Luna decembrie in 22 de zile: pomenirea Sfintei Mucenite Anastasia, vindecatoarea de rani (+304).

 

 

    Sfanta si viteaza Mucenita Anastasia, din orasul Roma, a trait in vremea domniei lui Diocletian (284-305), fiind dintr-o casa de bun neam. Si tatal ei, Pretextat cu numele, era pagan cu credinta, iar mama sa Fausta, crestina. Si a fost incredintata pentru invatatura cartii unui dascal, barbat preaslavit si binecredincios, Hristogon, care, dupa aceea s-a facut si mucenic. Si ai invatat de la el Sfanta Carte, iar credinta in Hrtistos o invata de la maica sa. Si se sarguia in citirea cartilor crestinesti, ziua si noaptea, invatand Calea Domnului si intarindu-si inima in dragostea lui Dumnezeu.
    Si, trecand mama ei, Fausta, din aceasta viata, a fost data de tatal ei dupa un barbat Puplie, de neam bun, dar pagan cu credinta. Si ea nu putea suferi o insotire fara dragoste, pentru necredinta lui, facandu-se pururea bolnava. Si adeseori isi schimba hainele cele luminate si, pe ascuns, se imbraca in haine sarace si iesea din casa, nestiind nimeni, numai o slujnica fiind pururea cu dansa si slujea pe ascuns celor ce se chinuiau pentru Hristos, intrand in temnitele unde se aflau, scotandu-i din legaturi, ungandu-le ranile, stergand puroaiele si intarindu-i cu bucate.
    Cand barbatul ei pricepu gandul ei, dupa cele ce facea, pentru unele ca acestea, a fost data mai intai la chinuri, iar apoi  a pus-o sub aspra straja, ca piciorul ei sa nu mai calce afara. Si ea se mahnea ca nu poate sluji pe marturisitorii lui Hristos. Si s-a izbavit, precum se izbaveste o pasare din cursa vanatorului, abia cand barbatul ei, trimis fiind de imparatul si umbland pe mare, corabia s-a scufundat de vifor si el s-a inecat. Deci, Sfanta, vazandu-se libera, si-a impartit toata averea la saraci si slujea cu si mai mare ravna, celor ce se chinuiau pentru Hristos, iar dupa sfarsitul vietii lor ii lua si-i ingropa cu cinste. Si indemna pe multi spre mucenicie, patimind ea insasi pentru credinta. Iar, in cele mai de pe urma, poruncind dregatorul s-o intinda intre patru pari, sa o lege si sa o arda in foc, Fericita si-a luat cununa muceniciei.
Intru aceasta zi, invatatura despre veacul acesta vremelnic si despre Imparatia cerurilor.
    Vremea ducerii de aici soseste, sa va sarguiti, dar, a va ingriji si a va gati cu sufletele voastre, de vreme ce, dupa ducerea de aici, roada de pocainta sau de fapta buna sa nu socoteasca cineva ca va face. Ca in iad, se zice: "Cine se va marturisi Tie?" Aici sunt nevointele si ostenelile, iar acolo cununile si platile, dupa legea poruncilor Domnului. Aici este lupta cu vrajmasii, cei vazuti si nevazuti, iar acolo rasplata cea din vitejie si din izbanda. Aici este sarguinta, iar acolo cinstea si marirea. Aici este cumpararea nevointelor, iar acolo adunarea castigului. Aici, ca in scurt sa spunem, lucrarile binelui si ale raului se fac, iar acolo este rasplatirea acestora.
    Deci, dar, pentru urmarea si indulcirea cea vremelnica a pacatului, nu numai ca ne lipsim de bunatatile cele vesnice, ci inca si muncile celor fara de sfarsit ne dam, ca, zice Domnul: "Vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica. (Matei, 25, 46).
    Deci, mai intai, credinta cea tare catre Dumnezeu, neclintita in sufletele noastre, din toata puterea sa o pazim. Dar inca si a indrazni ne porunceste Mantuitorul, zicand: 'Indrazniti, Eu am biruit lumea!" Si iarasi: "Nu va temeti de cei ce ucid trupul, caci, sufletul nu pot sa-l ucida, ci va temeti mai mult de Cel ce poate si sufletul si trupul sa le arunce in gheena. Adevarat, zic voua, de acela sa va temeti." Si pomenirea de rau sa nu o tineti, ca intru mania voastra, sa nu apuna soarele. Iar de va intra gand necurat intru cineva, apoi, indata, sarguindu-se, sa-l piarda pe acela cu rugaciunea. Ca zice: "Fiti sfinti, precum Eu sfant sunt!"  Iar de lacomie de averi, ca de ceea ce este maica a slujirii de idoli, sa fugiti. Si inca mai vartos, sa iubiti cumpatarea.
 


