Luna decembrie in 17 zile: Pomenirea Sfantului Prooroc Daniil si Sfintii trei tineri: Anania, Azaria si Misail (sec. VI. i. Hr.)

    Acest mare intre Prooroci, fericitul Daniil, era din neamul lui David si a fost dus in robie in Babilon, tanar fiind, din porunca lui Nabucodonosor, ca zalog, impreuna cu alti tineri din neamul sau. Pus fiind la invatatura, a deprins bine limba si scrierea si toata stiinta care se da in Babilon, dar n-a uitat invatatura mai buna a credintei sfinte, pe care o invatase de la parintii sai in Ierusalim. Iar la sfarsitul invalaturii, Daniil impreuna cu alti trei tineri iudei, Anania, Azaria si Misail, pentru faptele lor cele bune, au fost luati la curtea lui Nabucodonosor si pusi in dregatorii, in slujba imparatiei.
    Deci, n-a trecut multa vreme si s-a ivit, pentru Daniil, prilejul ca sa-si dovedeasca intelepciunea, ca, a mantuit de la moarte pe nevinovata Suzana, care era defaimata pe nedrept de doi batrani necinstiti; tot el, a descoperit si a talmacit imparatului un vis cu o statuie, alcatuita din mai multe parti, care, fiindca avea picioarele de lut, s-a prabusit cand a fost lovita de o piatra mica, desprinsa din munte, aratand ca aceasta mica piatra inchipuia pe Mesia cel asteptat. Tot la el, aflam si visul cu copacul cel mare, din mijlocul pamantului, ca si istoria celor trei tineri aruncati in cuptorul cel cu foc.
    Dar Daniil a fost cinstit si de alti imparati din Babilon. Asa, sub Baltazar imparatul, urmasul lui Nabucodonosor si cel din urma imparat din neamul Chaldeenilor, Proorocul Daniil a pastrat acelasi loc de cinste in imparatie si el a talmacit si alte vise proorocesti. Atunci, a talcuit el visul cu cele patru fiare, apoi visul cu berbecul si cu tapul, ca si aratarea de la Dumnezeu a celor trei cuvinte: "mane techel, fares", scrise de o mana nevazuta pe perete, in timpul ospatului, chiar in noaptea in care persii au cucerit Babilonul si au pus capat imparatiei chaldeenilor.
    Cand Darius si, apoi, Cirus imparateau in Babilon, fericitul Daniil a aflat mai departe cinste si incredere si in fata persilor. Iar, cand Cirus, imparatul persilor, a poruncit iudeilor robiti din Babilon, sa se intoarca in grupuri, in tara lor, Proorocul a ramas mai departe in Babilon, ca sa nu ramana singuri si fara ajutor, fratii sai iudei, care nu puteau pleca. Atunci Proorocul Daniil a avut visul celor sapte saptamani de ani, ce despart vremea sa, de vremea venirii lui Mesia. Tot atunci, a avut loc intamplarea cu idolul Bel si cu balaurul, precum si aruncarea Proorocului in groapa cu lei, unde, prin minune, s-a pazit nevatamat. Si tot atunci, a vazut in vis venirea Fiului Omului in slava, aratata pe malurile raului Tigru, vis cu care fericitul Daniil si-a sfarsit cartea si proorocia sa.
    Si, asa, talmacind vise proorocesti si biruind cu credinta multe primejdii, fericitul Daniil a descoperit pe Dumnezeu cel adevarat si puterea Lui in mijlocul popoarelor pagane, pline de idoli, iar, pe de alta parte, le-a vestit si acestor popoare, cu peste cinci sute de ani mai inainte, timpul venirii lui Mesia, Mantuitorul lumii.
    Deci, ajungand el la adanci batraneti, cu pace s-a mutat catre Domnul.
