23 septembrie – Zămislirea Sf. Ioan Botezătorul; Sf. Mc. Iraida; Sf. Nou Mc. Nicolae Pantopolitul; Sf. Nou Mc. Ioan din Konița

 

 

 

 

Sinaxar 23 Septembrie

În aceasta luna, în ziua a douazeci si treia, pomenirea zamislirii Sfântului slavitului înaintemergatorului si Botezatorului prooroc Ioan.

Aceasta dumnezeiasca zamislire a binevestit-o dumnezeiescul Arhistrateg Gavriil catre proorocul si sfintitul Zaharia, zicându-i: "Ascultata a fost rugaciunea ta". Asa ca din aceasta s-a cunoscut mai înainte dumnezeiasca si fecioreasca nastere a Preacuratei Nascatoarei de Dumnezeu, adica pentru minunea, si a batrânetilor si a sterpiciunii Elisabetei.
Când Domnul si Dumnezeul nostru, unic Fiu si Cuvânt al Tatalui, se pregatea sa se pogoare din înaltul Cerului pentru a fi zamislit în chip feciorelnic în sânul Preacuratei Sfinte Maica Domnului, voi sa intareasca si sa vesteasca aceasta Minune intre Minuni printr-una care sa ii semene fara a fi precum el. De asemenea, pentru ca intru toate Sfântul Ioan Botezatorul sa fie inaintemergatorul lui Hristos, cu sase luni inainte ca Arhanghelul Gavriil sa se arate Maicii Domnului, acesta din urma se arata Marelui Prooroc Zaharia, in momentul in care intra in templul Domnului ca sa tamiieze si sa se roage pentru popor. Vazându-l, Zaharia fu cuprins de spaima, dar Ingerul il linisti spunindu-i : "Nu-ti fie teama, Zaharie, rugile tale au fost ascultate, si femeia ta Elisabeta iti va darui un fiu pe care il vei numi Ioan. Vei avea multa bucurie si veselie, si multi se vor bucura de nasterea lui. Caci el va fi mare in fata Domnului, si se va umple de Duhul Sfint inca din sinul mamei sale" (Luca 1, 13-15).
Dar Zaharia era batrân, si la fel si femeia lui. De aceea el se indoi pentru o clipa de adevarul cuvintelor Ingerului cum ca acolo unde Dumnezeu voieste, rânduiala firii se biruieste. De aceea Gavriil il instiinta ca - pentru necredinta lui, dar si ca sa învete sa se foloseasca de graiul sau numai pentru a-l preamari pe Domnul -, el va ramâne în mutenie pâna ce se va naste pruncul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Andrei si Ioan, Petru si Antonie, care s-au savârsit în Africa.

Domnind la Roma Vasile Macedon, domnea si tiranea preacrudul Avrahin Agareanul (Turcul) toata Africa. Acesta pradând Siracuzele (aceasta este Mitropolia Siciliei), a luat de acolo pe Ioan împreuna cu copiii lui, Petru si Antonie, care erau înca mici si îndata a poruncit sa-i învete carte agareneasca. Si dupa ce au ajuns la vârsta barbateasca, si întreceau pe multi cu întelepciunea si cu faptele bune, mirându-se de dânsii acel viclean Veliar, i-a boierit: facând pe Antonie ghenicon, si pe Petru sachelar. Însa acestia în ascuns erau crestini, iar la vedere se fatarniceau ca sunt saracini. Dar nu s-au putut ascunde mult timp. Ca aflând Avrahin, si mâniindu-se, i-a pus cu picioarele în obezi, si i-a batut cu toiege noduroase.
Fericitul Antonie luând patru sute de toiege pe talpi, multumea lui Dumnezeu. Dupa aceea l-a pus pe un gratar, legat deasupra unui samar cu streanguri si l-a purtat prin mijlocul târgului. Iar pe Petru dezbracându-l, l-a batut cu toiege pe spinare si pe pântece, si l-a bagat în temnita. Dupa aceea mai scotându-i, iarasi i-a supus la cumplite chinuri, în timpul carora si-au dat sufletul lui Dumnezeu. Dupa aceea au adus si pe tatal lor Ioan, si ridicându-l cu mâna stânga de grumaji, îi baga lui sabia în gura pe gâtlej, si asa el si-a dat duhul peste fiii sai.
Si facând foc mare, au ars trupurile sfintilor toate la un loc. Iar fericitul Andrei, foarte batrân fiind de vârsta, si multa vreme zacând la închisoare, uscat fiind de foame si de sete si de goliciune si nesupunându-se aceluia, a fost strapuns cu sulita si apoi i s-a taiat capul. Si asa s-a plinit marturisirea lor.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Raida fecioara.

