Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei
Troparul Sfântului Ierarh Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei, glasul al 8-lea:
Întru răbdarea ta ţi-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase, întru
rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind şi pe aceia îndestulând.
Dar, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Ioan, Milostive, Fericite, să
mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfântului Ierarh Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei
Glasul 2
Cele de sus căutând...
Cele de sus căutând...
Bogăţia ta o ai împărţit săracilor şi cerească bogăţie acum ai luat,
Sfinte Ioan, Preaînţelepte. Pentru aceasta toţi pe tine te cinstim,
săvârşind pomenirea ta, o, cel asemenea cu milostenia numit.
Cântarea 1, glasul al 8-lea.
Irmosul:
Cel tăiat pe cea netăiată a tăiat-o şi a văzut Soarele pământul, pe
care nu-l văzuse. Pe pierzătorul vrăjmaş apa l-a înecat şi pe cea
neumblată a trecut-o Israel şi cântare s-a cântat: Domnului să-I cântăm,
căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminându-ţi-se gândul cu milostivire şi umblând întru dragostea lui
Hristos, părinte, strălucind cu luminile milelor, te-ai făcut locaş
preacurat al Însuşi Milostivului Dumnezeu, Sfinte Ioan, pentru aceea te
fericim.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Privind cu înţeleaptă gândire la cele veşnice, părinte preasfinţite, ai
schimbat cele stricăcioase în chip luminat pe cele nestricăcioase; şi
acum petreci în ceruri cu cetele celor fără de trup, strigând: Domnului
să cântăm, căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dătătorul milei umplându-ţi de har cugetul cel milostiv, cuvioase, a
miluit pe mulţi cu Dumnezeiască mijlocirea ta; că te-ai făcut mângâiere
sufletelor şi purtare de grijă săracilor, Sfinte Ioan, Preaînţelepte,
cugetătorule de Dumnezeu, preasfinţite.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ca să unească pe cei de jos cu cei de sus, Însuşi Dumnezeul tuturor S-a
sălăşluit în pântece Neispitit de nuntă şi arătându-Se întru asemănare
de trup, ridicând peretele cel din mijloc al vrajbei, a mijlocit pace şi
a dat viaţă şi Dumnezeiască mântuire.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit
Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti
Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule, Iubitorule de
oameni.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca o fecioară cu bună cuviinţă purtând cunună de măslin, s-a arătat
ţie, vrednicule de laudă, harul Milostivului cel cu îndurare,
trăgându-te pe tine către Dumnezeiasca milă.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Şezând pe scaunul cel sfinţit din voia lui Dumnezeu, Mărite Părinte
Ioan, ai vieţuit ca un înger, aducând jertfe sfinţite de pace Celui cu
totul Îndurător.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu milostivirea cea multă, părinte, urmând Milostivului Dumnezeu, Care
pentru milostivire a sărăcit cu trupul, ai îndestulat pe săraci, ai
adunat pe cei străini şi fără de acoperământ, făcându-te împlinitor al
poruncilor celor Dumnezeişti.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Întru tine, Preasfântă, voind S-a sălăşluit Pricinuitorul a toată
lumea, pentru mulţimea milostivirii şi a sfinţit firea oamenilor, care
era alunecată mai dinainte pentru călcarea poruncii.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Locaş curat te-ai arătat Sfintei Treimi, preacuvioase şi odor Dumnezeiesc al Bisericii şi parte aleasă a arhiereilor.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luând aminte Domnul Cel Preamilostiv la multa milostivirea ta, a sfinţit sufletul tău, Părinte Ioan, preasfinţite.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcutu-te-ai lucrător de neruşinat al poruncilor Atotînduratului şi
te-ai umplut de binele Lui, petrecând în Locaşurile sfinţilor.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Vindecă, Curată, rănile inimii mele şi îndreptează mişcările sufletului meu, Fecioară, către voile lui Dumnezeu.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pe mine, cel ce de-a pururea mă rătăcesc de noaptea necunoştinţei, spre
