Ne-a spus noua un parinte: "Mergand eu, zicea, pentru o trebuinta la Constantinopol, sedeam in biserica si a intrat un oarecare iubitor de Hristos si, vazandu-ma ca sunt strain, mi s-a inclinat, cu multa dragoste si cucernicie, si, imbratisandu-ma a stat si a inceput a ma intreba despre mantuirea sufletului. Iar eu i-am zis lui: Celora ce randuiesc bine cele pamantesti, li se daruiesc cele ceresti. Zis-a acela: Bine ai grait parinte, si, cu adevarat, fericit este acela ce-si pune toata nadejdea sa spre Dumnezeu. Si mi-a zis asa: Eu am fost, zicea, fiul unuia, din cei foarte slaviti in lume. Insa era tatal meu milostiv si mult da la saraci. Iar intr-una din zile, m-a chemat si mi-a aratat toate averile salem si mi-a zis: Fiule, ce-ti este tie mai de folos, oare, sa-ti las eu tie averile acestea sau pe Hristos ? Iar, eu luand aminte la cele ce imi graia, i-am zis lui: Mai bine sa-mi lasi mie pe Hristos. Ca aceste averi, astazi sunt, iar maine se duc si trec. Deci, dupa ce a auzit asa de la mine, indata a inceput a imparti neincetat, incat, cand a murit el, putina avere a ramas: si eu am ramas sarac si cu smerenie umblam, avandu-mi nadejdea spre Hristos. Caruia ma lasase pe mine.
Si - a mai zis el - un oarecare om bogat, iarasi din cei mari, si avea femeie de Hristos iubitoare si de Dumnezeu tematoare. Aveau ei si o fiica, sigura la parinti. Zis-a, catre dansul, femeia lui. Numai pe aceasta fiica o aveam si atatea bunatati ne-a dat noua Domnul; apoi, de ce folos va fi aceasta, daca vom cauta sa o dam pe ea dupa cineva, asemenea noua, si care naravuri rele avand, o va necaji pe dansa? Sa cautam, mai bine, un om temator de Dumnezeu, care, cu frica lui Dumnezeu si cu dragoste, sa o primeasca pe dansa. Si i-a zis ei barbatul sau: Bine ai socotit. Sa mergem, dar, la biserica si sa ne rugam lui Dumnezeu si, care mai intai va intra in biserica, acela este cel trimis noua de Dumnezeu, barbat fiicei noastre. Si au facut asa. Si, dupa ce au facut rugaciune si au stat, am venit eu. Deci, au trimis o sluga de m-au chemat si au inceput a ma intreba pe mine. De unde esti ? Iar eu le-am raspuns lor: Dintru aceasta cetate sunt, fiu al cutaruia. Iar ei au zis: Oare al aceluia milostiv ? Si mi-au zis iarasi: Dar ai sotie ? Si am zis: Nu am. Si apoi le-am spus lor cele ce mi-a zis mie tatal meu. Iar ei au proslavit pe Dumnezeu si au zis: Iata, Randuitorul cel bun Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care L-ai ales, ti-a dat tie sotie si avere; primeste-le, deci, pe amandoua, cu frica lui Dumnezeu, adica, pe fiica mea si averea. Deci, ma rog Domnului Dumnezeu ca sa-mi ajute a umbla, pe calea tatalui meu, pana la sfarsitul vietii mele."
Intr-o aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre milostenie si despre slugi.
In asa fel, adica, sa fim cu slugile noastre, precum voim sa fie spre noi Stapanul Hristos. Ca mare este milostenia aceasta, ca, adica, nu fata voie si in sila sa tinem casa noastra si nici cu batai sa carmuim slugile. Ca, chivernisirea aceasta mai mare este decat rugaciunile, decat postul si decat alte bunatati. Si, iarasi, zic ca jerfele cele nedrepte, care nu sunt din ostenelile noastre, ci din apucari si jefuiri, unele jertfe ca acestea, nu numai ca nu le primeste Dumnezeu, ci inca si fata Isi intoarce de la ele si le uraste, ca nu ne porunceste ca sa miluim din jafuri si din apucari. Ca necurata si spurcata este o jerfa si o milostenie ca aceea si mai mult manie si intarata pe Dumnezeu. De vreme ce si Cain, cele nedrepte ale sale aducandu-le lui Dumnezeu, mai mult L-a maniat pe El. Ca aceasta este milostenie, sa miluim pe slugile noastre, si sa nu le muncim pe dansele, iar ceea ce luam pe nedrept de la unul, sa dam altuia, nu este milostenie, ci fatarnicie.
Cel ce voieste sa se imbogateasca aici are nevoie de castigurile cele nedrepte. Iar cel ce voieste sa se imbogateasca in veacul cel viitor, acelasi, cele ce sunt ale lui, le da la saraci. Acela se sarguieste sa adune din lacomie, iar acesta ravneste, ca pe toti sa-i miluiasca. Acela, semanand pe pamant, isi aduna slava rea, iar acesta, trimitand la ceruri, de ingeri este laudat. Si inca si mai minunat lucru: pe cel lacom, nu numai cei asupriti il urasc, ci, il urasc si cei ce n-au primit vreun rau de la dansul, vazand pe cei, carora el le-a facut rau. Si, de ar cadea acela in vreo ispita, aude de la toti mii de clevetiri. Iar pe cel milostiv, nu numai cei miluiti de dansul, ci si cei nemiluiti il iubesc, pentru facerea de bine ce s-a facut de catre dansul. Iar, de i s-ar intampla lui vreo nenorocire, apoi, toti se roaga pentru dansul, zicand: "Dumnezeule, fa cu el mila si-l slobozeste de necazul lui, ca sa vina asupra lui cele bune."
Vazut-ai oare, cum rautatea si pe cei neasupriti de dansa, ii are vrajmasi, iar milostenia, si pe cei nemiluiti, ii are ajutatori si iubitori ? Pentru aceea, dar, mai intai, sa ne pazim mainile noastre de lacomie si, mai mult, sa le intindem a face milostenie.
Dumnezeului nostru, slava!