Aceasta sfânta s-a nascut în Egipt, la locul ce se cheama Tama, fiica fiind unui preot anume Petru, si a îmbracat schima monahiceasca, având ea doisprezece ani. Deci pogorându-se împreuna cu alte fecioare la fântâna ca sa-si scoata apa si vazând multe fecioare, femei si multime de barbati, preoti si diaconi si calugari, pe care îi prinsese ighemonul Luchian, si-i ducea legati într-o corabie, si aflând ea ca sunt legati pentru Hristos, îmbarbatându-se, a intrat si ea între dânsii, rugându-se lui Comentarisie care era mai mare, ca sa fie si ea cu aceia, iar acela o învata sa-si aleaga ce este mai bine: sa nu patimeasca chinuri, nici sa moara cu acei legati. Dar nevrând ea, a stat înaintea ighemonului si a batjocorit pe zeii lui si l-a scuipat în obraz caci îsi batea joc de credinta crestinilor. De aceea, dupa multe chinuri i s-a taiat capul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioaselor femei surori Xantipi si Polixeni.

Aceste sfinte au fost din tara spaniolilor, pe vremea lui Claudie Cezarul. Xantipi era femeia lui Prob care administra tara si a fost învatata de Apostolul Pavel când a fost acolo, si împreuna cu altii si barbatul ei. Iar Polixeni fusese rapita de oarecare om rau si facator de rele; dar cu darul lui Dumnezeu a scapat curata si neîntinata, si a fost botezata de Apostolul Andrei.
Crezând multi prin ea, a luat cu sine pe Apostolul Onisim, si s-au dus în Spania, patria sa. Dupa acea calatorie mare si nespusa, a fugit tragând cu dânsa si pe Rebeca cu care se botezase, si a aflat pe sora sa Xantipi. Si petrecându-si viata împreuna, si multe puteri de minuni aratând, catre Domnul s-au dus.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Nicolae Pantopolitul, care, marturisind în Constantinopol, la anul 1672, prin sabie s-a sfârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Ioan din Konitsa.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

• Pomenirea Zămislirii cinstitului slăvitului Proroc, Înaintemergător şi Botezător al Domnului, Ioan

Întru această sfîntă zi prăznuim Milostivirea, minunile şi înţelepciunea Domnului şi Dumnezeului nostru, prăznuim Milostivrea Lui către dreptcredincioşii părinţi ai Sfîntului loan Botezătorul, marele preot al Legii Vechi, Zaharia, şi soţia lui, Elisaveta, care toată viaţa lor au dorit să aibă fiu de la Dumnezeu şi s-au rugat Lui pentru aceasta cu lacrimi; prăznuim Minunile Lui, între care se numără aceea că a dat rod pîntecelui Elisavetei, care se afla la adîncile ei bătrîneţi; prăznuim înţelepciunea Lui, Carele bine a potrivit şi rînduit mîntuirea noastră. Dumnezeu a avut planul Său măreţ cu Pruncul loan: anume, ca el să fie Prorocul şi Înaintemergătorul lui Hristos Domnul, Mîntuitorul lumii. Prin îngerii Lui, Dumnezeu a vestit naşterea lui Isaac vîrstnicei Sara, naşterea lui Samson femeii sterpe a lui Manoe, şi a lui loan înaintemergătorul celor vîrstnici şi fără de rod părinţi Zaharia şi Elisabeta. Toţi aceştia au fost oameni cu care Dumnezeu a avut anume planuri măreţe foarte, iar naşterile lor au fost vestite de îngeri. Cum să se poată naşte copii unor părinţi sterpi şi pe deasupra vîrstnici? Dacă cineva doreşte să înţeleagă acestea, atunci să nu se ducă şi să-i întrebe pe oameni, căci oamenii nimic nu vor şti să spună; să nu se ducă şi să întrebe ştiinţa naturală, căci nici aceasta nu îi va putea învăţa nimic: faptele despre care întreabă sînt mult mai sus şi dincolo de ştiinţa naturală. Ci mai curînd, să meargă şi să privească la Puterea lui Dumnezeu Carele a făcut toate din nimic cu Cuvîntul, şi Care nu a avut nevoie de părinţi, tineri sau vîrstnici, ca să îl facă pe întîiul om, Adam. Ci, decît să fim curioşi în zadar, mai bine să ridicăm Slavă lui Dumnezeu Carele ne-a descoperit nouă păcătoşilor Puterea Lui cea mare, şi mare Milostivirea şi înţelepciunea Lui care străbat dincolo de orice lege naturală; întru care lege am rămîne legaţi ca într-o temniţă dacă nu ar fi aceste mari minuni ale lui Dumnezeu, minuni care ne ajută să nu cădem în deznădejde şi în uitarea de El.