calea cea pierzătoare de suflet, cu lumina cunoştinţei Tale, Doamne,
povăţuieşte-mă, ducându-mă la cărarea poruncilor Tale.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Urmând morţii celei de bunăvoie a Celui Ce a fost omorât pentru
milostivire, te-ai şi răstignit lumii şi patimilor, te-ai învrednicit de
viaţa cea mai presus de lume, vrednicule de laudă, părinte înţelepte.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Învrednicitu-te-ai de fericire, făcându-te blând, iertător şi paşnic şi
celor flămânzi dătător de pâine neîmpuţinată şi împărţitor de
îmbrăcăminte săracilor şi celor goi.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împodobindu-te, părinte, cu Dumnezeieştile împărtăşiri, ca un înger ai
slujit cu sfinţenie lui Dumnezeu fără de prihană, luminând pe
credincioşi cu învăţăturile tale cele sfinţite.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Luminează sufletul meu cel întunecat cu dezmierdările vieţii, Curată
fără prihană, cu lumina ta, Ceea ce ai născut pe Hristos Lumina,
risipindu-mi întunericul necunoştinţei.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele,
că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de Iad
şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îndeletnicindu-te cu rugăciuni şi cu postiri şi rugând pe Dumnezeu cu
priveghere, te-ai învrednicit de arătările şi vederile cele
Dumnezeieşti, de Dumnezeu înţelepţite, învăţându-te cele mai presus de
gând, prin curăţia cugetului, Înţelepte Părinte Ioan.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un înger cu trup ai vieţuit pe pământ, părinte, jertfe paşnice fără
de sânge, cu credinţă, cu inimă şi cu duh zdrobit aducând Făcătorului,
te veseleşti, Fericite Ioan.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Viaţa ta strălucind mai mult decât soarele a dat raze de milostivire,
care au alungat norul cel întunecos al sărăciei, celor ce aveau
trebuinţă, preafericite şi ai încălzit pe cei biruiţi de iuţimea
gerului, de Dumnezeu insuflate.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Pricepând de Dumnezeu grăitorii prooroci adâncimea Tainei tale,
Fecioară, prooroceşte au vestit-o mai înainte, luminându-se cu
Dumnezeiescul Duh şi acum noi, văzând arătat săvârşirile, credem.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...
Bogăţia ta o ai împărţit săracilor şi cerească bogăţie acum ai luat,
Sfinte Ioan, Preaînţelepte. Pentru aceasta toţi pe tine te cinstim,
săvârşind pomenirea ta, o, cel asemenea cu milostenia numit.
Condacul 1
Preacuviosului Părintelui nostru Ioan cântări veselitoare să-i aducem,
ca unuia ce alergarea bine şi-a săvârşit-o şi următor lui Dumnezeu Cel
iubitor de milostivire s-a arătat, pentru care bucurându-ne îi cântăm:
Bucură-te, Sfinte Ioane, mult milostive părinte!
Icosul 1
Născându-te din părinţi binecredincioşi, ai fost învăţat de mic
credinţa adevărată, apoi la vremea cuvenită ai fost silit de părinţii
tăi spre căsătorie, însă Dumnezeu, Cel ce le rânduieşte pe toate, spre
folosul sufletului ţi-a rânduit şi ţie, pentru care îţi cântăm:Bucură-te, Fericite, că de mic ţi-a fost înrădăcinată în inima ta frica de Dumnezeu;
Bucură-te, că părinţii te-au însoţit cu femeie fără voia ta;
Bucură-te, că Dumnezeu vas ales ştiindu-te, ţi-a pregătit altă vieţuire, mai înaltă;
Bucură-te, că tânăr fiind ţi-au murit fiii, apoi şi soţia;
Bucură-te, că, văzându-te liber de cele lumeşti, ai alergat cu osârdie spre cele cereşti;
Bucură-te, că neîmpiedicat puteai stărui în rugăciune;
Bucură-te, că ai început a-ţi înmulţi faptele bune;
Bucură-te, că, din toate, milostenia cel mai mult ai iubit;
Bucură-te, că aceasta te-a dus în rai;
Bucură-te, Fericite, aducătorule de roade în grădina Domnului;
Bucură-te, că pentru faptele tale bune erai iubit de toţi;
Bucură-te, că pentru toţi erai pildă de vieţuire;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mult milostive părinte!
