Luna decembrie in 22 de zile: ✝) Sfântul Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului ;pomenirea Sfintei Mucenite Anastasia, vindecatoarea de rani (+304).

 

     

Sfanta si viteaza Mucenita Anastasia, din orasul Roma, a trait in vremea domniei lui Diocletian (284-305), fiind dintr-o casa de bun neam. Si tatal ei, Pretextat cu numele, era pagan cu credinta, iar mama sa Fausta, crestina. Si a fost incredintata pentru invatatura cartii unui dascal, barbat preaslavit si binecredincios, Hristogon, care, dupa aceea s-a facut si mucenic. Si ai invatat de la el Sfanta Carte, iar credinta in Hrtistos o invata de la maica sa. Si se sarguia in citirea cartilor crestinesti, ziua si noaptea, invatand Calea Domnului si intarindu-si inima in dragostea lui Dumnezeu.
    Si, trecand mama ei, Fausta, din aceasta viata, a fost data de tatal ei dupa un barbat Puplie, de neam bun, dar pagan cu credinta. Si ea nu putea suferi o insotire fara dragoste, pentru necredinta lui, facandu-se pururea bolnava. Si adeseori isi schimba hainele cele luminate si, pe ascuns, se imbraca in haine sarace si iesea din casa, nestiind nimeni, numai o slujnica fiind pururea cu dansa si slujea pe ascuns celor ce se chinuiau pentru Hristos, intrand in temnitele unde se aflau, scotandu-i din legaturi, ungandu-le ranile, stergand puroaiele si intarindu-i cu bucate.
    Cand barbatul ei pricepu gandul ei, dupa cele ce facea, pentru unele ca acestea, a fost data mai intai la chinuri, iar apoi  a pus-o sub aspra straja, ca piciorul ei sa nu mai calce afara. Si ea se mahnea ca nu poate sluji pe marturisitorii lui Hristos. Si s-a izbavit, precum se izbaveste o pasare din cursa vanatorului, abia cand barbatul ei, trimis fiind de imparatul si umbland pe mare, corabia s-a scufundat de vifor si el s-a inecat. Deci, Sfanta, vazandu-se libera, si-a impartit toata averea la saraci si slujea cu si mai mare ravna, celor ce se chinuiau pentru Hristos, iar dupa sfarsitul vietii lor ii lua si-i ingropa cu cinste. Si indemna pe multi spre mucenicie, patimind ea insasi pentru credinta. Iar, in cele mai de pe urma, poruncind dregatorul s-o intinda intre patru pari, sa o lege si sa o arda in foc, Fericita si-a luat cununa muceniciei.