 

 


Intru aceasta zi, cuvant despre Daniil Proorocul, cum a sfaramat pe Bel, idolul babilonienilor si pe balaur l-a omorat si cum, fiind aruncat a doua oara in groapa cu lei, a fost mantuit     Acest fericit Daniil Proorocul a fost iubit de imparatii chaldeenilor si persilor din Babilon, adica de Nabucodonosor, de Baltazar, de Darius si de Cirus. Deci, cand acel Cirus persanul imparatea in Babilon, l-a facut pe Daniil sfetnic credincios si de aproape al lui, fiindca da raspunsuri la toti. Si era un idol in Babilon, al carui nume era Bel, si se cheltuiau cu el, in fiecare zi, douasprezece masuri de faina de grau aleasa, patruzeci de oi si sase vedre de vin. Si imparatul cinstea idolul si mergea in fiecare zi de se inchina lui, iar Daniil se inchina Dumnezeului sau.
    Si i-a zis lui imparatul: "Pentru ce nu te inchini lui Bel?" Iar Daniil a zis: "Pentru ca eu nu ma inchin idolilor, celor facuti de maini omenesti, ci Dumnezeului celui viu, Celui ce a zidit cerul si pamantul si are stapanire peste tot trupul". Si i-a zis lui imparatul: "Dar nu ti se pare tie ca Bel este Dumnezeu viu? Oare nu vezi cat mananca si bea in fiecare zi?" Si a zis Daniil, razand: "Nu te insela, imparate, pentru ca idolul acesta, pe dinlauntru este tarana, iar pe dinafara, arama, si n-a mancat nici n-a baut vreodata. Si, maniindu-se, imparatul a chemat pe slujitorii sai si le-a zis: "De nu-mi veti spune cine mananca bucatele acestea, apoi veti muri. Iar de-mi veti arata ca Bel le mananca, atunci va muri Daniil, pentru ca a hulit impotriva lui Bel". Si a zis Daniil imparatului: "Sa fie dupa cuvantul tau!" Si erau slujitorii lui Bel saptezeci la numar, afara de femei si de copii.
    Au venit, dar, imparatul si cu Daniil la capistea lui Bel si au zis slujitorii: "Iata, noi iesim afara, iar tu, imparate, pune bucatele si vinul si incuie usile si le pecetluieste cu inelul tau. Si, venind maine, de nu le vei afla toate mancate de Bel, atunci sa murim, iar de vor fi mancate sa moara Daniil, care a mintit asupra noastra". Dar imparatul n-a bagat de seama ca ei facusera pe sub masa o intrare ascunsa si totdeauna intrau pe usa aceea si mancau bucatele. Si au iesit slujitorii, iar imparatul a pus bucatele lui Bel. Si a poruncit Daniil slugilor sale si au adus cenusa si a cernut-o prin toata capistea, de fata fiind numai imparatul. si, iesind, au incuiat usile si le-au pecetluit cu inelul imparatului si s-au dus. Si slujitorii au intrat noaptea, dupa obiceiul lor, cu femeile si cu copiii lor, si au mancat toate si au baut.
    Si a doua zi, a venit imparatul, si Daniil cu dansul, la capiste si a zis: "Daniile, intregi sunt pecetile?" Iar el a zis: "intregi, imparate". Si indata, cum a deschis usile, privind spre masa, imaparatul a strigat cu glas mare: "Mare esti Bel si nici un viclesug nu este intru tine". Si a ras Daniil si a oprit pe imparatul ca sa nu intre inauntru si a zis: "Uita-te si vezi pardoseala capistei si cunoaste ale cui sunt urmele acestea". Si a zis imparatul: "Vad urme barbatesti si femeiesti si de copii". Si atunci, maniindu-se, imparatul a poruncit de a prins pe toti slujitorii si pe femeile lor si pe copii lor si ei i-au aratat lui usa cea ascunsa, prin care intrau si mancau cele de pe masa. Si i-a omorat pe ei imparatul si pe Bel l-a dat in mainile lui Daniil, care l-a sfaramat pe el, iar capistea aceea a risipit-o.