Condacul al 2-lea
Fiind ales patriarh al Alexandriei pe timpul împăratului Iraclie, te-ai
sârguit mai întâi a curăţi turma de eresuri, deoarece un oarecare
patriarh mincinos al Antiohiei a adăugat la cântarea „Sfinte
Dumnezeule…” cuvintele: „…Care Te-ai răstignit pentru noi”, ca şi când
ar fi pătimit Dumnezeirea în Domnul nostru Iisus Hristos, pentru care cu
osârdie îţi cântăm: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Chemând iconomii Bisericilor le-ai poruncit: „Mergeţi în cetate şi
să-mi scrieţi pe toţi domnii mei”, iar iconomii nedumeriţi, au întrebat:
„Care sunt domnii tăi, stăpâne?”. Iar patriarhul zice: „Pe care voi îi
numiţi săraci şi nevoiaşi, aceia sunt domnii mei, deoarece prin ei pot
ajunge la cereasca Împărăţie”. Pentru iubirea de săraci îţi cântăm unele
ca acestea:Bucură-te, că mergând iconomii au găsit şapte mii cinci sute de săraci;
Bucură-te, că ai rânduit să li se dea în fiecare zi din averea Bisericii cele de trebuinţă pentru hrană;
Bucură-te, că pe cât dădeai, pe atât averea ta sporea;
Bucură-te, că în vis ţi s-a arătat o tânără frumoasă cu o coroană de frunze de măslin pe cap;
Bucură-te, că, fecioara atingându-te pe piept te-ai trezit;
Bucură-te, că, trezindu-te şi văzând-o aievea lângă tine, erai nedumerit cum a ajuns acolo;
Bucură-te, că ea atunci a glăsuit: „Eu sunt fiica cea mai mare a Marelui Împărat”;
Bucură-te, că auzind aceasta te-ai închinat ei;
Bucură-te, că apoi fecioara din nou a grăit: „De mă vei face prietenă, eu îţi voi mijloci un mare dar de la Dumnezeu”;
Bucură-te, „că nimeni nu are mare îndrăzneală la Dânsul ca mine”;
Bucură-te, că, spunându-ţi acestea, fecioara a dispărut;
Bucură-te, că ţi-ai dat seama că această arătare a fost milostenia în chip de fecioară;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mult milostive părinte!
Condacul al 3-lea
Întărindu-te şi mai mult în dragostea lui Hristos, pe care Îl vedeai
prin săracii care îţi ieşeau în cale, mulţumeai din inimă Celui care
ţi-a dat de toate pentru a putea milui pe toţi cântând: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Mergând spre Sfânta Biserică, ai fost întâmpinat de un om sărac şi gol
care tremura de frig, iar tu, Fericite, dezbrăcându-ţi o haină, ai dat-o
celui sărac, voind a ispiti dacă Dumnezeu îţi va răsplăti însutit după
făgăduinţă, pentru care îţi cântăm:Bucură-te, că văzând pe cel gol nu ai pregetat a te dezbrăca şi a acoperi goliciunea lui;
Bucură-te, că acestea le făceai pentru a ispiti şi pentru a te convinge că Cel arătat în vis nu era înşelăciune;
Bucură-te, că, mai mergând puţin drum, te-a întâmpinat un om cu haine albe;
Bucură-te, că acesta ţi-a întins o pungă cu galbeni;
Bucură-te, că, luându-i, ai pornit spre biserică;
Bucură-te, că apoi, mustrându-te conştiinţa, te-ai întors să dai banii acelui om;
Bucură-te, că întorcându-te nu l-ai mai aflat;
Bucură-te, că, întrebând de el, toţi ziceau că nu l-au văzut;
Bucură-te, că atunci ţi-ai dat seama că cele arătate în vis au fost adevărate;
Bucură-te, că pentru a face milostenie te sârguieşti foarte;
Bucură-te, că pe cei zgârciţi mereu îi mustrai;
Bucură-te, că pe toţi spre milă îi îndemnai;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mult milostive părinte!
Condacul al 4-lea
Venind într-o zi un sărac la tine, i-ai dat şase galbeni, apoi
ieşindu-ţi înainte pe altă cale şi schimbându-şi hainele, a cerut din
nou milostenie şase galbeni, apoi schimbându-şi din nou hainele a venit a
treia oară să ceară milă de la tine. Văzându-l sluga ta a zis: „Acesta a
cerut de două ori milostenie”, însă Fericitul a zis: „Dă-i doi galbeni,
nu cumva să fie Hristos care mă ispiteşte pe mine”, şi cânta lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Unui negustor bogat i s-a înecat în mare corabia cu mărfuri, din care
pricină sărăcind foarte mult şi venind la Sfântul, se ruga să-l ajute.
Atunci luând sfântul cinci litre de aur, le-a dat negustorului, care
plecând bucuros a început din nou să-şi facă negustoriile sale, pentru
care îţi cântăm:Bucură-te, că niciodată nu ai întors pe cineva nemiluit;
Bucură-te, că toţi nevoiaşii la tine scăpare au găsit;
Bucură-te, că negustorul, plecând la treburile sale, aceleaşi pierderi a suferit;
Bucură-te, că el singur scăpând cu viaţă, a venit din nou la tine;
Bucură-te, că i-ai dat lui zece litre de aur îndemnându-l să lucreze cinstit;
Bucură-te, că negustorul şi a treia oară a suferit aceeaşi rea întâmplare;
Bucură-te, că, întorcându-se acasă, nu mai îndrăznea să ţi se arate;
Bucură-te, că, presărându-şi capul cu cenuşă, voia să-şi piardă singur viaţa;
Bucură-te, că, aflând despre el, l-ai chemat la tine;
Bucură-te, că, mustrându-l pentru câştigarea corăbiei pe căi necinstite, i-ai arătat că aceea era pricina pierzării;
Bucură-te, că dându-i o corabie bisericească plină cu grâu i-ai dat drumul;
Bucură-te, că prin aceasta mult câştig s-a dobândit;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mult milostive părinte!
