Intru aceasta zi, pomenirea Preacuvioasei maicii noastre Antuza, flica imparatului Constantin Copronim (+ 811).
Aceasta Sfanta, fiind de multe ori silita de tatal sau ca sa se insoteasca cu barbat, nu s-a plecat. Iar, dupa moartea lui, avand prilej, toata averea ei impartind-o la saraci, la biserici si la sfintele asezaminte, s-a facut maica a multor saraci si vaduvelor aparatoare. Deci, in mai multe randuri, prin multe indemnari fiind silita de credincioasa imparateasa Irina, ca sa petreaca si sa imparateasca impreuna cu ea, nicidecum nu a primit. Ci, cate zile a stat in palat, era imbracata cu haine imparatesti, iar, pe dedesubt, avea haina aspra de par, bautura ei fiind apa, iar hrana, cea sihastreasca, cu ochii plini de lacrimi si cantare de lauda in gura, pentru care, a si luat viata monahiceasca, fiind tunsa de mana Sfantului Tarasie patriarhul, in manastirea ce se numea a Bunei Intelegeri. Iar, de atunci, n-a mai iesit din manastire, ca si celelalte surori. Si nu se departa de la slujba bisericii, nici n-a slabit si nici nu s-a lenevit, intru rugaciuni. Ochii ei niciodata nu s-au sters de lacrimi, smerenia ei era nemasurata. Slujea tuturor surorilor, impodobea biserica, aducea apa si la masa statea in picioare si slujea. Deci, asa facand in toata vremea vietii sale, s-a mutat, impreuna cu toate roadele bunatalilor sale, la Dumnezeu, avand cincizeci si doi de ani.
