Pazeste-te acum frate, ca nu cumva sa doresti vreunele ca acelea, pe care, lepadandu-le, le-ai luat dupa cuvantul Stapanului, Care zice: "Nimeni, punandu-si mana sa pe plug si cautand inapoi, nu este destoinic pentru Imparatia lui Dumnezeu." Deci, cela ce, de la viata cea inalta, se pogoara, iarasi, la cele lumesti si pamantesti lucruri, acela calcator de poruncile lui Hristos este, dupa Cela ce a zis: "Daca cineva este pe acoperisul casei, sa nu se pogoare, ca sa-si ia ceva, din casa sa." Pazeste-te, dar, ca sa nu-ti aduci aminte de dragostea cea patimasa si parintilor tai si a rudeniilor cele trupesti, si de grija veacului acestuia, ca, iarasi, te vei intoarce, si nedestoinic te vei afla, dupa cuvantul Stapanului, pentru Imparatia Cerului. Deci, ia aminte, ca nu cumva, mandria pe care o incepusesi, acum, a o calca, prin caldura smereniei, apoi, din nou, sa o ridici asupra ta: si cele ce ai daramat, dupa cuvantul Apostolului Pavel, acelea, iarasi, sa le zidesti, ca te vei face calcator de lege. Ci, mai mult, sa pazesti, pana in sfarsit, rabdarea, pe care ai aratat-o inaintea portilor manastirii, rugand pe toti cu lacrimi, ca sa fii primit. Si cele ce, la inceput, le-ai marturisit inaintea lui Dumnezeu si a ingerilor Lui, ca, intru smerenie, vei petrece, sa te sarguiesti, pana la sfarsit, sa le pazesti, adaugand, in fiecare zi, caldura, peste cea dintai caldura, ca, spre varful cetatii calugaresti, sa te sui. Caci ticalos lucru, cu adevarat, si de jale este, ca, cineva, sa se intoarca la cea dintai viata. Ca nu cela, ce a inceput binele, este fericit, ci cela ce, pana la sfarsit, l-a pazit pe acesta.
Ca sarpele, cel ce se tareste pe pamant, de-a pururea pazeste calcaiul nostru, adica iesirea noastra o pandeste si pana la sfarsit impiedicari ne pricinuieste noua. Si pentru aceasta, a incepe cineva lucrul cel bun la nimic nu foloseste, ci, a incepe si a sfarsit. Deci, aceasta smerenie a lui Hristos, pe care acum o arati, nu intr-alt fel se savarseste, ci daca pana la sfarsit o vei pazi pe ea, asa vei sfarama capul balaurului. Iar cand vor navali asupra ta gandurile, indata, pana sunt proaspete, sa le marturisesti pe acestea, ca mult se silesc mai marii dracilor de le aduc, ci tu sa nu te rusinezi a le marturisi la parintele tau; si asa vei putea sfarama capetele dracilor, precum si Scriptura ne invata pe noi, zicand: "Fiule, de te vei apropia sa slujesti Domnului, sa-ti gatesti inima ta, nu spre nemahnire, nici spre odihna, nici spre a ta voie, ci spre ispite si suparari si spre taierea voilor tale. Ca prin multe nevointe se cade noua a intra in Imparatia Cerului. Ca stramta si plina de nevoi este calea, care duce la viata si putini sunt cei ce umbla pe ea.
Ia aminte, dar, la cei sporiti si buni si, din bunatatile lor, sa-ti indreptezi viata ta, dar sa nu iei aminte la mai multi, lenesi si nebagatori de seama, pentru ca multi sunt chemati, dar putini alesi, si mica este turma, careia Tatal a voit sa-i dea Imparatia. Caci, nu cadere mica este, ca sa urmeze cineva celor lenesi si potrivnici, ci te sarguieste a te sui la treapta bunatatii celei desavarsite si, asa, vei spori, Dumnezeu ajutandu-ti tie, si la varful bunatatilor vei ajunge, chiar barbat desavarsit, pe masura cresterii plinirii lui Hristos.