Condacul al 5-lea
Mergând odinioară la biserică, te-a întâmpinat un bărbat cinstit căruia
îi furaseră tâlharii toată averea, aflându-se acum în mare sărăcie.
Deci patriarhul, mult milostivindu-se spre acel om, a poruncit slugii să
spună iconomilor Bisericii să-i dea cincisprezece litre de aur. Iar noi
pentru milostivirea ta cea mare cântăm: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Venind la patriarh o femeie bogată a dat în mâna lui o hârtie în care
scria că dăruieşte Bisericii 500 litre de aur; luând patriarhul hârtia
şi citind-o a simţit cu duhul că femeia aceea nu a dat tot cât pusese în
mintea sa, căci aşa a voit Dumnezeu, deoarece nici iconomii Bisericii
nu au dat omului sărăcit de tâlhari cât le-a poruncit să-i dea, pentru
aceasta îţi cântăm:Bucură-te, văzătorule cu duhul;
Bucură-te, că, chemând iconomii bisericii, i-ai pus în faţă cu cinstita doamnă;
Bucură-te, că întrebându-i cât au dat celui necăjit, au minţit că au dat 15 litre de aur;
Bucură-te, că văzându-i le-ai spus că au dat doar cinci litre;
Bucură-te, că, întorcându-te spre femeie, ai întrebat-o cât aur şi-a pus în gând să dea Bisericii;
Bucură-te, că aceasta a mărturisit că a scris pe hârtie 1500 de litre, dar a doua zi desfăcând, hârtia era ştearsă, rămânând doar 500 litre;
Bucură-te, că prin aceasta ai mustrat pe iconomii cei trei zgârciţi;
Bucură-te, că aceştia au căzut la picioarele tale cerându-şi iertare;
Bucură-te, că mustrându-i cu blândeţe i-ai îndemnat spre mai multă facere de bine;
Bucură-te, că toţi erau uimiţi de faptele tale;
Bucură-te, că toţi te iubeau şi te cinsteau;
Bucură-te, că întotdeauna la tine odihnă şi pace aflau;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mult milostive părinte!
Condacul 6-lea
Hrănind mulţime de popor, ai cheltuit toată averea Bisericii şi încă ai
rămas dator o mie de litre de aur. Deci aflând despre aceasta un cleric
care îşi luase a doua femeie după moartea celei dintâi şi, neputând a
se învrednici de o mai mare treaptă în ierarhia bisericească, a socotit a
aduce patriarhului 150 de litre de aur, precum şi o mulţime de grâu,
numai să-l facă diacon. Însă Fericitul mustrându-l şi înfricoşându-l cu
pedeapsa, l-a îndemnat a cânta: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Slujind odată Sfântul la Sfântul Altar, şi-a adus aminte de un cleric
ce avea mânie şi răutate asupra lui. Deci, depărtându-se puţin de altar,
a chemat la sine pe cleric şi căzând la picioarele lui şi-a cerut
iertare. Pentru aceasta, smerenie a Sfântului îi cântăm:Bucură-te, că nu te-ai ruşinat de a te smeri în faţa supuşilor tăi;
Bucură-te, că pe aceştia i-ai uimit cu smerenia ta;
Bucură-te, că ruşinându-se clericul ţi-a căzut la picioare;
Bucură-te, că îmbrăţişându-vă te-ai întors la Sfântul Altar;
Bucură-te, cel ce ai pildă vie lucrătoare;
Bucură-te, că smerindu-te mereu te înalţi;
Bucură-te, că necontenit ajutor de la Dumnezeu cereai;
Bucură-te, crin bine mirositor în grădina Domnului;
Bucură-te, luminătorul Bisericii;
Bucură-te, lauda Alexandriei;
Bucură-te, temelia dreptei credinţe;
Bucură-te, cumpăna ajunării;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mult milostive părinte!