• Pomenirea Sfintei Muceniţe Iraida

În unele locuri ea este numită şi Rhais sau Raida. Ea a fost fecioară din cetatea Batan din Egipt, de aceea se crede că a fost de neam egiptean. Ea a ieşit odată la fîntînă, lîngă mare, ca să scoată apă, şi a văzut acolo o corabie încărcată cu oameni creştini: preoţi, diaconi, monahi, femei şi fecioare. Întrebînd, a aflat că toţi aceia urmau să fie chinuiţi şi omorîţi pentru Hristos de către prigonitorii creştinilor. Inima Iraidei s-a aprins atunci cu duhul, şi cu dorirea de a muri împreună cu aceia pentru Domnul Dumnezeu. Lăsîndu-şi vasele la fîntînă, ea a urcat în corabie şi a mărturisit că şi ea este creştină. Atunci îndată au legat-o împreună cu ceilalţi şi au dus-o la cetatea egipteană Antinopolis. După chinuri de multe feluri, Raida a fost întîia decapitată, iar ceilalţi au urmat după ea. Ea a luat mucenicia cu cinste şi s-a proslăvit la începutul veacului al patrulea.

• Pomenirea Sfântului Nou Mucenic Nicolae Pantopolitul

Sfîntul Nicolae acesta a luat mucenicia tînăr fiind, la anul 1672, din necuratele mîini ale turcilor din Constantinopol. Tatăl lui venise la Constantinopol din Thessalia şi din pricină că avea o prăvălie cu multe feluri de mărfuri, fiul lui, Nicolae, s-a numit Pantopolitul. Turcii au făcut asupra lui Nicolae presiuni mari ca să treacă la islam, dar el s-a ţinut tare ca stînca. De aceea turcii 1-au decapitat pe Nicolae, care astfel s-a strămutat întru veşnica împărăţie a Cerurilor. Sfintele lui moaşte odihnesc în Mînăstirea Xiropotamu din Sfîntul Munte Athos.

• Pomenirea Sfântului Nou Mucenic Ioan din Koniţa, Albania

Ioan acesta a fost musulman din părinţi musulmani. Văzînd în felurite locuri şi împrejurări puterea mai presus de înţelegere a credinţei creştine, el a voit să primească Sfîntul Botez. Din această pricină a fost denunţat înaintea unui tribunal musulman. Torturat bestial de către turci la Aitolia, pentru mărturisirea lui creştină, el a fost decapitat la anul 1814. înaintea execuţiei loan a strigat: „Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta!”.

Cântare de laudă la Sfânta Muceniţă Iraida [Raida]

Fecioara de virtute plină să scoată apă a ieşit,

Dar la maica ei nu s-a mai întors, ci a pornit la Domnul.

Raida de bună voie să moară pentru Hristos

A primit.

El mai scump i-a fost ei decît o mamă.

Corabia de mucenici plină e gata de drum.

„Primiţi-mă şi pe mine!” a strigat muceniţa.

„Roabă lui Hristos sînt şi eu,

El pentru mine e totul.

Voiesc pentru El să mor, jertfa mea Lui să-i fie cîntare.

