Pe vremea cand impartea in Roma Diocletian, cumplitul prigonitor al crestinilor, traia in Laodiceea, cetate din Asia Mica, un batran, anume Artemon, care saisprezece ani fusese citet in biserica din cetatea sa, vestind credinciosilor Sfintele Scripturi iar, de treizeci si trei de ani, era preot, povatuind obstea dreptcredincioasa din Laodiceea, pe calea mantuirii, dupa poruncile lui Hristos, toata viata inchinandu-si-o slujirii lui Dumnezeu si semenilor.
Desi era impovarat de ani, n-a avut parte insa sa-si sfarseasca viata in tihna. Peste capul lui albit s-a abatut furtuna prigoanei. Patrichie, un dregator imparatesc, rau la inima, a fost trimis din Roma in partile Laodiceei, sa implineasca poruncile imparatesti de prigonire a crestinilor. Acesta, mergand la vanatoare si intorcandu-se cu mult vanat, a vrut sa multumeasca zeilor sai pagani, aducandu-le jertfa. Deci, intrand Patrichie in capistea zeitei Artemida, a gasit zeii cei neinsufletiti prabusiti tandari, pe lespezile templului. Plin de manie, a aflat, de la un martor mincinos, ca episcopul Sisinie si batranul preot Artemon au daramat zeii. Indata a poruncit sa fie prinsi toti crestinii, iar el a pornit, cu mult popor, sa dea foc bisericii crestinilor. Pe drum, insa, dregatorul Patrichie s-a imbolnavit de moarte si s-a intors acasa, trimitanmd episcopului Sisinie cuvant sa se roage pentru dansul. Episcopul i-a trimis raspuns ca, de va crede in Hristos, se va vindeca. Iar dregatorul i-a scris: "Cred in Dumnezeul tau", si indata s-a facut sanatos. Dar dregatorul nu si-a tinut cuvantul si tot prigonitor a ramas.
Deci, mergand el in Cezareea Capodochiei, unde randuise mare adunare de popor, pentru pedepsirea crestinilor, Patrichie a poruncit sa fie adus preotul Artemon si, silindu-l sa aduca jertfa zeilor, baranul preot a raspuns: "Saptezeci si sapte de ani am de cand slujesc lui Dumnezeu si acum sa slujesc idolilor ?" Si, nevrand el sa jertfeasca, dregatorul a poruncit sa arda o tablie de fier in care a pus pe Sfantul Mucenic si, inca si tepuse de fier a inrosit in foc si au inceput sa-l intepe, iar cu fiare ascutite sa-i taie madularele trupului. Si, vazand rabdarea Sfantului, dregatorul a poruncit sa fie aruncat in temnita.
Iar, a doua zi, pe cand se fierbea o caldare cu smoala, Sfantul Artemon a fost rapit de un inger din fata dregatorului. Pana la urma, a fost prins de alti necredinciosi si, marturisind ca este crestin, i s-a taiat capul. Si asa a luat cununa Mucenicilor.