Condacul al 7-lea
Un nepot al Sfântului, pe nume Gheorghe, a fost defăimat de un locuitor
al Alexandriei cu cuvinte de ocară şi ruşine, despre care aflând,
Sfântul căuta să împace amândouă părţile, sârguindu-se a cânta lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Chemând pe nepotul său şi văzându-l foarte tulburat asupra celui ce-l
ocărâse, i-a zis cuvinte de mângâiere şi, ca şi când şi el ar fi fost
mâniat asupra acelui om, a zis: „Lasă că ai să vezi cum am să mă răzbun
asupra lui, încât se va mira toată Alexandria”. Şi, într-adevăr, aşa a
făcut cel plin în dreapta socoteală, căci l-a scutit pe acela de a plăti
bir Bisericii, încât se minuna toată Alexandria de bunătatea lui, iar
noi îi cântăm:Bucură-te, vistieria milei;
Bucură-te, că răzbunarea prin blândeţe ţi-ai arătat;
Bucură-te, că de aceasta toată Alexandria s-a minunat;
Bucură-te, că şi omul acela s-a cutremurat;
Bucură-te, că prin aceasta de obiceiul cel rău al clevetirii s-a îndreptat;
Bucură-te, că pentru toţi erai lumină aprinsă;
Bucură-te, limanul celor înviforaţi;
Bucură-te, scăparea celor din primejdii;
Bucură-te, turn de tărie şi apărător de greşeli;
Bucură-te, îndreptătorul celor greşiţi;
Bucură-te, preablând povăţuitor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mult milostive părinte!
Condacul al 8-lea
Venind într-una din zile un om bogat la Sfântul şi văzând aşternutul
lui acoperit cu un veşmânt sărac, i-a trimis în dar o plapumă, însă
Sfântul, pentru a nu-l mâhni pe boier, luând-o s-a acoperit cu ea o
noapte, apoi chemând o slugă, a trimis-o cu ea în piaţă spre a o vinde,
iar preţul să-l dea săracilor, cântând lui Dumnezeu Cel ce a venit în
lume în cea mai mare sărăcie: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Mergând sluga în piaţă, s-a întâmplat de a trecut boierul pe acolo, şi
văzând plapuma, a cunoscut-o, şi cumpărând-o, a trimis-o din nou
Sfântului, însă acesta din nou a trimis-o spre vânzare, lucru care s-a
petrecut de mai multe ori. Văzând Sfântul Ioan că boierul vrea cu tot
dinadinsul să folosească plapuma, a zis: „Vom vedea care din noi se va
supăra întâi, eu vânzând-o sau tu cumpărând-o şi iarăşi dându-mi-o”, iar
noi cei iubitori de săraci cântăm:Bucură-te, că în mare cinste fiind ai iubit sărăcia cea de bunăvoie;
Bucură-te, că prin plapuma boierului ai adus mulţi galbeni în vistieria celor necăjiţi;
Bucură-te, că despre tânărul căruia îi murise tatăl şi rămăsese în sărăcie curând ai aflat;
Bucură-te, că îndată la tine l-ai chemat;
Bucură-te, că vorbind cu el i-ai aflat îndată fapta cea bună ce făcuse;
Bucură-te, că acest tânăr fiind chemat de tatăl său pe patul de moarte i-a dat o alegere între 10 litre de aur şi icoana Maicii Domnului;
Bucură-te, că tânărul chibzuind în mintea sa a ales icoana Maicii Sfinte;
Bucură-te, că de înţelepciunea lui te-ai mirat;
Bucură-te, că atât cât ţi-a stat în putere l-ai ajutat;
Bucură-te, că prin înşelăciune, cum că ai fi rudă cu el, l-ai chemat la tine;
Bucură-te, că acesta auzind de înrudire cu smerenie a venit;
Bucură-te, că toate cele trebuincioase i-ai dăruit;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mult milostive părinte!
Condacul al 9-lea
Venind la tine un oarecare locuitor al Alexandriei cu pâra împotriva
unui tânăr monah ce umbla prin oraş de câteva zile cu o femeie tânără,
ai poruncit ca îndată să fie prinşi şi bătuţi şi aruncaţi în temniţă.