Chinul meu fă-l Lui cîntare de laudă,

Cîntarea de laudă a suferinţei pentru adevăr.

O, primiţi-mă şi pe mine, să mor pentru Domnul meu”.

Raida pentru Hristos a murit,

Şi s-a învrednicit de fericita veşnicie.

Pentru rugăciunile ei,

Doamne, miluieşte-ne pre noi.

Pentru rugăciunile Sfintei Muceniţa Raida, Doamne,

Primeşte şi a noastră jertfă de laudă!

Cugetare

Cel care dăruieşte săracilor, dăruieşte lui Dumnezeu.

Acesta este înţelesul învăţăturii Sfintei Evanghelii, care a fost întărit de-a lungul veacurilor de trăirea sfinţilor.

Venindu-şi în simţiri şi pocăindu-se, Petru cel Milostiv a început să-şi risipească averea săracilor ori de cîte ori avea prilej. Odată Petru a întîlnit un om ce de abia scăpase cu viaţa dintr-o corabie naufragiată. El era gol. Omul i-a cerşit nişte haine. Petru şi-a scos haina de deasupra, care era foarte scumpă, şi 1-a îmbrăcat pe naufragiat. La scurtă vreme după aceea, el şi-a văzut haina scoasă la vînzare în vitrina unei prăvălii. Petru s-a întristat văzînd că acela i-a vîndut haina, în loc să o folosească. El a gîndit: „Nu sînt vrednic; Domnul nu primeşte milostenia mea”. Dar Domnul i S-a arătat lui Petru în vis. El i S-a arătat sub chipul unui tînăr foarte frumos, ce strălucea mai mult decît soarele. El purta coroană cu cruce, şi era îmbrăcat cu mantia cea scumpă a lui Petru. „Petre, de ce eşti trist?” a întrebat Domnul. „Doamne, cum să nu fiu trist, cînd văd cele dăruite de mine scoase la vînzare?”. Atunci Domnul 1-a întrebat: „Au recunoşti tu straiul ce îl port Eu acum?”. Petru a zis: „Îl recunosc, Doamne. E straiul ce 1-am dat acelui gol”. Atunci Domnul i-a zis iar: „De aceea, să nu mai fii trist. Tu 1-ai dat omului celui gol, dar Eu însumi 1-am primit, şi laud fapta ta”.

Luare aminte

Să luăm aminte la păcatele Regelui loram şi la pedeapsa lui Dumnezeu asupra lui (II Paralipomena 21):

• La cum Ioram i-a ucis pe toţi fraţii lui, şi a ridicat iar idoli prin dumbrăvi şi pe dealuri;
• La cum duşmanii lui i-au prădat şi i-au robit pămîntul;
• La cum a fost lovit de o boală cumplită, de a murit în chinuri, ieşindu-i măruntaiele toate pe gură cu încetul, şi nimeni nu a plîns după el.
•  