Viața Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului

Petru Movilă s-a născut la Suceava, în anul 1596, ca fiu al lui Simion Movilă, care va domni mai târziu în Țara Românească, și al soției acestuia, Marghita, călugărită ulterior sub numele de Melania. Tatăl său a avut ca frați pe Ieremia Movilă, domn al Moldovei între 1595-1606 și pe Gheorghe Movilă, viitorul mitropolit al Moldovei.
După moartea tatălui său, tânărul fiu de domnitor va pribegi, împreună cu mama și cu frații săi în Țara Românească, după care se vor așeza definitiv în Polonia. Învățătura și-o va începe în casa părintească, apoi o va continua la vestita școală a „Frăției” ortodoxe din Lvov (Lemberg) și la Academia Zamoiska din Zamosč. Acolo studiază limbile latină, greacă, slavonă și polonă, la care se adăugau discipline standard din vremea respectivă: gramatica, poetica, retorica, dialectica, teologia. A studiat în limba latină și la Sorbona. Potrivit obiceiului nobililor polonezi, și-a însușit mânuirea armelor și a luat parte la două lupte ale polonilor împotriva turcilor, la Țuțora (1620) și Hotin (1622).
Datorită unei chemări lăuntrice, dar și sub înrâurirea starețului mânăstirii Pecerska, arhimandritul Zaharia Kopâstenski, a hotărât să se călugărească. Astfel, după ce se va pregăti, începând din 1622, duhovnicește la moșia sa din Rubiejovka, unde a zidit și o biserică cu hramul Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, va fi tuns în monahism, la Lavra Pecerska, după anul 1625. În toamna anului 1627 a fost ales egumen al mănăstirii, la vârsta de 31 de ani. Situația ortodoxiei în acea perioadă era tulbure din cauza încercărilor de catolicizare a nobilimii. Însă, prin activitatea sa depusă timp de cinci ani ca egumen, Petru Movilă a reușit să ridice prestigiul cultural și bisericesc al mănăstirii la un nivel necunoscut până atunci. Astfel, s-a ocupat de restaurarea și înfrumusețarea mănăstirilor și a peșterilor în care se găseau moaște de sfinți și a continuat activitatea tipografică a înaintașilor săi, dând la lumină mai multe cărți de slujbă și de învățătură.
Arhimandritul Petru a desfășurat o bogată activitate bisericească și culturală, continuând să tipărească mai multe cărți care aveau rostul de a apăra Ortodoxia în fata prozelitismului catolic. Pune bazele unui colegiu, întâi la Lavra, apoi la Mănăstirea Bratska, din care se va dezvolta vestita Academie Duhovnicească de la Kiev, în 1633. A pus la dispoziția Academiei și domeniile sale de la Rubejovka, pe care le cumpărase încă înainte de călugărie.
Semnează la 16 august 1628 declarațiile Sinodului Eclesiastic de la Kiev, în care erau condamnați clericii care au aderat la Uniația din 1596. A sprijinit alegerea ca Rege al Poloniei a lui Wladislav I, în 1632, care a recunoscut drepturile eparhiilor Ortodoxe din Mitropolia Kievului și a menținut „Frățiile Ortodoxe”.

Sinaxar 22 Decembrie

În această lună, în ziua a douăzeci şi doua, pomenirea Sfintei marii Muceniţe Anastasia Romana, izbăvitoarea de otravă.

Sfânta şi preaviteaza Muceniţă Anastasia a trăit în Roma, pe vremea împăratului Diocleţian. Era fiica unui elin, cu numele Prepexastu, şi al unei creştine cu numele Fausta. A învăţat credinţa creştină de la mama ei, iar Sfintele Scripturi de la un bărbat insuflat de Dumnezeu şi binecredincios, cu numele Hrisogon. Părinţii au măritat-o cu un elin, numit Publie. Din pricina necredinţei lui, sfânta se purta cu el fără dragoste; se prefăcea totdeauna bolnavă, ca să nu aibă nici o legătură cu el. Se îmbrăca cu haine proaste şi sărăcăcioase; stătea de vorbă numai cu femei nevoiaşe; slujea pe ascuns pe cei ce pătimeau pentru Hristos, intra în închisorile în care se aflau, le spăla şi le ungea rănile cu untdelemn şi le dădea hrană potrivită, însoţită fiind totdeauna de o slujitoare. Pentru toate aceste fapte, întâi a fost închisă de soţul ei, că îi ştia faptele. S-a întâmplat însă că soţul ei s-a înecat într-o furtună pe mare. Rămasă liberă, Anastasia a împărţit toate averile ei săracilor. După aceea, fără să se mai teamă, slujea celor ce pătimeau pentru Hristos; pe cei care mureau îi lua şi-i îngropa cu cinste. A îndemnat pe mulţi la mucenicie. A fost prinsă, supusă la chinuri de mulţi ighemoni împreună cu alte femei. În timpul chinurilor şi-a luat cununa muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Hrisogon.
Sfântul Mucenic Hrisogon a trăit pe vremea împăratului Diocleţian şi era din marea cetate a Romei. Era bărbat binecredincios şi temător de Dumnezeu. A învăţat pe Sfânta Anastasia şi credinţa în Hristos şi Sfintele Scripturi. Când s-a pornit prigoana împotriva creştinilor, a fost prins şi aruncat în închisoare. Sfânta Anastasia a scris Sfântului Hrisogon în închisoare să se roage pentru ea, ca soţul ei să se facă creştin, şi să se întoarcă creştin din călătoria pe care o făcea. Dar Dumnezeu a găsit cu cale, în înţelepciunea Lui cea mare, ca soţul ei să nu se mai întoarcă, pierind în valurile mării. Pe când Diocleţian se afla în Nicomidia, a scris la Roma ca să fie omorâţi toţi creştinii, iar pe Hrisogon să-l aducă legat în Nicomidia, unde i s-a tăiat capul şi s-a suit purtător de cununi în ceruri.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Teodota şi a fiilor ei.
Sfânta Muceniţă Teodota era din Niceea Bitiniei. Auzind de faptele mari ale Sfintei Anastasia, s-a dus la ea şi petrecea împreună cu ea, cu cei trei copii ai ei. Mai înainte Teodota fusese cerută în căsătorie de un oarecare ighemon Levcadie, dar n-a primit. Vrând să scape de el, i-a spus să mai aştepte puţin şi-i va face pe voie. Ighemonul a aşteptat. Ea şi-a dat averea la săraci şi slujea sfinţilor în închisori. Când împăratul Diocleţian a auzit că toate închisorile sunt pline de creştini, a poruncit ca toţi într-o singură noapte să fie ucişi: unii de foc, alţii de apă, alţii de sabie. Atunci Levcadie a dat pe Sfânta Teodota şi pe copiii ei lui Nichitie ighemonul Bitiniei ca să o cerceteze. Nichitie, înfruntat de Evod, copilul cel mai mare al ei, s-a înfuriat, a pus de a aprins un cuptor mare şi a poruncit să fie aruncaţi în el, Teodota şi cu fiii ei. Şi aşa s-au săvârşit şi s-au înfăţişat purtători de cununi Stăpânului Dumnezeu, bucurându-se de fericirea cea veşnică şi neîmbătrânită.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Zoil.
Tot în această zi, pomenirea deschiderii uşilor marii biserici a lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea alergării luminilor în jurul Bisericii lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfântului ierarh Petru Movilă, mitropolit de Kiev și Galiţia (+ 1646).

