Intelepciune

Intru aceasta zi, cuvant despre semnul crestinului desavarsit.    Credinta cea dreapta si lucrarile cele cuvioase sunt semnele adevaratului crestin. Crestinul este o adevarata casa a lui Hristos, alcatuita din faptele bune si din invataturile cele sanatoase. Iar adevarata credinta, prin fapte se arata. Credinta fara de fapte, este moarta, precum si faptele, fara de credinta. Drept aceea, se cuvine ca cei curati sa se pazeasca cu toata puterea de faptele cele necurate, ca nu, pentru noi, sa se zica acel cuvant: "Cu gura ei marturisesc, ca stiu pe Dumnezeu, iar cu faptele se leapada de El." Pentru ca a zis Domnul: "Daca cineva Ma iubeste pe Mine apoi pazeste si cuvantul Meu si Tatal Meu il va iubi pe el si la dansul vom veni si locas intru el Ne vom face." De aici, sa cunoastem ca, din credinta cea dreapta si din faptele cele bune, se zideste casa sufletului. Si asa, Dumnezeu petrece intru noi, precum este scris: "Ma voi salasui intru dansii, zice, si cu ei voi umbla." Aceasta aratand-o, si Apostolul zice: "Sau nu stiti ca Iisus Hristos este intru voi, fara numai de sunteti neiscusiti si neluatori in seama."
    Deci, diavolul nu stie de este, sau nu, Stapanul Hristos in mintea ta. Dar, de te vede pe tine maniindu-te, sau sfadindu-te, sau graind cuvinte necurate, sau jurandu-te, sau clevetind, sau urand pe cineva, sau trufindu-te, sau razand mult, sau glumind, sau nerugandu-te adeseori, nici aducandu-ti aminte de moarte, atunci el cunoaste ca nu este in sufletul tau Cela ce te pazeste pe tine. Si asa, ca un talhar, intra diavolul cel viclean, fiindca nu este luminarea lui Dumnezeu in inima ta, si-ti fura casa sufletului tau. Si se fac cele mai de pe urma, mai rele decat cele dintai. De acestea sa ne izbaveasca pe noi Domnul, cu darul Sau si cu iubirea Lui de oameni.
 

 
Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Teodor Studitul, despre cum sa petrecem zilele postului.    Fratilor si parintilor, bun este postul, numai de va avea si pe insotitoarele lui, pe cele care i se cuvin lui, care sune: pacea, buna voire, buna ascultare, blandetea, milostivirea si toate celelalte, cate sunt in indreptarile bunatatii. Ci diavolul, ca un vrajmas si tulburator al mantuirii noastre ce este, ce mestesugeste si ce iscodeste? Toate cele potrivnice pune in postitori si ii face pe ei sa fie obraznici si sa intoarca vorba, aspri, maniosi, iuti, mareti in zadar, pizmuitori, graitori de cele urate. Si in ce chip? Pricinuindu-le celor ce postesc, mai multa vatamare si paguba din patimile acestea, decat folosinta prin postirea lor. Ci noi sa cunoastem intelegerile si mestesugirile lui si sa petrecem aceste cuvinte si, totdeauna, cu pace, cu blandete si cu liniste, suferind fiecare pe cei multi, cu dragoste, cunoscand ca, o postire ca aceasta, este placuta si bine primita la Dumnezeu. Iar daca ne vor lipsi acestea, orisicata osteneala vom face, ca va fi zadarnica si ne alegem numai cu greaua patimire a postului.
    De trebuinta este, dar, sa postim, pentru ca postul vestejeste trupul, iar sufletul il imputerniceste, il innoieste. Ca pe cat omul nostru, cel din afara, slabeste, pe atat cel dinlauntru, se innoieste, din zi in zi precum graieste Apostolul. Si usurinta cea de un ceas a necazului, ne pregateste noua multa multime a slavei celei vesnice, in ceruri. Deci, socotind si aducandu-ne aminte de rasplatirea cea viitoare, sa rabdam ostenelile bunatatii, cu indelunga-rabdare, multumind lui Dumnezeu, Tatal, ca ne-a invrednicit pe noi sa avem parte cu Sfintii, intru lumina, si ne-a izbavit pe noi din stapanirea intunericului si ne-a mutat intru imparatia.
    Au nu ne impartasim in toate zilele din preacuratul Sau Trup si Sange? Si ce altceva ar fi mai dulce decat Sfanta Impartasire, care daruieste viata vesnica, celor ce se impartasesc cu constiinta curata? Au nu vorbim in toate zilele si noptile impreuna cu dumnezeiescul David si cu ceilalti Sfinti Parinti si luminatori si Sfintei noastre Biserici? Ce alta mangaiere a sufletului, mai mare decat aceasta, este? Au nu ne-am despartit si am iesit din prietesugul lumii celei mincinoase si din rudeniile noastre cele dupa trup, pentru Domnul? Ce alta viata, iarasi, ar fi mai fericita sau mai inalta decat aceasta, ca vietuirea noastra este in ceruri, de unde asteptam Mantuitor, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Care va schimba trupul smereniei noastre, spre a se face el asemenea cu Trupul maririi Lui, prin lucrarea care I-a supus Lui toate? Deci, fratilor, sa avem bucurie si veselie, defaimand si calcand tot felul de pofte rele ale trupului. Pentru ca tot trupul este ca iarba si toata slava omului, ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba si floarea ei a cazut, iar lucrul bunatatii ramane in veac.
    De patimeste rau cineva dintre noi, sa se roage, precum graieste Scriptura. Daca, altul este voios, sa cante. Altul este ispitit de patima cea rea a pacatului, de vreme ce si diavolul nu conteneste niciodata lupta cu noi, sa rabde, auzind pe cela ce graieste: "Fericit este acela care rabda ispita, ca, iscusit facandu-se, va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Domnul celor ce-L iubesc pe El." Daca pe acestea le cunoasteti, a zis Domnul, fericiti sunteti de le veti face. Acestuia slava in veci. Amin.