Luna septembrie în 23 de zile: zãmislirea Sfântului, slãvitului Prooroc, Înaintemergãtorului si Botezãtorului Ioan.         Multe mame zamislesc fii, dar putine sunt acelea a caror zamislire o mareste si o praznuieste Biserica lui Dumnezeu. In vremea Noului Testament, numai trei mame s-au gasit zamislind in pantece, prin darul lui Dumnezeu, cu marire si cu minune. Acestea au fost: Sfanta si dreapta Ana, apoi Sfanta Elisabeta si, in sfarsit, Preasfanta si Preacurata Fecioara Maria. Dreapta Ana a zamislit pe Nascatoarea de Dumnezeu, Elisabeta, pe Inaintemergatorul Ioan, iar Fecioara Maria pe Hristos, Mantuitorul lumii. Semnul lor este ca toate aceste zamisliri s-au savarsit prin vestitor ceresc, prin umbrirea Darului dumnezeiesc si prin invoirea mamelor ce zamisleau cu vestitorul tainei.
        Iar zamislirea Sfantului Botezator Ioan, ce praznuim astazi, asa a fost: In vremea cand Irod era rege al iudeilor, a intrat Sfantul Arhanghel Gavriil in altar, la preotul Zaharia, care slujea atunci in randuiala saptamanii sale si i-a vorbit astfel: "Nu te teme, Zaharia, ca s-a auzit rugaciunea ta si femeia ta, cea batrana si stearpa, va naste un fiu si-l vei numi Ioan si multi se vor bucura de nasterea lui". A raspuns Zaharia: "Straine si neasteptate lucruri imi vestesti mie. Dar a naste fii, la batraneti sterpe, au nu este un lucru impotriva firii?" Si a raspuns ingerul: "De la inceput te gasesc pe tine cu putina credinta, Zaharia. Dar, macar ca este potrivnic firii, lucrul ce ti-am spus este cu  putinta la Dumnezeu, ca la Dumnezeu nimic nu este cu putinta, ca Dumnezeu poate si din pietre sa ridice fiii lui Avraam; deci si femeii tale Dumnezeu ii da putere sa nasca fiu la batranete si starpiciunea ei, ca cela ce va sa se nasca tie fiu, este mare inaintea Domnului". Raspuns-a Zaharia: "Nu indraznesc a grai cuvinte potrivnice la cuvintele tale cele ingeresti, insa te intreb, pentru ce fiul ce se va naste va fi mare?" Raspuns-a ingerul: "Va fi mare inaintea Domnului, nu ca va intrece pe Ieremia, ci ca acesta, adica Ioan, se va umple mult mai mult de Duhul Sfant, inca din pantecele maicii sale. Ieremia numai a proorocit despre Mesia, dar Ioan este randuit sa-si puna mana pe Mesia si sa-L boteze si asa va intrece pe toti cu marimea slujirii sale. Si nu numai cu cuvantul va propovadui, ci si cu degetul sau va arata popoarelor pe Mieluselul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatele lumii. Iata pentru care pricina Ioan va fi mai mare decat toti cei ce se nasc din femei. Drept aceea, el este plinirea tuturor proorocilor". Grait-a Zaharia: Buna si de bucurie este vestirea ta, inger al lui Dumnezeu. Deci, rogu-te, dupa ce voi cunoaste cele vestite de tine?" Raspuns-a ingerul: "Au inca te indoiesti si nu crezi cuvintele mele? Au oare sunt trimis de Dumnezeu ca sa-ti spun minciuni? Cerceteaza si vezi ca, iata, s-a apropiat venirea Celui ce mantuieste pe Israel, ca va merge inaintea Lui trimisul inger in trup, care-i fiul tau, cel ce va gati calea lui Mesia, cu puterea si cu duhul lui Ilie. Dar, de vreme ce n-ai crezut cuvintele mele, care se vor implini la vremea lor, iata vei fi mut pana in ziua cand vor fi toate acestea". Si indata limba lui Zaharia s-a legat, nerodirea Elisabetei s-a dezlegat, iar ingerul s-a dus inaintea Atottiitorului Dumnezeu.
        Si asa a luat inceput in lume vestea cea buna a zamislirii Sfantului Ioan Botezatorul, glasul inainte-mergator al mantuirii noastre. Dumnezeului nostru, slava!
 
 



 
 
 
Întru aceastã zi, pomenirea Sfintei Mucenite Raida, fecioara (+308)..

        Aceasta s-a nascut in Egipt, la locul ce se cheama Tama, fiica fiind unui preot Petru, si a imbracat haina monahiceasca fiind ea de doisprezece ani. Deci, pogorandu-se, odata, impreuna cu alte femei fecioare la fantana, ca sa-si scoata apa si, vazand multe fecioare, femei si multime de barbati, preoti si diaconi si calugari, pe care ii prinsese dregatorul Lucian si-i ducea legati pe o corabie si afland ca sunt legati pentru Hristos, imbarbatandu-se, a intrat si ea intre dansii, rugandu-se de cel care era mai mare, sa fie si ea cu aceia. Iar el o invata sa aleaga ce este mai bine, sa nu patimeasca chinuri si nici sa moara cu cei legati. Deci ea, nevrand, a stat dimpotriva inaintea dregatorului, batjocorind idolii lui si mustrandu-l de la obraz, pentru ca isi batea joc de credinta crestinilor. Deci, dupa multe chinuri, i-au taiat capul.
 