Intru aceasta zi, cuvant al Preacuviosului Parintelui nostru Efrem Sirul, despre pocainta si umilinta.     Fratii mei iubiti, pana avem vreme, sa plangem intru rugaciunea noastra, ca sa ne izbaveasca pe noi Domnul de plansul cel nesfarsit si de scrasnirea dintilor si de focul gheenei si sa ne bucure pe noi in viata cea fara de sfarsit, acolo de unde a fugit durerea, intristarea si suspinul, unde nu este moarte si stricaciune, ci numai bucurie si veselie si inima buna si celelalte bunatati, pe care le-a gatit Domnul celor ce-L iubesc pe El. Fericit, si de trei ori fericit, este cel care se va invrednici de bunatatile acestea si vrednic de jale si ticalos este cel ce se lipseste de ele, ca zice Domnul: "Ce va folosi omul, de va dobandi lumea toata, daca sufletul sau isi va pierde?" Deci, sa nu pretuim peste masura veacul acesta, sarac si trecator, ca sa nu ne fie noua si mai amar focul cel neadormit si viermele cel vesnic si inveninat.
    Desteapta-te, o, lenesule, si urmeaza in viata ta pe Hristos. Vezi pe cei ce sunt impreuna cu tine, cum se nevoiesc si se sarguiesc pentru mantuirea lor, cum candelele lor sunt luminoase si gura lor pururea lauda pe Dumnezeu, Cel fara de moarte. Nu urma pe cei ce se risipesc, ci pe cei ce se nevoiesc; nu pe cei ce se desfateaza, ci pe cei ce se infraneaza, nu pe cei ce rad, ci pe cei ce plang, nu pe cei ce canta din fluiere, ci pe cei ce se roaga; nu pe cei cu rasul, care canta cantece dracesti, ci pe cei ce canta cuvinte duhovnicesti; nu pe cei ce lautaresc, ci pe cei ce citesc. Sa nu ravnesti celor bogati, ci celor smeriti cu duhul. Multumeste Domnului impreuna cu David. Intru smerenia noastra, si-a adus aminte de noi Domnul. Nu iubi pe cei ce se imbata, ci pe cei ce flamanzesc si insetoseaza. Nu pe cei iubitori de vrajba si sfaditori, ci pe cei impaciuitori. Nu pe cei aspri si fara de omenie, ci pe cei pasnici si milostivi. Nu pe cei darji, ci pe cei blanzi. Sa nu te numeri cu ocaratorii, ca ocaratorii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. Si toate ale lor sunt pacate. Dupa cum zice Pavel: "La cei pangariti si necredinciosi, nimic nu este curat. Ci si mintea lor este pangarita, asemenea si cugetul."
    Deci, pazeste-ti cu hotarare sufletul tau, iubite. Vezi, o, frate, sa nu ai vrajba asupra cuiva, de este cu putinta, nici macar un ceas. Nici sa dormi candva, avand vrajba asupra cuiva, ca nu cumva noaptea sa va desparta pe voi unul de altul si sa afli osanda neiertata. Niciodata sa nu incetezi a te ruga; cand poti pe fata, iar cand nu poti, macar in minte. Sa nu astepti ziua Duminicii, nici loc deosebit, nici biserica, ci, oriunde te vei afla, in tarina, arand, ori pe cale umbland, ori oi pascand, ori in casa ta sezand, de rugaciunea ta sa nu te departezi. Deci, vezi, o, iubite, sa nu ai vrajba asupra cuiva, ca nu primeste Dumnezeu rugaciunea celui ce unelteste raul asupra vecinului sau. Pazeste-te sa nu faci otraviri, nici vraji. Iar tu, ca un ucenic credincios, fugi de acestea, avand adevarul si mantuitoarea si de viata facatoarea Cruce si pe Domnul, Cel ce pe ea S-a pironit, Care pazeste pe toti cei ce iubesc preacurata si de viata facatoarea Cruce. Lui i se cuvine slava in vecii vecilor! Amin.

Sinaxar 22 Decembrie

În această lună, în ziua a douăzeci şi doua, pomenirea Sfintei marii Muceniţe Anastasia Romana, izbăvitoarea de otravă.

