Intru aceasta zi, invatatura despre ava Ilie pustnicul, cum a biruit patimile.
Spuneau fratii, despre ava Ilie, ca, din pruncie, cu ostenelile se nevoia. Ca, de multe ori foc in san purta si invata pe frati spre smerenie, aratandu-le lor chip de nevointa si zicand: "Daca, cu adevarat, va osteniti, aratati-o cu fapte!" Iar, odinioara, fiind el in pustie, a poftit miere. Si indata a aflat sub o piatra miere, dar a zis: "Departeaza-te de mine, pofta rea, ca scris este: De traiti cu Duhul, pofta trupului sa nu o faceti". Si lasand mierea, s-a dus. Dupa aceea, iarasi, trei saptamani postind, a aflat niste poame, aruncate in pustie, si a zis: "Nu voi manca, nici nu ma voi atinge de ele, ca sa nu smintesc pe fratele meu." Caci scris este: "Ca, nu numai, cu paine, va fi viu omul".
Deci il ruga pe el un oarecare frate, ca sa petreaca impreuna cu dansul in pustie, iar el zicea: "Nu vei putea suferi ispitei satanei in pustie". Iar acela, mai mult II ruga, zicand: "Toate le voi rabda". Si l-a primit pe el si intr-o alta pestera i-a poruncit lui sa petreaca. Iar, dupa ce a venit noaptea, au inceput dracii a-l supara cu ganduri spurcate, tulburandu-l pe el. Deci, acela, alergand, a spus lui ava Ilie ceea ce i se intamplase. Iar Sfantul, mergand acolo, a insemnat locul acela si i-a poruncit lui, ca, de acum, fara de frica, sa petreaca acolo.
Iar acestea, un sihastru din pustia din apropiere le spunea fratilor ce veneau la dansul.