 



 
 
 
Întru aceastã zi, istorisire din Limonar, despre un staret, care a vietuit în pestera Botezãtorului.

        Era un oarecare staret, vietuind in manastirea lui ava Eustorghie, cu numele Ioan. Pe acesta, cel intre sfinti Ilie, patriarhul Ierusalimului, a voit a-l pune egumen intru aceeasi manastire. Iar acela nu voia, zicand: "Voi merge in muntele Sinai pentru rugaciune." Dar patriarhul il silea pe el cu multe cuvinte ca sa ramana si dupa ce n-a putut nicidecum sa-l induplece, mai pe urma l-a slobozit, fagaduind el ca, dupa intoarcere, va primi egumenia. Si asa, sarutand pe patriarh, a iesit in pustie, sa mearga la muntele Sinai, luand cu sine si pe ucenicul sau. Deci, trecand el raul iordanului si departandu-se cam o mila, iata l-au cuprins pe staret frigurile si atat s-au intarit, cat nu putea merge mai departe si, afland o pestera mica, a intrat intr-insa ca sa se odihneasca putin. Si in asa fel era tinut de friguri staretul, incat nu putea nici a se misca; si a petrecut asa trei zile. Iar in noaptea urmatoare a vazut pe cineva, stand inaintea lui si zicandu-i: "Spune-mi batranule, unde vrei sa mergi?" I-a raspuns lui batranul: "In muntele Sinai". Si i-a zis lui: "Sa nu te duci de aici". Si, neputand a-l opri pe el, s-a dus de la dansul. Si petrecea staretul aprins si mai mult de foc. Iar intru a doua noapte, tot acela a stat inaintea staretului, in acelasi chip, si a zis: "Pentru ce batranule, te necajesti? Asculta-ma pe mine, nu te duce aiurea, ci ramai aici". I-a grait staretul: "Tu cine esti?" I-a raspuns lui cel ce se aratase: "Eu sunt Ioan Botezatorul si pentru aceea zic tie, sa nu te duci de aici nicaieri, ca aceasta pestera mica este mai mare decat muntele Sinai, ca in aceasta a intrat de mai multe ori Domnul nostru Iisus Hristos, cercetandu-ma pe mine. Fagaduieste-mi ca vei vietui aici si eu indata sanatos te voi face".
        Aceasta auzind, staretul, cu bucurie, s-a fagaduit a petrece in pestera si, vindecandu-se indata, a petrecut acolo toate zilele vietii sale. Iar pestera aceea staretul a facut-o Biserica si a adunat frati. Si se numea locul acela Sapsas.
 
 



 
 

Întru aceastã zi, cuvânt despre un preot care, botezând femei, se tulbura..

        Un oarecare monah, dintr-o manastire de obste, cu numele Conon, era si preot cu dregatoria, randuit spre botezul celor ce veneau la dansul. Insa, cand ungea femei cu Sfantul Mir, se smintea. Si pentru aceasta, voia sa plece din viata de obste. Deci, cand voia a se duce, a venit la dansul Sfantul Ioan Botezatorul, zicandu-i: "Nu te duce, ca te voi usura de razboiul acela".
        Si a venit odata o fecioara persana sa se boteze; si era foarte imbunatatita, dar atat de frumoasa incat preotul nu putea sa-i unga picioarele ei cu Sfantul Mir, asteptand ea o zi acolo. Si, auzind de dansa arhiepiscopul s-a minunat de neamul ei cel bun si voia s-o ia ca diaconita, dar acest lucru nu l-a voit fecioara. Iar preotul Conon si-a luat hainele sale si s-a dus, zicand: "De acum nu voi mai ramane in locul acesta".
        Dupa ce s-a suit la munte, indata l-a intampinat pe el Sfantul Ioan Botezatorul si cu glas linistitor i-a zis: "Intoarce-te, preote, la manastirea ta, ca iata te voi usura pe tine de razboi". Atunci, preotul Conon a zis catre dansul: "Sa ma crezi pe mine, Sfinte, ca nu ma voi intoarce. Ca de multe ori ai fagaduit ca ma vei usura, si n-ai facut aceasta". Deci, luandu-l pe el Sfantul Ioan, l-a pus de si-a desfacut hainele sale si cu semnul crucii l-a insemnat pe pieptul lui si i-a zis: "Sa ma crezi pe mine, preote, ca voiam ca sa ai plata tu pentru razboiul acesta, dar de vreme ce tu nu voiesti, iata ca te-am usurat de razboi, insa plata de acum nu vei avea din lupta aceasta". Si s-a intors preotul la manastire.
        Iar ca maine, botezand, a uns pe persana nicidecum simtind ca este femeie cu firea. Deci, a mai facut si alti doisprezece ani, botezand si ungand, nici gand avand pentru femei. Si asa s-a mutat cu pace. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.
 

