Si luand ea putin aur si imbracaminte barbateasca, s-a urcat impreuna cu slujnicele sale in corabie si facand calatoria pe mare si strabatand multe locuri, a sosit la insula numita Cos, unde si-a luat chipul ei femeiesc si, intalnind acolo pe omul lui Dumnezeu, preotul si egumenul Pavel, venind de la Locurile Sfinte, l-a rugat sa le fie lor indrumator duhovnicesc.
Deci, indemnate fiind de dumnezeiescul Pavel, au venit in cetatea Milasa si, facand acolo, din aurul ce avea, o bisericuta, cu hramul Sfantului Mucenic Stefan, si chilii, impreuna cu alte cateva fecioare au intemeiat o mica manastire. Si atata ravna si nevointa a aratat fericita aceasta Xenia in rabdarea si parasirea simtirii poftelor lumesti, incat pilda s-a facut pe sine, a petrecerii ceresti in trup omenesc.
Drept aceea, si semn de sus a primit pentru buna petrecere a vietii sale. Ca, indata dupa moartea ei, intru amiaza fiind si soarele luminand pamantul, s-a ivit pe cer o cruce din stele luminoase, cuprinsa intr-un tarc de stele, semn care se parea a fi ca o cununa data fericitei de la Dumnezeu, proslavind ostenelile si ravna dragostei sale prentru Hristos, de vreme ce, dupa ingroparea trupului ei in pamant, semnul acela n-a mai fost vazut.
Si s-au descoperit atunci si cele despre Sfanta, spunandu-le pe patul de moarte, una din slujnicele ei, din ce tara si din ce neam se trage fericita, precum si numele ei cel de la parinti, Evsevia, ca vrand a nu fi cunoscuta, si-a pus ea numele de Xenia, care insemneaza "Cea straina". Si asa, cu sarguitoare osteneala, a lucrarii si a gandirii s-a mutat fericita la Hristos, mult doritul ei Mire. Dumnezeului nostru, slava !
Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre milostenia facuta din osteneala dreapta, nu din jafuri.
Iar, pentru cei ce nu fac milostenie la saraci, zice Proorocul: "Cela ce-si astupa urechile sale, ca sa nu auda pe saraci, si el insusi, oarecand va striga si nu-l va auzi nimenea." Drept aceea, se cade a pune in minte mila si judecata, adica, sa castigam dupa dreptate si sa impartim milostenie, dupa cum este scris, ca prin aceasta sa ne apropiem de Dumnezeu. Deci, intru aceasta, sa se cerceteze cu dinadinsul fiecare pe sine si sa se socoteasca: oare, dintru ale sale osteneli are bogatia din care voieste sa aduca daruri lui Dumnezeu, ori, poate a facut sila celor neputinciosi, sau a jefuit pe cei de sub stapanirea lui ? Ca, macar de esti si stapanitor, sa nu faci sila, nici sa jefuiesti, ci, de ti se va intampla tie si sa ai stapanire, sa arati, mai ales, dreptatea ta. Iar, de vei lua de la saraci si vei da la alti saraci, apoi mai bine este tie sa nu jefuiesti cele straine, nici sa faci cu ele milostenie, ca sa nu-ti faci jertfa ta urata, apucand a o aduce din nedreptate ? Ci, cu ceea ce voiesti sa miluiesti pe alt sarac, mai bine sa-l miluiesti pe acela caruia i-ai facut nedreptate. Ca Dumnezeu nu primeste jafuri si apucaturi. Pentru ca milostenie din nedreptate nu se face, nici din blestem nu vine binecuvantare, nici din lacrimi, veselie. Drept aceea, rogu-va pe voi, in tot locul sa va socotiti si sa va paziti pe voi si sa va siliti a face poruncile Domnului, ca sa aflati odihna sufletelor voastre.