Dar noaptea următoare călugărul s-a arătat în vis patriarhului şi,
arătându-i spatele plin de răni, i-a zis: „Oare plăcută îţi este ţie,
stăpâne? Oare aşa ai învăţat de la Sfinţii Apostoli a paşte turma lui
Hristos? Să ştii că un om te-a înşelat!”, iar patriarhul,
deşteptându-se, s-a cutremurat şi I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Poruncind Sfântul Ioan, să fie adus în faţa sa monahul cel întemniţat,
acesta a venit cu mare greutate, deoarece cu anevoie putea să se mişte
din pricina rănilor, însă patriarhul a rămas încremenit când l-a văzut,
deoarece era întocmai cel ce i se arătase în vis; pentru aceasta îţi
cântăm:Bucură-te, că Dumnezeu a vrut ca adevărul să triumfe;
Bucură-te, că monahul acela venind în faţa ta, l-ai rugat să-şi dezbrace haina;
Bucură-te, că dezbrăcându-se s-a dovedit că este famen;
Bucură-te, că văzându-i mulţimea rănilor, amarnic te-ai căit pentru pedeapsa pe care i-ai dat-o fără cercetare;
Bucură-te, că pe pârâcioşi i-ai îndepărtat trei ani de la Sfintele Taine;
Bucură-te, că tânărul monah ţi-a spus toate cele despre tânăra fecioară;
Bucură-te, că aceasta, fiind evreică, dorea cu orice preţ să îmbrăţişeze viaţa creştină;
Bucură-te, că, după multe rugăminţi ale ei, monahul a luat-o să o înveţe dreapta credinţă;
Bucură-te, că apoi la Biserica Sfinţilor Mucenici ai botezat-o;
Bucură-te, că dorinţa ei a fost de a intra într-o mănăstire;
Bucură-te, că acum în căutarea unei mănăstiri se aflau;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mult milostive părinte!
Condacul al 10-lea
Dându-ţi seama de mulţimea robilor lui Dumnezeu, celor neştiuţi de
nimeni, te-ai hotărât a nu mai judeca pe nimeni, nelăsând nici pe alţii
să-i judece, ci cântai necontenit lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Ştiind Sfântul un episcop cu numele Troil, foarte iubitor de argint,
l-a luat cu sine la bolniţă şi, cunoscând că acesta are aur la dânsul,
i-a zis: „Părinte Troil, acum este rândul tău să mângâi pe cei săraci,
dându-le milostenie”, iar Troil, deşi zgârcit, de ruşine a început să
dea săracilor, încât a deşertat 30 litre de aur, apoi căindu-se şi
părându-i rău după bani, a căzut bolnav la pat. Însă Sfântul Ioan auzind
şi cunoscând pricina bolii sale, a mers să-l cerceteze, pentru care îi
cântăm:Bucură-te, cel ce ai vrut să deschizi raiul prin milostenie pentru sufletul lui Troil;
Bucură-te, că acesta de ruşine a dat milostenie, dar cu multă părere de rău;
Bucură-te, că după aceea de necaz s-a şi îmbolnăvit;
Bucură-te, că tu cunoscând pricina bolii ai mers la el spre cercetare;
Bucură-te, că i-ai dus aurul pe care la împărţit la spital spunându-i să-l numere ca şi cum ţi-ar fi dat împrumut;
Bucură-te, că Troil, văzând aurul, îndată s-a făcut sănătos;
Bucură-te, că, rugându-te pentru el, acesta a avut o descoperire în vis;
Bucură-te, că se făcea că este într-o curte foarte frumoasă, a cărei podoabă era de negrăit;
Bucură-te, că deasupra curţii scria: „Lăcaşul de veci al lui Troil, episcopul”, lucru de care mult s-a bucurat;
Bucură-te, că un bărbat înfricoşător s-a arătat şi ştergând numele lui Troil a scris: „Lăcaşul de veci al lui Ioan Arhiepiscopul Alexandriei, pe care l-a cumpărat cu 30 de litre de aur”;
Bucură-te, că trezindu-se din somn Troil a început a plânge după casa cea din cer pe care a pierdut-o din cauza zgârceniei;
Bucură-te, cel ce ai fost îndreptătorul vieţii lui Troil;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mult milostive părinte!