Predică

Despre Duhul Sfânt Domnul, Carele de la Tatăl purcede – „Iar cînd va veni Mîngîietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (loan 15: 26).

Fraţilor, adîncă şi de nepătruns este taina Firii Dumnezeieşti a lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu nici nu a ascuns-o pe ea de la ochii noştri, nici nu ne-a descoperit-o pe deplin.

El ne-a descoperit nouă numai cît putem noi duce, ca oameni slabi şi neputincioşi cu duhul ce sîntem, şi numai pre cît este de folos pentru mîntuirea noastră.

Privitor la Duhul Sfînt Domnul, ni s-a descoperit că El de la Tatăl purcede, şi că ne este trimis de Fiul. Nimeni să nu îndrăznească a iscodi mai mult! – Ca nu cumva să cadă în greşeală. Din moment ce El de la Tatăl purcede, înseamnă adeverit că El este Deofiinţă cu Tatăl; din moment ce El este trimis de Fiul spre a îi continua lucrarea mîntuirii în lume, adeverit este că El Deofiinţă este şi cu Fiul. Domnul zisese mai înainte despre Tatăl: „Mărturiseşte despre Mine Tatăl” (loan 8: 18). Iar acum zice şi despre Duhul Sfînt: „Duhul Adevărului…va mărturisi despre Mine”. Amîndouă aceste mărturii una şi aceeaşi mărturie sînt: de aceea vorbeşte Domnul Hristos o dată despre una şi altă dată despre cealaltă. Cel Care dă mărturie şi Cel despre Care se dă mărturie Deofiinţă sînt, căci Domnul nu îngăduie ca mărturia ce se va da despre El generaţiilor viitoare să fie mai mică decît cea dată despre El în trecut. Astfel, noi vorbim în termeni omeneşti cînd numim durate în timp; în realitate, Cei Trei dau veşnic mărturie în ceruri, după cuvîntul Evangheliei: „Căci Trei sînt Care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvîntul şi Sfîntul Duh, şi Aceşti Trei Una sînt” (I loan 5: 7).

Există unii care spun că Duhul Sfînt purcede de la Tatăl şi de la Fiul.

Dar cine şi cînd le-a descoperit lor aceasta?

Noi ştim că Duhul Sfînt de la Tatăl purcede, căci aşa ne-a propovăduit nouă Domnul lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Prin urmare, noi respingem aceste adăugiri la Credinţa noastră Ortodoxă, căci ele nu concordă cu cuvintele pe care Domnul însuşi le-a rostit.

În afară de aceasta, inimile noastre trebuie mai întîi să fie foarte curate dacă vrem să înţelegem curat cuvintele Domnului Celui Preacurat. De aceea, să ne curăţim mai întîi de toate felurile de patimi, mai curînd decît să iscodim cu obrăznicie şi cu inimi necurate adîncimile de nepătruns ale Fiineţei lui Dumnezeu; căci unii ca aceştia totdeauna cad în erezie şi îşi pierd sufletele pe veci.

O, Stăpîne Doamne Dumnezeul nostru, Cela Ce eşti înfricoşat şi mărit, noi cu umilinţă îţi mulţumim pentru că ne-ai trimis nouă pe Unul Născut Fiul Tău şi Mîntuitorul nostru lisus Hristos. Aşa, ai binevoit şi ne-ai descoperit nouă păcătoşilor că nu fii ai întunericului sîntem, ci mai degrabă fii ai luminii, carele Pururea Ţie ne închinăm şi pre Tine Te mărim în veci, Amin!