Intru aceasta zi, invatatura a Sfantului Varlaam.
De vreme ce Dumnezeu este bun si drept, a hotarat ca la ziua Invierii si a Judecatii, sa isi ia fiecare suflet trupul sau si cel rau, rele sa-si ia acolo, si pentru cele ce a gresit sa se osandeasca, iar, cel ce a fost bun aici, sa fie acolo mostenitor bunatatilor. Ca vor auzi, zice Domnul, cei ce sunt in mormant, glasul Fiului lui Dumnezeu, si, vor iesi, cei ce au facut cele bune, intru invierea vietii, iar cei ce au facut cele rele, intru invierea osandirii, atunci scaunele se vor pune si Cel vechi de zile, Facatorul tuturor inainte va sta si cartile se vor deschide, avand scrise faptele si gandurile tuturor, si raul cel de foc va curge si toate tainele se vor descoperi.
Acolo nimeni din cei ce vorbesc, sau mesteri la cuvant, sau amagitori la cuvant, la raspunsuri, sau cu puterea bogatiei, sau cu mandria, sau cu daruri imbelsugate, nu va putea fura judecata cea dreapta. Ci, Cel fara partinire si cu adevarata judecata, in cumpene, drepte, pe toate le va judeca, si cuvintele si faptele si gandurile. Dupa aceea, vor merge cei ce au facut cele bune, in viata vesnica, intru lumina cea nespusa, impreuna cu ingerii veselindu-se si, de toate bunatatile cele negraite indulcindu-se, curati vor sta inaintea Sfintei Treimi. Iar cei ce au facut cele rele si toti necuratii si pacatosii se vor trimite in osanda cea vesnica, care se cheama gheena focului, viermele cel neadormit, scrasnirea dintilor si alte neinchipuite chinuri. Iar cea mai rea, decat toate, este a fi cineva strain de Dumnezeu si lepadat de la fata Lui cea preadulce si lipsit de slava cea negraita si mustrat inaintea a toata faptura si a fi rusinat cu rusinea ce nu are sfarsit. Ca, dupa ziua raspunsului aceluia infricosator, toate cele hotarate nemutate vor fi si neschimbate. Luminata bucurie a dreptilor nu va avea sfarsit, chinurile pacatosilor nu vor lua odihna niciodata, nici alta judecata nu va mai fi dupa aceea, nici alt raspuns pentru fapte, nici slabire ori schimbare, ci, in veci, va fi cu dansii chinul osandirii.
Deci, acestea asa fiind, in ce chip, care, ni se cade nu noua a fi in cinstitele noastre indeletniciri si intru cele binecuvantate ale vietii, ca sa ne invrednicim a scapa de certarea si dreapta manie ce va sa fie si de vesnica munca si a sta de-a dreapta Fiului lui Dumnezeu ? Ca aceea, adica, partea cea dreapta, este starea dreptilor, iar pacatosilor le este data partea cea preaticaloasa, de-a stanga. Iar pe dreptii de acolo, Stapanul, oi binecuvantate numindu-i, intru imparatia cea fara de sfarsit ii va duce, iar pe pacatosi, cu manie si blestem izgonindu-i de la fata Sa, cea blanda si lina, in munca cea vesnica, cea preaamara si preacumplita, cu blestem, ii va trimite. Aceluia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
