9. Epistola catre Galateni a Sfantului Apostol Pavel. 10. Epistola catre Efeseni a Sfantului Apostol Pavel. 11. Epistola catre Filipeni a Sfantului Apostol Pavel. 12. Epistola catre Coloseni a Sfantului Apostol Pavel. 13. Epistola intai catre Tesaloniceni a Sfantului Apostol Pavel. 14. Epistola a doua catre Tesaloniceni a Sfantului Apostol Pavel. 15. Epistola intai catre Timotei a Sfantului Apostol Pavel. 16. Epistola a doua catre Timotei a Sfantului Apostol Pavel. 17. Epistola catre Tit a Sfantului Apostol Pavel. 18. Epistola catre Filimon a Sfantului Apostol Pavel. 19. Epistola catre Evrei a Sfantului Apostol Pavel. 20. Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov. 21. Intaia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Petru. 22. A doua Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Petru. 23. Intaia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan. 24. A doua Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan. 25. A treia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan. 26. Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Iuda. Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul.
INVATACELUL: Dar am vazut ca, in afara de cartile canonice, in Sfanta Scriptura mai sunt si alte carti.
PREOTUL: In afara de cele 39 de carti canonice ale Vechiului Testament, mai sunt si alte carti pe care Biserica, socotindu-le folositoare si ziditoare de suflet, le-a recomandat spre citire. De aceea ele au fost pastrate in Sfanta Scriptura si asezate dupa cartile canonice ale Vechiului Testament. Ele sunt pline de intelepciune duhovniceasca si de aceea Biserica le foloseste pe unele din ele chiar in sfintele slujbe.
Aceste carti sunt: 1. Cartea lui Tobit. 2. Cartea Iuditei. 3. Cartea lui Baruh. 4. Epistola proorocului Ieremia. 5. Cantarea celor trei tineri. 6. Cartea a treia a lui Ezdra. 7. Cartea intelepciunii lui Solomon. 8. Cartea intelepciunii lui Isus fiul lui Sirah numit si Eclesiasticul. 9. Istoria Suzanei. 10. Bel si Balaurul. 11. Cartea intai a Macabeilor. 12. Cartea a doua a Macabeilor. 13. Cartea a treia a Macabeilor. 14. Rugaciunea regelui Manase. 15. Ultimul psalm, care urmeaza dupa cei 150. Acestea sunt cartile din Sfanta Scriptura.