Sinaxar 24 Ianuarie
Această
fericită şi pururea pomenită Xenia era din marea cetate a Romei, din
neam cinstit şi râvnitor. Deci, vrând părinţii ei să o mărite şi
pregătind nunta, ea s-a sculat şi a fugit din cămara de nuntă, împreună
cu alte două femei tinere, slujitoarele ei. Călătorind pe mare şi
trecând prin Alexandria, a sosit în ostrovul Cos. De aici, fiind
îndemnată spre viaţa călugărească de minunatul ieromonah Pavel, s-a
aşezat în cetatea Milassa din Careia, unde şi-a făcut o bisericuţă
închinată sfântului mucenic Ştefan. În jurul acestui locaş s-a nevoit
mult, împreună cu cele două slujitoare ale ei şi cu alte fecioare,
dovedind răbdare şi părăsire a simţului poftelor lumeşti. După
sfârşitul ei cuvios şi fericit, s-a arătat şi semn de sus. Căci la
amiază, pe când soarele lumina pământul, s-a ivit o cruce de stele,
înconjurată pe din afară şi pe dinăuntru cu un cearcăn, încât părea a
fi o cunună dată de Dumnezeu fericitei, pentru postul cel îndelungat,
pentru priveghere, pentru dormitul pe pământ şi pentru feciorie. După
îngroparea ei în pământ nu s-au mai văzut crucea de stele şi cele două
cearcăne. Despre viaţa sfintei a povestit una din slujitoare, pe când
se săvârşea: din ce ţară şi din ce neam era, că la părinţi se chema
Evsevia şi că vrând să trăiască necunoscută a luat numele de Xenia.
Aceşti sfinţi mucenici au trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximiam şi a cârmuitorului Adrian, în Cleopatrida. Ei erau fraţi buni după trup şi îmbrăţişaseră din tinereţe schima monahicească. Când au fost prinşi, Pavel era de treizeci şi şapte de ani şi Pavsirie de douăzeci şi cinci. Teodotion, fratele lor, aflând că ei sunt prinşi, şi-a lăsat viaţa pe care o ducea în munţi cu tâlharii cu care era părtaş la fărădelegi, şi a venit să-i vadă şi să-i sărute. Dar, văzându-i că sunt la judecată, n-a cutezat să se apropie, ci stând deoparte cugeta întru sine: oare, ce fel de foloase vor dobândi fraţii săi? Şi înflăcărându-se de dorul după Dumnezeu s-a căit şi a mărturisit înaintea tiranului Adrian că este creştin, a sărit asupra lui şi l-a doborât de pe scaun. Dar îndată i-au fost bătute cuie înroşite în coaste şi în pântece, şi a primit sfârşitul vieţii tăindu-i-se capul cu sabia. Iar Pavel şi Pavsirie au fost aruncaţi în râu şi aşa şi-au încheiat mucenicia lor.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Vavila din Sicilia, împreună cu ucenicii săi, Timotei şi Agapie.
Acest sfânt mucenic Vavila s-a născut din părinţi de bun neam şi
iubitori de Dumnezeu în cetatea Antiohiei, care se mai numea şi
Teupolis. Aici a învăţat cu silinţă ştiinţa, înţelepciunea şi Sfintele
Scripturi; a iubit de tânăr pe Hristos şi a urât cele lumeşti. După
moartea părinţilor săi, şi-a împărţit averea la săraci, la văduve şi la
orfani; şi scuturându-se de toate bunurile pe care le avusese, s-a
retras în munte, unde a petrecut în linişte împreună cu cei doi ucenici
ai săi: Agapie şi Timotei. Ajungând preot, a cinstit cu vrednicie
treapta preoţiei. Dar fiindcă necredincioşii şi vărsătorii de sânge
elini râvneau să-i vândă dregătorilor, s-a dus în Sicilia împreună cu
ucenicii săi, unde pe mulţi a luminat cu darul său, aducându-i la
cunoştinţa de Dumnezeu. Dar după cum cetatea nu se poate ascunde dacă
stă sus pe munte, tot aşa şi sfântul Vavila nu a putut să rămână
tăinuit şi, fiind prins de dregător împreună cu ucenicii săi şi
mărturisind pe Hristos Dumnezeu adevărat, mai întâi i-au bătut cu
toiege, sângerându-le trupurile; apoi purtându-i prin cetate i-au lovit
în chip felurit şi crud; pe deoparte ca să îngrozească cu chinuirea
sfinţilor cetăţile Siciliei, iar pe de alta ca să sature setea lor de
schingiuire. Dar sfinţii se întăreau, privind către bunătăţile cele
veşnice. A doua zi tăindu-i cu săbiile, i-au aruncat în foc. Focul nu
le-a vătămat trupurile, iar creştinii luându-le de acolo le-au îngropat
cu vrednicie în ostrovul Siciliei.