    Si era in locul acela un balaur mare si il cinstea pe el Babilonul. Si a zis imparatului Daniil: "Oare si despre acesta vei zice ca este arama? Acesta este viu si mananca si bea. Nu vei putea zice ca acesta nu este Dumnezeu viu; deci inchina-te lui." Si a zis Daniil: "Domnului Dumnezeului meu ma voi inchina, ca acela este Dumnezeu viu; iar tu, imparate, da-mi mie stapanire si eu voi omoar acest halaur fara sabie si fara toiag". Si a zis imparatul: "Ti-l dau tie". Si a luat Daniil smoala si seu si par si le-a fiert impreuna si a facut un amestec pe care l-a aruncat in gura balaurului, si, mancandu-l, a murit balaurul si a zis Daniil: "iata inchinaciunile voastre". Atunci, babilonienii, auzind de aceasta, s-au maniat foarte si, pornind catre imparatul, au zis: "Imparatul s-a facut iudeu; pe Bel l-a sfaramat, iar pe balaur l-a omorat si pe preotii lui i-a taiat". Si au mai zis: "Da-ne noua pe Daniil, iar de nu, apoi te vom omori pe tine si toata casa ta." Si a vazut imparatul ca sunt foarte porniti impotriva lui si, silit fiind, a dat lor pe Daniil. Iar ei l-au aruncat in groapa leilor si a petrecut acolo sase zile. Si erau in groapa sapte lei si li se da lor in fiecare zi cate doua trupuri de osanditi si cate doua oi. Iar atunci nu le-au dat nimic, ca sa-l manance pe Daniil. Dar, Dumnezeu, a astupat gurile leilor, ca si atunci cand a fost aruncat intaia oara. Si statea Daniil impreuna cu leii in groapa, ca si cu niste mielusei blanzi.
    Si era atunci in Iudeia Proorocul Avacum si acela a facut fiertura si a dumicat paine in blid si a mers la camp sa-l duca seceratorilor. Si a zis ingerul Domnului catre Avacum: "Du pranzul pe care il ai, in Babilon, lui Daniil, in groapa leilor". Si a zis Avacum: "Doamne, Babilonul nu l-am vazut si groapa leilor nu stiu unde este." Si l-a apucat ingerul Domnului de crestetul lui si l-a tinut de perii capului sau si l-a dus pe el in Babilon, deasupra gropii, intru repeziciunea duhului sau. Si a strigat Avacum, zicand: "Daniile, Daniile, ia pranzul pe care ti l-a trimis tie Dunmezeu". Si a zis Daniil: "O, ti-ai adus aminte de mine, Dumnezeule, si n-ai parasit pe cei ce Te iubesc pe Tine." Si, sculandu-se, Daniil a mancat. Iar ingerul lui Dumnezeu, iarasi, a dus pe Avacum indata in Iudeea, la locul sau, asa cum s-a aratat mai inainte si la viata Proorocului Avacum.
    Iar imparatul a venit, ia saptea zi, sa planga pe Daniil si, ajungand la groapa, s-a uitat si, iata, Daniil era teafar. Si a strigat imparatul cu glas mare si a zis: "Mare esti Doamne, Dumnezeul lui Daniil, si nu este altul afara de Tine". Si a scos pe Daniil, iar pe vinovatii pierzarii lui i-a aruncat in groapa. Si indata i-au mancat leii, in fata imparatului.