Sfânta şi preaviteaza Muceniţă Anastasia a trăit în Roma, pe vremea împăratului Diocleţian. Era fiica unui elin, cu numele Prepexastu, şi al unei creştine cu numele Fausta. A învăţat credinţa creştină de la mama ei, iar Sfintele Scripturi de la un bărbat insuflat de Dumnezeu şi binecredincios, cu numele Hrisogon. Părinţii au măritat-o cu un elin, numit Publie. Din pricina necredinţei lui, sfânta se purta cu el fără dragoste; se prefăcea totdeauna bolnavă, ca să nu aibă nici o legătură cu el. Se îmbrăca cu haine proaste şi sărăcăcioase; stătea de vorbă numai cu femei nevoiaşe; slujea pe ascuns pe cei ce pătimeau pentru Hristos, intra în închisorile în care se aflau, le spăla şi le ungea rănile cu untdelemn şi le dădea hrană potrivită, însoţită fiind totdeauna de o slujitoare. Pentru toate aceste fapte, întâi a fost închisă de soţul ei, că îi ştia faptele. S-a întâmplat însă că soţul ei s-a înecat într-o furtună pe mare. Rămasă liberă, Anastasia a împărţit toate averile ei săracilor. După aceea, fără să se mai teamă, slujea celor ce pătimeau pentru Hristos; pe cei care mureau îi lua şi-i îngropa cu cinste. A îndemnat pe mulţi la mucenicie. A fost prinsă, supusă la chinuri de mulţi ighemoni împreună cu alte femei. În timpul chinurilor şi-a luat cununa muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Hrisogon.
Sfântul Mucenic Hrisogon a trăit pe vremea împăratului Diocleţian şi era din marea cetate a Romei. Era bărbat binecredincios şi temător de Dumnezeu. A învăţat pe Sfânta Anastasia şi credinţa în Hristos şi Sfintele Scripturi. Când s-a pornit prigoana împotriva creştinilor, a fost prins şi aruncat în închisoare. Sfânta Anastasia a scris Sfântului Hrisogon în închisoare să se roage pentru ea, ca soţul ei să se facă creştin, şi să se întoarcă creştin din călătoria pe care o făcea. Dar Dumnezeu a găsit cu cale, în înţelepciunea Lui cea mare, ca soţul ei să nu se mai întoarcă, pierind în valurile mării. Pe când Diocleţian se afla în Nicomidia, a scris la Roma ca să fie omorâţi toţi creştinii, iar pe Hrisogon să-l aducă legat în Nicomidia, unde i s-a tăiat capul şi s-a suit purtător de cununi în ceruri.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Teodota şi a fiilor ei.
Sfânta Muceniţă Teodota era din Niceea Bitiniei. Auzind de faptele mari ale Sfintei Anastasia, s-a dus la ea şi petrecea împreună cu ea, cu cei trei copii ai ei. Mai înainte Teodota fusese cerută în căsătorie de un oarecare ighemon Levcadie, dar n-a primit. Vrând să scape de el, i-a spus să mai aştepte puţin şi-i va face pe voie. Ighemonul a aşteptat. Ea şi-a dat averea la săraci şi slujea sfinţilor în închisori. Când împăratul Diocleţian a auzit că toate închisorile sunt pline de creştini, a poruncit ca toţi într-o singură noapte să fie ucişi: unii de foc, alţii de apă, alţii de sabie. Atunci Levcadie a dat pe Sfânta Teodota şi pe copiii ei lui Nichitie ighemonul Bitiniei ca să o cerceteze. Nichitie, înfruntat de Evod, copilul cel mai mare al ei, s-a înfuriat, a pus de a aprins un cuptor mare şi a poruncit să fie aruncaţi în el, Teodota şi cu fiii ei. Şi aşa s-au săvârşit şi s-au înfăţişat purtători de cununi Stăpânului Dumnezeu, bucurându-se de fericirea cea veşnică şi neîmbătrânită.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Zoil.
Tot în această zi, pomenirea deschiderii uşilor marii biserici a lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea alergării luminilor în jurul Bisericii lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfântului ierarh Petru Movilă, mitropolit de Kiev și Galiţia (+ 1646).

Sfântul ierarh Petru Movilă în enciclopedia ortodoxa ro.OrthodoxWiki.org

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sfantul Ierarh Petru Movila

Petru Movila s-a nascut la 21 decembrie 1596, fiind al patrulea fiu al voievodului Moldovei -Simion Movila. Tatal sau a murit la 1607 si sub domnia lui Stefan Tomsa (1611), familia lui Petru Movila s-a retras in Polonia, unde avea multe rude. Si-a continuat studiile la Colegiul Fratiei Ortodoxe din Liov. Petru Movila a vizitat in 1622 vestita manastire Pecerska, unde s-a imprietenit cu staretul Zaharia Copistensclii si cu mitropolitul Iov Boretchi al Kievului. A fost tuns in monahism la Lavra Pecerska, dupa anul 1625, iar in toamna anului 1627, la varsta de 31 de ani, a fost ales egumen al manastirii. In anul 1632, la moartea mitropolitului Iov, a fost ales in unanimitate Mitropolit al Kievului, Galitiei si a toata Rusia. In aceasta calitate a alcatuit o "Marturisire Ortodoxa“, in limba latina, care a fost aprobata de Sinodul de la Iasi din 1642 si confirmata de toti patriarhii ortodocsi.

Mitropolitul Petru Movila a pus pe colaboratorii sai sa faca cunoscuta viata duhovniceasca a calugarilor si ieromonahilor din Lavra Pecerska. Astfel au aparut cartile: Patericul Sfintilor din Pecerska (Kiev 1634) si Minunile Pesterilor Kievului (Kiev 1638). De asemenea s-a scris si despre icoanele facatoare de minuni din Pecerska. El insusi a tradus si publicat tratate ale Sfintilor Parinti pentru indrumare in viata duhovniceasca si ascetica a preotimii si a conducatorilor sai. A trecut la cele vesnice pe 22 decembrie 1646.

Canonizarea Ierarhului Petru Movila a fost savarsita de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene la 6 decembrie 1996 si proclamata la 15 decembrie a aceluiasi an, dar inscrisa in calendarul acestei Biserici la 31 decembrie. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat, in sedinta sa de lucru din 12-13 martie 2002, praznuirea Sfantului Ierarh Petru Movila, Mitropolitul Kievului, la 22 decembrie.