Condacul al 11-lea
Astfel povăţuindu-ţi turma până la adânci bătrâneţi, în tot pământul a
ieşit vestea isprăvilor tale, iar tu, Fericite Părinte, cu cugetul
împăcat şi cu inima curată ai păşit spre cerescul Ierusalim, unde aveai
pregătită frumoasa cetate prin milostenie, blândeţe şi bunătate, pentru a
putea cânta nestingherit lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Săvârşindu-te din viaţă, cu bucurie ai fost întâmpinat de cetele
cereşti cu cântarea: „Bucură-te, slugă bună şi credincioasă, bine
lucrătoarea vieţii lui Hristos, tu şi greutatea zilei ai purtat, şi
talantul cel dat ţie l-ai înmulţit, şi pe cei ce au venit după tine nu
i-ai pizmuit”. Pentru aceasta s-a deschis ţie uşa Cerurilor. Intră întru
bucuria Domnului tău şi te roagă pentru noi, Ioane Fericite, care îţi
cântăm ţie:Bucură-te, Fericite, că mai înainte ţi-ai cunoscut sfârşitul;
Bucură-te, că locul mutării tale a fost cetatea Amatunda;
Bucură-te, că acolo ai fost îngropat într-o casă de rugăciuni a lui Tihon făcătorul de minuni;
Bucură-te, că trupul tău a fost aşezat între trupurile a doi episcopi;
Bucură-te, că săracii, orfanii şi văduvele plângeau cu amar;
Bucură-te, că acum, în ceruri fiind, te rogi pentru noi cei din nevoi;
Bucură-te, cel ce ai fost înger în trup;
Bucură-te, că acele sfinte trupuri mişcându-se, ca şi cum ar fi fost vii, ţi-au făcut loc;
Bucură-te, că viaţa ta a strălucit mai mult decât soarele;
Bucură-te, cel ce ai împrăştiat raze de milostivire alungând norii cei întunecaţi ai sărăciei;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat curat Treimii;
Bucură-te, Fericite, purtătorul darurilor celor flămânzi;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mult milostive părinte!
Condacul al 12-lea
Nu se cuvine a tăinui minunea ce s-a făcut după îngroparea Sfântului
Ioan, cu femeia ce săvârşise un păcat pe care se ruşinea a-l spovedi. Ai
îndemnat-o să şi-l scrie pe hârtie, apoi, pecetluind-o, s-o aducă la
tine. Însă tu, Fericite, luând scrisoarea, a cincea zi ai răposat,
nespunând nimic la nimeni despre scrisoare, iar femeia aflând despre
moartea ta se tânguia şi-I cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Venind femeia aceea la mormântul Sfântului, a început să plângă cu amar
pentru scrisoarea în care îşi scrisese păcatul său, socotind cât de
mare ruşine îi va pricinui dacă i-o va citi cineva. Aşa plângând a rămas
la mormântul Sfântului trei zile, iar a treia noapte i s-a arătat
Sfântul Ioan cu cei doi episcopi şi, dându-i scrisoarea înapoi
pecetluită, i-a poruncit femeii să o deschidă. Luând femeia scrisoarea, a
deschis-o şi a aflat păcatul şters, iar în locul lui scria: „Pentru
robul meu Ioan s-a şters păcatul tău”. Pentru aceasta cu bucurie îţi
cântăm:Bucură-te, cel ce eşti milostiv şi după moarte;
Bucură-te, cel ce ai putere a ne scoate din păcate;
Bucură-te, şi mijloceşte mântuire pentru noi;
Bucură-te, cel ce ai fost povaţa orbilor;
Bucură-te, învăţătorul celor tineri;
Bucură-te, toiagul celor rătăciţi;
Bucură-te, îndreptarea păcătoşilor;
Bucură-te, grădină foarte bine mirositoare;
Bucură-te, vas de mir al Duhului;
Bucură-te, râu de bunătăţi pururi curgător;
Bucură-te, izbăvitorul nostru din primejdie;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mult milostive părinte!
Condacul al 13-lea
O, mult milostive Părinte Ioane, nu înceta a mijloci înaintea lui
Hristos Dumnezeu să ne dăruiască iertare de păcate, să Se milostivească
spre noi, ferindu-ne de toate răutăţile în viaţa aceasta, în ceasul
sfârşitului nostru, în vremea Judecăţii şi să nu ne lase de vom ajunge
zilele cele din urmă ale lui Antihrist, ca împreună cu toţi plăcut Lui
să cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Născându-te din părinţi binecredincioşi…, Condacul 1: Preacuviosului Părintelui nostru Ioan…, şi această
Rugăciune către Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, pentru
rugăciunile plăcutului Tău Ioan cel Milostiv, milostiveşte-Te spre ţara
aceasta şi spre toată lumea Ta, păzeşte hotarele cu sabia cea de foc a
Arhanghelului Mihail, dăruieşte ploi la bună vreme pentru rugăciunile
Sfântului Prooroc Ilie, îngrădeşte-ne cu purtarea de grijă a tuturor
sfinţilor şi mai ales pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale. Aşa,
Doamne Iisuse Hristoase, având mijlocire pe Sfântul Ioan cel Milostiv,
nădăjduim a trece cu bine hotarul vieţii acesteia, precum şi
înfricoşătoarele vămi ale văzduhului, pentru a ajunge în Cereasca
Împărăţie. Slavă, laudă, mulţumită şi închinare să înălţăm Unuia în
Treime Ziditorului tuturor şi plăcutului Său Ioan, în vecii vecilor.