 


Intru aceasta zi, cuvant despre Suzana.     A fost un om ce vietuia in Babilon, numele lui fiind Ioachim. Acesta isi luase o femeie cu numele Suzana, fiica a lui Helchie, foarte frumoasa si cu frica de Dumnezeu. Si, parintii ei, drepti fiind, crescusera si pe fiica lor dupa legea lui Moise. Si era Ioachim foarte bogat si avea o gradina aproape de curtea sa. Si se adunara la el iudeii, fiindca era mai in cinste decat toti. Si in anul acela, au fost randuiti judecatori doi batrani din popor, care, sub cuvant ca fac judecati, savarseau nedreptate, incat se implinea cuvantul Domnului: Iesit-a faradelege din Babilon, din batranii judecatori." Acestia ramaneau in casa lui Ioachim si veneau la ei toti care vroiau sa aiba judecata. Si, vazand pe Suzana, in fiecare zi, intrand si iesind in gradina barbatului sau, s-au aprins de pofta asupra ei. Si s-a razvratit mintea lor si si-au abatut ochii lor sa nu caute la cer, nici sa-si aduca aminte de judecatile cele drepte. Si erau amandoi aprinsi de pofta asupra ei si n-au spus unul altuia boala sa, pentru ca se rusinau a-si marturisi unul altuia pofta lor. Si cauta fiecare din ei vremea prielnica. Iar odata au zis unul catre altul: "Sa mergem acasa, ca este vremea pranzului." Si, iesind, s-au despartit de unul de altul, dar, intorcandu-se, au venit din nou in acelasi loc si intrebandu-se unul pe altul din pricina intoarcerii, au marturisit unul altuia pofta lor. Si atunci au hotarat impreuna vremea cand vor putea sa o afle pe ea singura, ca sa-si implineasca nelegiuirea. Si s-a intamplat, cand pandeau ei ziua cea cu bun prilej, ca a intrat Suzana, ca si mai inainte, numai cu doua slujnice, dorind sa se scalde in gradina, pentru ca era zaduf. Si nu era nimeni acolo, afara de cei doi batrani ascunsi, care o pandeau pe ea. Si a zis Suzana slujnicelor: "Aduceti-mi undelemn si sapun si incuiati portile gradinii, ca sa ma scald." Si au facut cum a zis ea. Si au incuiat portile gradintii si au iesit pe portile cele din dos si, aducand cele poruncite, n-au vazut pe batrani, pentru ca erau ascunsi.
    Si dupa ce au iesit slujnicele, s-au sculat amandoi batranii si au alergat la dansa si au zis: "Iata, portile gradinii sunt inchise si nimeni nu ne vede si suntem aprinsi de pofta asupra ta. Pentru aceasta, invoieste-te sa fii cu noi. Iar de nu, apoi vom marturisi asupra ta, ca a fost cu tine un tanar si, pentru aceasta, ai trimis pe slujnice de la tine." Si a suspinat Suzana si a zis: "Stramtorata sunt din toate partile. Ca de voi face aceasta, moarte imi este, iar de nu o voi face, nu voi scapa din mainile voastre. Dar mai bine este, pentru mine, sa nu fac acest pacat, de a cadea in mainile voastre, decat a gresi inaintea lui Dumnezeu. Si a strigat Suzana cu glas mare si au strigat si batranii amandoi impotriva ei. Si, alergand, unul din ei a deschis portile gradinii. Si, daca au auzit strigare in gradina, cei din casa au alergat pe portile cele din dos, ca sa vada ce i s-a intamplat ei. Si, daca au spus batranii cuvintele lor, s-au rusinat slugile foarte, ca niciodata nu s-a zis cuvant ca acesta de Suzana.
    Si a doua zi, dupa ce s-a adunat poporul la Ioachim, barbatul ei, au venit si cei doi batrani, plini de cugete rele asupra Suzanei, ca sa o omoare. Si au zis inaintea poporului: "Trimiteti dupa Suzana, fata lui Helchie, femeia lui Ioachim." Si au trimis. Si a venit ea si parintii ei, si fiii ei si toate rudeniile ei. Iar Suzana era foarte tanara si frumoasa la chip. Iar batranii nelegiuiti au poruncit sa-i ia valul de pe fata, ca era acoperita, ca sa se sature de frumusetea ei. Si plangeau cei ce erau cu dansa si toti care o stiau. Si, sculandu-se, cei doi batrani si-au pus mainile pe capul ei, in mijlocul poporului, iar ea, plangand, a cautat la cer, pentru ca in inima ei, nadajduia spre Dumnezeu. Si au zis cei doi batrani: "Umbland noi amandoi prin gradina, a intrat ea cu doua slujnice si a inchis poarta, slobozind slujnicele. Si a venit la ea un tanar, care era ascuns si s-a culcat cu dansa. Iar noi, fiind in coltul gradinii si vazand faradelegea, am alergat asupra lor. Si, vazandu-i, pe tanar nu l-am putut prinde, ca era mai tare decat noi si, deschizand portile gradinii, a fugit. Dar, prinzand-o pe ea, am intrebat-o cine a fost tanarul acela si n-a vrut sa ne spuna noua. Deci, aceasta marturisim." Si i-a crezut pe ei adunarea, ca pe niste batrani si poporului, si judecatori, si au judecat-o pe ea spre moarte.