Sfântul ierarh Petru Movilă în enciclopedia ortodoxa ro.OrthodoxWiki.org

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 


Intru aceasta zi, invatatura despre veacul acesta vremelnic si despre Imparatia cerurilor.     Vremea ducerii de aici soseste, sa va sarguiti, dar, a va ingriji si a va gati cu sufletele voastre, de vreme ce, dupa ducerea de aici, roada de pocainta sau de fapta buna sa nu socoteasca cineva ca va face. Ca in iad, se zice: "Cine se va marturisi Tie?" Aici sunt nevointele si ostenelile, iar acolo cununile si platile, dupa legea poruncilor Domnului. Aici este lupta cu vrajmasii, cei vazuti si nevazuti, iar acolo rasplata cea din vitejie si din izbanda. Aici este sarguinta, iar acolo cinstea si marirea. Aici este cumpararea nevointelor, iar acolo adunarea castigului. Aici, ca in scurt sa spunem, lucrarile binelui si ale raului se fac, iar acolo este rasplatirea acestora.
    Deci, dar, pentru urmarea si indulcirea cea vremelnica a pacatului, nu numai ca ne lipsim de bunatatile cele vesnice, ci inca si muncile celor fara de sfarsit ne dam, ca, zice Domnul: "Vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica. (Matei, 25, 46).
    Deci, mai intai, credinta cea tare catre Dumnezeu, neclintita in sufletele noastre, din toata puterea sa o pazim. Dar inca si a indrazni ne porunceste Mantuitorul, zicand: 'Indrazniti, Eu am biruit lumea!" Si iarasi: "Nu va temeti de cei ce ucid trupul, caci, sufletul nu pot sa-l ucida, ci va temeti mai mult de Cel ce poate si sufletul si trupul sa le arunce in gheena. Adevarat, zic voua, de acela sa va temeti." Si pomenirea de rau sa nu o tineti, ca intru mania voastra, sa nu apuna soarele. Iar de va intra gand necurat intru cineva, apoi, indata, sarguindu-se, sa-l piarda pe acela cu rugaciunea. Ca zice: "Fiti sfinti, precum Eu sfant sunt!"  Iar de lacomie de averi, ca de ceea ce este maica a slujirii de idoli, sa fugiti. Si inca mai vartos, sa iubiti cumpatarea.
 