Acest sfânt părinte Macedonie s-a nevoit în liniştea munţilor. El nu sălăşluia într-un loc anumit, ci se găsea când într-o parte, când într-alta: în Fenicia, în Siria, în Cilicia, fugind de mulţimea celor ce năzuiau spre el. Patruzeci şi cinci de ani a petrecut aşa, fără cort, fără coliba, ci stând numai prin vreo crăpătură adâncă de stâncă. După ce s-a făcut preot, a cedat stăruinţelor ce i s-au făcut şi şi-a clădit o coliba. Mai târziu a locuit şi prin străini. Şi a trăit alţi douăzeci şi cinci de ani în colibă şi prin străini; deci anii luptelor sale sunt de şaptezeci. Patruzeci de ani s-a hrănit numai cu orz şi cu apă; mai târziu, fiind neputincios, se hrănea cu o bucăţică de pâine şi cu apă. Acest minunat părinte, primind darul minunilor, izgonea demonii din oameni, vindeca bolile şi săvârşea şi alte minuni. Şi sfântul slujind lui Dumnezeu cu sârguinţă şi în curăţie, s-a mutat către Domnul.
Mergând împăratul Heraclie în Persia şi după moartea lui Hosroe, împăratul perşilor, un călugăr din Mănăstirea Sfântului Serghie, unde se aflau moaştele sfântului Anastasie, văzând armata împăratului, s-a bucurat şi s-a întors cu ostaşii la locurile lor. Dar mergând la mănăstirea lui a adus rasa călugărească pe care mucenicul o îmbrăcase când s-a mutat către Domnul şi, povestind la toţi fraţii luptele mucenicului, la care fusese de faţă şi le-a văzut, a spus că şi în Persia un demonizat s-a vindecat acoperindu-se cu această rasă. Iar un episcop, fiind trimis de arhiepiscopul aşezărilor greceşti din Persia, a luat moaştele sfântului şi le-a adus în Cezareea, unde a lăsat o mică parte, iar partea cealaltă şi-a oprit-o. Cinstitul cap al sfântului şi icoana lui sunt cinstite de către credincioşi şi în marea şi vechea Romă.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Filon, episcopul Calpasiei, care în pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Varsim, care cu doi fraţi ai lui de sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea
cuviosului şi purtătorului de Dumnezeu parintele nostru Dionisie cel din
Olimp, care în pace s-a săvârşit.
Sfânta
Xenia a trăit în al 18-lea secol, dar este cunoscut relativ puţin
despre ea sau familia sa. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei
în Petersburg, în timpul domniei împărăteselor Elizabeta şi Ecaterina a
doua.
Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special pentru că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie. Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru lucrurile lumeşti şi a urmat calea grea a nebuniei pentru Hristos. Sursa acestui mod ciudat de viaţă poate fi găsită în prima Epistolă către Corinteni (I Cor. 1, 18-24, I Cor. 2, 14, I Cor. 3,18-19).
Ea a început să îmbrace hainele soţului ei şi să insiste să fie numită Andrei Feodorovici. Ea le-a spus oamenilor că ea a murit, nu soţul ei. Într-un anumit fel, aceasta era adevărat. A abandonat felul ei de viaţă anterior şi a trăit o renaştere spirituală. Când a dăruit altora casa şi tot ceea ce avea, rudele sale s-au plâns autorităţilor. După ce au vorbit cu Xenia, autorităţile au fost convinse că ea e în posesia facultăţilor sale mintale şi că avea dreptul să dea tot ce avea în ce mod dorea. În curând, ea nu a mai avut nimic pentru ea, aşa că a început să se plimbe prin zona săracă a Petersburgului, fără un loc unde să îşi culce capul. Ea a refuzat orice ajutor de la rudele sale, fericită să fie liberă de orice legături cu lumea.