    Si, strigand cu glas mare, Suzana a zis: "Dumnezeule vesnice si stiutorul celor ascunse, Care cunosti toate mai inainte de a se face, Tu stii ca minciuna au spus ei asupra mea. Si, iata, eu mor fara sa fi savarsit nimic, din cele ce au spus acestia despre mine." Si a auzit Domnul glasul ei. Si, dusa fiind ea spre osanda, a ridicat Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu pe un tanar, al carui nume era Daniil. Si acesta a strigat cu glas mare: "Nevinovat sunt eu de sangele acesteia." Si s-a intors tot poporul catre dansul si a zis: "Ce insemneaza cuvantul acesta pe care l-ai zis?" Iar el, stand, in mijlocul lor, a zis: "Oare, asa de nebuni sunteti toti, fiii lui Israel? Ca fara sa cercetati si necunoscand adevarul, ati osandit pe fiica lui Israel? Intoarceti-va la judecata, pentru ca minciuna au spus judecatorii acestia asupra ei." Si s-a intors tot poporul degraba.
    Si au zis batranii: "Vino si sezi in mijlocul nostru si ne spune gandul tau, ca ti-a dat tie Dumnezeu cinstea batranilor." Si a zis catre dansii Daniil: "Despartiti-i unul de altul si-i voi intreba pe dansii." Si, dupa ce i-au despartit unul de altul, a chemat pe unul din ei si a zis catre dansul: "Invechitule in zile rele, acum a venit ceasul pacatelor tale, pe care le faceai mai inainte, rostind judecati nedrepte, pe cei nevinovati osandindu-i si pe cei vinovati eliberand, ca zice Dumnezeu: pe cel nevinovat si pe cel drept sa nu-l omori. Deci, acum, daca ai vazut pe aceasta femeie cu acel tanar, spune sub ce copac i-ai vazut pe dansii, pacatuind impreuna? Iar el a zis: "Sub un mesteacan." Zis-a lui Daniil: "Drept ai mintit asupra capului tau. Ca, iata, ingerul Domnului, luand hotararea lui Dumnezeu, te va rupe in doua." Si, punandu-l alaturi, a poruncit sa aduca pe celalalt si i-a zis: "Samanta a lui Canaan si nu a lui Iuda, frumusetile te-au inselat si pofta a razvratit inima ta. Asa ati facut fiicelor lui Israel; si ele, de frica, se desfranau cu voi, dar, acum, fiica lui Iuda n-a suferit faradelegea voastra. Acum, dar, spune-mi mie, sub ce fel de copac i-ai vazut pe ei impruna?" Iar el a zis: "Sub un salcam." Si i-a zis Daniil lui: Drept ai mintit, si tu, asupra capului tau. Ca asteapta ingerul Domnului sa te taie pe tine in doua cu sabia si sa va piarda pe voi." Si a strigat cu glas mare tot poporul si a binecuvantat pe Dumnezeu, Care mantuieste pe cei ce nadajduiesc spre El.
    Si s-a sculat asupra celor doi batrani, ca i-a dovedit Daniil pe ei, din cuvintele lor, ca au marturisit stramb si le-a facut lor dupa legea lui Moise, asa cum cu viclesug au gandit sa faca aproapelui lor, si i-a omorat pe ei si a scapat sangele cel nevinovat in ziua aceea. Iar Helchie si femeia lui au laudat pe Dumnezeu, pentru fiica lor Suzana, impreuna cu Ioachim barbatul ei si cu toate rudeniile ei, pentru ca nu s-a aflat la ea lucru de rusine. Iar Daniil, din ziua aceea si dupa aceea, s-a facut mare inaintea a tot poporul, pentru priceperea sa si pentru darurile lui Dumnezeu, care erau in el. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

Sinaxar 17 Decembrie

În această lună, în ziua a şaptesprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Daniel şi a Sfinţilor trei Tineri: Anania, Azaria şi Misail.