Intru aceasta zi, cuvant al Preacuviosului Parintelui nostru Efrem Sirul, despre pocainta si umilinta.     Fratii mei iubiti, pana avem vreme, sa plangem intru rugaciunea noastra, ca sa ne izbaveasca pe noi Domnul de plansul cel nesfarsit si de scrasnirea dintilor si de focul gheenei si sa ne bucure pe noi in viata cea fara de sfarsit, acolo de unde a fugit durerea, intristarea si suspinul, unde nu este moarte si stricaciune, ci numai bucurie si veselie si inima buna si celelalte bunatati, pe care le-a gatit Domnul celor ce-L iubesc pe El. Fericit, si de trei ori fericit, este cel care se va invrednici de bunatatile acestea si vrednic de jale si ticalos este cel ce se lipseste de ele, ca zice Domnul: "Ce va folosi omul, de va dobandi lumea toata, daca sufletul sau isi va pierde?" Deci, sa nu pretuim peste masura veacul acesta, sarac si trecator, ca sa nu ne fie noua si mai amar focul cel neadormit si viermele cel vesnic si inveninat.
    Desteapta-te, o, lenesule, si urmeaza in viata ta pe Hristos. Vezi pe cei ce sunt impreuna cu tine, cum se nevoiesc si se sarguiesc pentru mantuirea lor, cum candelele lor sunt luminoase si gura lor pururea lauda pe Dumnezeu, Cel fara de moarte. Nu urma pe cei ce se risipesc, ci pe cei ce se nevoiesc; nu pe cei ce se desfateaza, ci pe cei ce se infraneaza, nu pe cei ce rad, ci pe cei ce plang, nu pe cei ce canta din fluiere, ci pe cei ce se roaga; nu pe cei cu rasul, care canta cantece dracesti, ci pe cei ce canta cuvinte duhovnicesti; nu pe cei ce lautaresc, ci pe cei ce citesc. Sa nu ravnesti celor bogati, ci celor smeriti cu duhul. Multumeste Domnului impreuna cu David. Intru smerenia noastra, si-a adus aminte de noi Domnul. Nu iubi pe cei ce se imbata, ci pe cei ce flamanzesc si insetoseaza. Nu pe cei iubitori de vrajba si sfaditori, ci pe cei impaciuitori. Nu pe cei aspri si fara de omenie, ci pe cei pasnici si milostivi. Nu pe cei darji, ci pe cei blanzi. Sa nu te numeri cu ocaratorii, ca ocaratorii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. Si toate ale lor sunt pacate. Dupa cum zice Pavel: "La cei pangariti si necredinciosi, nimic nu este curat. Ci si mintea lor este pangarita, asemenea si cugetul."
    Deci, pazeste-ti cu hotarare sufletul tau, iubite. Vezi, o, frate, sa nu ai vrajba asupra cuiva, de este cu putinta, nici macar un ceas. Nici sa dormi candva, avand vrajba asupra cuiva, ca nu cumva noaptea sa va desparta pe voi unul de altul si sa afli osanda neiertata. Niciodata sa nu incetezi a te ruga; cand poti pe fata, iar cand nu poti, macar in minte. Sa nu astepti ziua Duminicii, nici loc deosebit, nici biserica, ci, oriunde te vei afla, in tarina, arand, ori pe cale umbland, ori oi pascand, ori in casa ta sezand, de rugaciunea ta sa nu te departezi. Deci, vezi, o, iubite, sa nu ai vrajba asupra cuiva, ca nu primeste Dumnezeu rugaciunea celui ce unelteste raul asupra vecinului sau. Pazeste-te sa nu faci otraviri, nici vraji. Iar tu, ca un ucenic credincios, fugi de acestea, avand adevarul si mantuitoarea si de viata facatoarea Cruce si pe Domnul, Cel ce pe ea S-a pironit, Care pazeste pe toti cei ce iubesc preacurata si de viata facatoarea Cruce. Lui i se cuvine slava in vecii vecilor! Amin.