Amin.Şi se face otpustul.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii evrei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în
rouă l-au schimbat, strigând: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în
veci!
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu fapte ai adeverit cuvintele Mântuitorului şi te-ai împreunat în
ceata celor ce se fericesc, fiind milostiv şi curat cu Duhul, Sfinte
Ioan, purtătorule de Dumnezeu.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Gustarea cea mai dulce decât mierea s-a prefăcut ţie în aur lămurit; că
luând aminte Făcătorul la învoirea ta cea îndestulată, răsplătirile
cele bogate ţi-a dat.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminându-te cu Lumina Treimii Cea Neînserată, slugă a Treimii, acum
luminezi pe cei ce te cinstesc şi cântă: Binecuvântat eşti Doamne
Dumnezeule în veci!
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Tu Singură, Fecioară, ai născut pe Unul din Treime în două firi, pe Cel
Ce se vede într-Un Ipostas, Căruia cântăm: Binecuvântat eşti Doamne
Dumnezeule în veci!
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Cei Ce s-au făcut cu harul tău biruitori tiranului şi văpăii, tinerii
cei ce au păzit cu tărie poruncile tale au strigat: Binecuvântaţi, toate
lucrurile Domnului, pe Domnul.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Stea luminoasă arătându-te pe tine Hristos, întru înălţimea Bisericii,
părinte, prin tine luminează pe cei ce cântă cu credinţă: Binecuvântaţi,
toate lucrurile Domnului, pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Milostiv te-ai arătat, blând, lesne iertător şi fără de răutate,
părinte, bogăţie săracilor şi podoabă şi îmbrăcăminte celor goi,
cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împodobit-ai sfinţit scaunul lui Marcu, cu fapte Dumnezeieşti, părinte,
iar mai ales cu milostenia şi cu iertăciunea. Pentru aceea ai fost
numit Milostiv mai mult decât toţi sfinţii, care au strălucit întru
milostenie.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Arătatu-te-ai preasfinţit locaş al Izvorului Celui Viu, din
care
bând noi cei omorâţi, câştigăm viaţă strigând: Binecuvântaţi toate
lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară
Curată, cei mântuiţi prin tine, cu Cetele celor fără de trup mărindu-te
pe tine.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Iată, după sfârşit, că te-au primit în mijloc doi sfinţi părinţi în mormânt, dându-ţi, părinte preasfinţite, cinste.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca zorile, ca ziua a strălucit luminată adormirea ta, Părinte Ioan, luminând pe cei ce cu credinţă te fericesc pe tine.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Unitu-te-ai cu cetele arhiereilor, cu ale proorocilor, cu ale
Apostolilor şi cu ale mucenicilor; cu care împreună, adu-ţi aminte,
părinte, de cei ce te laudă.
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Racla în care sălăşluiesc cinstitele şi sfintele tale moaşte, Părinte
Ioan, este izvor de minuni pentru cei ce aleargă către tine.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Fecioară, Ceea ce te-ai arătat mai Desfătată decât cerurile, desfătează
cugetul meu cel strâmtorat, făcându-l primitor de darurile cele
Dumnezeieşti.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Luând gând de milostivire te-ai arătat milosârd, ajutând pe săracii cei
lipsiţi, Sfinte Ioan, de Dumnezeu insuflate. Pentru aceasta te-ai numit
cu numirea asemenea lucrării, mai mult decât toţi sfinţii, fericite. De
aceea, Dătătorul milei mult te-a îmbogăţit, de Dumnezeu înţelepţite şi
luminat te-a făcut să străluceşti, ierarhe preafericite. Roagă-te lui
Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste
prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină...
Cu rugăciunea ta cea curată şi limpede către Ziditorul, Maică a lui
Dumnezeu, izbăveşte de toată nevoia şi nenorocirea pe cei ce cinstesc cu
credinţă Preasfântă naşterea ta; şi arată către Fiul tău îndrăznire, ca
Una ce eşti Maică a Lui, să-L îndupleci pe El, ca să avem noi iertare
de păcatele ce am făcut în viaţă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină...
Pe Cel Întrupat din Curate sângiuirile tale şi mai presus de gând
Născut din tine, Curată, văzându-L spânzurat pe lemn, în mijlocul a doi
tâlhari, te răneai la inimă şi ca o Maică tânguindu-te, strigai: vai
mie, Fiul meu! Ce rânduială Dumnezeiască şi de negrăit este aceasta,
prin care ai înviat zidirea Ta? Laud milostivirea Ta.