Acest fericit prooroc Daniel era din seminţia lui Iuda, dintr-un neam care se găsea în slujba împărătească. S-a născut în Vitora cea de sus. Încă de pe când era copil a fost dus rob din Iudeea în ţara haldeilor şi a proorocit 70 de ani. A trăit cu 460 de ani înainte de întruparea lui Hristos. Era bărbat tare înţelept, iar iudeii socoteau că este eunuc. A plâns mult pentru popor şi pentru cetatea Ierusalimului. Prin post se înfrâna de la orice mâncare dorită. Era uscăţiv la faţă, dar foarte frumos, cu harul Celui Preaînalt.
Cei trei Tineri, după cum spune istoria, erau din sfânta cetate a Ierusalimului. Tatăl lor se numea Iezechia, iar mama lor Caligona. Iezechia, când era bolnav, a cutezat să ceară lui Dumnezeu să nu-l dea morţii, căci a păzit cele plăcute înaintea Lui; iar Dumnezeu i-a mai adăugat 15 ani la anii vieţii lui. Când Ierusalimul a fost înconjurat şi robit de Nabucodonosor, împăratul babilonienilor, au fost luaţi şi ei robi împreună cu Proorocul Daniel şi duşi în Babilon. Pentru virtutea lor, au fost puşi mai-mari peste treburile împăratului.
Mai târziu, pentru că au batjocorit chipul pe care-l făcuse şi-l ridicase împăratul şi pentru că nu s-au închinat lui, au fost aruncaţi într-un cuptor ars de şapte ori. Acolo ei cântau psalmi lui Dumnezeu. Împăratul văzând minunea, a mărturisit că mare este Dumnezeul preaslăvit de cei trei Tineri. Căci văpaia se prefăcuse în rouă, iar ei rămăseseră nevătămaţi.
Daniel n-a fost aruncat în cuptor, deşi trăia, locuia şi petrecea împreună cu cei trei Tineri, şi din pricina lui fuseseră aceia cinstiţi. Pricina n-o putem afla din Sfânta Scriptură, pentru că Scriptura a trecut-o sub tăcere. Dar după cum mi se pare mie şi după cum este şi adevărat, pricina pentru care n-a fost aruncat Daniel în cuptor a fost aceea că lui i se pusese numele Baltazar, iar la babilonieni numele acesta era nume de covârşitoare cinste, nume de dumnezeu. Deci pentru ca să nu creadă babilonienii, care fără judecată îndumnezeiau focul, că minunea din cuptor a făcut-o Baltazar, a rânduit Dumnezeu ca Daniel, care purta numele dumnezeului lor, să nu intre în cuptor şi nici să nu se vorbească deloc de Daniel în istorisirea minunii din cuptor.
Sfinţii trei Tineri, după izbăvirea lor, mai presus de cuget, din foc, după ce dobândiseră iarăşi cinstea de mai înainte şi după ce au trăit cu cinste toată viaţa lor, s-au săvârşit cu pace împreună cu Daniel.
Spun unii că după moartea lui Nabucodonosor şi a celorlalţi împăraţi de după el, care cinsteau pe Daniel şi pe cei trei Tineri, s-a ridicat un alt împărat cu numele Atic. Acesta a făcut cercetare sfinţilor. Înfruntat de ei, a poruncit să li se taie capetele. Când a fost tăiat capul lui Misail, Azaria şi-a întins haina şi i-a prins capul; la fel şi Anania a prins capul tăiat al lui Azaria, iar Daniel a întins haina lui şi a prins capul lui Anania. În urmă i s-a tăiat şi lui capul. Se spune că după tăiere, capetele lor s-au lipit de trupuri, iar îngerul Domnului i-a luat şi i-a dus în muntele Gheval, unde i-a pus sub o stâncă. După 400 de ani, la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, au înviat şi ei şi iarăşi au adormit.