Când uniforma roşie şi verde a soţului ei s-a învechit, ea a continuat să se îmbrace în zdrenţe de aceleaşi culori. După un timp, Sfânta Xenia a părăsit Petersburgul pentru 8 ani. Se crede că a fost în pelerinaj la locurile sfinte din întreaga Rusie. Se poate ca ea să fi vizitat pe Sfântul Teodor de Sanaxar (19 februarie), de asemenea militar. Viaţa lui s-a schimbat dramatic după ce un tânăr ofiţer a murit în timpul unei petreceri, la băut. Poate că acest ofiţer a fost soţul Sfintei Xenia. În orice caz, ea îl ştia pe Sfântul Teodor şi a avut de câştigat în urma sfaturilor sale.
Sfânta Xenia s-a întors până la urmă în Petersburg unde îşi băteau joc de ea şi o insultau pentru comportamentul ei straniu. Când accepta bani de la oameni, primea doar monede mici, pe care le folosea să ii ajute pe săraci. Îşi petrecea nopţile în rugăciuni, fără să doarmă, pe un câmp din apropierea oraşului.
În curând, virtutea sa şi darurile sale au început să fie observate. Ea a prezis evenimente viitoare care urmau sa afecteze cetăţenii Petersburgului şi chiar familia regală. Împotriva voii ei, ea a început să fie cunoscută ca cineva plăcut lui Dumnezeu. Oamenii considerau vizitele ei în casele sau căminele lor ca mari binecuvântări.
Sfânta Xenia a trăit cam 45 de ani după moartea soţului ei, şi a plecat la Domnului la vârsta de 71 de ani. Data exactă şi împrejurările nu sunt cunoscute, dar se crede că a avut loc pe la sfârşitul secolului 18. A fost înmormântată în cimitirul Smolensk.
Prin anii 1820, oamenii făceau pelerinaj la mormântul ei, să se roage pentru sufletul ei şi să o roage să se roage lui Dumnezeu pentru noi. Atât de mulţi vizitatori luau pământ din mormântul ei, încât trebuia să fie înlocuit în fiecare an. Mai târziu a fost construită o capelă pe mormântul ei.
Cei care îşi îndreaptă rugăciunile către Sfânta Xenia, primesc vindecare din bolile lor şi eliberare de probleme. Este de asemenea cunoscută pentru ajutorarea celor care îşi caută de lucru.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Intru aceasta zi, cuvant despre Iov, despre iubirea de saraci.
De voiesti sa nu fii invinuit, apoi nu napastui pe cel sarac, nici pe semenul tau. Pe cei scapatati nu-i nedreptati, pe vaduve nu le asupri, pe sarac nu-l trece cu vederea, de la vecini sa nu-ti intorci fata, pe prieteni sa nu-i inseli, pe cei batrani sa nu-i manii, pe parinti sa-i cinstesti, de biserica sa nu te desparti, de desfranare sa te departezi, de iubirea de arginti sa te pazesti. Iubirea fata de frati sa nu o uiti, vatamarea rautatii sa o gonesti din inima ta si dragostea sa ti-o sadesti in inima. De iubirea de straini sa nu te lepezi, si de la adevar sa nu te departezi. De clevetiri sa fugi departe, smerenia sa o iubesti, de sfada sa te ingretosezi. Acestea toale sa le pazesti si nu te va cuprinde pe tine raul si, macar de ar si navali, dar tu sa nu hulesti. Acestea toate le-a facut Iov, sluga Domnului, cand au navalit asupra lui relele acelea, iar el n-a defaimat, ci a laudat pe Dumnezeu, zicand: "Fie numele Domnului binecuvantat in veci." Deci, de ar fi cineva bolnav sau din bogatie ar cadea, si de l-ar primi cu rabdarea acestuia, apoi si cununii aceluia vrednic va fi, intru Hristos Iisus Domnul nostru, Caruia se cuvine slava ! Amin.
