Era un bătrân betiv si lucra o rogojină în fiecare zi pe care o vindea în sat si bea pretul ei. Mai pe urmă a venit un frate la dânsul si a rămas petrecând cu el si lucra si el în fiecare zi o rogojină, iar bătrânul o lua si pe aceea si, vânzând-o, bea pretul amândurora, fratelui aducându-i pâine seara. Trei ani făcând aceasta, nimic nu-i zicea lui fratele. După aceea, însă, a zis fratele întru sine: "Iată, gol sânt si pâinea mea cu lipsă o mănânc! Mă voi scula si mă voi duce de aici". Dar iarăsi a socotit întru sine, zicând: "Unde să mă duc să sed iarăsi, căci eu pentru Dumnezeu sed împreună [cu bătrânul]".
Si îndată i s-a arătat lui îngerul, zicând: "Nicăieri să nu te duci, că vin mâine la tine". A doua zi l-a rugat fratele pe bătrânul, zicând: "Părinte, astăzi să nu mergi nicăieri, că vin ai mei să mă ia!". După ce a venit ceasul în care se ducea bătrânul, i-a zis lui: "Nu vin astăzi, fiule, că au zăbovit". Iar el a zis: "Cu adevărat, părinte, negresit vin". Si, vorbind cu bătrânul, a adormit.
Bătrânul, văzând, a început a plânge, zicând: "Vai mie, fiule, că multi ani am petrecut întru lenevire, iar tu în putină vreme ti-ai mântuit sufletul tău cu răbdare!". Si de atunci s-a înteleptit si el si s-a făcut iscusit. (16-382)
“O, Preasfântă, de viaţă făcătoare nedespărţită şi a toate făcătoare Treime: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unule, Adevăratul Dumnezeu şi Făcătorul nostru, primeşte această de acum mulţumire a noastră; trimite-ne nouă darul şi puterea din înălţimea Sfântului Tău locaş, ca, toate poftele trupeşti călcându-le, să vieţuim întru toată buna cinstire şi curăţie până la sfârşitul vieţii noastre, pururea lăudând preasfânt numele Tău, şi cântând: Aliluia! ”