Hramul lor se săvârşeşte în biserica cea mare. Am primit de la părinţi să prăznuim pomenirea lor cu şapte zile înainte de arătarea Stăpânului şi de venirea dumnezeiască în trup a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru că după părerea mea şi ei sunt din seminţia lui Iuda, din care se pogoară, în ce priveşte neamul, şi Mântuitorul tuturor Hristos.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Patermutie, Copri şi Alexandru, care au suferit mucenicia pe vremea lui Iulian Apostatul.
Aceşti sfinţi mucenici au pătimit pe vremea lui Iulian Apostatul. Duceau viaţă de sihaştri în pustiul Egiptului. Când Apostatul a plecat cu război împotriva perşilor a auzit şi de sfinţii aceştia şi a trimis de i-a adus la el. A întrebat pe Patermutie de câţi ani este. Patermutie i-a răspuns că de 75 de ani. A întrebat şi pe Copri. Copri i-a răspuns că e de 45 de ani. Atunci tiranul a poruncit să fie scos afară Patermutie. Cu felurite linguşiri a înduplecat pe Copri să se lepede de Hristos. Patermutie i-a adus aminte de viaţa lui schimnicească de mai înainte, de ostenelile şi de postul lui şi l-a întors iarăşi la credinţa în Hristos. Şi îndată a poruncit tiranul să-i taie lui Copri limba şi să-l întindă pe un grătar înroşit în foc. Când a fost dus spre grătar s-a spăimântat. Sfântul Patermutie l-a încurajat din nou şi a intrat cu el pe grătar şi au ieşit nevătămaţi. Apoi au fost aruncaţi într-un cuptor cu foc. Odată cu ei a intrat şi monahul Alexandru, care a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos. Ieşind toţi trei nevătămaţi, li s-au tăiat capetele, la porunca tiranului.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului şi pururea pomenitului mărturisitor Dunale, care şi-a schimbat numele în Ştefan.
Cuviosul şi pururea pomenitul Dunale era stăpânul unei insule, numită de unii Nivertis, iar de alţii Veroi, alături de Gadira, înconjurată de apele oceanului. Era foarte bogat. Fiind crescut însă în curatele învăţături creştineşti, trăia mai mult cu Dumnezeu decât cu oamenii. De aceea, socotind totul în lume lucruri de nimic a lăsat pe fiii lui stăpâni pe insula şi pe bogăţia lui, s-a dus la Roma şi a îmbrăcat haina călugărească. Apoi s-a dus în vestita cetate Constantinopol. Acolo a stat de vorbă cu împăraţii Porfirogeneţi, Constantin şi Roman. Împăraţii l-au trimis la Ierusalim, căci aceasta le ceruse fericitul. Ajuns la Ierusalim şi-a împlinit dorinţa; a fost îmbrăcat cu marea schimă de Hristodul, patriarhul de atunci al Ierusalimului şi s-a numit Ştefan. A suferit multe ocări şi bătăi de la nelegiuiţii saracini, pentru că nu îşi rădea barba. S-a dus înapoi în Egipt, unde a fost prins şi băgat la închisoare cu cei doi preoţi care-l însoţeau. Şase luni a îndurat foamea, setea şi alte chinuri. După aceste luni a fost trimis iar la Amira, stăpânul Egiptului. Din porunca lui, a fost legat pururea pomenitul cu lanţuri şi silit să se lepede de Hristos. S-a împotrivit cu tărie. Şi pentru că n-a fost biruit, ci dimpotrivă mărturisea cu îndrăzneală pe Domnul nostru Iisus Hristos, a fost supus la multe şi nenumărate chinuri. De pe urma lor s-a îmbolnăvit şi de boală a părăsit viaţa aceasta de aici, vestindu-i-se mai dinainte, de la Dumnezeu, săvârşirea sa.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iahu.
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Dionisie cel Nou, cel din Zachint, care a fost arhiepiscop al Eginei şi care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Nichita.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.